ZIUA DE 17 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
Ziua de 17 februarie în istoria noastră
1411 – Musa Celebi, unul din fiii sultanului Baiazid devine cu sprijinul lui Mircea cel Bătrân, sultan al Imperiului Otoman.
Din cronicile otomane aflăm că fiul lui Baiazid s-a căsătorit cu o fiică a lui Mircea. ”Stăpânitorul Țării Românești… a trimis o solie…, cerând trimiterea lui (Musa – n.r.) lângă el. În același timp, el (Mircea – n.r.) scrisese o epistolă de garanție și lui Musa Çelebi prin care îl înștiința că, atunci când va sosi în acea parte, îi va pune la dispoziție țara sa și îi va da de soție pe fiica sa”, scria istoricul otoman Hoca Sadeddin Efendi.
Căsătoria fiicei lui Mircea cel Bătrân cu Musa a fost atestată și de o scrisoare, din anul 1411, a patriarhului Euthym al II-lea al Constantinopolului. Musa a ajuns în Țara Românească pe Marea Neagră, din Sinop. De aici a organizat revolta Rumeliei împotriva fratelui său, Süleyman.
Musa (foto) a trecut Dunărea pe la Silistra, în februarie 1410. Pe lângă turcii răsculați din Rumelia, el era sprijinit de un corp de oaste românesc, comandat de Dan, nepotul lui Mircea, și de sârbii conduși personal de despotul Ștefan Lazarevici, fiul țarului Lazăr, cel care a murit în Bătălia de la Kosovo Polje (1389) împotriva otomanilor.
Forțele conduse de Musa au obținut o victorie ușoară împotriva celor conduse de beilerbeiul Rumeliei. Süleyman, care se afla în Anatolia, nu a renunțat ușor, ci a trecut Bosforul cu ajutorul aliaților săi bizantini și a reușit să-l învingă pe fratele său în lupta de la Kosmidion, de lângă Constantinopol (iunie 1410).
Musa s-a retras în apropierea Țării Românești, unde și-a regrupat forțele și, în anul următor, a reușit să cucerească Edirne, unde a urcat pe tronul tatălui său (17 februarie 1411).
Se părea că obiectivul lui Mircea era atins: ginerele lui conducea partea europeană a unui Imperiu Otoman divizat.
În condițiile în care Süleyman a fost ucis după înfrângerea în fața lui Musa, Mehmed Çelebi a ocupat Bursa, vechea capitală otomană din Anatolia, de unde și-a proclamat autoritatea suverană asupra întregului imperiu. După o primă încercare eșuată (iunie 1412) Mehmed a reușit să-l învingă pe Musa în lupta de la Sofia (5 iulie 1413). Învingătorul era sprijinit de toate statele creștine din Balcani, în afară de Țara Românească. Musa a încercat să se refugieze la nord de Dunăre, însă a fost prins pe drum și sugrumat.
1803 – S-a nascut Edgar Quinet, un istoric, scriitor și filozof francez profund atașat de poporul român ; (m.27 martie 1875).
În perioada 1842-1846 a fost profesor la College de France, unde i-a avut ca studenți pe mulți dintre „pașoptiștii” români.
În 1852, după moartea primei sale soții, s-a căsătorit cu Hermione Asachi, fiica scriitorului român Gheorghe Asachi.
A rămas cunoscut ca filoromân, atât prin scrierile sale, cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române.
Ediția completă a scrierilor lui Edgar Quinet a fost publicată de către soția sa, Hermione Asachi, în 30 de volume (în perioada 1877 – 1882).
1826 – S-a născut Nicolae Popea, episcop ortodox, istoric şi cărturar.
Ca deputat în Dieta Transilvană şi preşedinte al Consiliului Naţional Român din Transilvania a luptat pentru drepturile politice şi culturale ale românilor din această regiune.
S-a numărat printre iniţiatorii editării, în 1884, a gazetei „Tribuna”. A fost membru titular al Academiei Române din 1899; (m. 1908).
1836 – S-a născut în localitatea Socodor, jud. AradIosif Goldiș, episcop român, membru corespondent al Academiei Române; (d. 1902).
A urmat gimnaziile din Szarvas (Ungaria) şi Arad, iar pregătirea superioară la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad, Academia de Drept din Debreţin şi Facultatea de Filosofie a Universităţii din Pesta; după ce o perioadă a fost funcţionar în administraţia de stat, în 1869 a fost călugărit la mănăstirea Hodoş-Bodrog cu numele Iosif, iar mai târziu hirotonit ierodiacon şi ieromonah; vreme de patru ani a fost profesor la Institutul Teologic-Pedagogic din Arad (1869-1873), profesor de Limba română la Liceul de stat din Arad (1873-1892), administrator protopopesc la Arad (1878-1880) şi director administrativ la Institutul Teologic-Pedagogic din aceeaşi localitate (1885-1886).
