Dacă românii nu salvau Viena în timpul asediului turcilor…

Foto: Asediul Vienei în 1683. Trupele române se aflau în partea de sus a gravurii, lângă castelul Schönbrunn

Ce s-ar fi întâmplat daca românii nu salvau Viena în timpul asediului turcilor ?

Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să traiești. Asta am putea spune despre răsplata primită din partea austriecilor și ungurilor pentru că i-am salvat de la o posibilă dispariție din istorie.

S-a vorbit din păcate poate mult prea puțin despre participarea românilor la asediul Vienei din anul 1683, atunci când în punctul culminant românii au realizat importanța istorică a capitulării austriecilor, salvând orașul din mâinile otomanilor și pecetluind probabil soarta intregii Europe, care a cunoscut dupa acel moment o revigorare ce a avea să ducă in cele din urmă la declinul și chiar sfarșitul dominației Imperiului Otoman pe continentul european.

Ca urmare a unui conflict de durată intre Imperiul Otoman și cel Habsburgic, în luna iulie a anului 1683 ajungea la porțile Vienei o uriașă armată otomană care a începutul asediul orașului.

În calitate de vasali ai Imperiului Otoman, domnitorii Moldovei și Țării Românești erau obligați să participe la această campanie fiecare cu până la 7 mii de soldați fiecare.

Neîncrezători în oștirile creștine, otomanii le-au fixat oștenilor din țările române sarcini de construcție a podurilor peste Dunăre și a unor fortificații din lemn.

Asediul Vienei din 1683) a fost  rezultatul relansării de către otomani a războiului antihabsburgic,  sub  comanda marelui-vizir din dinastia albaneză Koprulu –  Kara Mustafa.

Armatei turceşti au trebuit să i  se alăture forțat şi domnii Ţării Româneşti şi Moldovei, Şerban Cantacuzino şi Gheorghe Duca, vasali ai otomanilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Portretul și steagul de luptă al domnitorului muntean Șerban Cantacuzino 

 

Domnitorul Țării Românești, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688), a sprijinit în secret forțele creștine care apărau Viena.

Sub pretextul trimiterii de spioni în tabăra austriacă, domnitorul muntean trimitea de fapt soli pentru a informa apăratorii Vienei despre toate mișcările și planurile armatei otomane, astfel ca aceștia să poată lua contramasurile necesare respingerii ofensivei turcilor.

Mai mult, bombardamentele artileriei oștirii române asupra pozițiilor austriece erau efectuate cu încărcături inofensive, tunurile fie fiind umplute cu paie sau cu ghiulele din fontă care la sfărâmare produceau pagube minime zidurilor Vienei.

De asemenea, lucrările efectuate de români la cele două poduri peste Dunăre au fost întarziate la porunca domnitorului muntean foarte mult, lăsând timp apărătorilor cetății să le distrugă .

În timpul asediului, domnitorul muntean a ordonat ridicarea unei cruci din lemn de stejar, înaltă de cinci metri, inscripționată în limba latină:

Latină: + CRUCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MUNDI CRUX DECOR ECCLESIAE CRUX CUSTODIA REGUM CRUX CONFIRMATIO FIDELIUM CRUX GLORIA ANGELORUM ET VULNUS DEMONUM

NOS DEI GRATIA SERVANUS CANTHACUZENUS VALACHIAE TRANSALPINAE PRINCEPS EIUSDEMQUE PERPETUUS HÆRES AC DOMINUS § EREXIMUS CRUCEM HANC IN LOCO QUAVIS DIE DEVOTIONE POPULI ET SACRO HONORATIO IN PERPETUAM SUI SUORUMQUE MEMORIAM TEMPORE OBSIDIONIS MAHOMETANAE VEZIRIO KARA MUSTAPFA BASSA VIENNENSIS INFERIORIS AUSTRIAE MENSE SEPTEMB DIE I. ANNO 1683

VIA  TOR
MEMENTO MORI

————————————————————————————————–

În limba română : + Înălțarea crucii este mântuirea lumii, crucea este podoaba Bisericii, crucea este în paza regilor, crucea este întărirea credincioșilor, crucea este gloria îngerilor și vătămarea demonilor.
Noi, Șerban Cantacuzino, din mila lui Dumnezeu principe al Valahiei Transalpine, domn și singur stăpân al ei etc. am ridicat această cruce în locul sfânt la care poporul se poate închina în orice zi, cinstit întru veșnică memorie a sa și a lor săi, în timpul asediului Vienei din Austria Inferioară de către mahomedanii conduși de vizirul Kara-Mustafa Pașa, 1 septembrie 1683.
Călătorule,
adu-ți aminte de moarte!”

