CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 7 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


 

 

 

 

 

Ziua de 7 februarie în istoria noastră

1510:  S-a încheiat, la Iași, tratatul de pace între domnul Moldovei, Bogdan al III-lea și regele Poloniei, Sigismund I cel Bătrân.

1741:  A apărut “Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat”, care stabilea o serie de reforme fiscale si administrative in Țara Românească.

Textul a fost publicat in ziarul “Mercure de France”, în luna iulie 1742.

Constantin Mavrocordat, domn al Munteniei, domn al Moldovei

Constantin Mavrocordat, domn al Munteniei, domn al Moldovei

Hrisovul domnesc,   prevedea un vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Domnul a acordat o mare importanţă acestui act, cunoscut străinătăţii sub titlul de “Constituţie”.

Scopul urmărit era de a-l prezenta pe domn în plan internaţional în calitate de promotor de reforme, adică de prinţ luminat. Dar după promulgarea hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu s-a folosit de răgazul care a intervenit pentru a-l aplica în practică.

În septembrie 1741, Constantin Mavrocordat a fost transferat de Poartă în Ţara Moldovei, unde încearcă să pună în aplicare prevederile “Constituţiei” sale. Prima reformă înfăptuită de el a fost cea fiscală, care prevedea desfiinţarea impozitului pe vite mari cornute – a văcăritului şi a cuniţei (impozit pe cai), fixarea plăţii birului în patru sferturi pe an.

În cadrul fiecărei localităţi suma totală era, însă, împărţită la plată conform averii fiecărei familii. Cei care dispuneau de avere mai mare plăteau mai mult. Rezultatele bune ale reformei fiscale au degradat pe parcurs din cauza impunerii dărilor tot mai mari către Poartă, fapt ce a impus domnitorul să renunțe la o parte din reforme.

Mai reuşite au fost reformele care prevedeau reorganizarea structurilor sociale. În anul 1741 Constantin Mavrocordat i-a repartizat pe boierii dregători după trei ranguri – mare, mijlociu şi mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leafă din vistieria statului. Leafa reprezenta o anumită cotă-parte din suma impozitelor de stat acumulate.

În 1741 au fost reorganizate şi stările militare – slujitorii, călăraşii, dărăbanii ş.a., majoritatea acestora fiind incluşi în categoria populaţiei impozabile, ei sporind numărul ţăranilor birnici. Partea rămasă a slujitorilor a fost pusă la dispoziţia dregătorilor, în schimbul unor înlesniri fiscale, şi exercita funcţii poliţieneşti.

Concomitent cu reorganizarea structurii interne a categoriilor sociale, domnul a întreprins şi o serie de măsuri în vederea consolidării aparatul de stat central, ceea ce corespundea necesităţilor acomodării lui ulterioare la schimbările, care aveau loc în viaţa socială a ţării. În primul rând, a fost unificată şi subordonată şi mai mult puterii centrale administraţia ţinuturilor.

În fruntea fiecărui ţinut erau numiţi câte doi ispravnici, cărora le reveneau funcţii administrative, fiscale şi judiciare. Aceştia, asemenea boierilor dregători, aveau dreptul să intre în orice moşie şi să judece ţăranii dependenţi. La dispoziţia ispravnicilor se afla un grup de slujitori sub comanda unui căpitan.

Unele schimbări s-au produs şi în organizarea judiciară din principat fiind desemnaţi judecători speciali din numărul marilor boieri, care nu aveau dregătorii. Ei erau obligaţi să se prezinte la curtea domnească şi să examineze diferite litigii, fiind salarizaţi din vistierie.

 Funcţionarii, numiţi de domn şi plătiţi din bugetul statului, erau obligaţi să informeze regulat domnia despre activitatea lor. Informaţia trebuia alcătuită numai în limba română. Astfel, când marele căpitan de Soroca trimisese domnului o adresare în limba greacă, acesta i-a reproşat: “Să-ţ cauţi logofătul să ne scrii rumâneşte. Să nu ne mai scrii greceşte”.

