CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cosmografia lui Aeticus Donares, omul care a făcut ocolul Pământului cu mult înaintea lui Magellan

 

 

 

 

 

Fig. 1. Harta Daciei Dunăreano-Pontice – dave (oraşe) antice

din provincia Dunogaetia > Dynogaetia, sau Scythia Minor, ori Dobrogea

 

S-au scris în lume zeci de studii și de cărți despre celebra COSMOGRAFIE a lui Aethicus Donares sau Histricus (după numele vechi al Dunării și al cetății Histria), în timp ce la noi aproape că nu se știe despre opera și viața acestui personaj, una dintre marile personalități ale veacului al V-lea.

  • S-a născut în jurul anului 421 din părinți de viță nobilă, –nobile prosapia parentum – în cetatea Histria din Dunogeția – Geția de la Dunăre, adică provincia romană Scytia Minor sau Dobrogea de azi, după cum chiar el scrie: „ille Histria se exortum”.

  • Între anii 456 și 461, Aethicus Donares și-a pregătit echipajul, format din 101 cavaleri-cabiri, pentru temerara sa aventură de ocol al pământului. Călătoria a durat până în anul 466 și a avut următorul traseu: Histria, Marea Mediterană, Coloanele lui Hercule, insulele Britanice, insulele Feroe, Islanda, Groenlanda, țărmul nordic al Canadei și Alaskăi, peninsula Kamceatka, arhipeleagul Nipon, Groapa Marianelor, arhipelagul Filipine, Malaiezia, Papua Noua Guinee, insula Sumatra – Indonezia, Sri Lanka – Ceylon, Marea Arabiei, Marea Roșie, de unde transbordează totul, peste istmul Suez, apoi urmează coasta de est a Mediteranei, Sudul Asiei Mici și înapoi acasă.

  • În urma acestei călătorii, Aethicus Donares a redactat celebra sa lucrare intitulată „COSMOGRAPHIA”, în trei limbi: getă, latină și greacă. În varianta scrisă în limba getă, Aethicus a folosit un alfabet propriu (alfabetul lui Aethicus, căruia i s-a mai spus și „glagolitic”) din care s-au inspirat Chiril și Metodie când au „inventat” alfabetul chirilic.

  • Varianta în limba latină a ajuns ulterior la călugărul benedictin Ieronim din Freising (Bavaria) care, în anul 763, a realizat o compilație abreviată, redusă la 100 de pagini (mai exact cenzurată, pentru a nu sminti și îndepărta de la creștinism pe tinerii cititori). Lucrarea se găsește azi la Leipzig.(http://www.certitudinea.ro/articole/categorie-tmp/view/calendar-certitudinea-luna-februarie).

  • Fragmente ale lucrării lui au fost tipărite sub numele de Cosmographia lui Aethicus , mai întâi la Veneția , în 1513 , apoi la Basel , 1535 și Leiden în 1722 , de către Abraham Gronovius , și la Paris , în 1852 , de către Armand de Avezac , cu un memoir asupra autorului.

 

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

 

 

 

 

Aeticus Donares – Primul om care a făcut ocolul pământului

 

 

 

Una dintre marile personalități ale veacului al V-lea este fără îndoială getul Aeticus Donares (Ister), născut în cetatea Histria din provincia romană Scytia Minor (Dobrogea). Lumea de azi a putut afla despre el datorită lucrării Cosmographia scrisă de călugărul benedictian Ieronim în jurul anului 763 d.H. în Freising – Bavaria (foto).

Acesta a realizat, după textul originar a lui Aeticus, probabil în latină sau getică, o compilație, în fapt o puternică cenzură, căci benedictianul a lucrat pe textul originar prin tăiere, pentru a nu sminti și îndepărta de la creștinism pe tinerii cititori.

Un studiu foarte bine documentat a realizat Î.P.S. Nestor Vornicescu (Primele scrieri patristice în literatura română, sec. IV-XVI), dezvoltat ulterior de prof. Dr. Ion Pachia-Tatomirescu, din care vom extrage câteva pasaje, idei și concluzii. Studiul poate fi găsit, din fericire, pe internet și vi-l recomand cu plăcere. O adresă unde puteți găsi textul profesorului este: http://www.agero-stuttgart.de.

Aeticus Ister a făcut o călătorie în jurul pământului cu 1057 de ani înainte de Magelan! A fost nu numai un aventurier ci și un adevărat om de știință, la nivelul secolului al V-lea, ceea ce însemna nu numai o solidă pregătire filozofică și teologică – era cavaler și teolog zamolxian – dar și o atitudine de minuțios geograf, antropolog, geolog, cum nu am mai întâlnit decât abia în secolele XVIII-XIX.

«Aşadar, la acest Aethicus, sofistul regiunii Histria, s-a lămurit ce-a zis în primele sale cărţi din Cosmografia şi am recunoscut că a spus lucruri nu mărunte, ci grandioase, pe care le-a numit artă sofistă».

Așa ne asigură călugărul cenzor (AethK-93, 88);…Donares a fost, argumentează domnul profesor – numele său de familie, iar Aeticus, Cel Drept, reprezenta „…un rang / renume sacru suprem-zonal, în instituţia arhaic-zalmoxiană: Marele-Conducător-Arhiepiscop-Judecător, adică Înţeleptul-Moş, purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu printre oameni, conducător-zeu-medic al provinciei…”, adică cel mai drept, cel mai cinstit și mai viteaz dintre cei drepți și cinstiți și viteji, cum a scris Herodot despre strămoșii noștri.

S-a născut în jurul anului 421 din părinți de viță nobilă, – nobile prosapia parentum – în cetatea Histria din Dunogeția – Geția de la Dunăre, adică provincia romană Scytia Minor sau Dobrogea de azi, după cum chiar el scrie: ille Histria se exortum. ”Mulți pseudocercetători filogreci, filoromani, filosciți, filoslavi l-au văzut ba grec, ba roman, ba slav – rus, bulgar, sârb, croat, etc, deși documentele antice și argumentele interne ale Cosmografiei afirmă răspicat că-i pelasgo-dac din nordul Dobrogei”.

 

 

 

 

 

 

Chiar Ieronim concluzionează pe ultima pagină: «Cartea filosofului cosmograf Aeticus aduce lămuriri despre naţiunea-i scită cu neamul nobil al părinţilor săi, din a căror etică îşi trag izvoarele şi ceilalţi înţelepţi» (AethK-93, 244). Că nu-i grec de origine deducem lesne din citatul de mai jos, căci nu putea să-i considere pe cei de-un sânge cu el atât de josnici:

« Şi astfel acelaşi înţelept le-a descris [peisajele / ţinuturile edenic-helladice] mai sus într-un mod frumos. A omis însă poporul grec pentru că fu plin de toate ticăloşiile, de dezonoare, omucideri, depravări, lux şi toate spurcăciunile.» (AethK-93, 187 sq.).

Nu avea cum să fie nici din peninsula Istria din vestul Croației, cum le-ar fi plăcut unora să fie – căci zona nu a aparținut niciodată Sciției, iar pe atunci nu se aciuiseră încă sclavinii/slavii.

Trecem peste argumentele domnului profesor Pachia-Tatomirescu, privind apartenența lui Donaris la cultura și religia dacică – fiind chiar un lider / profesor la o astfel de școală din Histria, amintind doar un scurt pasaj:

”Despre existenţa şcolilor de Cavaleri Zalmoxieni de la Histria grăiesc nu numai descoperirile arheologice ale ruinelor davei / oraşului-port, cu ziduri de clădiri absidate, ori cu temple ale Soarelui-Tânăr / Războinic-Tămăduitor (medic / iatros) şi ale Sorei-Soarelui (Luna, sau Zâna Utu, protectoarea Cavalerilor Zalmoxieni / Dunăreni), adică ale perechii sacre secunde din monoteismul tetradic al Zalmoxianismului, ci şi nenumăratele sculpturi / basoreliefuri ce reprezintă Cavaleri Zalmoxieni – întotdeauna un călăreţ cu mantie, pe un cal psihopomp, înaintând zalmoxian, tot la dreapta, spre Lumină / Soare, spre principiul energetic masculin Yang.