A fost ales preşedinte-vicar al Consistoriului Ortodox Român din Oradea, pe care l-a condus cu vrednicie timp de şapte ani (1892-1899); roadele muncii sale de la Oradea au fost încununate prin alegerea lui în fruntea Episcopiei Aradului (în 2/14 mai 1899 şi instalat la 20 iulie 1899); pe lângă activitatea misionar-pastorală şi administrativ-gospodărească, a desfăşurat şi o importantă lucrare intelectuală, publicând în periodicele româneşti, maghiare şi germane din Arad articole despre latinitatea limbii române (1880-1881); de asemenea, a alcătuit şi o Gramatică a limbii maghiare; pentru temeinicia publicaţiilor sale a fost ales membru corespondent al Academiei Române; a trecut la cele veşnice în 23 martie 1902, fiind înmormântat la Arad (gropnița episcopală de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog) (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și străini slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 180-181).
1850 – Domnitorul Barbu Ştirbei a emis actul domnesc privind organizarea şcolilor din Ţara Românească.
Foto: Barbu Știrbei, portret de Mișu Popp
A ridicat teatrul din București, a redeschis școlile închise pe timpul Revoluției de la 1848 și a îmbunătățit dispozițiile Regulamentului Organic cu privire la țărani.
1866 – In baza unui decret al lui Alexandru Ioan Cuza din 1865, a început să funcționeze Banca României, constituită prin transformarea filialei din București a Băncii Imperiului Otoman; primul președinte al băncii a fost Ion Ghica; (17 februarie/2 martie) .
Banca României a fost creată în baza capitalului străin în principal englez și francez, avîndu-i ca principali acţionari, pe E. Grenfell, asociat al celebrului bancher evreu londonez Morgan, precum şi pe evreul francez Isaac Pereire, creatorul cartelului bancar francez Société Generale. Aceştia ţineau sub control şi Banque Imperiale Ottomane din Istanbul, motiv din care Banca României apărea ca afiliată (filială) a băncii de la Istanbul.
În programul din 1867, liberalii inserau un punct referitor la organizarea sistemului de credit: “Vom îmbunătăţi finanţele noastre mai cu deosebire, îndată ce vom organiza creditul prin bănci agricole şi comerciale, cari să ridice comerţul, industria, agricultura, să le dea viaţă prin stimularea şi înlesnirea transacţiunilor private, precum şi a lucrărilor publice ale Statului şi ale judeţelor“, căci “fără…institute de credit, un stat nu poate prospera“; între 1870-1876, au fost elaborate mai multe proiecte de înfiinţare a unei bănci naţionale: de către un grup de bancheri bucureşteni (1873), de către ministrul conservator de Finanţe, Petru Mavrogheni (1874) şi de către un grup de deputaţi liberali (1876).
Crearea unei bănci naționale românești în baza capitalului inten s-a realizat totuși, chiar dacă exista un lobby puternic al investitorilor srăini pentru aplicare și în continuare a capitalului străin preponderent sau în toatlitate pentru Banca Națională a României.
Banca Națională a României a fost înființată ca bancă centrală în 1880 după modelul băncii centrale a Belgiei. În dezbaterile parlamentare asupra proiectului de lege, ministrul Finanțelor, Ioan Cîmpineanu, s-a opus participării capitalului străin la constituirea Bancii Naționale. Capitalul băncii a fost stabilit la 30 de milioane, din care 20 de milioane prin subscriție publică, iar 10 milioane, depuse de stat.
1867 – Se constituie Imperiul dualist Austro-Ungar.
Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană nu s-a numit niciodată oficial „Imperiul Austro-Ungar”, ci Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn în germană și Osztrák Birodalom és Magyar Királyság în maghiară, adică „Imperiul austriac și regatul maghiar”.
Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit, pe de o parte, din Cisleithania, adică statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de râul Leitha, din partea vestică și nordică a statului austro-ungar, și, pe de altă parte, din Transleithania, adică statele aparținând Regatului Ungariei (la care a fost încorporat în 1867 și Marele Principat al Transilvaniei).
1881 – S-a născut actorul roman Ion Manolescu; (m.27.12.1959).
A fost un actor român de teatru și film care a debutat în 1905. A jucat la Teatrul Național din București, în Compania Davila, la Teatrul de Comedie, la Teatrul Municipal din București etc.
În 1919 a înființat și a condus primul sindicat al artiștilor din România. A ocupat și funcția de inspector general al teatrelor.
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Ion Manolescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.
În 1962 i-a apărut volumul de „Amintiri”.
1917 – S-a nascut Ioana Radu, născută Eugenia (Jana) Braia, renumita cântăreață româncă de romanțe și muzică populară; (d. 19 septembrie 1990).
1923: A murit Teodor T. Burada, istoric al teatrului, folclorist, etnograf, muzicolog (primul culegător al bocetului popular), animator al vieţii cultural-artistice, ilustrând, prin enciclopedismul său, tipul cărturarului român din secolul al XIX-lea;
Este folcloristul care a descoperit si a studiat bocetul popular.
A fost membru corespondent al Academiei Române din 1887; (n. 1839).
1947 – A murit la Paris, scriitoarea franceză de origine română Elena Văcărescu, cea pe care Nicolae Iorga a numit-o “ambasadoarea sufletului românesc”.A fost laureată a premiului Academiei Franceze.
În 1959, a fost reînhumată la cimitirul Bellu, în cavoul familiei Văcărescu, alături de Iancu şi Ienăchiţă Văcărescu (S-a nascut la 21 septembrie 1866).
1950 – Prin decret al Consiliului de Miniștri, a fost modificat statutul de organizare și funcționare a Academiei Române, care devine Academia Republicii Populare Române. 1965 – Colonia africana britanica Gambia a devenit stat independent.
1951: S-a născut Octavian (Ioan Atanase) Bellu, antrenor de gimnastică, care a coordonat activitatea lotului naţional feminin de gimnastică în perioadele 1981-2005 şi 2010-2015; în prezent este coordonatorul echipei tehnice care se ocupă de pregătirea lotului; a intrat în „Cartea Recordurilor” ca „cel mai de succes antrenor din lume”, cu un palmares de 16 medalii olimpice de aur şi cu un total de 279 de medalii (din care 106 de aur), la Campionatele Europene, Mondiale şi la Jocurile Olimpice.
Foto: Octavian Bellu și Mariana Bitang
A condus echipa României, împreună cu antrenoarea Mariana Bitang, la câştigarea a cinci titluri mondiale şi două titluri olimpice, precum şi câştigarea a numeroase titluri individuale; în perioada 2005-2006 a fost consilier de stat la Administraţia Prezidenţială; între anii 2006 şi 2009 a fost preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Sport.
1952: S-a născut Stelian Tănase, scriitor, eseist, politolog, istoric, scenarist, regizor, publicist şi realizator de televiziune; fost director general al TVR.
1958 – Apărea Decretul prin care erau instituite măsuri privind asigurarea ordinii de stat. Acesta prevedea internarea în colonii de muncă obligatorie, pe o perioadă între 2 şi 4 ani, a persoanelor care prin manifestările lor puneau în pericol sau încercau să pună în pericol ordinea de stat. Chiar în condiţiile achitării de către instanţele de judecată a unor astfel de persoane, Ministerul de Interne putea aplica o pedeapsă privativă de libertate de până la doi ani.
1961 – A murit lingvistul şi profesorul Sever Pop, membru post-mortem al Academiei Române din 2012; (n. 1901).
1971 – A murit la București Miron Radu Paraschivescu, poet, publicist și traducător român; (n. 1911, Zimnicea).
1975 – Moare Chivu Stoica, politician comunist , președinte al Consiliului de Stat al RPR în perioada 24 martie 1965 – 9 decembrie 1967; a fost înlocuit în această funcție de către Nicolae Ceaușescu. (S-a nascut la 8 august 1908).
În anul 1931 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În timpul războiului civil din Spania, a fost membru în Brigada Internațională. S-a sinucis împuşcându-se cu o armă de vânătoare (deși au existat numeroase voci care au afirmat că a fost „ajutat” să facă acest gest).
1987- Studenții au manifestat la Iași împotriva condițiilor inumane de trai din cămine, scandând Vrem apă să ne spălăm și lumină să învățăm!
1993 – Academia Română a hotărât revenirea la scrierea cu “â” în interiorul cuvântului și a formei “sunt” în loc de “sînt“, revenindu-se, astfel, la unele reguli ortografice în vigoare înainte de 1948).