În cadrul reformelor a fost acordată o anumită atenţie şi bisericii. Printr-o dispoziţie domnească se interzicea de a ridica la rang bisericesc persoane neştiutoare de carte, aceleaşi dispoziţii interziceau protoiereilor, care se aflau în fruntea conducerii ecleziastice de ţinut, să aibă propriile lor închisori, deoarece, după cum se stabilise, ei luau bani de la cei întemniţaţi.

Constantin Mavrocordat a cerut, de asemenea, de la egumenii mănăstirilor de ţară să prezinte dări de seamă anuale referitoare la activitatea lor gospodărească. Ţinând cont de nemulţumirea călugărilor faţă de activitatea egumenilor numiţi de mitropolie din rândul grecilor fanarioţi, domnul a emis o dispoziţie privind alegerea pe viaţă a egumenilor numai din rândurile călugărilor autohtoni.

Reformele din perioada domniei lui în Moldova din anii 1741-1743 n-au vizat problema situaţiei juridice a ţăranilor şerbi. Dar, după ce este numit din nou de Poartă domn al Munteniei (1744-1748), domnul s-a preocupat şi de ea. Hrisovul de eliberare din şerbie (rumânie) din 1746 dădu posibilitate ţăranilor să iasă din starea de dependenţă personală faţă de stăpânii de moşii, răscumpărându-se cu suma de 10 taleri pe cap. Reforma ţărănească a fost promulgată de domn şi în Moldova, în timpul aflării sale la domnie în anii 1748-1749.

1777:  S-a născut, la Golești, în Arges, Dinicu Golescu (Constantin Radovici din Goleşti), ispravnic, hatman, mare logofăt în Muntenia, cărturar şi memorialist

(m. 1830);

A inființat in 1826, pe moșia sa din Golești, o școală in care puteau invăța copii săraci.

Lucrarea sa „Însemnare a călătoriei mele făcută în 1824, 1825, 1826” reprezintă, în literatura română, primul jurnal de călătorie tipărit. A fost membru fondator al „Societăţii literare” (1827), alături de Ion Heliade Rădulescu și a contribuit la apariţia „Curierului românesc”, prima gazetă în limba română cu apariţie constantă şi îndelungată, publicată în Ţara Românească între anii 1829 – 1859, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu.

Fișier:Dinicu Golescu.jpeg

Este tatăl celor patru „fraţi Goleşti” (Ştefan, Nicolae, Alexandru şi Radu), patrioți români care au avut un rol important în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 şi a celorlalte evenimente politice din istoria românească a secolului al XIX-lea  ; (m. 5 octombrie 1830).

 1824 : La Chişinău este deschisă prima şcoală lancastriană din Basarabia ţaristă. Reorganizată mai tîrziu, că s-a numit Şcoala parohială nr.1. 

Sistemul de învăţământ lancasterian poartă numele pedagogului englez Joseph Lancaster (1771-1838), care învăţa fără plată copiii săraci. Fiind susţinut de Korston şi Fox, fondatorii British and foreign Society for educaţion instituie prima şcoală normală, după sistemul învăţământului reciproc, care ulterior a căpătat o largă răspândire în Europa. Sistemul de învăţământ lancasterian este original prin faptul că metodele de instruire nu poartă un caracter pur religios. Predarea religiei se limita la citirea Bibliei, fără comentarii, iar în şcoli erau primiţi elevi de diferite confesiuni religioase.

Şcolile lancasteriene din Basarabia erau subordonate Administraţiei Eparhiale de Chişinău şi Hotin, care numea pedagogi din rândul seminariştilor, preventiv pregătiţi pentru acest lucru. Administrarea directă era efectuată de protectorii locali şi de şefii de poliţie, în afară de şcolile din Chişinău şi din Bender, care erau sub supravegherea directă a Administraţiei Eparhiale.

În aceste şcoli erau primiţi copii din toate categoriile sociale. Ei învăţau să citească şi să scrie şi primele 4 reguli aritmetice, în baza dispoziţiei editate în 1823 de Departamentul Învăţământului Public. Elevii claselor superiore studiau o data în săptămână Katehizisul 

În Basarabia, şcolile lancasteriene au fost introduse la iniţiativa şi la dorinţa lui Alexandru I, care, în urma vizitei sale din 1818 în noua provincie, a dispus, prin secretatul său de stat contele I.A. Capo d’Istria, să se facă toate pregătirile necesare pentru a institui în Basarabia astfel de şcoli.  