 

 

 

 

 

 

Fiind mentor la o astfel de școală, și-a pregătit echipajul, format din 101 cavaleri-cabiri, între anii 456 și 461, cam până pe la echinocțiul de primăvară, cu care avea să facă temerara aventură de ocol al pământului. «Povesteşte că toate celelalte părţi ale lumii mărilor şi oceanelor colindatu-le-a acompaniat de discipolii săi, (făcând) muncă de cercetător minuţios în vremurile prielnice, atât în insulele mari cât şi în insulele mici, de la miazăzi până la apus, de la Tabrobane (Ceylon / Sri Lanka), Sirtinice (Sumatra-Indonezia) şi Calaopa (Calapan-Philippines), până la Riakeon (Islanda), de aici până după Gade (până-n Ultra-Gade) şi Coloanele lui Hercule. Că, de fapt, aici (după Gade, mai exact spus, în Hibernia, şi în Orcade), a făcut un popas de un an şi a dezbătut (traversarea Atlanticului) cu filosofii (din echipajul său) Aureliu şi Arbocrate, nefiind în stare să se desprindă de unele părţi ale misterelor Oceanului (acestuia)» (AethK-93, 111 sq.).

Călătoria a durat până în anul 466, deci 5 ani și a avut următorul traseu: Histria de la Marea Neagră, Marea Mediterană, Coloanele lui Hercule – Gibraltar, insulele Britanice, insulele Feroe, Islanda, Groenlanda, pasajul de nord (țărmul nordic al Canadei și Alaskăi – pe atunci acest drum era accesibil, clima fiind mai blândă;), peninsula Kamceatka, arhipeleagul Nipon, Groapa Marianelor, arhipelagul Filipine, Malaiezia, Papua Noua Guinee, insula Sumatra – Indonezia, Sri Lanka – Ceylon, Marea Arabiei, Marea Roșie, de unde transbordează totul, peste istmul Suez apoi urmează coasta de est a Mediteranei, Sudul Asiei Mici și înapoi acasă…”o călătorie-cerc / spirală-planetară de cercetare-civilizare și inițieire de tip zamolxian”, după cum ne asigură eruditul profesor.

Iată ce mărturisește în Cosmografia sa dunăreanul nostru: «După ocolul mării şi după ce am văzut (cercetat) întreaga lume, am lăsat la o parte pe cele care au fost mai întâi, pe care alţii nu le-au cunoscut, şi, prin mine însumi, cu o uriaşă şi preaistovitoare cercetare, purtat-am de grijă şi celor trecute cu vederea, şi orânduit-am şi pe cele descoperite» (AethK-93, 233). Fără doar și poate avem aici o remarcă a unui savant al timpului, copie fidelă a modelului solomonarului român, care a studiat în ”cetatea Babarului” pentru a deveni ”bute de carte”. Așa a păstrat poporul nostru amintirea înțelepciunii pelasgice-arimine.

 

 

Imagini pentru cosmographie de Aeticus photos

 

Nu este spațiul aici pentru a detalia călătoria, oricum puternic ”cenzurată” de călugăr, dar vom puncta câteva repere care să vă stârnească curiozitatea de a parcurge articolul profesorului Pachia-Tatomirescu, căci de o traducere în limba română de azi a textului călugărului Ieronim, încă nu putem vorbi…

Pe la începutul toamnei anului 461, exploratorii noștri se află în arhipelagul Orcadelor, aflate în nordul Scoției. Aici savanții se concentrează pe două teme: obținerea de informații de la autohtoni, privind traversarea Atlanticului și studii de geologie, căci, cenzorul benedictian ne transmite peste veacuri:

 «Acolo, în Orcade, [Aethicus Donares (Ister)] primul a găsit mari [zăcăminte] de metale şi mai multe, pe care înaintea-i nimeni nu le descoperise…» (AethK-93, 114).