 

 

Ajutaţi de poloni în frunte cu regele Jan Sobieski, austriecii i-au înfrînt pe turci la Kahlenberg, silindu-i să se  retragă.

 

Cum a fost răsplătită această acțiune de solidaritate creștinească a românilor?

La scurt timp austriecii au rupt din teritoriile țărilor românilor pe rând una câte una, diferite regiuni romanești: Bucovina, Banatul, Oltenia, Crișana, Transilvania, ba chiar au încercat și ocuparea Munteniei și Moldovei (vezi 1716-1717, ocuparea Bucureștiului și luarea ca prizonier a domnitorului Nicolae Mavrocordat, precum și încercarea de îndepartare de pe tronul Moldovei a domnitorului Mihai Racoviță).

 

Istoria consemnează că în urma unei largi alianţe antiotomane formate din  austrieci, poloni, veneţieni şi mai târziu ruşi, a pornit o amplă contraofensivă care va dura 16 ani şi care se va solda cu înfrângerea Otomanilor şi cu semnarea păcii de la Karlowitz (Sremski Karlovici) la 1699.

Victoria coaliţiei antiotomane a generat modificări politice majore în Europa Centrală şi Răsăriteană care au afectat  Principatele Române și Serbia.

Negociatorul principal al păcii de la Karlowitz a fost marele-dragoman al Porţii – Alexandru Mavrocordat. Acesta reuşeşte să-i convingă pe imperiali că turcii vor pace iar pe turci că imperialii vor pace. Semnarea Păcii de la Karlowitz a avut consecinţe dezastruoase pentru Turcia:

 

1. Veneţia păstra Moreea (Peloponezul) şi o parte din coasta dalmată;

2. Polonia lua Pocuţia şi o parte din Ucraina;

3. Imperiul Rus lua Azovul;

4. Imperiul Austriac căpăta toată Ungaria, Slovenia, o parte din Croaţia şi din Serbia, și în întregime, Transilvania.

 

Negocierea tratatului de pace de la Karlowitz (Sremski Karlovici), 1699

 

 

 

 

În aceste condiţii se produce instaurarea dominaţiei Habsburgice (austrieci) în Transilvania, fost stat autonom sub sureranitate turcească. De acum noul „stăpîn” e la Viena. Prin alternarea dialogului diplomatic cu presiunea armaei imperiale, austriecii impun recunoaşterea protecţiei imperiale în Transilvania şi domnia ereditară a principelui Apafi.

Ulterior a avut loc aducerea românilor ortodocşi sub obedienţa papei, orchestrată de împăratul Leopold al Austriei. Astfel, după 3 ani de presiuni asupra mitropolitului ortodox  Atanasie a Transilvaniei, s-a ajunsîn anul 1701 acceptarea de către Biserica română din Transilvania a punctelor Sinodului de la Florenţa (1439) în schimbul unor privilegii egale cu preoţii catolici.

Notă: Operaţiunile militare austro-polono-veneţiene din 1690, apoi şi ruseşti împotriva Imperiului Otoman au silit retragerea de pe teritoriile sîrbeşti a unor mase mari de oameni (cca. 500 000) spre nord, de frica răfuielilor otomane, la adăpostul austriac .

Această deplasare forţată a rămas cunoscută la sârbi cu numele de „Marea Migraţie” (37 000 de familii). Atunci s-au golit mai tot Kosovo şi cea mai mare parte a Serbiei medievale.

