CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 12 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 12 februarie în istoria noastră 

 

 

 

 

 

 

1814 – La numai doi ani  de la ocuparea ținutului moldovenesc dintre Prut si Nistru de către Rusia, apar primele proteste ale boierilor moldoveni pământeni,  împotriva politicii duse împăratul Rusiei  în noua provincie anexată.

 

 

Stemă Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878

Stema Basarabiei ţariste autonome, 1826-1878

 

 

 Nobilimea basarabeană se adresa intr-un memoriu ţarului astfel : „Dă-ne buna vieţuire, dăruieşte-ne nestricare obiceiurilor şi a pravililor, miluieşte-ne cu mărime sufletului şi a iubirei tale de oameni şi dacă din oareşcare rîvnire a soartei noastre au agiuns la Împărătescul Vostru auz arătările ce s-au făcut de aici către ministerul, că moldovenii nu ar ave pravili şi că ar fi din fire porniţi întru urmări nepriincioasă, şi că ar trebui zaconuri pentru pedeapsa greşalilor lor, fii milostiv a vede că moldovenii sunt plini de credinţă.

În continuarea memoriului, nobilii cereau ca mitropolitul Basarabiei să fie primul membru al Divanului provinciei, „pentru că aceasta este fire şi lege Moldaviei”, şi „să să rînduiască şi ocîrmuitor politicesc a oblastii pămîntean din moldoveni credincios Împărăteştii Voastre Măriri, care să poată cunoaşte persoanile, pronomiile, pravilele noastre, şi împregiurările de aici, fiindcă lipsind aceste acum, înstreinîndu-se din zi în zi, izvodindu-să cele neobicinuite, ne înspăimîntează şi pe noi şi pe fraţii noştri.

Tot la 12 februarie 1814, boierii adresau o jalbă şi oberprocurorul Sfîntului Sinod rus: „Toată obştia oblastului Basarabiei, toati niamurile, şi toati stările de aicea tineri şi bătrîni năzuim la apărarea luminărei voastre… să nu să dea ascultari nici la un fel de arătări din oari cui parti vor fi, nici să să dea hotărîri soartii noastre, pără nu să vor înfăţoşa deputaţii din partea obştii, cari vor avea încredinţarea arhipăstorului nostru mitropolit Gavriil, cuprinzătoare că de cătră obştii sint trimeşi şi cari fără multă prelungire să vor trimiti.

 

 

 

 

1856 – Juristul si omul politic român Vasile Boerescu a adresat un memoriu ministrului de externe al Franței, Alexandre Walewski, in care pleda pentru constituirea unui stat național romanesc independent sub garanția celor șapte mari puteri.

 

 

 

1862 – S-a născut Alexandru Davila, dramaturg, prozator şi regizor; fiul medicului Carol Davila; (m. 1929).

 

 

 

 

 

1864 – Parlamentul a votat proiectul de lege pentru organizarea armatei în România.

 

 

 

 1892: S-a născut istoricul Grigore Florescu, specialist în arheologia şi epigrafia epocii romane în Dacia; (m. 1960).

 

1892 – S-a născut chimistul Ion Tănăsescu; contribuţii importante la chimia heterociclurilor; membru titular al Academiei Române din 1955; (m. 1959).

 

 

 

 

1893- Se încheie la Paris, Franţa, Convenţia comercială româno-franceză, pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate. Aceasta va intra în vigoare la 22 martie 1893.

 

 

 

 

 

1894 – S-a născut poeta și prozatoarea română Otilia Cazimir; (d. 1967).

 

 

Imagini pentru Otilia Cazimir photos

 

 

 Otilia Cazimir a fost pseudonimul Alexandrei Gavrilescu , cunoscută autoare de versuri pentru copii (m. 1967).

 

 

 1898 – A murit Barabás Miklós, pictor maghiar din România; (n. 1810).

 1899 – S-a născut Iţic Peltz, prozator, memorialist şi traducător. Era tatăl cunoscutei pictoriţe Tia Peltz (m. 1980).

1901 – S-a născut  Jean Georgescu, regizor și actor roman; (d. 1994).

 

 

https://i1.wp.com/static.cinemagia.ro/img/resize/db/actor/00/36/44/jean-georgescu-949004l-214x0-wtm-c5b1b287.png

 

 

 

1905 – S-a născut  medicul  român Theodor Burghele; (d. 1977).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Theodor Burghele photos

 

 

 

1913: S-a născut interpretul de muzică populară dobrogeană Grigore Kiazim. S-a consacrat ca  interpret la mandolină şi banjo; (m. 1989).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1915- S-a născut compozitorul Bogdan Moroianu; (m. 2002).