La nord de acest arhipelag se afla un altul pe care dacul nostru îl botează insulele ”Baetoritas”, adică neaoșul ”Bătătorite” (mă întreb cu ce litere transcriau grecii și latinii antici vocalele getice ă și î ?!), probabil de la aspectul lor, arid, fără vegetație, ca bătătura din fața casei, unde nu crește nimic. Pe atlasurile de astăzi poartă numele de Shetland – Țara oilor.

În Insulele Feroe, pe care el le-a botezat Rifarice – Râpoase, (Føroyar) datorită aspectului lor stâncos, abrupt ce-i aducea aminte de munții Ripei din țara natală, iar Før în limba locului chiar asta înseamnă: râpe/stânci, iar oyar – oi, adică stâncile oilor.

Aici, cercetătorii noștri descoperă – pe lângă metale nobile (aur, argint, etc.), pietre nestemate – şi trăsături ale neamului autohton de Rifari, asemănătoare cu ale poporului său de Pelasgo-Daci cu ştiinţa de a se face nemuritori, ceea ce întărește idea originii scitice/getice a unei părți a locuitorilor nordului european, idee despre care am mai vorbit în articole mai vechi: «…un neam îndrăzneţ, şi ager, şi neştiutor, de un puternic caracter în răsturnarea oraşelor şi a cetăţilor deschise, foarte întreprinzător şi cu o fire caldă / plăcută cu ştiinţa / arta meşteşugurilor» (AethK-93, 130).

Alți urmași ai dacilor carpatini întâlnesc în Japonia, celebra populație Ainu, despre care puteți găsi detalii foarte interesante în diferite studii accesibile pe internet.

Despre acești bărboși Ainu, cu trăsături europene, care locuiau la nordul arhipelagului Nipon, spunea că sunt ”oamenii Zeiţei-Soare, Amaterasu-omi-kami –, constituindu-se într-un popor distinct, inteligent, talentat şi harnic, cu credinţe religioase (în „panoul central“ cu Shintoismul) destul de asemănătoare celor din Dacia (Zalmoxianismul şi Creştinismul), având chiar şi o viersuire a cărei atmosferă sfântă era ca a baladei Pe-o Gură de Rai, din Cogaion-Carpaţi”.

Aceasta se întâmpla în vara anului 463, când au fost primiți călduros la palatul Imperial al lui Yüryaku, «…în măiestria muzicii de fluiere de aramă, sau de alamă, scoase la paradă, împodobite cu frunze verzi, şi poezii necunoscute dincolo, de alte neamuri, în aşa fel, încât să promoveze în imensitate a lor mulţime de poeme senine» (AethK-93, 125).

Clima ecuatorială insuportabilă, taifunurile, furtunile imprevizibile, îl împiedică să cerceteze cu de-amănuntul insulele Malaieziei și Indoneziei, pe care le numește Terra-Eden și despre care scrie: «insule născătoare chiar şi de aur, şi de pietre preţioase, şi de perle, şi de elefanţi, şi de hymeneone, de cylicşi, şi de animale mici şi prea veninoase, de lei, de pantere, de epifari…» – AethK-93, 107).

Din călătoria sa mai menționăm doar că ”marele explorator şi suita sa de Cavaleri ai Zalmoxianismului au fost primiţi cu toată cinstea la Curtea Regală Persană, în orizontul anului 465, prilej cu care marele rege sassanid, ar fi intrat în posesia „celei mai valoroase perle din lume“ (după cum se vehiculează, „printre ştirile imperiale“, de la Procopius din Cezareea încoace), că, la achiziţionarea perlei-unicat – de la unul dintre Cavalerii Zalmoxianismului, din suită, ori, poate, chiar de la Aethicus Donares (Ister) –, regele Perozes I s-a bucurat atât de mult încât le-a arătat «palatele şi sufrageriile sale din aur şi pietre nestemate» (AethK-93, 235)”.

Citatele din text între parantezele « », sunt selectate de Ion Pachia-Tatomirescu din lucrarea călugărului Ieronim, care a realizat versiunea abreviată, redusă la circa 100 de pagini, după care s-a făcut o copie la Freising în Bavaria în școala episcopală de copiere a manuscriselor de pe lângă catedrala locului, din vremea arhipăstoririi lui Arbeo (764-784), lucrare care se găsește azi la Leipzig, dar trebuie menționat că au circulat alte 40 de variante sau fragmente ale lucrării.

Textul originar a fost scris în limba getă, cu un alfabet propriu, din care s-au inspirat Chiril și Metodiu când au făcut alfabetul chirilic, slavon. Alfabetul lui Aeticus, folosit pentru lucrările inițiatice sau religioase – știm că vechii arimini/pelasgi aveau două alfabete, laic și religios, așa cum găsim și pe plăcuțele de la Sinaia – conținea 23 de litere, din care 7 vocale, alamon – A, efothu – E, iosithu – I, ozechi – O, înthalech – Â / Î, ăzăthot – Ă, urchoni / yrchoni – U, adică exact vocalel limbii române de azi.

Cenzorul benedcitian nu a tradus lucrarea, ci a folosit varianta latină a lucrării lui Donaris, făcută tot de el, după ”jurnalele de bord” din timpul călătoriei.

Autorul a făcut și o traducere în greacă, limbă pe care o cunoștea de asemenea foarte bine. Amintim aici că vestitul benedictian de la Fulda, Hrbanus Maurus din secolul al IX-lea vorbește de cele cinci alfabete sacre ale acelui timp: ebraic, grec, latin, dacic și vechi-germanic.

O copie a lucrării a ajuns în ținuturile din sudul Spaniei și acolo, Arhiepiscopul Isidor al Sevillei, în momentul în care a alcătuit lucrarea sa cu caracter enciclopedic numită Etimologii, a folosit multe date care se găseau numai în Cosmografia lui Aeticus Histricus (Dr. Nestor Vornicescu, op. cit.).

Structurarea lucrării inițiale a fost după decada de aur zamolxiană, pe care prelatul Ieronim o modifică în ”septada creștină”, suprimând toate paragrafele ce nu corespundeau viziunii papale, considerând – ca apărător al moralei creştine – că „strică“, „nu-i utilă tineretului creştin“.

Din păcate, atît Cosmografia, cât și «Catalogul lămuritor», de care se vorbește în textul cenzurat, nu au rezistat furiei ”formatorilor de opinii” și altor cenzori de-a lungul timpului.

Nu a ajuns la noi nici o pagină cu textul getic originar – în afara alfabetului, pentru a nu dăuna cumva cauzei creștinismul oficial. Probabil că acele pagini nici nu puteau fi înțelese pe deplin de Ieronim.

 

 

Foto:  Alfabetul transmis până în zilele noastre prin copiile «Cosmografiei» lui Aethicus Donares (Ister), din orizontul anului 466 d. H., bază a alfabetelor Ortodoxiei de peste câteva secole: chirilic / slavon, bulgar, sârb, croat, rus etc. 

Aici închei relatarea despre extraordinara expediție de explorare, studiere, cartografiere, inițiere, a cabirilor noștri geți, cu speranța că, chiar dacă nu vom putea descoperi miraculos, cine știe pe unde (Vatican?) textul originar, măcar o traducere în română a textului lui Ieronim să avem.

 

 

 http://www.revistanoinu.com/spune/rezonante/aethicus-donares-ister-primul-european-care-descopera-america

10/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 10 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 10 februarie în istoria noastră

1355 –  Regele Ludovic I al Ungariei confirmă înțelegerea sa cu domnul muntean Nicolae Alexandru, care în schimbul unor garanții de securitate, a acceptat suzeranitatea regală maghiară asupra Valahiei Transalpine (“Țara Românească” sau Muntenia).

 

 

 

 

1388 –  Se menționează  pentru prima dată, orașul–cetate Suceava,  capitală a statului medieval Moldova.

 

 

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2012/02/suceava-stefan-cel-mare-fort.jpg?w=680&h=449&h=449

 

 

 

Cetatea Sucevei (u gorodea Soceavea’) este menționată pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru al II-lea Mușat (1375-1391), în care este vorba de împrumutul (3.000 de ruble de argint frâncesc) cerut de regele Poloniei, care a oferit drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția.

Documentul se încheie cu textul „… Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”.

Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

Planul Cetății de Scaun, cu etapele de construcție Începând cu domnia lui Petru al II-lea Mușat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Țării Moldovei, această funcție îndeplinind-o și în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ștefan Răzvan (1595) și a Movileștilor.

Odată cu Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568), reședința domnească este mutată la Iași în anul 1565.

1882: Bogdan Petriceicu Hașdeu este ales membru al Societății de lingvistică din Paris.

 

 

 [Credit: Courtesy of the Enciclopedica Romana, Bucharest, Rumania]

1910:  S-a născut la Chișinău, în Basarabia ocupată de Rusia, soprana  română Maria Cebotari; (d. 1949).

 

 

 

https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2012/02/maria2bcebotari.jpg?w=243&h=350&h=350

 

A avut un rol exceptional in filmul coproducție româno-italiană, “Odessa in flacari”.

 

 

 

1921 – În cadrul alegerilor parlamentare parţiale de la Soroca (România), omul politic Constantin Stere candidat din partea Partidului Ţărănesc Basarabean

a întrunit o majoritate covârşitoare de voturi  .

 

 

1933 – S-a nascut  marele actor român de teatru și film Victor Rebengiuc.

 Poster: Victor Rebengiuc

 

 

 

 

 

1934 –  A decedat Vasile Goldiș, politician român, membru de onoare al Academiei Române; (n. 1862).

 

 

 

Imagini pentru Vasile Goldiș,photos

 

 

 

1938 – Regele Carol al II-lea a dizolvat guvernul condus de  O. Goga – A. C. Cuza şi a instituit dictatura regală.

 

 

 

Fișier:Octavian Goga.jpg

Octavian Goga

La 10 februarie 1938  demisioneaza , după 44 zile de la investire , Guvernul Octavian Goga (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938). Guvernul Goga a fost creat de Partidul Național Creștin din România, partid rezultat din fuziunea la 14 iulie 1935 la Iași a Ligii Apărării Național Creștine (condusă de Alexandru C. Cuza) și a Partidului Național Agrar (condus de Goga).

După demisia Guvernului, Regele Carol II-lea istaurează dictatura personală, a cărei realizare o urmărea încă de la urcarea pe tron, şi numeşte în fruntea guvernului pe patriarhul Miron Cristea. Constituţia din 1923 a fost suspendată şi a fost elaborată o nouă lege fundamentală care a fost promulgată pe 27 februarie 1938.

Prin aceasta, regele îşi aroga largi prerogative executive şi legislative. Prin aceste două acte a avut loc o schimbare a formei de guvernămînt din România.

Monarhia îşi asigura o poziţie dominantă în sistemul politic al ţării, iar instituţiile statului erau subordonate lui Carol al II-lea. Pe 30 martie 1938 a survenit lovitura decisivă aplicată de Carol formaţiunilor politice. Este publicat decretul-lege de dizolvare a asociaţiilor, grupărilor şi partidelor politice. În urma acestui decret, Partidul Național Creștin îşi încetează activitatea.

La 9 decembrie 1919, guvernul român (prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă) a semnat cu Puterile aliate și asociate „Tratatul asupra minorităților”, conform căruia România acorda cetățenia deplină și egalitate în drepturi tuturor minorităților în cadrul noilor granițe în schimul recunoașterii de către Puterile aliate a acestora.

Tratatul a fost legiferat ulterior prin Constituția din 29 martie 1923 și legea din 25 februarie 1924, prin care toți locuitorii foști cetățeni ai Austro-Ungariei și ai Republicii Federative Sovietice Socialiste Ruse care aveau domiciliu administrativ în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș la 1 decembrie 1918, în Bucovina la 28 noiembrie 1918 și în fosta Basarabie țaristă la 9 aprilie 1918, dobîndeau cetățenia română, cu drepturi depline.

Guvernul prezidat de Octavian Goga, a publicat la 21 ianuarie 1938 Decretul nr.169 de revizuire a cetăţeniei, prin care evreii cetăţeni români urmau să-şi redovedească cu acte dreptul la cetăţenie, în conformitate cu legea din 25 februarie 1924, în termen de 20 de zile de la afişarea listelor pe comune şi oraşe.

Ca urmare a acestui decret a fost revizuită situaţia a 617.396 de evrei, dintre care 392.172 (63,50%) şi-au păstrat cetăţenia română, iar 225.222 (36,50%) şi-au pierdut-o.

Cei peste 200.000 de evrei, cu cetăţenia pierdută, au primit certificate de identitate valabile pe un an, cu posibilitatea de prelungire. Erau consideraţi străini fără paşaport şi supuşi regimului juridic ca atare. Guvernul Goga justifica acest decret prin faptul că între anii 1918 şi 1924 în România s-au infiltrat evrei din fosta Austro-Ungaria şi Republica Federativă Sovietică Socialistă Rusă.

Pe 5 mai 1938, omul politc și poetul Octavian Goga suferă un atac cerebral şi intră în comă. Două zile mai tîrziu se stinge din viaţă, la vîrsta de 57 de ani, iar pe 11 mai la Ateneul Român se desfăşoară funeralii naţionale, timp de trei zile.

Este înmormîntat, conform propriei dorinţe, la conacul său de la Ciucea.

1945 – Armata 1 Româna desfășoară operațiuni pentru zdrobirea bastionului inamic german din Munții Javorina, in Cehoslovacia  (10 februarie – 18 martie).

 

 

1947 – România a semnat Tratatul final al Conferinţei de Pace de la Paris. Conform Tratatului, României i s-au recunoscut drepturile legitime asupra Transilvaniei de Nord şi i s-a impus plata unor despăgubiri în contul reparaţiilor de război.

 

 

1955 – Romania si Iugoslavia au semnat un acord cu privire la stabilirea regulilor de navigație în sectorul comun al Dunării.

 

 

1968 –  S-a înființat Societatea de Științe Istorice din România.

 

 

1990 –  Curtea Supremă de Justiție a Romaniei, sesizată de Procuratura Generală, hotărăște trimiterea în judecată pentru complicitate la genocid, în perioada timișoreană a Revoluției din decembrie 1989, pe membrii comandamentului instituit la Timișoara pentru înăbușirea și reprimarea Revoluției.

 

 

 

2006 – S-a deschis la Torino, în Italia, a 20-a ediție  a Jocurilor  Olimpice de Iarnă.

 

Torino 2006

 

 

 

Au participat  2.500 de atleți din 85 de țări.

Echipa României a fost compusă din 25 de sportivi și a avut reprezentanți în 8 sporturi din cele 15.

Cel mai bun rezultat inregistrat de Romania a fost locul 14 ocupat la patinaj artistic si biatlon.

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 
 
 
Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

Istoriculzilei blogspot.com;

Istoria md.;

Wikipedia  

Mediafax.ro

http://www.worldwideromania.com

10/02/2019 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum au fost lichidați intelectualii români opozanți ai regimului comunist și cum lăuda un torționar ororile comise de comuniști. VIDEO

 

 

Laudele incredibile ale unui torționar despre ororile comise de comuniști. Cum au fost lichidați intelectualii

 

Poate, dacă nu ar circula pe Facebook, ar fi doar una dintre multele mărturii rămase neluate în seamă, despre ce înseamnă oroarea unui sistem diabolic precum comunismul. Un sistem care a dovedit că oriunde a funționat, a funcționat doar bazându-se pe teroare și abuzuri, bazându-se pe idei utopice și pe micimea unor caractere.