1999 – Grupurile de mineri conduse spre Bucuresti de Miron Cozma, după ce au reusit să dea peste cap câteva baraje şi filtre de circulaţie, au fost oprite de forţele de ordine la Stoeneşti, în apropiere de Caracal.
Miron Cozma a fost arestat, împreună cu Romeo Beja şi Dorin Loiş.
2001 – A murit Richard Wurmbrand, misionar creștin, deținut politic în timpul regimului comunist din România.
2013 – A 63-a ediție a Festivalului International de Film Ursul de aur de la Berlin.
Marele premiu i-a fost acordat lui Călin Peter Netzer pentru filmul „Poziția copilului”.
Acest film dramatic românesc regizat de Călin Peter Netzer și produs de Ada Solomon a câștigat și premiul pentru cel mai bun film la Festivalul cinematografic de la de la Namur, pe 4 octombrie 2013.
2016- A murit balerinul şi coregraful Gelu Barbu; stabilit din 1966 în Insulele Canare, a fondat prima şcoală de balet clasic din arhipelag; (n. 1932).
Bibliografie (surse):
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
Istoriculzilei blogspot.com;
Istoria md.;
Wikipedia
Mediafax.ro
http://www.worldwideromania.com
Comunicat oficial al Secției pentru investigarea infracțiunilor din Justiție din cadrul Parchetului General al României: Ancheta penală în cazul Kovesi merge mai departe
COMUNICAT
Biroul de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este abilitat să aducă la cunoştinţa publicului următoarele:
Procurorii Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ) au dispus la data de 13 februarie 2019 extinderea urmăririi penale, începerea urmăririi penale in rem și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de un fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: luare de mită, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal rap. la art. 7 alin. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. 1 Cod penal în cond. art. 35 alin. 1 Cod penal (5 acte materiale) și mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 Cod penal.
Din probele administrate până în prezent în această cauză s-a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul anului 2011, fostul procuror general al PÎCCJ ar fi pretins și primit suma de 268.689,36 lei de la persoana vătămată în legătură cu îndeplinirea unor acte contrare îndatoririlor sale de serviciu, acte constând în extrădarea unei persoane condamnate, care fusese localizată în Indonezia — Jakarta.
Totodată, în perioada 2010-aprilie 2011, aflându-se în exercitarea funcției de procuror general al PÎCCJ, magistratul ar fi implicat instituția pe care o conducea în procedura extrădării respectivei persoane condamnate, cu încălcarea dispozițiilor art. 10 din Legea 302/2004, care reglementează competența autorităților centrale române în materie penală, a disp. art. 70 și următoarele din Legea 304/2004, care reglementează organizarea și atribuțiile Ministerului Public și ar fi dispus suportarea cheltuielilor de transport pentru persoanele care aveau obligația să asigure aducerea în țară a persoanei condamnate și care făceau parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul IGPR, precum a unei persoane care făcea parte din cadrele active ale SRI.
Printre demersurile efectuate în vederea urgentării finalizării procedurii de extrădare ar fi fost organizarea unei vizite a unei delegații de procurori indonezieni în România, la sfârșitul anului 2010, deplasarea efectuată în Indonezia, la Jakarta, cu prilejul organizării unei conferințe, plata biletelor de avion ale persoanelor care au făcut parte din delegația desemnată să procedeze la aducerea în țară a condamnatului din bugetul PÎCCJ
De asemenea, fostul procuror general al PÎCCJ ar fi determinat, prin autoritatea de care dispunea, ca Ministerul de Interne să pună la dispoziția IGPR suma de bani necesară plății transportului Jakarta – București.
Procurorii din cadrul SIIJ au mai reținut că la data de 10.04.2017, pe parcursul procedurilor judiciare efectuate într-un dosar penal instrumentat de PÎCCJ – Secția de urmărire penală și criminalistică, magistratul menționat anterior a fost audiat, în calitate de martor, prilej cu care acesta ar fi declarat în mod nereal că relația pe care a avut-o cu persoana vătămată a fost o relație pur instituțională, negând existenta unei relații private, deși această relație ar fi constituit o împrejurare esențială pentru cauza penală.
Menționăm că în aceeași cauză, printr-o ordonanță din data de 14 februarie 2019, procurorii SIIJ au dispus extinderea urmăririi penale și începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 Cod penal, și fals în declarații, prev. de art. 326 Cod penal, constând în aceea că, la data de 9 ianuarie 2017, PÎCCJ, prin Biroul de informare și relații publice, ar fi comunicat, în mod nereal, faptul că procurori ai Secției de urmărire penală și criminalistică ar fi dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă într-o cauză penală.
15 februarie 2019