 1862: S-a născut poeta şi traducătoarea Maria Cunţan; (m. 1935). 

Imagine similară

A debutat în 1891 în revista Tribuna. În același an publică proză în revista „Foaia ilustrată”.

Între 1895-1900 publică în revistele „Vatra”, „Famila”, „Dochia”, „Revista ilustrată”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Tribuna poporului” etc., iar în 1901 începe să colaboreze și la revistele „Convorbiri literare” și „Semănătorul”.

În 1905 obține premiul revistei „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit” .

 Folosea uneori pseudonimele  Liliac și Rim.

Este activă în „Societatea scriitorilor români” și este apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc.

În 1915 se mută la București, unde locuiește la Azilul Domnița Bălașa. Se va stinge din viață pe data de 23 noiembrie 1935 la Sanatoriul Filaret.

 1869:  La Timişoara, fruntaşii politici ai românilor din Banat s-au strâns în cartierul Fabric, pentru a înfiinţa primul partid românesc de pe teritoriul de azi al României, Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria,cu şase ani înaintea constituirii Partidului Naţional Liberal in vechiul Regat.

Membrii noului partid l-au ales în funcţia de preşedinte pe Alexandru Mocioni, deputat în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta şi au decis participarea la următoarele alegeri.

La conducerea lui s-au aflat fraţii Alexandru şi Anton Mocioni, apoi Vincenţiu Babeş. După mai bine de 12 ani de funcţionare, la conferinţa naţională de la Sibiu din 12 – 14 mai 1881, partidul bănăţean a fuzionat cu Partidul Naţional al Românilor din Transilvania (înfiinţat la scurt timp după partidul bănăţenilor, la 7-8 martie 1869) pentru a forma Partidul Naţional Român din Transilvania.

Programul partidului susţinea apărarea principiilor de libertate şi democraţie, lupta împotriva legilor nedrepte ale compromisului dualist, sprijinirea acţiunii pentru autonomia Transilvaniei. Se remarcă faptul că preocupările bănăţenilor nu se rezumau doar la chestiunile locale ci şi asupra tuturor românilor din Imperiul Habsburgic.

După acordul dualist austro-ungar din 1867, a fost promulgată legea naţionalităţilor, care a deschis calea pentru românii bănăţeni să se organizeze politic.

La conferinţa de la Timişoara din 26 ianuarie/2 februarie 1869, s-a decis înfiinţarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, avându-l în frunte pe Alexandru Mocioni. Partidul s-a constituit legal 5 zile mai târziu, la 7 februarie.

La doar o lună după acest eveniment, la Sibiu, se înfiinţa Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Ilie Măcelariu,  fără a avea ca scop participarea la lupta electorală din Austro-Ungaria.

După încă o lună, în 3 aprilie 1969, autorităţile interziceau activitatea celor două grupări, pe motiv că „nu există partide naţionale”.

1875: S-a născut clericul Nectarie Cotlarciuc (prenumele la botez: Nicolae); arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei (din noiembrie 1924 până la sfârşitul vieţii); autor al unor lucrări de drept bisericesc, filosofie, omiletică; delegat al Bisericii Ortodoxe Române la câteva congrese ale mişcării ecumenice (Stockholm – 1925; Laussane – 1927); (m. 1935).

1875 :  În ședința parlamentului de la Budapesta, deputatul roman Gheorghe Pop de Basesti  arăta necesitatea construirii unui drum de fier în ținutul Sălajului.

Pe 23 decembrie 1887 va avea loc deschiderea liniei de cale ferată Carei – Zalău.

1885: S-a născut medicul Ion Nicolau, specialist în pediatrie, a efectuat importante cercetări privitoare la tuberculoză, reumatism, meningita cerebro-spinală, malnutriţie şi inaniţie, boli sangvine infantile; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1963).

1895: În România, comitetul de conducere al asociaţiei “Astra” decide elaborarea şi publicarea “Enciclopediei române”, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al Asociatiei.

Lucrarea a aparut in trei volume intre 1898 si 1904 și a îndeplinit multă vreme o dublă funcţiune, culturală şi politică .

1897: S-a născut cântăreaţa Elena Zamora; (m. 1974).

 1907: A murit generalul Iacob Lahovary (16 ianuarie 1846- 7 februarie 1907), rapus de un  cancer de intestin gros . Ziarele din toată Europa publicau ferpare lungi cu cel care fusese în ultimii trei ani, în calitate de ministru de Externe, unul dintre cei mai abili diplomaţi de pe continent.

Din anul 1891, conduce Ministerul de Război nu mai puţin de patru mandate, fiind cel care a făcut cea mai importantă reformă a armatei până în preajma Primului Război Mondial.

 Generalul a fost un vizionar şi, în ciuda relaţiilor strânse pe care le avea România cu Austro- Ungaria în acea vreme, a avut curajul să elaboreze, în secret, un plan de război  pentru eliberarea Transilvaniei.

 

1915: S-a născut  (în com. Tocileni, județul Botoșani) Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu, al cincelea patriarh ales al Bisericii ortodoxe Române (din  noiembrie 1986) și membru de onoare al Academiei Române (din 17 decembrie 1999).

A decedat  la  30 iulie 2007 in  București. 

1929: Este promulgată legea pentru stabilizarea monetară privind devalorizarea leului în România. Se realizeaza convertbilitatea leului la bursa libera a devizelor pe baza cererii si a ofertei (care fusese suspendata oficial la 14 iulie 1917), iar Bancii Nationale a Romaniei i se reconfirma privilegiul de emisiune monetara.

1929:  Romania ratifică Tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică (Pactul Briand–Kellog)

1929:  Încep cursurile de limbă germană la Radiodifuziunea Româna, cu predare în sistemul linguaphon.

  1931: A murit Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist; (n. 1863).

1932: S-a născut Ion Acsan, poet şi traducător (a tălmăcit, uneori integral şi pentru prima oară în limba română, din Homer, Hesiod, Seneca, Terenţiu, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca şi din literaturile europene moderne); (m. 2013).

1932: S-a născut la Iași, Dan Hăulică, eseist literar şi critic de artă; unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii româneşti peste hotare. A fost  redactor-şef pentru o lungă perioadă de timp al revistei de literatură universală „Secolul XX”, membru corespondent al Academiei Române din 1993; (m.   17 august 2014 la vârsta de 82 de ani) .

Imagini pentru Dan Hăulică,photos

A fost președinte al AICA (asociația internațională a criticilor de artă), ales în 1981, iar în 2012 era președinte de onoare al aceleiași asociații și președinte al CAMERA (consiliul mondial pentru editarea și cercetarea artei), ales în 1986. 

La data de 31 iulie 1990 Dan Hăulică a fost numit  ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. 

1935: Celebrul cuplu de comici Stroe si Vasilache, prezintă în premieră “Bing Bang” – primul film sonor realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Argani.

 

 

 

 

Cuplul de actori „Stroe si Vasilache” a fost unul dintre cele mai indrãgite cupluri umoristice, inscris cu litere de aur in istoria Teatrului de Revistã si a Revistei romanesti, format din actorii N. Stroe (05.05.1905-24.06.1990) și Vasile Vasilache (26.10.1907-04.04.1944). 

Si-au legat NUMELE de scenã si notorietatea de prima emisiune „Ora veselã” care s-a transmis la Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. In fiecare duminicã la ora 14.30, cei doi se auzeau la Radio Bucuresti in celebra `Ora Veselã` cu refrenul: „Alo, alo, aici e radio / Stroe si Vasilache, lache, lache…” 

Dupã ce s-au cunoscut la Grãdina Volta-Buzești, N.Stroe si Vasile Vasilache, au devenit prieteni de nedespãrţit, iar in anii ’30 si panã in 1944, celebrul si popularul cuplu `Stroe si Vasilache` a fost cel mai iubit cuplu umoristic interbelic. Puţini sunt aceia care stiu cã cei doi au jucat si au realizat (scenariu, regie) si un film – printre cele mai vechi pãstrate in intregime, cu scenariu original: 
„Bing Bang” (1934), film sonor si primul film muzical romanesc.Apoi, in 1935, au mai realizat si filmul „Ora veselã”. 

Au jucat la Teatrul Alhambra si in spectacolele de revistã ale Companiei Cãrãbus – Constantin Tãnase in Bucuresti. Au fost invitaţi la Paris, la Radio France, la Istanbul, Beirut, Tel Aviv, Alexandria – Egipt (si la curtea regelui Faruk) alãturi de marele Constantin Tãnase. 
Au scris nenumãrate texte pentru reviste si comedii muzicale (`Acceleratul 402`, `Firfirica`, `Cavaler Gandac`, `Sãracu’ Gicã` `Apartamentul 42`, `Picollo` si altele). 

In 1940, desi actorilor Stroe si Vasilache li s-a interzis sã mai aparã impreunã pe scenã, prietenia lor stransã i-a fãcut sã continue sã scrie si sã compunã impreunã. Vasilache juca in spectacolele de la Cãrãbus si Alhambra, iar N.Stroe la Teatrul „Baraseum” – teatrul artistilor evrei. 

In 4 aprilie 1944 Vasile Vasilache (s-a nãscut pe 26 octombrie 1907, la Huși, județul Vaslui) a murit in urma unui bombardament american asupra Bucurestilor.
Dupã prematurul deces al partenerului Vasile Vasilache in anul 1944, N. Stroe a continuat singur transmiterea `live`, ani in șir, a popularei emisiuni `Ora veselã` care incepea totdeauna cu refrenul:

Alo, alo, aici e Stroe,
Și roagã sã-i dați voie,
O clipã sã vã-nveseleascã,
Sã glumeascã,
Iar cu Voi`…

N.Stroe rãmane singur, iar in 1945, infiinteazã impreunã cu Nora Piacentini si Mircea Septilici, Teatrul `Atlantic`, aflat pe strada Academiei din Bucuresti, unde, timp de patru ani joacã in nenumãrate reviste si comedii cu sala plinã. 

   

Infiinţeazã propria trupã de teatru prin ARIA –Agenţia Română de Impresariat Artistic cu care apare in nemeroase spectacole de `Micro-revistã`, cum le numea personal, in Bucuresti la Sala Dalles si in turnee prin toatã ţara. 

N.Stroe (Stroe Nacht) s-a nãscut pe 5 mai 1905 in comuna Rãcãciuni, județul Bacãu si a murit pe 24 iunie 1990, la Tel Aviv, Israel. Regizor, scriitor (a scris `77 de ani in 200 de pagini`, `Vasilache`, `Aplauze`) și actor de teatru si film (a jucat in `Bing Bang` -1935, `Ora Veselã` – 1936, `Toate panzele sus!` -1976), el a debutat ca figurant la Teatrul Mic, iar primul rol a fost in piesa `Azais` de Louis Verneuil, unde a jucat alãturi de Leni Caler și Ion Iancovescu. 

A semnat regia spectacolelor Companiei `Stroe-Vasilache`, Teatrului Majestic, Companiei `Stroe și Vasilache`, Teatrului `Atlantic` (4 ani de stagiune), Teatrului de Revistã `Constantin Tanãse` și ale trupelor de estradã sub conducerea personalã in cadrul A.R.I.A, Companiei `Cãrãbuș – Constantin Tãnase`, apoi a comediilor muzicale `Firfirica`, `Cavaler Gandac`, `Sãracu’ Gicã`, `Acceleratul 402`, `Cafeneaua Micã`. 

A fost cãsãtorit cu actrița Nora Piacentini și cu artista Rolanda Camin, cu care are un fiu, actor, regizor si profesor de teatru – Eugen Stroe (Nacht) și o fiicã, Dana, psiholog.

N. Stroe a fost decorat cu titlul de Artist Emerit de cãtre Petru Groza si cu Meritul Cultural Clasa I.

 1951: A avut loc premiera, la Bucureşti, a operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă”, de Nicolae Kirculescu (pe libretul semnat de H. Negrin şi H. Nicolaide). Din distribuţie făceau parte Ion Dacian, Bimbo Mărculescu, Costache Antoniu, H. Nicolaide, Nae Roman, Silviu Gurău, George Groner, Silly Popescu, Maria Wauvrina, Puica Alexandrescu, Virginica Romanovski, Elena Zamora. Direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu, conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini, iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu.

1953:  Se autodizolvă Frontul Plugarilor, formațiune politica de stânga aliată a comuniștilor, inființată de Petru Groza, în ianuarie 1933, la Deva, şi condusă de el pe toată durata existenţei acesteia.

Imagini pentru frontul plugarilor photos

În 1943 a intrat în Frontul Patriotic Antihitlerist, iar în perioada postbelică şi-a desfăşurat activitatea sub tutela Partidului Comunist.

 1978: A murit la București, compozitorul, muzicologul, violonistul, scriitorul, filosoful şi profesorul Dimitrie Cuclin ; (n. 5 aprilie 1885, Galați).

Imagini pentru dimitrie cuclin photos

După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, Cuclin a obținut o bursă de la ministrul Spiru Haret, pentru studii de muzică în Franța, la Paris, unde va urma trei luni Conservatorul, dar nu va întruni numărul de voturi necesare admiterii.

Deși lucrul acesta nu implica neapărat exmatricularea, Cuclin se grăbește să plece la “Schola Cantorum” a lui Vincent d’Indy, unde va sta până în 1914. La Paris leagă prietenii cu George Enescu și Constantin Brâncuși.

Întors în țară, este mobilizat în război, pe care-l va trece refugiat la Iași și cântând în orchestra lui George Enescu. Sărăcia îl va persecuta în continuare pe tânărul compozitor până în 1919 când, după ce îl suplinise 7 luni pe Alfonso Castaldi la Conservator, va fi titularizat profesor la Academia Regală de Muzică.nde Dimitrie Cuclin devine profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York.

Se va  întoarce în aulele Conservatorului bucureștean în 1930, pentru a fi, până în 1948, un foarte iubit profesor de armonie, contrapunct și compoziție. În perioada Statului Național-Legionar Cuclin deține funcția de Director al Conservatorului, fără a fi fost vreodată legionar.

După executarea, la vârsta de 65 de ani, a doi ani de muncă silnică la Canal, compozitorul trăiește retras o viață închinată creației, dedicându-se construcției unui sistem simfonic – 20 de simfonii, dintre care unele de proporții enorme, și rescriindu-și de mai multe ori sistemul, în întregime sau pe părți. Este respectat, dar ostracizat, nefiind niciodată în juriul festivalului Enescu, al cărui prim premiant fusese.

La 90 de ani se propune primirea lui în Academie ca membru corespondent, dar se opune, însă, poetul comunist Mihai Beniuc, sub pretextul că ar merita ori să fie membru plin, ori să nu fie deloc….

Cuclin este profund dezamăgit și marcat. Are în tot acest timp relații tensionate cu Mihail Jora și Liviu Rusu. În schimb, se bucură până în clipa morții de devotamentul discipolului său, Constantin Mașala.

Moare în 7 februarie 1978, la 5 ani după soție, în urma complicațiilor  unei boli cardiace care se declanșase în timpul detenției sale la Canal.

 1982: A murit Mihail Drumeş (pseudonimul lui Mihail V. Dumitrescu), prozator şi dramaturg aromân, (n. 26 noiembrie 1901, la Ohrid, azi în Macedonia de Nord), foarte popular în perioada interbelică.

Imagini pentru Mihail Drumeş

La doar 16 ani, scrie piesa istorică Pata de sânge, care ajunge să fie citită și apreciată de criticul Mihail Dragomirescu. Îşi face debutul în literatură în anul 1922, în revista Flamura, iar în 1927 devine membru al Societăţii Scriitorilor Români. Absolvă în 1928 Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti. În 1930 apare la Editura Cartea Românească Sfântul Părere, primul său roman publicat anterior în foileton în ziarul Dimineața, iar în 1936 publică romanul Invitaţie la vals  în Editura Vremea, care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediţii, obţinând un record unic în materie de tiraj.

Devine unul dintre cei mai citiţi scriitori din perioada interbelică.Principalele romane ale lui Drumeş au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva ţări din Europa şi din America Latină.

In 1967 Mihail Drumeș devine membru al Uniunii Scriitorilor si pensionar al acesteia. 1969, povestirea sa  istorică Iancu Jianu apare, în foileton, in ziarul „Oltul” din Slatina.

1972, ii apare in Editura Ion Creanga volumul Edison, reluat un an mai tarziu cu titlul Mari inventii. Povestiri adevarate, ed. a II-a, 1977, semnata cu pseudonimul Barbu Apelevianu.

In 1974 Editura Albatros ii publica romanul Arde Prahova. La editura Ion Creanga vede lumina tiparului, in 1977, volumul Povestiri despre cutezatori. Intre anii 1978 si 1979 continua activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului romanesc. De la inceput si pana in zilele noastre. Pagini din trecut. vol. I, 1978, vol. II-III,1979, in Editura didactica si Pedagigica.

In 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca ii publica volumul 10 carti celebre repovestite de Mihail Drumes. În 1982, pe 7 februarie, scriitorul incetează din viață la Bucuresti, lăsand in manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.

1998: Se deschide a XVII-a ediție a  Jocurilor Olimpice de iarna de la Nagano, in Japonia.

 

NAGANO 1998 Winter Olympic Games

   

http://www.olympic.org/fr/games/past/index_fr.asp?OLGT=2&OLGY=1998 

România a participat cu o delegație de 17 sportivi (5 femei și 12 bărbați). Cel mai bun rezultat l-a obținut Eva Tofalvi care s-a clasat pe locul 11 în proba de biatlon 15 km.
Pentru a marca această olimpiadă, România a emis începînd cu 19 februarie 1998, un set de trei monede de argint. Monedele au valoarea nominală de 100 lei; aversul, care este comun, are desenat flacăra olimpică, cinci fulgi de zăpadă, stema României și deasupra, inscripția Jocurile Olimpice de iarnă Nagano 1998 iar reversul reprezintă trei sporturi: bob, schi, patina.

2005: La Iaşi a apărut  pe piaţa media primul cotidian creştin din România şi primul cotidian ortodox din lume – „Lumina”.

Publicaţia şi-a propus, încă de la început, să răspândească în rândurile cititorilor  un alt gen de presă, să readucă liniştea şi echilibrul în viaţa de zi cu zi a oamenilor, să reaşeze valorile acolo unde le este locul, să promoveze şi aspectele pozitive ale lumii în care trăim.

Imagini pentru ziarul lumina 2005  photos

Cotidianul a avut la început un caracter local şi regional; începând cu 26 noiembrie 2007, a început să fie difuzat şi în Bucureşti, într-un format îmbunătăţit şi sub titulatura de „Ziarul Lumina“, iar din 2008 face parte din categoria cotidienelor naţionale.

 2017: A murit Valeriu Bularca, primul român care a câștigat titlul de  campion mondial la lupte greco-romane (1961, la Yokohama); (n. 1931).

Imagini pentru valeriu bularca phot

 

2017: A decedat la Frankfurt am Main, în Germania, actorul şi poetul Dinu Ianculescu, fost crainic al Radiodifuziunii Române. Timp de două decenii, a fost inconfundabila „voce de sâmbătă seara” a „Teleenciclopediei” (difuzată la TVR  începând cu anul  1965); S-a stabilit în Germania din 1985.

S-a ăscut la data de 24.03.1925, la București.

Imagini pentru Dinu Ianculescu,photos

 Din 1944 este crainic la Radiodifuziune (1945-1948) și actor la Teatrul nostru, al Dinei Cocea. Debutează ca poet în 1941, când i se publică primele creații în ”Universul literar”. 

A absolvit Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică în 1947, și jucat  la Teatrul Național (1947-1950), la Teatrul Mic și la Teatrul Nottara (1950-1984) din București.

Colaborează cu Televiziunea Română, la emisiunea Teleenciclopedia, unde era vocea comentatorului. Publică primul volum de poezii, ”Argintatul pește și alte poezii”, în 1970. În 1985 se stabilește în Germania, unde colaborează cu teatre și posturi de radio.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. Istoriculzilei blogspot.com;

  4. Istoria md.;

  5. Wikipedia  

  6. Mediafax.ro

  7. http://www.worldwideromania.com

  8. http://www.teatrultanase.ro/Istoric_Prezentare_Stroe_si_Vasilache-pfl721.html

07/02/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. MULTUMESC

    Apreciat de 1 persoană

    Comentariu de SECRIERU IOAN | 07/02/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: