ZIUA DE 2 MARTIE ÎN ISORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

Ziua de 2 martie, în Istoria Românilor 

 

 

 

 

 

1716 – Apare lucrarea lui Dimitrie Cantemir, “Descriptio Moldaviae”, prima monografie geografică la români, scrisă în limba latină, la cererea Academiei din Berlin.

 La 11 iunie 1714, fostul domnitor devenea membru de onoare al Academiei de la Berlin, for la cererea căruia avea să redacteze lucrarea monografică în care tratează geografia, istoria, religia şi limba poporului român. Scrisă în limba latină, cartea a fost publicată în traducere germană 53 de ani mai târziu şi în limba rusă în anul 1789.

 

 

 

 

 

Dimitrie Cantemir (1673 -1723) și harta Moldovei

 

 

Traducerea românească s-a făcut la mai bine de un secol după moartea autorului, tipărindu-se sub titlul „Scrisoarea Moldovei“ la Mănăstirea Neamţ în 1825.

Lucrarea este alcătuită din trei părţi şi este însoţită de prima hartă a Moldovei.

 

 

1814- În gubernia țaristă Basarabia s-a produs un cutremur de pământ.

1870 – A apărut la Bucureşti, revista “Columna lui Traian”, condusă de Bogdan Petriceicu Haşdeu, revistă politică, economică și literară, cu apariţie bisăptămânală până în 1883 (cu întreruperi).

 

 

 

1895 – S-a născut Eugen Relgis (Siegler), poet, romancier, sociolog, eseist; (m.1987).

 

 

1899- S-a născut Dan Theodorescu, medic chirurg stomatolog; fondator al „Revistei române de stomatologie” (1937) şi al Societăţii române de stomatologie (1938); organizator al Şcolii de surori de stomatologie (1941) şi al Şcolii de tehnicieni dentari (1943) din Bucureşti; (m. 1948).

 

 

 

 

 

1901 – S-a născut Tudor Tănăsescu, inginer, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru corespondent al Academiei Române din 1952, unul dintre fondatorii școlii românești de electronică și radiotehnica.

 A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 3 iunie 1941 si a avut un rol important în dezvoltarea radiodifuziunii şi a industriei române de electronică.

A fost profesor la Institutul Politehnic din București. A elaborat teoria și metodele de proiectare ale amplificatoarelor radio de putere în clasă C ; (m.07.08.1961).

 

 

 1901 – S-a născut economistul Victor Jinga, profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Cluj; pentru convingerile sale politice a fost întemniţat, între anii 1949 şi 1963, în închisorile comuniste; (m. 1990).

 

 

 

 

 

1905 – S-a născut la Campulung Muscel, Radu Gyr (pseudonimul  lui Radu Demetrescu), poet, dramaturg şi eseist.

 

 

 

A fost de mai multe ori laureat ( 1926, 1927, 1928) al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și Academiei Romane  A susținut un număr însemnat de conferințe cea mai cunoscută fiind Studențimea și Idealul Spiritual din 1935.

A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940 – ianuarie1941 , Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, a autorizat o trupă de actori evrei sa înființeze  în Bucuresti teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioada, în care puterea o dețineau regimuri autoritare și  fasciste.

Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie  1941  cu revista Ce faci astă seară?

A fost arestat in timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea si  a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alaturi de Mircea Eliade, Nae Ionescu și alți intelectuali din perioada interbelică. Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui  Ion Antonescu .

După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sarata. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945):

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați».

Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte

A revenit acasă în 1956,dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

În închisoarea din Aiud , Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare.

Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Din  1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitatea comunista.

La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic,  la 29 aprilie 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și să citească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.

 

 

1919 – A avut loc, la Moscova, Conferinţa internaţională a partidelor şi organizaţiilor comuniste.

S-a creat Internaţionala a III-a Comunistă (Comintern).

Posterul Cominternului (Internaționala a III-a Comunistă), preluat de pe uncp.edu

La 2-6 martie 1919 are loc la Moscova, Conferința internațională a partidelor comuniste și organizațiilor social-democratice, la care se creează “Internațională a III-a Comunistă” (Comintern), cu sediul la Moscova, grupare extermistă de stîngă cu caracter totalitar, la care a aderat Partidul Comunist Român în 1921.

Cominternul (din limba rusă: Коммунистичекий Интернационал (Kommunisticeskii Internațional) – (Internaționala Comunistă), cunoscută și ca Internaționala a III-a, a fost o organizație internațională comunistă fondată în 1919 de Lenin și de Partidul Comunist Rus (bolșevic), care avea ca scop lupta prin toate mijloacele posibile, inclusiv lupta armată, pentru răsturnarea burgheziei mondiale și pentru formarea unei republici sovietice internaționale, ca un stadiu de tranziție către abolirea definitivă a statului.

Cominternul a reprezentat o sciziune a elementelor de stînga din Internaționala a II-a, ca răspuns la incapacitatea acesteia din urmă de a forma o coaliție solidă împotriva primului război mondial, război pe care Internaționala a III-a l-a considerat un război imperialist.

Cominternul a ținut șapte Congrese Mondiale, primul în martie 1919 și ultimul în 1935. Grupurile care țin de tradiția comunismului de stînga recunosc azi numai valabilitatea primelor două congrese, cele de tradiție bolșevică, leninistă sau troțkistă – numai cea a primelor patru, iar partidele comuniste staliniste și maoiste recunosc valabilitatea tuturor celor șapte congrese.

 

 

1925 – S-a născut Edgar Cosma, compozitor şi dirijor, stabilit în Franţa după 1960.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1932 – S-a născut poetul si scriitorul de literatura  pentru copii, publicistul și editorul Petre Ghelmez.

 

 

 

 

 

 

 

 

Petre Ghelmez (n. 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu – d. 9 martie 2001), a fost redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).

A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.

 

 

 

 

1936 – A murit Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha, sora mai mica a  reginei Maria a României.

Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha (d. 2 martie 1936), a fost membră a familiei regale britanice și nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii.

A deținut titlul de Mare Ducesă de Hesse (1894-1901) și Mare Ducesă  a Rusiei.

 

 

 

 

 

Foto: Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha si  Marele Duce Chiril Vladimirovici al Rusiei

Victoria a scandalizat famiile regale ale Europei cu divorțul său de  prințul Ernest Ludovic de Hesse, moștenitorul tronului Ducatului de Hesse, fiul cel mare al celui de-al treilea copil al reginei Victoria, prințesa Alice, Mare Ducesă de Hesse, și recăsătoria sa cu Marele Duce Chiril Vladimirovici al Rusiei (1905 – 1936).

 

 

 

1940 – S-a născut Sanda Golopenţia-Eretescu, lingvist şi eseist,

folcloristă, memorialistă, traducătoare, publicistă şi profesoară, membră a Academiei Româno-Americane de Arte şi Ştiinţe. A contribuit la afirmarea cercetării semiotice a folclorului românesc; în 1980 a emigrat în SUA.

 

 

 

 

 

1941 – În urma revoltei legionare din 21-23.01.1941, conducătorul statului, generalul Ion Antonescu, a organizat un plebiscit cu privire la politica internă.

90% dintre votanţi s-au pronunţat pentru politica guvernului Antonescu şi împotriva legionarilor; (02.03-05.03.1941).

 

 

1949 – În România comunista a fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de ha.

Au fost naţionalizate astfel 6.258 de moşii şi 4.456 conace.

 

 

1958 – Debutează  (la ora 17:00) programele emise de Studioul Teritorial Târgu Mureş al Radiodifuziunii Române. Între anii 1985 şi 1989 studioul a fost închis, de regimul comunist, ca şi celelalte studiouri din ţară. Din 22 decembrie 1989 Radio Târgu Mureş îşi relua activitatea, alături de celelalte studiouri teritoriale din epocă (Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara)

 

 

 

1964 – A murit inginerul Nicolae Vasilescu-Karpen, autorul unor  importante lucrări în domeniul electrotehnicii, hidromecanicii şi al construcţiilor; membru titular al Academiei Române din 1923, vicepreşedinte al acestui for (1929-1932; 1942-1944); (n. 1870)

 

 

 

 

 

1966 – S-a născut actriţa Emilia Popescu.

 

 

 

 

A fost decorată la 13 decembrie 2002,  alaturi de alti artisti romani,  cu Ordinul Național Pentru Merit in  grad de Cavaler, „Pentru devotamentul si harul puse artistice din slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui  veac si jumatate  de existență a Teatrului  NAȚIONAL din  București „.

 

 

 

1968 – A murit, în Marea Britanie, Grigore Nandriş, filolog, lingvist şi memorialist, profesor la universităţile din Cernăuţi, Bucureşti, Londra şi Oxford (n. 1895).

 

1972 – S-a constituit Asociaţia Scriitorilor din Bucureşti , filiala din Capitală a Uniunii Scriitorilor din România (USR), care are 1200 de membri şi în cadrul căreia funcţionează şase secţii, după genurile literare

 

 

 

 

1968- A murit, în Marea Britanie, Grigore Nandriş, filolog, lingvist şi memorialist, profesor la universităţile din Cernăuţi, Bucureşti, Londra şi Oxford; (n. 1895).

 

 

 

 

 

 

1981 – A murit Maria Andriescu, solistă vocală şi compozitoare; (n.18.09.1878).

1989 – Liviu Cornel Babeș, un pictor braşovean (n.10 septembrie 1942), s-a autoincendiat în timp ce cobora pe pârtia de schi Bradu din Poiana Braşov, în semn de protest față de regimul comunist din România.

El a lasat în urma lui o pancartă cu mesajul: „Stop Mörder! Brașov = Auschwitz”, o referire la represaliile cunoscute de participanţii la ampla revoltă anticomunistă din 15 noiembrie 1987, dintre care unii fuseseră lichidaţi  de regimul dictatorial al lui Ceaușescu.

Gestul său extrem de protest a fost reflectat amplu de presa internaţională, dar în România regimul lui Ceauşescu a păstrat o tăcere de mormânt.Dupa Revolutie, prin Legea nr. 93 din 3 iunie 1997, Liviu Cornel Babeș a fost declarat erou-martir, iar o stradă din Brașov îi poartă numele.
În ziua de 2 martie 2007, a fost dezvelită o placă de bronz comemorativă  în curtea Bisericii din Poiana Brașov.
Dumnezeu să-l odihnească!

 

 

 

 

 

1990 – A început procesul de la Timişoara, în cadrul căruia 21 de foşti generali şi ofiţeri din cadrul Securităţii şi Miliţiei comuniste au fost judecaţi pentru infracţiunea de genocid sau favorizare la genocid.

 

 

 

1990 – A fost înfiinţat Muzeul Aviaţiei, ca instituţie de sine stătătoare, la iniţiativa conducerii Forţelor Aeriene. Ideea înfiinţării unui muzeu cu specific aviatic în România a fost exprimată de Nicolae Iorga, dar demersuri concrete, desfăşurate de Liga Naţională Aeronautică, au apărut după Primul Război Mondial. Asociaţia a reuşit să adune material suficient pentru un muzeu, material în principal capturat de armata română din timpul ostilităţilor militare.

După evenimentele din decembrie 1989 ideea înfiinţării unui muzeu aviatic a fost readusă în discuţie. În cele din urmă, la 2 martie 1990, muzeul a fost înfiinţat prin HG. nr. 197, iar 3 ani mai târziu, a fost dat în folosinţă. La început muzeul a fucţionat în câteva corturi de campanie şi era amplasat pe aerodromul militar de la Otopeni, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian.

Ulterior muzeul primeşte din partea Comandamentului Aviaţiei Militare un sediu aflat în apropierea Aeroportului Internaţional Băneasa. Începând din 2 martie 2000 muzeul este mutat într-un spaţiu situat în vecinătatea Aeroportului Internaţional Otopeni. Muzeul a fost inaugurat la 18 martie 2006 în actualul spaţiu de pe Str. Fabrica de Glucoză nr. 2-4, sector 2.

 

 

 

 

 

1992 – Republica Moldova a devenit membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală ONU a Rezoluţiei A/RES/46/223. Imediat după aderarea Republicii Moldova la ONU, mai multe din aceste agenţii, fonduri şi programe şi-au deschis, cu acordul Guvernului RM, oficii în ţară în vederea susţinerii activităţilor de promovare a democraţiei, bunei guvernări, prosperităţii, drepturilor omului şi consolidarea unui stat de drept modern şi european.  

 

 

 

 

 

 

La ora actuală, activitatea ONU în Moldova se desfăşoară în conformitate cu Acordul de Parteneriat ONU – Republica Moldova şi planul de acţiuni pentru perioada 2013-2017, care a fost semnat la Chişinău în decembrie 2012, de Şeful Guvernului Republicii Moldova, Rezidentul Coordonator ONU şi reprezentanţii organizaţiilor ONU în Republica Moldova.

 

 

 

 

 

1992-  Președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a autorizat  intervenția militară împotriva elementelor criminale separatiste de pe malul stîng al Nistrului.

Trupe ale Republicii Moldovenești Nistrene autoproclamate	Mercenari ai regimului separatist de la Tiraspol,

La 2 martie 1992, după ce Republica Moldova a primit statul de membru al ONU, Președintele Mircea Snegur a autorizat o intervenție militară împotriva elementeleor criminale de pe malul stîng al Nistrului.

Ulterior ziua de 2 martie este consemnată drept Ziua memoriei – zi de comemorare a celor căzuţi în cadrul Războiului de pe Nistru (1990-1992) pentru apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.

Răboiul de la Nistru, provocat și susținut pe toate căile de Rusia nu a început nicidecum pe 2 martie 1992! În acea zi Dubăsariul nimerise între două focuri deja pentru a patra oară. Războiul Transnistrian începe în realitate la 1-2 noiembrie 1990 cu ciocniri pe podul de la Dubăsari, cînd au murit primii polițiști și cetățeni din Dubăsari.

În acea zi, forțele nostalgice după imperiul sovietic au început conflictul armat, care a degenerat într-un război nedeclarat al Rusiei împotriva tînărului stat Republica Moldova.

După referendumul din 12 august 1990 privind crearea așa-numitei Republici Moldovenești Nistrene (R.M.N.), a fost planificată o operație de eliminare din Dubăsari a autorităților legale. La 1 noiembrie, pe drumuri au fost instalate puncte de control, s-a blocat podul de peste Nistru, iar la 2 noiembrie au fost scoase cu forța mulțimii dirijată de separatiști, organele locale ale puterii (instanța de judecată, procuratura, executivul) din sediile administrative.

Pentru restabilirea ordinii în oraș, au fost trimise subunități ale Ministerului Afacerilor Interne ale Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, deja suverane.

Pe drumul de acces spre Dubăsari au avut loc ciocniri cu populaţia civilă, în timpul cărora s-au înregistrat victime, iar în noiembrie 1991, pe acelaşi pod de la Dubăsari, au mai decedat încă trei poliţişti (Iabloctcin Genadii cu doi camarazi ai săi) din trupele cu destinaţie specială.

În esenţă, anume cu aceste evenimente a început confruntarea armată între poliţia moldovenească şi formaţiunile separatiste înarmate.

Puciul eşuat din august 1991 de la Moscova a fost un prilej ratat de lichidare a separatismului. „Profitînd de moment, organele noastre de securitate, se poate spune într-o singură noapte, au pus mîna pe majoritatea ideologilor separatismului din stînga Nistrului”, printre arestaţi aflîndu-se „preşedintele” separatist Igor Smirnov .

Populaţia moldovenească din oraşul Dubăsari a ieşit în stradă pentru a-şi manifesta susţinerea faţă de autorităţile legitime (pînă atunci doar separatiştii organizau mitinguri în oraş).

Voluntari moldoveni în tranșee, Războiul Transnistrean 1990-1992	Casă distrusă în cadrul Războiului Transnistrean

În 2 martie 1992 poliţiştii din Dubăsari, lipsiţi de sprijinul Chişinăului şi cu armament insuficient în dotare (doar cîteva pistoale), acceptă să predea sediul în schimbul promisiunii că vor fi lăsaţi să plece, totuși vor fi arestați și duși la Tiraspol. Chișinăul nu a reacționat.

În timpul Războiului Transnistrian au murit circa 700 (militari și civili) de partea autorităților oficiale a Republicii Moldova și circa 1300 (transnistrieni, soldați ruși și cazaci) de partea separatiștilor, iar Republica Moldovenească Nistreană a ramas in afara controlului autorităților legale de la Chișinău, pana in zilele noastre

Trebuie menționat că începînd cu mijlocul anilor ’90, cei care au apărat integritatea Republicii Moldova s-au pomenit izolaţi, ponegriti și dați uitării de masiva propaganda prorusa din aceasta republica post sovietica.

http://youtu.be/d-KFslYCN9o

1999- Instanța Tribunalului București a respins cererea Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului (APADOR) si a Centrului de Asistenta pentru Organizatiile Neguvernamentale (CENTRAS), privind scoaterea în afara legii si dizolvarea pe cale judecatorească a Partidului România Mare, motivând ca o asemenea solicitare poate fi facuta doar de Guvern sau de președinții celor doua Camere ale Parlamentului, iar cazul poate fi solutionat numai de Curtea Constitutională.

 

1997 – Regele Mihai a participat la București, pentru prima dată după 50 de ani, la slujba de la Patriarhie.

 

 

 

 

 2008- A murit Jules Perahim, pictor şi grafician român, stabilit în Franţa; una din figurile reprezentative ale avangardismului suprarealist românesc (n. 1914). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii 5 martie 2008.

 

 

 

 

2010 – A încetat din viaţă pugilistul Ion Monea, medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico din 1968 şi cu bronz la JO de la Roma, din 1960; (n. 30 noiembrie 1940).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2018: A murit cântăreața de muzică populară Maria Tudor: (n. 1947).

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

3. politicom.moldova.org/news/interviu-cu-ion-costas-adevaruri-despre-razboiul-din-transnistria-206898-rom.;

4. altermedia.info/politica/conflictul-transnistrean-vzut-de-un-transnistrean_

5. Vlad Grecu, „O viziune din focarul conflictului de la Dubăsari”, Editura Prut Internaţional, Chişinău, 2005

6. basarabia91.net/2009/04/razboiul-din-transnistria

7. e.maramures.ro;

8. Tu stiai.ro

9. Wikipedia.ro

 

Publicitate