 

 

1919 – Consiliul militar interaliat de la Paris a aprobat ca Armata româna sa înainteze pe aliniamentul Satu Mare – Carei – Oradea – Salonta – Arad.

 

 

 

 

 

1924 – S-a născut Banu Rădulescu, medic-scriitor; fost deţinut politic; fondatorul (noiembrie 1990) şi redactorul-şef al revistei „Memoria” (revista gândirii arestate) şi preşedinte al Fundaţiei cu acelaşi nume; iniţiator al proiectului Memorialul „Fortul 13 Jilava” (fortul militar, dezafectat în perioda 1970-1980, urma să fie readus exact la forma în care a funcţionat ca închisoare politică în timpul regimului comunist) (m. 1998, la Berlin).

 

 

 

1926 – A murit la București, Radu Rosetti, istoric şi prozator (povestiri, memorialistică) (n. 1853). NOTĂ: Dicţionarul de literatură română (1979) dă ca dată a morţii sale 14.II.1926).

 

 

 

 

 

Istoricul și memorialistul Radu Rosetti (n. 14 septembrie 1853, Iași) era nepot după mamă, al domnitorului Grigore Alexandru Ghica

A avut contribuții importante de istorie socială și instituțională: Despre clasele agricole din Moldova (1888), Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova (1905), Despre cenzură în Moldova (1907),  Pentru ce s-au răsculat țăranii? (1907), Pământul, sătenii și stăpânii din Moldova (1907), alături de contribuții genealogice la istoria unor familii boierești și cronici monografice ale unor moșii moldovene, dintr-o perspectivă critică la adresa marii proprietăți funciare care-l apropie de Stere și ceilalți poporaniști (a colaborat, de altfel, asiduu în paginile Vieții Românești).

O importanță aparte are studiul La Roumanie et les Juifs, tradus și în engleză (1903). 

 Radu Rosetti este tatăl lui Radu R. Rosetti, el însuși genealogist și memorialist de pondere, autor al unor jurnale politice și al unei importante trilogii de Mărturisiri „din interior” despre primul Război Mondial și actorii săi, în care concretizează proiectele tatălui (transformat în personaj).

Ofițer de carieră ajuns general, Rosetti fiul va fi inculpat (fără probe) de regimul comunist pentru intrarea României în război pe frontul de Est și își va găsi sfârșitul în 1949 la Închisoarea Văcărești.

 

 

 

 

 1930 – S-a născut Teodor Vârgolici, editor, critic şi istoric literar.

 

 

 

1935: A murit Francisc Hossu-Longin, om politic, publicist şi memorialist. De profesie jurist, a fost apărător în procesul „memorandiştilor” „Amintirile” sale reconstituie, fără pretenţii literare, dar cu savoarea autenticităţii, viaţa transilvăneană din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, oferind un interesant material documentar istoric; (n. 2 octombrie 1847).

A urmat dreptul la Pesta, dupa care se stabilește ca avocat la Deva. A fost embru al Societății „Petru Maior”, în timpul studentiei, si al Astrei.

De asemenea a fost membru in comitetul de conducere al Partidului National Roman, aparator in procesul Memorandului. 

A lucrat in redactiile revistelor Familia si Gura satului, in care a publicat si materiale literare sau de informatie generala (unele semnate cu pseudonimul Letitia).

A mai colaborat la publicațiile Calicul, Gazeta ilustrată, Gazeta Transilvaniei si Transilvania.

Amintiri din viata mea, scrisă la batrânețe, donată Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj-Napoca si publicate postum (1975), reconstituie, fără pretentii literare, dar cu savoarea autenticitatii, moravuri si întâmplari caracteristice vietii transilvanene din a doua jumatate a veacului trecut, oferind si un interesant material documentar istoric.

 

Francisc Hossu Longin

 

 

 

 

1938: A murit la Sibiu, Iosif Trifa, preot ortodox care a pus bazele mişcării spirituale (1923) „Oastea Domnului”;  (n. 3 martie 1888, Certege, comitatul Turda).

 

 

 

 

Imagini pentru Iosif Trifa

 

 

 

 

    Lansează, în numărul 1 pe ianuarie 1923 al publicației “Lumina Satelor”, o chemare la pocăință și la înrolare în Oastea lui Isus.

lumina satelor“Subsemnatul… gândindu-mă cum aş putea intra în anul cel nou cu folos de mântuire sufletească, mă hotărăsc prin aceasta cu începere de la Anul Nou să scot din traiul meu sudalma şi beţia… Mă leapăd cu ură şi scârbă de aceste păcate… Intru prin această hotărâre în rândul acelora care se vor hotărî ca şi mine ca astfel toţi împreună ca nişte buni ostaşi ai lui Hristos să începem lupta cea sfântă a curăţirii vieţii noastre de păcatele noastre cele multe şi grele. În fruntea Oştirii noastre stă Mântuitorul Hristos şi El ne va duce la biruinţă.

Pe Mântuitorul meu Isus Hristos rugându-L să mă ajute şi pe mine ca să lupt în Oastea Lui, iscălesc această hotărâre ce s-a făcut pentru binele şi mântuirea mea sufletească.

Dat în………. la Anul Nou 1923.

 

 

 

 

Adunarea Oastei Domnului din Lonea

 

 

Acesta a fost începutul unei populare mișcări de trezire spirituală din Biserica Ortodoxă Română. În 15 ani, Oastea Domnului număra peste 300.000 de membri din toate categoriile sociale.

O revistă pentru popor era tentantă pentru orice formaţiune politică doritoare a-şi atrage sufragiile maselor, dar încă din prima zi de redacţie Părintele Trifa şi-a fixat clar câmpul său de acţiune ţinând să sublinieze că nu va face jocul nici unei grupări politice ci se va situa detaşat deasupra oricărei politici de partid.

  

În 1935 Mitropolia înaintează dosarul cu caterisirea preotului Iosif Trifa la Sfântul Sinod, după un conflict puternic  cu superiorul său, mitropolitul Nicolae Bălan. În ședința sa din 13 martie 1936, Sfântul Sinod confirmă sentința de condamnare la caterisire cu nr. 4/1935 a Consistoriului Mitropolitan din Sibiu.

În întâmpinarea acestei confirmări, părintele Trifa, deși bolnav, se deplasează la București depunând Cancelariei Sf. Sinod o cerere de grațiere la data de 16 martie 1936. Este semnificativ faptul că la această cerere Sf. Sinod va răspunde abia după un an, în ședința din 9 martie 1937, probabil sperând într-o împăcare la centrul Oastei din Sibiu.

După un proces bisericesc în urma căruia este caterisit, preotului Iosif Trifa îi este interzis de a publica. El decedează în urma unei operații pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiție fără de care nu putea fi nici înmormântat, i-a fost luată și haina de preot, sfâșiată în bucăți și ruptă de pe trupul său din sicriu.

1939 – Radiodifuziunea Română transmitea prima sa emisiune pentru America, ca mijloc de propagandă pentru participarea României la Expoziţia Universală de la New York.

În program au fost incluse „Poema română”, de George Enescu, o melodie populară în interpretarea Mariei Tănase, iar orchestra lui Grigoraş Dinicu interpretează o horă  şi arii populare româneşti, cu concursul Valentinei Creţoiu Tassian şi a lui G. Folescu.  

 

 

 

 

1959- S-a născut actorul și regizorul de teatru român Dan Puric.

 

 

 

Imagini pentru Dan Puric,photos

 

 

 

 

1990- Prin sentinţa civilă nr. 181 din 12 februarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1, Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România. CRLR s-a constituit la 14 ianuarie 1990 sub actuala denumire, în temeiul Legii nr. 21/1924.

Comunitatea funcţionează conform O.G.26/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ca persoană juridică cu Statut, Program şi patrimoniu propriu. Preşedintele Consiliului Director al CRLR este Miron D. Ignat, iar sediul central al Comunităţii este în municipiul Bucureşti

 

 

 

  1993 – A murit istoricul Radu Popa, arheolog medievalist, muzeograf şi profesor; cercetări complexe asupra epocii de formare a statelor feudale româneşti; (n. 1933).

 

 

 

 

 

 

1994 – Se deschid Jocurile Olimpice de Iarna la Lillehammer, Norvegia.

 

 

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

România a participat cu o delegație de 23 de sportivi din care 13 bărbați și 10 femei obținând un punct și locul 28 pe națiuni. Cele mai bune rezultate: locul 6: Ioan Apostol și Liviu Cepoi — sanie-2 locul 8: Mihaela Dascălu — patinaj viteză, la 3.000 m și la 1.500 m

 

 

 

2010 – A murit pictorul Călin Pojar; (n. 1939).

 

 

 

 Imagini pentru pictorul Călin Pojar;

 

 

A studiat artele plastice la Cluj şi Baia Mare şi a expus în numeroase expoziţii, pânzele sale ajungând în colecţii interne şi internaţionale. Este cunoscut prin atracţia pentru motive legate de iconografia creştină şi motivele ornamentale tradiţionale maramureşene.

A mai ilustrat revistele de cultură Tribuna şi Steaua. Ultima expoziţie publică a maestrului a avut loc  la Muzeul de Artă din Cluj, cu titlul de „Calea Mântuirii”. 

 

 

 

 

2010 –  Se deschid  Jocurile Olimpice de Iarna de la Vancouver, Canada.

 

 

 

România a trimis la Vancouver o delegație formată din 29 sportivi (14 bărbați și 15 femei), care au concurat la 9 sporturi cu 28 probe (11 masculine și 17 feminine). La această ediție s-a înregistrat prima participare la o olimpiadă de iarnă a unui reprezentant al României în proba de skeleton.

Cel mai bun rezultat obținut de delegația României a fost locul 10 obținut de ștafeta feminină de 4×6 km, formată din Dana Plotogea, Éva Tófalvi, Mihaela Purdea și Reka Ferencz . Alte clasări bune au fost cele două locuri 11 obținute de biatlonista Éva Tófalvi în cursa de 15 km individual și de echipajul de bob – 2 persoane, format din Nicolae Istrate și Florin Cezar Crăciun.

Rezultatele celorlalte concurente în proba de biatlon au fost slabe. Cea mai bună clasare în probele de schi a fost locul 16 obținut de echipajul de sprint la schi fond, format din Paul Constantin Pepene și Petrică Hogiu. Înscrisă la trei probe, schioarea Edith Miklos a suferit o întindere de ligamente în proba de coborâre, în momentul căzăturii rupând trei garduri. Ea nu a mai luat startul în celelalte două probe.

Schioarea Ruxandra Nedelcu s-a accidentat în probele de calificări, suferind o fractură de platou tibial și ruptură de menisc cu mică distanță înainte de linia de sosire. Violeta Strămăturaru s-a accidentat la o ședință de pregătire și nu a mai concurat, în timp ce sora ei, Raluca (locul 21) și Mihaela Chiraș au avut și ele probleme cu sania. La prima participare în proba de skeleton, reprezentanta României Maria Marinela Mazilu s-a clasat pe ultimul loc (locul 19).

La această ediție a Jocurilor Olimpice, delegația României nu a obținut nici un punct.

 

 

 

 

 

2011 – A murit (în California) pianista Sofia Cosma (numele la naştere: Sonia-Sofia Gurevich); născută într-o familie de evrei la graniţa dintre Letonia şi Lituania, a făcut studii de muzică la Viena; fugind de nazişti, a fost arestată de autorităţile sovietice, dar a supravieţuit gulagului; la începutul anilor ‘50 ai secolului XX a venit în România pentru a se reuni cu tatăl copilului ei, un român pe care-l cunoscuse în lagărele sovietice din Kazahstan; a fost solistă a Filarmonicii române; la începutul anilor ‘80 s-a stabilit în SUA, unde şi-a continuat cariera de pianistă şi profesoară; (n. 1 noiembrie 1914).

 

 

 

 

 

 

Sofia Cosma (n. 1 noiembrie 1914, Smorgon, Letonia – 12 februarie 2011, Oxnard, California).

 

 

Odată cu agresiunea sovietică asupra Letoniei, în 1941, pianista era arestată de NKVD, ca străină, cu cetățenie austriacă, și deportată într-un lagăr de muncă în Kazahstan. 

Timp de șapte ani, Sonia avea să facă muncă forțată, să supraviețuiască cu greu foametei și vieții aspre. Avea să fie eliberată în 1948, și expulzată la Viena, împreună cu Ilona, copilul abia născut, dintr-o legătură cu un cetățean român, Cosma, pe care îl cunoscuse în lagăr. După trei ani de peregrinări, cei doi se reuneau în România, reluînd viața de la capăt.

In 1956, după 15 ani departe de pian, devenită Sofia Cosma, artista își relua studiile și era recunoscută rapid ca una din cele mai marcante soliste din România, în anii 70, conferențiară universitară la Conservatorul din Iași și înregistrînd cîteva discuri până acum ne-reeditate, între altele, alături de clasici, cu Sinfonia concertantă pentru 2 piane a lui Dinu Lipatti (disponibilă pe un CD japonez) și cel de-al doilea Concert de pian al lui Pascal Bentoiu.

In 1981, Sofia Cosma reîncepea, pentru a cîta oară, o nouă viață și carieră de pianistă și profesoară în Statele Unite, iar în 1990, fosta prizonieră a gulagului sovietic era invitată să cînte în Sala Ceaikovsky, la Moscova. Cum scria un cronicar de la Los Angeles Times, cercul se închidea. 

După expresia reușită a unui alt admirator al pianistei „palmierii nu pot crește în Siberia, dar nici Beethoven nu poate să moară…”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2013 – A murit părintele Serafim (Ştefan) Man, unul dintre stareţii de seamă ai Mănăstirii Rohia (între anii 1973-1984), cunoscut mai ales în calitatea sa de duhovnic al părintelui Nicolae Steinhardt ; (n. 1935).

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/12/o-istorie-a-zilei-de-12-februarie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

 

 
 
 
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md.;

Wikipedia  

Mediafax.ro

http://www.worldwideromania.com

Publicitate

12/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Publicația„Russkaia vesna”, un oficios al serviciilor secretei ruse : ”La Chișinău s-ar pregăti o lovitură de stat, în cazul în care forțele pro-europene ar câștiga alegerile parlamentare de la 24 februarie”

 

Petru BOGATU: „Primăvara rusă” la Chișinău: lovitură de stat sau intoxicare?

 

 

 

 

Un interviu bombă publicat în cvasioficiosul serviciilor secretei ruse „Russkaia vesna”, avertizează că la Chișinău s-ar pregăti o lovitură de stat în cazul în care forțele pro-europene ar câștiga alegerile parlamentare de la 24 februarie, scrie Petru Bogatu pe www.deschide.md, preluat de Romanian Global News.

Un portal terorist

Haideți să vedem ce hram poartă sursa care livrează incendiara informație.

Russkaia vesna” (Primăvara rusă) este un proiect mediatic al serviciilor secrete ale fostei metropole, creat inițial pentru Donbass. Ulterior, portalul cu pricina și-a diversificat formatul și și-a extins țintele pe care le lovește.

La ora actuală, site-ul rusvesna.su editează câteva ziare electronice separate. Unul dintre acestea se numește RN (rusnext.ru).

„Russkaia vesna” și toate ramificațiile sale fierb de mânie împotriva SUA, UE, a democrațiilor occidentale și, desigur, nu în ultimul rând, împotriva Kievului. E un secret al lui Polichinelle că toate aceste instrumente de propagandă și dezinformare rusă își propun dezmembrarea și distrugerea Ucrainei independente.

Portalul  a incitat spiritele acum câtva timp, de exemplu, în jurul unor acte teroriste din Harkov și a lansat o campanie propagandistică „Porto-franco” pentru desprinderea orașului Odessa de Ucraina etc.

Autoritățile de la Kiev taxează „Russkaia vesna” și paginile electronice afiliate lui drept niște resurse mediatice teroriste, în spatele cărora se ascund serviciile de informații ale Rusiei. De aceea, site-urile respective sunt interzise în Ucraina.

Conspirație militară?

Se afirmă cum că niște ofițeri activi, veterani și rezerviști din Bălți ar fi creat organizația „Uniunea pentru apărarea Moldovei” (Союз спасения Молдовы), care este decisă să aplice forța armată pentru a împiedica preluarea puterii după alegerile parlamentare de către o coaliție a blocului ACUM și a Partidului Democrat.

Un reprezentant al grupării de complotiști s-a întâlnit cu reporterul portalului „Russkaia vesna” și i-a transmis un apel în numele camarazilor săi.

Din acest document rezultă că pretinsa „Uniune pentru apărarea Moldovei” recunoaște regimul separatist de la Tiraspol drept „stat independent provizoriu” și este hotărâtă să se opună cu arma în mână preluării puterii după alegeri de către o alianță pro-occidentală sub pretextul că scrutinul ar fi fost falsificat.

Practic, este vorba de o amenințare cu o lovitură de stat, a unei autodeclarate conspirații militare. Ce-i la mijloc? Un pericol real sau o tentativă de intoxicare a opiniei publice?

 

 

 

 

Amenințarea unei lovituri de stat: armata moldovenească se îndreaptă spre partea opoziției - sursa | Primăvara Rusiei

 

 

Un amestec rusesc în alegeri

 

Procurorii moldoveni și SIS au obligația să se autosesizeze, bineînțeles, dacă nu au făcut-o încă, și să verifice veridicitatea informațiilor ( http://rusvesna.su/news/1549815097?fbclid=IwAR3-9mb2cgfSjw4w1QpE3TmU3_Vuzcx5s4IjeyjZ-ZACd7UQdI0UipglcIY ). Oricum, faptul că anume „Russkaia vesna” difuzează un interviu despre pregătirea unei lovituri de stat la Chișinău este simptomatic.

Indiferent dacă există o conspirație care își propune să răstoarne regimul constituțional pe cale militară sau nu, la mijloc este o uneltire a serviciilor secrete ruse împotriva Republicii Moldova.

Chiar și în cazul în care informația privind crearea pretinsei „Uniuni pentru apărarea Moldovei” este doar un fake news, publicul nu are niciun motiv să răsufle ușurat, să-și facă cruce și să scuipe-n sân.

Este sau nu vreun dram de adevăr în relatarea portalului, rămâne de văzut. Fără să ținem seama de autenticitatea informației, putem conchide însă cu certitudine de pe acum că avem de a face cu o diversiune extrem de primejdioasă. În cel mai bun caz, Moscova caută să influențeze alegerile parlamentare din Republica Moldova prin șantaj și inducerea fricii în mijlocul populației.

Chiar dacă pe admiratorii lui Putin de la Chișinău nu-i ține cureaua să organizeze o rebeliune armată în toată legea, se întrezărește la orizont o provocare înfiorătoare.

Nu-i exclus ca relatarea site-lui „Russkaia vesna” să pregătească terenul pentru o destabilizare de proporții a situației social-politice după alegerile de la 24 februarie 2019.

Un pretext pentru intervenția rusă

Serviciile secrete ruse se pricep să inducă un haos organizat în spațiul exsovietic. Diversiuni de acest gen au avut loc în ultimele două decenii în Estonia, Uzbekistan, Kârgâzstan. Unele dintre ele s-au soldat cu răsturnarea guvernului legal.

Niște proteste violente manevrate din umbră de spionajul rusesc la Chișinău ar putea fi un pretext pentru o intervenție armată rusă de tip hibrid din Transnistria. Deși contingentul militar al Federației Ruse pare mic, acesta este suficient pentru a simula, „prin omuleții verzi”, o răzvrătire populară la Chișinău „împotriva falsificării alegerilor”.

Justiția moldovenească trebuie să clarifice cât mai curând posibil ce legătură există între amenințarea cu lovitura de stat din presa rusă și afirmațiile lui Igor Dodon potrivit cărora după alegeri ar putea să fie nevoie de „frontul pentru apărarea statalității”, a cărui înființare fusese anunțată recent la un miting al susținătorilor săi, desfășurat în fața Palatului Prezidențial.

Se îngroașă gluma.

12/02/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Eroi puțin cunoscuți ai Marii Uniri. Războiul din umbră dus de România înaintea și în timpul Primului Război Mondial

 

 

 

 

 

Foto: http://intelligence.sri.ro/ 

 

 

 

Fiecare ţară are serviciul său de informaţi constituit pe baza statutului şi a puterii sale de adaptare şi reformare. De la primele încercări  de pe vremea domnitorului A.I. Cuza şi până în preajma primului război mondial, evoluţia spre un serviciu de informaţii naţional a fost cale lungă.  

Preponderent militar, după anul 1908, serviciului de informații român  i s-a adăugat şi o structură civilă reprezentată de Poliţia de Siguranţă. Un serviciu bazat pe o lege care îi stipula limitele şi obiectivele.

 La 14 august 1916 s-a incheiat Tratatul secret de alianță (sub forma unei convenții politice și militare) între România, Rusia, Franța, Anglia si Italia, prin care Antanta garanta integritatea României pe toată întinderea teritoriilor sale de atunci.

România se obliga, in schimb, sa declare razboi Austro-Ungariei si sa inceteze orice legaturi cu dusmanii Antantei.

Aceasta coaliție politico-militara recunoștea României dreptul de unire a teritoriilor locuite de romanii din Austro-Ungaria.

Aliații se obligau sa nu  incheie pace decât în unire si în acelasi timp, iar prin tratatul de pace teritoriile respective sa fie recunoscute României. De asemenea, României i se garantau aceleasi drepturi ca și  Puterilor Antantei la preliminariile și tratativele de pace.

Antanta se obliga sa păstreze secretul Tratatului până la inchiderea pacii generale.
Dar, la 11 august 1916, deci cu trei zile inainte de semnarea Tratatului cu  Antanta, se incheiase un acord ruso-francez, prin care Franta si Rusia se angajau in secret ca, în spatele Romaniei, sa se inteleaga asupra deciziilor pe care le vor  lua la  conferinta  pacii (neadmiterea  statului roman la  viitoarele  negocieri de pace cu titlu egal al principalelor puteri ale  Antantei, intinderea teritoriala ce va fi atribuita Romaniei si alte masuri) care de fapt anulau esenta angajamentelor si a spiritului  tratatului ce s-a semnat la 14 august 1916.

Diplomatia secretă a facut ca România sa incheie tratate care in esență se anulau reciproc, iar condițiile angajării in operațiunile militare, suveranitatea si integritatea national-statală sa fie puse intr-un grav pericol, deoarece a lipsit acea institutie cu rol de prevenire, adica serviciul secret, care sa fie cu un pas inaintea diplomației.

Acest lucru a reprezentat un mare pericol, pentru integritatea si suveranitatea  Romaniei, datorat lipsei  unor informații cu valoare strategica pentru factorii de decizie politica si militara. In esenta, a fost marea deficienta cu care s-au confruntat, intr-un fel sau altul, mai toate serviciile de informatii militare inainte de inceperea primului razboi mondial.
In timpul primei conflagratii a secolului XX din structurile informative ale  statului roman faceau parte structurile informative din Ministerul de Interne – Siguranta Generala a Statului, Serviciul de Informatii si Siguranta al Deltei, Structura Informativa  a Ministerului Apararii Nationale Serviciul de Informatii al Armatei, dar si alte structuri informative: Sectia Militara Secreta din Transilvania, Serviciul Supravegherii Stirilor6 si Biroul de cercetari informative de pe langa Ministerul Justitiei.

De asemenea, au existat structuri de cooperare apărute din necesitatile desfășurarii războiului, cum au fost Serviciul de Informatii si Contrainformatii romano-rus si o structura care colabora cu expertii francezi din cadrul Misiunii speciale condus de Henri Berthelot.

Perioada de neutralitate a fost pentru serviciile de informaţii româneşti o piatră de încercare, o perioadă de maturizare, în care reuşitele alternau cu eşecurile. Invitaţii ediţiei au subliniat aceasta în câteva rânduri.

Cea mai importantă operaţiune a fost subtilizarea valizei diplomatice a ambasadorului Austro-Ungariei la Bucureşti prin care a fost spart cifrul corespondenţei ministeriale. Un succes din care „s-au hrănit” şi viitorii noştri aliaţi din tabăra antantistă.

 

Rețeaua românească care acționa în zona de front a furnizat la rândul ei informaţii valoroase.

Colaboratori de talia lui Spiridon Boiță, David Pop sau Aurel Moldovan au acționat ca rezidenți, care și-au creat nuclee informative în principalele orașe și puncte de frontieră.
În Banat, organele de informații românești au atras-o la colaborare pe Maria Bălan, care s-a căsătorit cu un ofițer de „ulani” din armata austro-ungară.

A primit indicativul „B-9″ și a cules informații din mediul ofițerilor armatei austro-ungare privind dispunerea trupelor inamice în Banat, lucrările genistice efectuate la granița cu România și despre acțiunile preconizate de spionajul austro-ungar împotriva României.

Născută în 1895, la Vârșeț, în Banatul de Sud, Maria Bălan a fost cea mai faimoasă spioană a noastră din timpul Primului Război Mondial. Datorită ei au fost dejucate numeroase planuri ale armatei austro-ungare.

Prinsă de către autoritățile austro-ungare, a fost condamnată asemenea lui Mata Hari, la moarte prin împușcare.

În noaptea în care se pregătea pentru executarea sentinței s-a ”evaporat” din celulă, cu ajutorul unui ofițer. Urma i s-a pierdut, dar a reapărut, peste ani, la București ori Paris.

A fost găsită moartă, otrăvită, pe 1 octombrie 1936, în cimitir, lângă mormântul părinților ei. Nu împlinise 42 de ani.

 

 

 

 

Imagini pentru Maria Bălan,photos

 

 

 

 

 

Ziarul „Paris Soir”, din 6 octombrie 1936, o evoca, la cinci zile după moartea ei: „faimoasa Maria Bălan, regina spionajului, o Mata Hari a Ungariei”. Cotidianul italian, „Tempo”, din 10 octombrie 1936, nota „Planurile serviciului de spionaj erau dejucate […] de o spioană desăvârșită, pentru a cărei capturare austriecii erau gata să ofere sume fabuloase”.

 Zveltă, frumoasă, „toc înalt și minte brici”, vorbitoare excelentă a limbilor sârbo-croată, maghiară, franceză și germană, fiica preotului român din Vârșeț a adus mari servicii, atât României, dar și Serbiei aflate în război cu Puterile Centrale.

Căsătoria Mariei Bălan cu ofițerul austro-ungar, în fapt a fugit cu acesta de acasă la Timișoara, fusese prima misiune importantă primită din partea unui agent al serviciilor române.

Când a fost identificată și arestată, știrea a fost o lovitură de trăsnet pentru numeroși generali și ofițeri austro-ungari care-i fuseseră harnici curtezani. Nu a divulgat niciun nume.

A fost condamnată la moarte prin spânzurătoare, sentința urmând a fi executată în zorii zilei următoare pronunțării, dar când trebuia dusă la eșafod, celula era goală. Imediata ei apariție la București a dus la concluzia că spionajul român, cu concursul colaboratorilor și patrioților din Timișoara i-au organizat evadarea.

A fost răsplătită, fiindu-i facilitată șederea la București și Paris sub o altă identitate până în anul 1928, când s-a întors la Vârșeț, localitatea natală. Pe data de 1 octombrie 1936, Maria Bălan a fost găsită moartă, otrăvită, la mormântul părinților.

România stabilise în Transilvania o vastă rețea de spionaj

Evaluând ansamblul acțiunilor serviciilor secrete românești pentru eliberarea Transilvaniei și realizarea unirii, Maximilian Ronge a concluzionat:

„România stabilise în Transilvania o vastă rețea de spionaj. Serviciul de spionaj românesc a găsit în sânul populației din Transilvania multe simpatii. Această stare de spirit a fost exploatată în 1916 […] când au găsit o sumedenie de oameni care informau asupra mișcării trupelor noastre […] Pe de altă parte și un oarecare număr de preoți, institutori și avocați transilvăneni s-au dat de partea năvălitorului, sfătuind soldații să calce jurământul și să dezerteze” (soldații români din armata austro-ungară).

Pentru slăbirea bazei patriotice de sprijin, cca. 10.000 de români au fost ridicați și strămutați în apropiere de Szolnok, alți 400-500 internați în lagărele de la Taplosulye și Ostffyaszonayfaja, numeroși patrioți au fost întemnițați la Sopron, Seghedin și la Cluj.

În anul 1916 au fost judecați de instanțele ungurești pentru „trădare de țară” (trădarea Ungariei – n.a.) 257 de români.

 

 

 

 

 

 

 

In timpul primei conflagratii a secolului XX din structurile informative ale  statului român faceau parte structurile informative din Ministerul de Interne – Siguranta Generala a Statului, Serviciul de Informatii si Siguranta al Deltei, Structura Informativa  a Ministerului Apararii Nationale Serviciul de Informatii al Armatei, dar si alte structuri informative: Sectia Militara Secreta din Transilvania, Serviciul Supravegherii Stirilor6 si Biroul de cercetari informative de pe langa Ministerul Justitiei.

De asemenea, au existat structuri de cooperare aparute din necesitatile desfasurarii razboiului, cum au fost Serviciul de Informatii si Contrainformatii romano-rus si ceva mai târziu, o structura care colabora cu expertii francezi din cadrul Misiunii speciale condus de Henri Berthelot.

Informațiile  furnizate de rețeau informativă românească  n-au putut evita prăbuşirea fontului de sud la Turtucaia şi nici pierderea Capitalei în decembrie 1916. Un reviriment a fost înregistrat odată cu întărirea colaborării pe linie de informaţii cu aliaţi, în special cu francezii prin Misiunea Militară condusă de generalul Berthelot. Din păcate cu aliatul rus această legătură a avut mai multe sincope şi foarte puţine colaborări reuşite.

 

Avansul iniţial al trupelor române peste Carpaţi, eliberarea oraşelor Braşov şi Sibiu, cât şi pregătirea ofensivei din vara anului 1917 pe frontul din Moldova au fost principalele succese ale tinerelor structuri de informaţii româneşti din perioada primului conflict mondial.

Atașații militari ai României la Berlin, Viena și Sofia – colonel Mircescu și căpitan Gheorghe Rozin, coloneii Traian Stârcea și Țenescu au furnizat informații exacte și deosebit de importante asupra intențiilor, planurilor, capabilităților și operațiunilor militare ce vizau România, dar generalul Zottu, șeful Marelui Stat Major, le-a calificat „exagerate”, „îndoielnice”, ori adnota: „se dețin date care le contrazic”.

După dezastrul de la Turtucaia, generalul Zottu s-a sinucis.

 

 

 

Surse: 

 

 

12/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: