POVESTEA SOVIETELOR – UN FILM CUTREMURĂTOR CARE AR TREBUI VĂZUT DE TOȚI ROMÂNII. VIDEO

„The Soviet Tale” (Povestea sovietelor), este un documentar sfâșietor scris și regizat de regizorul lituanian Edvins Snore, în care este analizată similitudinea dintre ideologiile care au făcut cele mai multe victime in istoria omenirii: cea a nazismului si cea a comunismului, ai căror reprezentanți de frunte, Lenin, Stalin si Hitler au fost  „actorii” principali.

Ideea crearii „omului nou” a stat la baza nazismul, dar si a comunismul. Specialiștii intervievati in acest documentar arata asemănările dintre aceste ideologii si ceea ce liderii acestora doreau de la populație: supunere totală.

Cei care se opuneau erau exterminați.

Povestea sovietelor este un film documentar  despre comunismul sovietic și despre relațiile de colaborare intre regimurile nazist și sovietic înainte de 1941,

Se vorbește aici despre tragedia exterminării în masă a  ucrainenilor  din iarna anului 1932-1933, care a atins cifre infioratoare: 7 milioane de oameni, copii, bătrâni, femei și bărbați, au murit DE FOAME, încetul cu încetul, într-un proces de înfometare fără precedent.

Grânele si toata hrana au fost confiscate de NKVD (poliția politică sovietică) și exportate in Vest. „Ce a facut Vestul, in schimb?”, se intreabă realizatorii documentarului…

„Nimic”, raspund tot ei.

In câteva ziare din SUA, la acea vreme, au aparut articole despre infometarea ucrainenilor, însă nimeni nu a acționat împotriva regimului criminal.

Mai mult, în 1991 guvernul Marii Britanii îi absolva pe comuniștii ruși de  nemaipomenitele atrocitați comise, decretând că numai crimele comise de naziști sunt crime împoriva umanității.

Rusia actuală nu a condamnat niciodată barbariile comise.

Ofiterii NKVD, actuali KGB, foști participanti la atrocități, au fost decorați și sînt mandri de ceea ce „au realizat”. 

Rusia modernă ar trebui să dezavueze crimele din trecutul său pentru a putea merge mai departe.

Acest documentar aduce în prim plan actuala mentalitate a rușilor.

Faptul ca există încă simpatizanți ai nazismului și ai comunismului, că sunt folosite metode NKVD-iste pentru exterminarea opozanților puterii și că se practică încă  teroarea, nu arată o Rusie dornică să termine definitiv cu vechile mentalități și practici inumane.

Acest documentar este dedicat memoriei tuturor victimelor comunismului!

Nimeni nu ar trebui sa fie mai presus, în fața morții sau a istoriei!

 

 

 

 

Publicitate

ZIUA DE 22 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 22 februarie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

1269 : Apariţia primei menţiuni documentare a Cetăţii Deva, într-un act emis de Ştefan – duce de Transilvania, în care se aminteşte de Castrum Deva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cetatea medievală a Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 metri la poalele căruia se află actualul oraș Deva.

Prin poziția sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălțimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului.

S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei o fortificaţii dacice.

Cetatea Deva apare ca rezultat al unei evoluţii arhitectonice de şapte secole, iar puternicele frământări politice şi economice care au zguduit istoria Transilvaniei se pot citi în zidurile ei.

În prezent, în ansamblul fortificat de plan oval, alungit pe axa est-vest al cetății, este greu de reconstituit la fața locului dispoziţia cladirilor şi a lucrărilor de fortificare realizate de-a lungul vremurilor.

Chiar și în vremurile moderne, tunelurile secrete ale fortăreței și temnițele întunecate, vor continua să captiveze orice călător se va încumeta să le străbată.

De sus, din vârful cetății, o priveliște încântătoare se întinde de-a lungul Văii Mureșului, lăsând ochiul să străbată până în zare, printre satele răsfirate de-a lungul văii și munții semeți ce înconjoară împrejurimile și orașul.

Începând cu 1307, cetatea a devenit reşedinţă voievodală. Cetatea, care servea ca fortăreaţă militară, a fost transformată de Iancu de Hunedoara în castel nobiliar (1453) şi a fost întărită succesiv între secolele XVI-XVIII, ajungând printre cele mai puternice din Transilvania.

Conform izvoarelor istorice, în timpul răscoalei conduse de Horia, Cloşca şi Crişan (1784) nobilimea maghiară din împrejurimi s-a refugiat în cetate.

În 1800 la propunerea contelui Mitrowsky, comandantul militar al Transilvaniei, cetatea care nu mai corespundea cerinţelor militare moderne, şi-a pierdut scopul militar. Ca urmare, tâmplăria cetăţii–porţile, uşile, tocurile ferestrelor– au fost demontate și scoase la licitaţie.

În 1817 împăratul Francisc I şi soţia sa, impresionaţi de imaginea romantică a cetăţii, au dispus acordarea unei subvenţii anuale importante pentru refacerea acesteia. Astfel, până în 1830 cetatea a fost reparată, iar renovarea este consemnată de o placă inscripţionată plasată deasupra uneia dintre porţi (1829).

În cursul revoluţiei din 1848–1849 cetatea a fost ocupată de armata maghiară. La 12 august 1849, magazia de pulbere a cetaţii a explodat, provocând distrugeri grave mai ales în jumătatea estică a ansamblului. După această dată cetatea a fost părăsită şi lăsată în paragină.

Reîncepând cu 1896, sub coordonarea Societății de Istorie, Arheologie şi Ştiinţele Naturii din Comitatul Hunedoara s-au amenajat aleile de acces spre cetate, şi s-a împădurit Dealul Cetăţii.

Ultima renovare de proporţii a avut loc în anii 1950, cu ocazia cărora s-au conservat ruinele şi s-a facilitat accesul la cetate

În prezent, Cetatea Devei este cuprinsă într-un amplu program de reabilitare care prevede, printre altele, reabilitarea Sălii Cavalerilor și a Mormântului lui David Francisc.

 

 

 

 

 

 

 

1708: Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

MITROPOLITUL  Antim Ivireanul (c. 1650-1716) era de loc din Iviria, o regiune istorică situata  între M-ții Caucaz și NE Armeniei antice, la E de Colhida (astăzi partea centrală și de E a Georgiei).

Parintii sai, Ioan si Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungind din tinerete rob la turci, a stat multi ani in Constantinopol, invatind limbile greaca, araba si turca, precum si mestesugul sculpturii, al picturii si al broderiei.

Prin anul 1690 este adus in Tara Romaneasca de Constantin Brincoveanu. Aici invata mestesugul tiparului de la episcopul Mitrofan, iar dupa un an se calugareste si a fort hirotonit preot.

Intre anii 1691 -1694 conduce tipografia domneasca de la Bucuresti si tipareste trei carti. intre anii 1694 -1696 intemeiaza o noua tipografie la Manastirea Snagov.

Intre anii 1696 -1701 este egumen al acestei minastiri, tiparind 14 carti dintre care patru in limba romana, iar celelalte in limbile greaca, slavona si araba. Intre anii 1701 -1705 a condus din nou tipografia domneasca din Bucuresti, tiparind 15 carti, indeosebi carti de slujba.

Intre anii 1705 -1708 a fost episcop la Rimnicu Vilcea, intemeind aici prima tipografie. Timp de trei ani a tiparit la Rimnic 10 carti, dintre care 7 in romaneste. Intre anii 1708 -1716 a fost mitropolit al Tarii Romanesti (Ungro-Vlahiei), intemeind noi tipografii si tiparind inca 19 carti, dintre care 12 carti in romaneste.

In toamna anului 1716 a fost inchis, la porunca turcilor, caterisit si trimis in surghiun la Manastirea Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai.

 Pe cale a fost martirizat de ostasi si aruncat in riul Tungia, linga Adrianopol. In prezent se crede ca ar fi fost inecat in lacul Snagov.

 

 

 

 

 

 1712: S-a născut Bod Péter, cărturar umanist secui, figura cea mai reprezentativă a istoriografiei maghiare transilvănene în secolul al XVIII-lea; (m. 1769).

 

 

 

 

 

 

1814: S-a născut Grigore Alexandrescu, poet și prozator român; (d. 1885).

 

 

 

 

 

 

1821: Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să-și găsească noi adepți pentru mișcarea sa.

 

 

 

 

 

 

1900: A avut loc la Paris, prima audiție  a „Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian” de George Enescu (la pian – George Enescu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1903: S-a născut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român; (d. 1970).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  1904: S-a născut Nagy István, prozator şi dramaturg de naţionalitate maghiară, membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1977).

 

1905: S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 și 20 martie de înființarea sindicatului strungarilor și respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălțăminte.

 

 

 

 

 

 

1906: Se înființează la București primul sindicat muncitoresc din România și anume sindicatul lucrătorilor tîmplari în frunte cu I.C. Frimu și Voicu Andreescu-Rîureanu.

 

 

 

 

 

 

1906: S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.

1907: Au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din cadrul marii răscoale țărănești din 1907 din  România.

 

 

 

 

 

 

 

Răscoala de la 1907, reproducere, pictor Octav Bancilă

 

 

 

 

 

La 22-23 februarie 1907 au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din România. Răscoala țărănească a luat amploare inițial în localitățile din județele Dorohoi și Iași.

La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populația tarii, majoritatea taranilor  aveau foarte puțin pămant în poroprietate iar a zecea parte din ei chiar deloc.

Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marele proprietar vecin. În România acelei perioade, identic situatiei existente in Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari unor  latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare.

Diferența enormă dintre cantitatea de pămînt deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani constituie o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză este impunerea țăranilor sa cultive culturi destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente.

Orientarea agriculturii spre export în România vine încă din vreme principatelor românești în urma tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor pentru comerțul cu occidentul. Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Marea majoritate a boierilor proprietari de pamant nu  se mai ocupau direct de administrarea proprietăților lor, traind in orașe sau in strainatate. Acest fenomen era raspandit și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România.

Prin urmare boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cat mai mari într-o perioadă cat mai scurtă de timp. Ei fiind mult mai duri și neînduplecați cu țăranii decat boierii au ajuns să fie dușmanii principali al țărănimii din România.

Răscoala țărănească din 1907, pornita din nordul Moldovei a ajuns rapid pană în Oltenia, cuprinzînd toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți.

Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor.

 

 

 

 

Harta Răscoalei țărănești din 1907, România (în rusă)

 

De situatia tensionata din agricultura româneasca a incercat sa profite atât spionajul austro-ungar cât si mișcarea subversiva socialista rusă.

Studii publicate după caderea dictaturii comuniste din țara noastră, au relevat ca răscoala de la 1907 a fost pregatita  in secret și în Austro-Ungaria. Un plan  gândit de contele Alois Aerenthal, artizan si al crizei bosniace, ministru al Afacerilor Externe al Imperiului Austro-Ungar, viza distrugerea Românieiși punerea ei in imposibilitate de a  elibera românii transilvaneni.

 

 

 

 

 

 

  

Alois Aerenthal (27 septembrie 1854 – 17  februarie 1912)

 

 

 

In acest scop, oraşul Cernăuţi devenise un centru al activitatilor indreptate impotriva Romaniei, iar  generalul Fischer, şeful jandarmeriei austriece, înfiinţase aici un birou de  coordonare a actiunilor diversioniste  antiromanesti, condus de un oarecare N. Eidinger.

 

În anul 1905, acesta a infiintat  un birou comercial în  hotelul Athénée Palace din Bucureşti şi a început plasarea de muncitori agricoli pe tot teritoriul României.

În plus, oferea importante câştiguri arendaşilor, carora le cumpara produsele agricole pe care le livra  armatei austro-ungare.

Unele dintre cele mai profitabile relaţii de amiciţie, dar şi comerciale le-a avut cu de-acum cunoscută familie Fischer, marii arendaşi din regiunea Moldovei.

Alte ţinte ale spionajului austro-ungar şi care vor juca un rol important în evenimentele anului 1907 le-a reprezentat  breasla ziariştilor,intre care s-au numarat  Constantin Mille şi ziarul Adevărul. 

Spionul imperial Günther raporta în acest sens la Viena: “Afacerea ziarului Adevărul merge pe drumul cel bun, s-a operat asupra lui Mille cu mari sume”.

Tot el raporta  despre   alte gazete  cum ar fi Universul si  Epoca, ale căror “articole erau scrise pe biroul meu”. 

  Nu întâmplător,aceste publicatii vor fi şi cele care vor lansa cifrele de 10-11.000 de morţi în tragicele evenimente,preluate de propaganda comunista.

Nu trebuie uitat nici activitatea unor cercuri autohtone socialiste de orientare marxistă  și cea a  instigatorilor bolșevici care, veniți de pe meleaguri străine, au avut un rol deosebit de important atât în declanșarea cât și în desfășurarea acelor revolte.

In acea perioadă „șeful din umbră al activităților socialiste antiromânești a fost Cristian Racovski.

Revoluționar de profesie și beneficiar al toleranței politice de la noi, acesta nu a încetat, nici o clipă, să organizeze structuri antistatale pe teritoriul României, ca urmare a ordinelor primite de la Lenin și Troțki.

Ei plănuiseră declanșarea unei revoluții pe spații largi europene și, la nivel european, vedeau o legătură strânsă între provocarea mișcărilor anarhiste pe care le aveau în vedere pentru Rusia și cele din statele vecine”.

De fapt, în 1905, în Rusia chiar avusese loc o încercare de „revoluție” care fusese însă înăbușită de regimul țarist. Iar o bună parte dintre activiștii care puseseră la cale acea revoltă eșuată se refugiaseră în zonele estice ale țării noastre, exact în zonele din care aveau să apară primele scântei ale răzmeriței din 1907.

Lucru cu atât mai clar cu cât, în anul 1906, o grupare condusă, din umbră, de către același Cristian Racovski a încercat să introducă în țară, prin Dobrogea, circa 50.000 de puști, transport capturat, însă de autoritățile românești.

De fapt, Racovski însuși a recunoscut, într-o autobiografie, că răscoala din 1907 din România s-a produs sub influența de netăgăduit a mișcărilor similare din Rusia.

Iar toate acestea au și fost confirmate în cursul anchetelor efectuate de către autoritățile vremii, care au arestat și condamnat mai multe grupuri de asemenea „agitatori” străini.

 

 

 

1910: S-a născut la Cluj, marele actor român de etnie maghiară Győrgyi Kovacs; (m. 1977, București).

 A interpretat roluri memorabile în filmele :

Citadela sfărâmată (1957)
Pădurea spânzuraților (1964) – generalul conte von Karg
Runda 6 (1965) – Dr. Koch
Serbările galante (1965) – mareșalul d’Allenberg
Procesul alb (1965)
Fantomele se grăbesc (1966)
Dacii (1967) – împăratul Domițian
Mihai Viteazul (1971) – cardinalul Andrei Báthory.

 

 

 

 

 

 

A primit titlul de Artist al Poporului și a fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”.

 

 

 

1915: S-a născut Eugen Popescu, economist, scriitor, memorialist şi publicist; stabilit în SUA din anul 1979, a înfiinţat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice; (m. 1998).

 

 

 

 1923: S-a născut la București, actorul Zephi Alşec, unul dintre fondatorii Teatrului Municipal din Ploieşti; (m. 8 iulie 1992, în Ploiești).

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Institutul de Teatru si Film in 1948 si a fost repartizat la Teatrul de Stat din Ploiești, al cărui director era Toma Caragiu. A fost printre primii actori ai acestui teatru si a rămas pentru totdeauna în acest oraș.
A debutat pe marele ecran in perioada studenției, cu rolul lui Ianot din filmul Furtul de la Arizona (1945), regizat de Mircea Botez. De-a lungul carierei sale a fost distribuit in peste 20 de filme,. În 1978 a jucat in filmele germane Severino si Im Staub der Sterne.
S-a căsătorit la Ploiești cu Ivette, fiica medicului echipei de fotbal locale numita Concordia, doctorul Emanuel Leopold si are o fiică, Henriette Alșec. A făcut parte din comunitatea evreiască din Ploiești.
Zephi Alșec a murit la 08 iulie 1992, in Ploiești.

 

 

 

1927: S-a născut fostul înalt demnitar din perioada comunistă, Emil Bobu. În timpul regimului Ceauşescu a fost, printre altele, ministru de interne, viceprim-ministru, secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi membru în Comitetul Politic Executiv al PCR.

 

 

 

 

 

După Revoluția din 1989 a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru complicitate la genocid,dar în aprilie 1990,încadrarea juridică a faptelor sale a fost  schimbată în complicitate la omor deosebit de grav şi complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, Bobu primind o condamnare de 10 ani de închisoare din care a efectuat 7, apoi a fost eliberat condiţionat.

Născut într-o familie modestă de ţărani, Emil Bobu a devenit la 18 ani membru al Partidului Comunist. De meserie strungar, Bobu „a ars” repede etapele ascensiunii în ierarhii şi  a ajuns procuror, apoi în 1973  ministru de interne, iar din 1980 ocupă pentru doi ani funcţia de viceprim ministru, pentru ca mai apoi să devină secretar cu probleme organizatorice al Comitetului Central al PCR, funcţie din care controla întregul aparat de partid. S-a numărat printre oamenii de încredere ai lui Nicolae şi Elenei Ceauşescu.

Cei care l-au cunoscut l-au supranumit pe Emil Bobu „sluga perfectă” a soţilor Ceauşescu. Din dorinţa de le fi pe plac, aghiotantul ajunsese să aprobe din cap orice început de frază al celor doi, fără să mai aştepte finalul. Revoluţia l-a prins pe Bobu încercând să se ascundă pe lângă Târgovişte, dar a fost prins şi ţinut prizonier timp de 3 ore sub ameninţarea unei cozi de mătură.

Emil Bobu s-a retras apoi undeva la ţară şi a refuzat să mai apară în public.

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut  dirijorul român Aurel Grigoraș ; (d. 2000).

 

 

 

 

 

 

Aurel Grigoraș (n. 22 februarie 1932 București – d. 28 ianuarie 2000).

 

 

 

Aurel Grigoraș a absolvit în 1953 Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secțiile Dirijat coral și Pedagogie muzicală, beneficiind de îndrumarea unor însemnați mentori: D. D. Botez – dirijat coral, I. D. Chirescu – Teorie și solfegii, I. Dumitrescu – Armonie, N. Buicliu – Contrapunct, Z. Vancea – Istoria muzicii, T. Rogalski – Orchestrație.

 
În perioada 1953-1965, maestrul Aurel Grigoraș a fost dirijorul corului Teatrului de operetă din București, iar din 1965 până în 2000, a condus Corul Radiodifuziunii Române. În anul 1975, maestrul a condus Corul Operei din Ankara (Turcia).

 

 

 

 

1938: S-a născut Paul Neagu, sculptor, pictor, grafician, profesor, eseist şi poet; figură emblematică a neoavangardei anilor ’60-’70 ai secolului XX; stabilit în Marea Britanie în 1969, a revenit după 1989 mereu în România;(m. 2004).

 

 

 

 

1949: Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-țărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea.

Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.

 

 

 

 

 

 

Adrian Marino (n. 5 septembrie 1921, Iași – d. 17 martie 2005, Cluj) a fost un eseist, critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder.

 

 

 

 

 

 1969: A murit Nicolae Daşcovici, jurist (specialist în drept internaţional public), istoric şi publicist; în 1930 a reprezentat România la Conferinţa pentru codificarea dreptului internaţional de la Haga şi la Conferinţa pentru unificarea dreptului fluvial de la Geneva; membru corespondent al Academiei Române din 1948; (n. 1888).

 

 

 

 1973: A murit profesorul de teologie Ioan Gh. Savin; a desfăşurat o bogată activitate didactică şi publicistică (la Iaşi, Chişinău şi Bucureşti). Prin el, teologia fundamentală s-a definit ca disciplină de sine stătătoare în teologia ortodoxă românească; a fost deţinut mulţi ani în închisorile comuniste; (n. 1885).

 

 

1977: A murit Marcel Anghelescu, actor de teatru şi film, protagonist de succes al comediilor lui Caragiale; (n. 1909).

 

 

 

 

 

1979: Drapelului de luptă al Diviziei „Mărășești”, a fost decorat cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființarea acestei unități de elită a Armatei Române.

 

 

 

 

 

 

1994: A decedat  arhitectul Ştefan Balş-Lupu. La îndemnul  Patriarhiei Române şi a Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a unor edificii de cult şi a unor monumente istorice; a scris singur sau în colaborare mai multe monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ” ş.a; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1902).

 

 

 

 

 

1997: Boxerul Mihai Leu a câștigat primul titlul de campion mondial la box profesionist pentru România.

S-a născut în ziua de 13 februarie 1968 la Hunedoara. Deşi s-a născut într-o familie înstărită din Hunedoara, la 19 ani fugea din ţară pentru a trăi liber. 

”Am fugit din ţară în 1987, deşi aveam totul aici, mai puţin libertate. Plângeam de dorul de casă” Fostul campion mondial la box profesionist a ales să se întoarcă în Hunedoara, cu familia sa.

A absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara. A boxat în 28 de meciuri la profesionişti şi a câştigat 28.

La amatori, a boxat în 200 de meciuri şi a câştigat 190. A fost campion al României la juniori, în 1983, 1984, 1985, 1986 şi campion mondial de juniori în 1987.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mihai Leu a fost primul român care a devenit campion mondial la box profesionist în „Sporthalle” din Hamburg, după ce l-a învins pe panamezul Santiago Samaniego în 12 runde şi a cucerit centura supremă la categoria semi-mijlocie a versiunii World Box Organization (WBO).

 Și-a apărat titlul pe 20 septembrie 1997, în fața irlandezului Michael Carruth, dar a fost nevoit să se retragă neînfrânt din lumea boxului (28 de meciuri, 28 de victorii la profesioniști), din cauza unei accidentări la braț. A intrat în lumea raliului, devenind campion național în anul 2003

 

 

 

 

 

 

 

2002 : A încetat din viaţă Vlaicu Ionescu, cunoscut tălmăcitor al profeţiilor lui Nostradamus; s-a stabilit, la sfârşitul anilor 60, în SUA şi a publicat în 1976, la Paris, volumul „Mesajul lui Nostradamus către era proletară”, ce l-a consacrat drept specialist în descifrarea previziunilor profetului din secolul XVI.

Născut la 1 aprilie 1922 în Jiblea, judeţul Vâlcea, licenţiat în pictură şi muzicologie, el şi-a dedicat zeci de ani de viaţă decriptării şi interpretării „Centuriilor” şi „Profeţiilor” lui Nostradamus. 

 

Vlaicu Ionescu și-a continuat în perioada 50-60 studiile esoterice şi s-a dedicat mai ales lui Nostradamus.

În noiembrie 1958, doi ofiţeri de la Direcţia Generală a Miliţiei au perchiziţionat casa în care locuiau Vlaicu şi Lidia Ionescu împreună cu cei trei copii. Totul, cu un substrat politic. A urmat confiscarea colecţiilor private. Este anchetat peste 9 luni. Face greva foamei. Este acuzat de infracţiuni imaginare şi condamnat la doi ani de închisoare de drept comun.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vlaicu Ionescu (1922-2002) povestea în notele sale autobiografice despre interesul pe care i le-au trezit încă de vârsta de 14 ani ocultismul şi esoterismul. În plus, el îşi începe preocupările legate de astrologie la 16 ani. Aminteşte că după moartea tatălui său ( preotul Duminica Ionescu, fusese duhovnicul lui Corneliu Zelea Codreanu),a avut norocul să cumpere de la un domn în vârstă cele mai importante cărţi din uriașa biliotecă a acestuia,  însumând peste 8.000 de volume.

Astfel că, la 20 de ani, Vlaicu Ionescu îşi începe iniţierea cu un “maestru invizibil”, după cum mărturiseşte în notele sale autobiografice, iar iniţierea durează patru luni. Îşi susţinuse bacalaureatul în anul 1940 .  

A urmat filosofia la Bucureşti, apoi Conservatorul de muzică şi Școala de pictură bisericească a Patriarhiei. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vlaicu Ionescu şi-a continuat în perioada 50-60 studiile esoterice, dedicându-se mai ales lui Nostradamus.

În noiembrie 1958, doi ofiţeri de la Direcţia Generală a Miliţiei au perchiziţionat casa în care locuiau Vlaicu şi Lidia Ionescu împreună cu cei trei copii. Totul, cu un substrat politic. A urmat confiscarea colecţiilor private. Este anchetat peste 9 luni. Face greva foamei. Este acuzat de infracţiuni imaginare şi condamnat la doi ani de închisoare de drept comun.

La sfârşitul anilor ’60 a părăsit România, stabilindu-se la New York, unde a şi murit, în 22 februarie 2002, în urma unui cancer osos. 

Prin decriptarea „Centuriilor”, cea mai mare autoritate mondială în interpretarea operei lui Nostradamus , românul Vlaicu Ionescu  a prevăzut şi anunţat puciul din august 1991 împotriva lui Gorbaciov, căderea zidului Berlinului, ascensiunea lui Elţîn, scandalul Watergate etc.

Îl considera pe Nostradamus „cel mai mare om politic al secolului XX”, iar despre metoda sa de decriptare mărturisea că e de origine divină.

În România, Vlaicu Ionescu a publicat mai multe volume, printre care „Nostradamus, profet al lumii moderne”. Vlaicu Ionescu, a incercat sa demonstreze ca Nostradamus ar fi prevazut, printre altele, caderea regimului comunist, dezmembrarea Uniunii Sovietice, precum si puciul de la Moscova in 1991. Aceste interpretari au fost publicate in mai multe carti cu mult inainte de a se intampla, fapt ce i-a sporit lui Vlaicu Ionescu credibilitatea.

S-a sustinut că Nostradamus a prezis masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu a anului 1572, incendiul Londrei din 1667, instituirea Premiului Nobel, criza economica din 1929-1933, o intalnire Hitler-Franco-Mussolini, revolutia din Ungaria din 1956, asasinarea fratilor Kennedy, razboiul din Golful Persic, caderea comunismului si sfarsitul lumii, atentie, in anul 3755, dupa altii, 3797.

Aceasta nu este data explicita a parjolirii planetei, ci doar presupusa data a incheierii previziunilor sale.

 

 

 

 

 

2006: A încetat din viaţă Angelica Adelstein Rozeanu, una dintre cele mai mari jucătoare de tenis de masă din istoria acestui sport, prima din România care a cucerit un titlu mondial la această disciplină; (n. 15 octombrie 1921).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Angelica Adelstein-Rozeanu  deține și recordul de medalii de aur câștigate în proba individuală a CM, triumfând în 1950, 1951, 1952, 1953, 1954 și 1955. În total, jucătoarea născută la București, pe 15 octombrie 1921 (a murit pe 22 februarie 2006, la Haifa, în Israel), are un palmares greu de egalat la Mondiale, obținând 17 medalii de aur, 5 de argint și 7 de bronz.

 

 

 

 

2011: A murit părintele cu rang de protosinghel, Petroniu Tănase, stareţul Schitului românesc Podromu din Muntele Athos; (n. 1914).

 

 

 

2011: A plecat dintre noi,  eseistul, prozatorul, ziaristul şi editorul Ion Hobana (pseudonimul lui Aurelian Manta Roşie); după mai multe cărţi pentru copii, publică povestiri şi exegeză SF, exegeză ufologică, numeroase antologii comentate de science fiction românesc şi străin; (n. 1931).

2017 –  Parlamentul României a devenit membru cu drepturi depline al Adunării Parlamentare a Mediteranei (APM), la cea de a 11-a sesiune plenară a APM, care s-a desfăşurat în perioada 22 – 24 februarie 2017, la Porto/Portugalia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas, Bucureșt, 2008.

3. http://www.worldwideromania.com;

4. Wikipedia.ro;

5. mediafax.ro

6. http://www.rador.ro/2019/02/22/calendarul-evenimentelor-22-februarie-selectiuni-5/

Alegerile parlamentare din 2019 în Republica Moldova. PARTIDUL SOCIALIȘTILOR PROPAGĂ URA FAȚĂ DE ROMÂNI, LA FEL CUM PARTIDUL NAȚIONAL-SOCIALIST AL LUI HITLER PROPAGA URA ÎN GERMANIA

 

 

 

 

 

 

La data de 24 februarie 2019, în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare, concomitent cu referendumul republican consultativ (Care va avea două întrebări privind reducerea numărului de deputaţi, de la 101 la 61, şi posibilitatea revocării acestora în cazul neîndeplinirii obligaţiilor).

Alegerile parlamentare ordinare din 24 februarie 2019 reprezintă cel de-al IX-lea scrutin parlamentar organizat de la declararea independenței Republicii Moldova în 1991, în urma căruia va fi ales Parlamentul de legislatura a XXI-a. 

Scrutinul este deosebit de important în vederea stabilirii orientării strategice a statului, asta în condiţiile în care Republica Moldova se confruntă cu o emigraţie masivă a populaţiei tinere, îndeosebi către ţări occidentale.
 

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova alegerile parlamentare se vor desfășura în baza sistemului electoral mixt (paralel), în care concomitent sunt aleși 50 de deputați în cadrul unei singure circumscripții naționale și 51 de deputați în circumscripții uninominale.

Campania electorală a început pe 25 ianuarie 2019 și va dura 30 de zile. Anterior campaniei, începând cu 26 decembrie 2018 și până pe 24 ianuarie 2019, a avut loc înregistrarea candidaților pentru circumscripția națională (la Comisia Electorală Centrală) și pentru cele 51 de circumscripții uninominale (la Consiliile electorale de circumscripție).

 
În circumscripția națională s-au înregistrat 15 partide și blocuri electorale, iar în circumscripțiile uninominale 324 candidați din partea a 10 formațiuni politice și 56 candidați independenți. În același timp, la Consiliile electorale de circumscripție au fost depuse 402 de cereri pentru înregistrarea grupurilor de inițiativă pentru susținerea candidaților la funcția de deputat.

Sondajele de opinie care s-au realizat în ultimele luni plasează pe primul loc PSRM, cu un scor situat între 35,6% şi 49,2%, pe poziţia a două se află ACUM, între 19,1 şi 28%, pe locul trei PDM, între 15% şi 20,7%, urmat de Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), între 2,6% şi 6,5%, şi Partidul Politic Şor (PPŞ), între 3,9% şi 6,3%. Cu toate acestea, dacă stăm să privim experienţele anterioare, cifrele prezentate mai sus trebuie privite cu mult scepticism. În iunie 2018, la alegerile locale din Chişinău sondajele au indicat diferenţe de până la 20 de procente între estimări şi voturile propriu-zise.

Worst case scenario: Federalizarea Republicii Moldova

Federaţia Rusă va reuşi să găsească o soluţie de „acceptare“ din partea Chişinăului (PDM şi PSRM) a soluţionării conflictului Transnistrean, prin încorporarea de facto a autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene (RMN) în Republica Moldova, fără ca trupele ruse de „pacificatori“ de pe acest teritoriu să fie retrase.

Prin strategia părţii (RMN) care controlează întregul (Republica Moldova), Federaţia Rusă se va asigura de menţinerea Republicii Moldova în sfera sa de influenţă. În această situaţie, federalizarea din Republica Moldova va fi folosită de Kremlin drept model pentru implementarea acordurilor de la Minsk cu privire la Ucraina.

Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană va fi denunţat unilateral de partea Moldovenească, care intră astfel aproape total sub controlul Moscovei prin consilierii trimişi la Chişinău şi armata privata Wagner.  Opoziţia şi societatea civilă vor fi aduse la tăcere prin mijloace judiciare şi alte abuzuri, iar foarte mulţi moldoveni vor căuta să obţină cetăţenia română pentru a emigra într-un stat din Uniunea Europeană; (adev.ro/pn9ph1)

 

 

   

VIDEO:

 

https://www.privesc.eu/arhiva/85410

DECLARAȚIA DOCTORULUI ÎN ISTORIE ANDREI GROZA: PARTIDUL SOCIALIȘTILOR PROPAGĂ URA FAȚĂ DE ROMÂNI LA FEL CUM PARTIDUL NAȚIONAL-SOCIALIST AL LUI HITLER PROPAGA URA ÎN GERMANIA

 

 

Oamenii de ştiinţă, împreună cu întreaga populaţie, sunt chemaţi să participe masiv la alegerile parlamentare pentru a nu permite socialiştilor să preia puterea. Este îndemnul istoricului Andrei Groza, prim-prorector al Academiei de Administrare Publică, care spune că programul electoral al socialiştilor promovează ura împotriva românilor şi promite interzicerea prin lege tot ce este românesc.

Într-o conferinţă de presă la IPN, istoricul a spus că există pericolul real ca, după alegeri, cei care au alte viziuni decât socialiştii, şi anume cei care se autoidentifică drept români, să fie persecutaţi, iar savanţilor să li să impună cenzura, cu interzicerea lucrărilor care fac referinţă la apartenenţa Republicii Moldova la spaţiul românesc.

Istoricul este de părere că, într-un stat care pretinde că este democratic, stipularea într-un program electoral a obiectivului de interzicere a unor idei cu care partidul nu este de acord, este un lucru foarte grav, care încalcă drepturile omului.

Acesta a mai spus că şi în prezent, deşi ideile româneşti nu sunt interzise în Republica Moldova, s-a confruntat recent cu o situaţie în care administraţia unei reţele de librării nu şi-a respectat condiţiile contractuale şi nu a pus în mod intenţionat în vânzare două lucrări ale sale, deoarece una din ele era despre limba română şi ce-a de a două – despre rolul pe care l-a avut Uniunea Sovietică în declanşarea celui de al doilea război mondial.

„Pe data de 1 decembrie am scos de sub tipar lucrarea „Limba română – fundament al naşterii civilizaţiei umane”, în care am adus argumente că prima limbă vorbită de către oameni a fost limba română.

După ce am lansat această lucrare, am fost întrebat de mai mulţi oameni de unde ar putea cumpăra cartea şi din acest motiv am hotărât să o pun în vânzare. După ce am mers la sediul unei reţele de librării din capitală, după ce am încheiat toate formalităţile, în momentul în care am dus la depozit lucrarea şi o altă lucrare lansată în anul 2018 „U.R.S.S. – instigatorul celui de al doilea război mondial”, şefa depozitului mi-a reproşat că ea este moldoveancă şi ce e cu cărţile acestea.

Aceasta mi-a mai spus că nu se ştie dacă aceste lucrări vor fi acceptate, deoarece ea decide ce cărţi sunt luate şi acceptate spre vânzare”, a mai spus Andrei Groza.

Vasile Năstase, preşedintele Asociaţiei Obşteşti „Rumâna”, a afirmat că acţiunea de a nu pune în vânzare o lucrare ştiinţifică este un lucru foarte grav şi reprezintă o încercare de a cenzura un adevăr istoric.

Vasile Năstase a îndemnat alegătorii să nu voteze în nici într-un caz Partidul Socialiştilor, deoarece această formaţiune minte alegătorii şi promovează ura între popoare şi doreşte să sugrume prin lege ideile unor oameni cu care ei nu sunt de acord; (http://basarabialiterara.com.md/?p=36362)