Austriecii au colonizat acei refugiaţi sârbi în Banat, Voievodina şi Croaţia. Marea Migraţie de atunci a sârbilor se află la originea neînţelegerilor actuale dintre Serbia  creştină şi musulmanii albanezi și bosniaci, care făceau parte mai înainte din Iugoslavia.

 

 

 

 

 

În anul 1999, Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg, pentru a comemora contribuția adusă de către oștenii români la depresurarea Vienei și salvarea Austriei.

 

 

Bibliografie (Surse):

1. Neagu Djuvara, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”, Editura Humanitas 2008;

2. Pompeliu Teodor, „Istoria României”, Editura Enciclopedică 1998;

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/;

4. Glasul.info

5. Istoria md.

Publicitate

Fabrica de trolli ruși de la Sankt Petersburg a fost atacată de Comandamentul cibernetic al SUA

 

 

Primul atac cibernetic al Pentagonului împotriva Rusiei a vizat ”fabrica de trolli” din St Petersburg 

Din noiembrie 2018, Comandamentul cibernetic al SUA a efectuat un atac cibernetic împotriva ”Agenției de Cercetare pentru Internet” din St Petersburg, cunoscută drept ”fabrica de trolli”, blocând de la distanță accesul la Internet pentru toți angajații acesteia.

Potrivit The Washington Post, acesta a fost primul atac de acest fel împotriva Rusiei.

La rândul său, Washington Post a relatat că armata americană a întrerupt accesul la internet al unei „fabrici de trolli” ruşi acuzaţi că încercau să-i influenţeze pe alegătorii americani la 6 noiembrie 2018, ziua alegerilor pentru Congres,

Atacul a fost lansat în ziua alegerilor și a durat câteva zile, pe durata numărarii voturilor.

Pentagonul a considerat că astfel a fost exclusă posibilitatea susținerii unei campanii care să pună la  îndoială rezultatele alegerilor.

Totodată, potrivit site-ului Departamentului de Stat, Statele Unite au extins lista de sancțiuni împotriva Rusiei, incluzând suplimentar un număr de 33 de cetățeni și companii din Rusia legate de sfera de apărare și servicii de informații .

Pe lista de sancțiuni au fost adăugate  „Agenția de Cercetare pe Internet“ – cunoscuta drept ”fabrica de troli” – companiile lui Evgheni Prigojin – „Concord Management and Consulting“ și „Concord Catering“ – precum și însuși Prigojin, care este considerat fondatorul „fabricii de troli“ din Sankt-Petersburg. ”Concord” și ”Agenția de Cercetare pe Internet”,  sunt acuzate în SUA că au intervenit în alegerile prezidențiale.

În același timp, din octombrie 2018, Statele Unite au trimis mesaje cu avertismente adresate angajaților ”Agenției de Cercetare pentru Internet” și hackerilor care cooperează cu GRU.

În mesajele transmise,  serviciile secrete din SUA au anunțat ca au cunostință de numele reale ale hackerilor și că urmează ca aceștia să fie deferiți justiției.

Potrivit NBC News, președintele american Donald Trump a aprobat personal atacul cibernetic împotriva ”fabricii de trolli” din Rusia.

 

 

 

 

Foto: Sediul Agenţiei de Cercetare pentru Internet din Rusia  

 

 

Cum funcţionează  o fabrică de trolli rusească

Serviciul de socializare ”Twitter” a dezvăluit o arhivă cu milioane de tweet-uri și alte materiale, inclusiv circa 4.000 de conturi legate de ”Agenția de Cercetare pentru Internet” din St. Petersburg (Rusia), cunoscuta drept ”fabrica de trolli”, pe care autoritățile americane au acuzat-o anterior de amestec în alegeri.

Compania este condusa de omul de afaceri Evgheni Prigojin, un confident al lui Vladimir Putin. 

O armată de postaci din Rusia foloseste internetul şi rețelele de socializare pentru a promova politica lui Vladimir Putin.  Sunt sute, mii, nimeni nu ştie exact.

„Există o clădire la Sankt Petersburg cu sute de angajaţi – și cu un buget de milioane de dolari – a căror misiune este să manipuleze opinia publică în unele ţări”, afirma  în 2017 Philip Howard, autorul unui studiu legat de manipularea online, descriind Agenţia de Cercetări în Domeniul Internetului.

Howard puncta și faptul că propaganda online „este unul dintre cele mai puternice instrumente noi împotriva democraţiei”.

Dacă publicul știe destul de multe despre modul în care funcţionează Agenţia de Cercetări în Domeniul Internetului, acest lucru se datorează în mare parte curajului jurnaliștilor din Rusia, notează jurnaliștii Ben Nimmo și Aric Toler, într-un articol pentru Global Instigative Journalisme Network.

Agenţia s-a înfiinţat destul de recent – ea a fost înregistrată în Registrul Unic de Stat al entităţilor juridice rusești în 26 iulie 2013, scrie Novaia Gazeta.

Sutele de troli angajaţi aici au sarcina de a livra anumite idei, în diferite forme – postări pe bloguri sau reţele sociale, comentarii pe site-uri de știri și răspunsuri la alte comentarii.

Universitatea Oxford și analiștii Graphika au efectuat o investigație la cererea Comitetului de Informații al Senatului SUA, rezultatul acesteia confirmând amestecul Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA care, în 2016, au fost câștigate de Donald Trump.

Raportul pregătit pentru Senat a fost „cea mai cuprinzătoare analiză a campaniei de dezinformare lansată de Rusia”, scrie The Washington Post, citând proiectul de document.

Potrivit studiului, campania lansată de Rusia în sprijinul lui Donald Trump a folosit cele mai importante platforme sociale și media – Facebook, Twitter și Google – pentru a posta milioane de mesaje, videoclipuri și fotografii.

Tema raportului a fost activitatea ”Fabricii de trolli” din Rusia (”Agenției de cercetare în Internet”), precum și a conturilor false și a multimii de Internet Bot.

Analizand activitatea acestor trolli, specialiștii au ajuns la concluzia că intensificarea activităților lor a coincis în timp cu evenimentele-cheie ale campaniei prezidențiale din Statele Unite, inclusiv congresele partidelor și dezbaterile candidaților prezidențiali.

Peste 99% din activitate – like-uri, repostare, evenimente – au provenit de pe 20 de pagini create pe  Facebook, în special de ”Being Patriotic”, ”Heart of Texas”, ”Blacktivist” și ”Army of Jesus”.

20 cele mai populare pagini au adunat în total 39 de milioane de like-uri, au organizat 31 de milioane de acțiuni și au postat 3,4 milioane de comentarii.

Potrivit experților, este posibil ca campania rusă sa fi afectat opinia a 124 de milioane de persoane pe Facebook și încă 20 de milioane de persoane pe Instagram.

Cercetătorii remarcă faptul că publicitatea din conturile destinate susținerii atacurilor cibernetice se plătea în ruble, iar paginile „trolilor” erau legate de numere rusești.

Adresele IP ale administratorilor de pagini duceau la St. Petersburg – acolo unde se află „fabrica de trolli”, supravegheată de „bucătarul lui Putin” Evgheni Prigojin.

Atunci când opozantul Boris Nemţov a fost ucis, trollilor li s-a cerut să oprească fluxul de postări despre Ucraina și să transmită, în diferite forme, același mesaj: uciderea politicianului e o provocare lansată înaintea mitingului opoziţiei din martie, Nemţov a fost ucis de colaboratorii săi și Kremlinul nu are nicio implicare în crimă – a povestit Lena, fostă angajată a agenţiei, pentru Radio Liberty.

Anton, un alt fost troll, a descris o zi de muncă într-o asemenea agenţie: 12 ore, în care a scris 126 de comentarii la postările altor angajaţi, 25 la postările utilizatorilor obișnuiţi și încă 10 materiale pentru blog.

Munca de troll e mai bine plătită decât, de pildă, cea a unui medic din Rusia, salariul ajungând la 750 de dolari pe lună, iar angajaţii sunt, de regulă, persoane foarte tinere, studenţi sau masteranzi, controlaţi de un supervizor care verifică dacă și-au atins targetul, dezvăluie Ludmila Savciuk, o jurnalistă care a reușit să se infiltreze pentru două luni în „fabrica de troli”.

Dezvăluirile jurnalistei arată nu doar pregătirea tehnică și dimensiunea agenţiei ori specializarea angajaţilor din departamentele ei, ci și faptul că vechea propagandă sovietică are aici odrasle cu care se poate mândri.

Una dintre obligațiile  angajaţilor este aceea de a scrie într-o manieră pozitivă despre guvern, fiindu-le livrate informaţii în acest sens, dar și linii directoare despre modul în care trebuie prezentată activitatea acestuia: „de exemplu, (să scriem) că viaţa este din ce în ce mai frumoasă și că trăim din ce în ce mai bine. Iar dacă este vorba de SUA, trebuie să facem totul pentru ca cititorul să concluzioneze că oamenii de acolo trăiesc prost și că nu le merge bine”.

Între acest gen de directive, pe de o parte, și discursurile vituperante despre „agenţii imperialismului” sau lozinca stalinistă „Viaţa a devenit mai bună, tovarăși, viaţa a devenit mai veselă!”, pe de altă parte, legăturile sunt destul de străvezii.

Aşa-numiţii „trolli” lucrează la negru, fără nicio formă de contract, iar banii îi primesc cash. Principalul este să scrii laudativ despre conducerea actuală a Rusiei şi să postezi comentarii furioase la adresa Occidentului.

Postacii care lucrează în încăperi special amenajate sunt monitorizaţi permanent cu ajutorul camerelor de supraveghere. Nu au voie să spună nimănui cu ce se ocupă.

Îşi schimbă ID-urile în fiecare zi şi administrează conturi fictive pe reţele de socializare. Primesc cam 600 de euro – un venit destul de bun în vremuri de criză.

A trebuit să scriu despre Putin, că a făcut lucruri grozave, că este un tip super. A trebuit însă să scriu şi insulte la adresa opoziţiei, a povestit Olga Maltseva, fost „troll”.

Este aceeaşi maşină de propagandă ca şi televiziunea rusă. Aceleaşi subiecte care sunt prezentate la televizor, toate sunt răspândite de troli.  Doar publicul ţintă este diferit. Este pentru cei tineri, care nu urmaresc emisiunile TV, însă navighează tot timpul pe internet, a spus şi Liudmila Savciuk, fost „troll”.

Guvernul rus neagă că ar avea vreo legătură cu armatele de postaci şi că ar fi în spatele operaţiunilor online, însă propaganda online a Kremlinului e o dovadă că adevărul  poate călcat în picioare oricând acest lucru e util puterii, chiar și (sau mai ales) în era internetului.

 

 

Surse: 

 

http://www.paginaderusia.ro/primul-atac-cibernetic-al-pentagonului-impotriva-rusiei-a-vizat-fabrica-de-troli/

https://semneletimpului.ro/international/asia/rusia/dezvaluiri-din-spatele-culiselor-cum-functioneaza-o-fabrica-de-troli.html

http://stiri.tvr.ro/un-tribunal-din-sankt-petersburg-a-recunoscut-existenta-fabricilor-de-trolli_814286.html#view

 

adev.ro/pbkjkx

Dimensiunile urii interetnice în Secuime

 

 

Invitaţie la lectură (incomodă): “Dimensiunile urii interetnice în Secuime”.

 

 

 

 

Relațiile interetnice in regiunile pluretnice NU se pot reduce nici pe departe la un singur  cuvânt, oricare ar fi acesta (“ura”, “iubire”, “ignoranta”, “simpatie”, …) – nici macar in perioade conflictuale si cu atat mai putin in perioade de pace.

Apoi, in “Secuime”, relatiile interetnice nu se reduc doar la cele dintre români si secui/unguri, ci exista și relația complexa cu romii. Cu aceste remarci critice introductive va invit sa cititi studiul de mai jos, publicat in 1998 si republicat in 2001, despre relatia secui-romani in Tinutul Secuiesc.

Mi se pare o lucrare valoroasa, valida prin datele, informatiile, contextualizarile oferite – chiar daca se pot observa si o serie de minusuri. In mod cert insa, veti putea afla multe ‘lucruri’ inca necunoscute sau prea putin cunoscute care explica o serie de fenomene tipice pentru acea regiune intens – dar intentionat defectuos – mediatizata in spatiul romanesc.

Este o lectura …usoara – dar incomoda, nu pentru o comunitate sau alta, ci pentru cei care confunda patriotismul cu resentimentul/ura fata de “celalalt” sau care se simt atacati personal, atunci cand sunt criticate faptele unor conationali, chiar si de acum 100-200-500 de ani. Iar pentru cei care inteleg deja, constient sau intuitiv, chestiunile din HARCOVMUR, va fi un deja vu si o confirmare a celor stiute sau observate in timp.

Desigur, cartea ar trebui reactualizata – insa si asa cred ca veti descoperi multe teme de mare actualitate – veritabile lait-motivuri ce persista de multe decenii, daca nu chiar din secolul XIX sau din anii 1940-44 (cu roluri inversate intre romani si maghiari)…

Va doresc kellemes olvasást! Bruno Stefan: Dimensiunile urii interetnice in Secuime, editura BCS, 123 de pagini,1998/2001

 

Accesați LINK: Dimensiunile urii interetnice in Secuime

 

 

 

Foto: Conflict interetnic in Nigeria. Vi se pare nepotrivita poza? Haideti ca-i faina! Imaginati-va oameni de culoare alba in locul lor si deja ne-am teleportat la Targu Mures, in martie 1990! Elementul comun: Instigarea si manipularea maselor înfierbântate de catre indivizi din aparatul de stat/servicii secrete/stat profund. (Sursa foto)

…………………………………

FRAGMENT

La 16 decembrie 1989, când a început revolta de la Timişoara, se părea că populaţia era dispusă să repudieze definitiv ideologia naţionalistă practicată de regimul comunist. Cu preţul vieţii, cetăţenii acestui oraş – indiferent de etnie – au apărat strada, biserica şi casa parohială a pastorului reformat maghiar László Tökés împotriva celor ce voiau să pătrundă acolo fără a avea competenţa să o facă.

Xenofobia antimaghiară a fost însă adânc înrădăcinată în educaţia românilor şi în mod special a intelectualilor, care s-au dovedit incapabili să structureze rapid o politică naţională apropiată de valorile europene. Pe fondul unei culturi politice rudimentare şi a unei dizidenţe firave, atomizate şi dezorganizate, au putut accede la putere o serie de activişti de rang secund, care şi-au menţinut scaunele manipulând populaţia cu un naţionalism grosier şi intolerant, pe care au reuşit să-l fixeze în mentalitatea românilor pentru o perioadă îndelungată prin diversiunea de la Tg. Mureş din martie 1990.

Pentru a se legitima, naţionalismul de stat post-comunist a încercat să invoce naţionalismul marilor puteri, precum şi tradiţii locale, ce făceau apel la străvechi obsesii româneşti.

Acesta n-a părut ceva deplasat, mai ales că se înscria într-un curent naţionalist redeşteptat în aproape toate ţările fostului bloc comunist. Etnicitatea părea să explice în Estul Europei din ce în ce mai multe fenomene, chiar şi pe unele cu care nu avea nimic de-a face.

Tribalismul afirmat cu violenţă în statele Iugoslaviei şi URSS-ului a surprins şi elita occidentală, care n-a putut oferi decât soluţii simpliste, primitive şi depăşite.

Multiculturalismul plurietnic occidental n-a putut atrage intelectualitatea grupată în jurul puterii din România, pentru că ea era interesată să menţină cât mai multe elemente ale vechiului regim.

Ea a încercat să suprime sistematic tendinţele de afirmare a identităţii minorităţilor, care simţeau acut această nevoie după o perioadă de îngheţ dictată prin măsuri coercitive de un regim comunist uniformizator.

______________________________________________________________________________________

 

În dezbaterile pe tema naţionalismului s-au implicat cu fervoare o serie de literaţi de prestigiu, oameni de ştiinţă, artişti, politologi, ziarişti, istorici, filosofi, etc, convinşi că numai astfel se pot evita conflictele interetnice şi tendinţele separatiste. În disputele dintre atitudinile europeniste – ce pledau pentru adoptarea necondiţionată a normelor occidentale – şi cele naţionaliste – ce militau pentru afirmarea valorilor autohtone, au fost atraşi intelectuali renumiţi: Alexandru Paleologu, Octavian Paler, Gabriel Andreescu, Sorin Antohi, Dan Oprescu, Nicolae Manolescu, Adrian Marino, Andrei Marga, Alexandru Zub, Lucian Boia, Laurenţiu Ulici, etc.

Ecourile acestor dezbateri au fost însă prea slabe în comparaţie cu agitaţiile xenofobe arogante sau alarmiste făcute la tribuna Parlamentului, la televiziunea naţională sau în ziare de mare tiraj de unele elemente ale puterii, care nu-şi vedeau nici un rol într-o societate integrată în sistemele Europei Apusene. Virusul naţionalismului a fost uşor de inoculat sau de reactivat oamenilor simpli şi intelectualilor indiferenţi faţă de problemele etnice. De la acesta spre ura interetnică nu a fost decât un pas, pe care unii au considerat necesar să-l facă.

Antisemitismul anilor 90-91 a fost nesemnificativ faţă de antimaghiarismul afirmat în ziare şi reviste cu tiraj din ce în ce mai mare.

Lucrarea de faţă analizează dimensiunile acestei uri interetnice în Secuime.

Am ales ca studiu zona Secuimii pentru că de acolo au ajuns la urechile românilor cele mai numeroase zvonuri despre subminarea statului, despre românii persecutaţi, terorizaţi şi alungaţi. Şi tot de acolo au pornit spre Europa Occidentală plângerile ungurilor împotriva tendinţelor de românizare forţată şi de încălcare permanentă a drepturilor minorităţilor.

Am considerat că tensiunile dintre cele două etnii pot fi analizate din mai multe perspective.

În primul rând dintr-o perspectivă istorică, pentru a releva legătura dintre refulările trecutului şi consecinţele acestora reactivate în contemporaneitate.

În al doilea rând dintr-o perspectivă confesională, prezentând poziţia şi imaginea Bisericii Ortodoxe în Secuime.

În al treilea rând, o abordare a procesului de învăţământ era necesară pentru a aduce lumină într-un domeniu supus foarte mult zvonurilor şi comentariilor tendenţioase.

Mentalităţile celor două etnii, cu obsesiile, prejudecăţile şi stereotipiile lor au fost analizate atât în capitole distincte, cât şi în toate celelalte capitole ca exemplificări ale actualei situaţii politice, religioase şi şcolare.

Informaţiile au fost obţinute în urma unei anchete de teren desfăşurată între 6 şi 27 iulie 1998 în 20 de localităţi urbane şi rurale din cele două judeţe.

Cei peste 400 de subiecţi intervievaţi au fost selectaţi atât din rândul elitei locale (prefecţi, primari, preoţi, profesori, lideri politici, cercetători, ziarişti), cât şi din rândul oamenilor simpli. Ghidurile de interviu, discuţiile libere, observaţia, analiza documentelor politice şi a literaturii de specialitate au fost principalele instrumente folosite.

Echipa de cercetare a fost formată din studenţi şi cercetători tineri, a căror medie de vârstă nu depăşeşte 24 de ani. Ei formează nucleul Biroului de Cercetări Sociale recent înfiinţat.

Cercetarea a fost susţinută financiar de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente “Petrom” şi a beneficiat de un important sprijin material şi logistic din partea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Departamentului Administraţiei Publice Locale.

 

 

 

Sursa: http://www.neuerweg.ro/ face o invitatie-la-lectura-incomoda-dimensiunile-urii-interetnice-in-secuime/

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/28/o-istorie-a-zilei-de-28-februarie-video-3/