Un interviu realizat în anul 2002 a fost postat pe Facebook de către utilizatorul Daniel Dumitrică,  face turul participanților români; 

Tema deranjează, este greu digerabilă, iar comunismul este încă o necunoscută pentru mulți dintre români.

Ironie, nu? Deși mulți l-au trăit, adevărata dimensiune a ororilor comuniste nu este nici acum cunoscută.

Pentru că, dincolo de orice, comunismul a excelat la capitolul minciună și ascundere a adevărului. Pe asta s-a bazat.

În interviul care circulă pe Facebook, care nu este decât un fragment dintr-o discuție mai amplă, postată pe YouTube, frapează modul senin în care torţionarul povestea cum îi extermina pe cei închişi pe motive poltice, fără temei. 

O tragedie pe care familii întregi au trăit-o, multe dintre ele având cel puțin o victimă în cimitir sau gropi comune.

„Torţionarul Franz Ţandără, fost copil de trupă și criminal, închis în anii ’50 pentru că şi-a ucis tatăl. A fost graţiat la intervenția scriitorului Mihail Sadoveanu (după propria-i mărturie) şi a ajuns instrument al sistemului criminal comunist. «Câte căpăţâni ai făcut luna asta?» «Era o plăcere de a tortura; era o distracţie». «Oamenii curaţi la suflet n’au scăpat. I’am terminat pe toţi». Nebunie curată…“, a postat Daniel Dumitrică pe Facebook. 

Căci Franz Țandără, intervievatul, născut la 22 februarie 1930, povestește, senin, cum au fost eliminați rând pe rând intelectualii acestei țări.

Practic, cum a fost nenorocit viitorul României pe câteva generații.

Să nu uităm! Cine uită, nu merită!

Interviul integral face parte din filmul documentar „Cuvinte pentru comuniști”, realizat de Florin Anton în 2002.

Crimele povestite de către Țandără s-au petrecut la Spitalul 9 din București.

Iată câteva dintre afirmațiile făcute de Franz Țandără:

”Nu puteam să-l ținem (pe deținut) mai mult de 24 de ore. În 24 de ore trebuia să-l terminăm: venea cald și pleca rece. Mă întreba Nicolau (un alt torționar), „câte căpățâni ai făcut luna asta”? Făceai una, două căpățâni pe noapte. Îi spuneam uneori că am făcut 19. Cum, n-ai făcut 30? Adică dacă stăteai 30 de zile, trebuia să faci una pe zi”… 

”Unii veneau începuți… și noi îi terminam. Îi terminam prin diferite metode. Bătut la testicule. Era cea mai cruntă bătaie. Era o satisfacție pentru noi să-i batem la testicule. O femeie ne-a învățat. Se zice că ea îi bătea cu creionul, dar eu îi băteam cu o nuielușă până leșinau. Că majoritatea mureau”. 

”Oamenii curați la suflet n-au scăpat. I-am lichidat pe toți. A mai rămas câte-un Coposu, câte-un Diaconescu…  La politici, nu le făcea niciun bine (șeful Penitenciarului). Ăsta era interesul. În anii 50 era lupta de clasă, trebuia să scurtăm intelectualii. Trebuia eliminați toți filfizonii, că așa le ziceam. Fie că făcea sau nu studii la Paris, așa ni-i arunca. Trebuia să-i lichidăm. Nu eram numai eu”… 

”Comunismul s-a făcut cu mulți ca mine. Și erau oameni care știau să te incite la nenorociri. Și reușeau”.

”Era o plăcere de a tortura. Era o distracție. Nu pot să mă dau înapoi. Nu pot să mă zic că mă pocăiesc, nu pot să zic Doamne iartă-mă”.

 

VIZIONAȚI VARIANTA INTEGRALĂ, AICI:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

10/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 12 comentarii

%d blogeri au apreciat: