CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

26 ianuarie 1859: Anunțul privind încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească și formarea unui guvern provizoriu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru adunarea electiva a valahiei photos

 

 

 

 

 

 

Anunțul formării guvernului provizoriu în Țara Românească din 26 ianuarie 1859

În 26 ianuarie 1859, Nicolae Golescu, numit de Cuza ministru de interne, anunță Principatele Unite încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească.

Totodată, Golescu înștiințează că domnitorul l-a însărcinat cu formarea unui guvern provizoriu.

Principatele Unite

Moldova și Țara Românească

Onorata obșteasca Adunare Electivă, constituită la 24 Ianuarie curent, a și ales prin toate formele legale prevăzute de Convenție, cu unanimitatea voturilor de Domn Stăpânitor al Țării Românești pe Înălțimea Sa Alexandru Ion I, Domnul Moldovei. Această alegere a fost aclamată de națiune și de oștire.

Onorata obștească Adunare, comunicând îndată prin depeșe telegrafice votul ei Înălțimii Sale, Măria Sa a răspuns că primește cu mândrie și recunoștință a fi șeful Românilor de dincoace de Milcov, precum este și al fraților noștri de dincolo de Milcov.

Cu numirea dar a Domnului Stăpânitor, Căimăcămia constituită de mai înainte pentru executarea operațiilor electorale, încetând din funcție, Măria Sa Domnul a numit President al Consiliului Administrativ și Ministru Secretar de Stat al Departamentului Justiției, pe d-l Ioan Al. Filipescu, iar pe subsemnatul ca Ministru Secretar de Stat al Departamentului din Năuntru, invitându-i totodată a lua cârma Guvernului și a compune un minister provizoriu.

Acest Înalt ordin îndeplinindu-se, Înălțimea Sa a și întărit pe:

  • D-l Barbu Catargiu, ca Ministru al Finanțelor.

  • General Barbu Vlădoianu, ca șef al Miliției.

  • Ioan C. Cantacuzin, ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice.

  • D-l Gr. Filipescu, ca Ministru al Controlului, și

  • Dimitrie Brătianu, ca Ministru din Afară.

Acesta este noul ordin de lucruri ce s-au așezat în Țara noastră și asupra căruia subscrisul se simte dator să arunce o căutătură de ochi, ca înțelegându-l să putem păși cu toții pentru îndeplinirea datoriilor noastre cu înțelepciune și energie.

Românii din aceste două țări declaraseră prin organul Generalelor lor Adunări din anul 1857, că întrunirea acestor două principate întru-un singur Stat cu un șef dintr-o familie domnitoare din Europa, este condiția principală ca să putem merge cu pas sigur, pe drumul regenerării și împuternicirii naționale. Înaltele Puteri Garante nu găsiră mijloc în conferințele de la Paris, a acorda cererea noastră în toată întregimea ei, însă ne deschise drumul ca noi înșine să putem ajunge la ținta dorită, de aceea deși lasă o administrație deosebită pentru fiecare Principat, însă le înseamnă legi identice, le dădu instituții comune, și chiar de multe ori o acție comună.

Onorata obștească Adunare Electivă de astăzi, alegând de Domn Stăpânitor al Țării Românești, pe Înălțimea Sa Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei, a făcut un pas înainte spre Unire, fără însă a călca nici litera nici spiritul Convenției, căci unirea se face numai în persoana Șefului Statului, lucru ce nu este nicidecum poprit de Convenție, iar nu și în administrația din năuntru a țărilor ce rămâne conform Convenției osebite.

Așa dar onorată Adunare Electivă, dându-ne de Șef al Statului pe alesul Moldovei, a făcut mai mult decât a ne da un Domn, ea a consfințit un principiu, care este înrădăcinat în inimile tuturor Românilor; principiu ce, în aplicare sa dezleagă una dintre cele mai mari greutăți ce înfățișa Convenția de la Paris, adică o acție comună în amândouă principatele executată de doi Șefi; mai putem adăuga că, cu această alegere am dat cea mai vie și ce mai mare dovadă de dragoste și încredere fraților noștri din Moldova.

Astfel, cu alegerea Măriei Sale Alexandru Ioan I, nu numai am înființat condiția cea mai însemnată pentru întărirea politică a Țării, adunând cu un mod frățesc într-o singură mână puterea acestor două Principate, ci am întărit și societatea noastră, căci prin alegerea anonimă a Înălțimii Sale, unindu-se toate clasele într-un același sentiment, într-o aceeași idee, unitatea societății noastre, de acum înainte este asigurată pentru totdeauna, de vom ști să o prețuim îndestul și să ne aducem aminte că “Unirea face puterea” și că slăbiciunea societății în genere este vătămătoare și fatală tuturor claselor și mai cu osebire celor avute.

Fiind dar învederat, că această nouă situație este cea mai firească, cea mai legală, și totodată cea mai fericită și cea mai frumoasă ce putem aștepta, suntem încredințați că toți, fără osebire, atât cetățeni cât și funcționari, se vor pătrunde de misea și de noile îndatoriri ce ea impune tuturor cetățenilor în genere și mai cu osebire acelora cărora este încredințat aplicarea legilor. Onoarea, probitatea, patriotismul, activitatea, energia și blândețea trebuie să prezide de acum înainte la toate actele noastre publice și particulare. Dar, fraților, cu cât o poziție este mai înaltă, cu cât avantajele ei sunt mai mari, cu atâta și datoriile trebuiesc îndeplinite cu mai multă scumpătate și sfințenie; să ne silim dar, să ne punem toate puterile ca să ne arătăm demni de poziția ce am dobândit-o cu ajutorul Europei și care ne urmează astăzi cu o privire îngrijită și plină de amor, în toate actele noastre naționale; să ne arătăm cum suntem din natura noastră, iar nu cum cum tristele condiții ce ne apăsară așa de greu și întru-un timp așa de îndelungat, ne făcuse să fim, să dovedim prin sacrificiile noastre de toate zilele pentru binele comun, prin respectul nostru pentru legile noi, că într-adevăr amorul patriei ne-a santificat și ne-e ridicat la o înălțime unde interesele egoiste nu pot să ne mai atingă.

Noi, mai cu osebire care suntem funcționari publici, să facem pe toți cetățenii să creadă, că de azi înainte au o patrie liberă, unde legea este dreaptă și ocrotitoare.

Dumnezeu este cu noi, fraților, să fim și noi cu credință la dânsul și România va fi tare și ferice.

Să trăiască Principatele Unite!

Să trăiască Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei și al Țării Românești.

Ministrul din Năuntru, Nicolae Golescu.

07/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

22 ianuarie 1859 – Mesajul Căimăcămiei la deschiderea Adunării Elective a Țării Românești  

 

 

 

 

 

 

 

 

Căimăcămie este conform Wikipedia.ro, un cuvânt care vine de la   caimacam, de origine turcească, ce înseamnă locțiitor și își are originea în cuvintelearabe  Kâim și Makâm.

Era întrebuințat în Valahia și în Moldova din secolul al XVII-lea sub forma de Caimacam Domnesc.  Începând din 1761, era denumit caimacam și locțiitorul  banului Craiovei.

În așteptarea sau lipsa domnitorului, erau numiți de obicei doi boieri care să conducă principatul, până la instalarea pe tron a noului domn.. Din secolul al XIX-lea se folosea denumirea de Locotenență Domnească.

Sub acest nume se cunosc mai ales căimăcămiile din 1856, după retragerea domnitorilor numiți pe șapte ani, până la stabilirea poziției Principatelor Dunărene după noile principii ale Tratatului de la Paris.

 Căimăcămii în Valahia (Muntenia + Oltenia)

Constantin Cantacuzino (10 – 12 iulie 1848; 9 august – 25 septembrie 1848; 26 septembrie 1848 – iunie 1849)
Alexandru D. Ghica (4 iulie 1856 – octombrie 1858)
Ioan Manu, Emanoil Băleanu, Ioan Al. Filipescu (octombrie 1858 – 24 ianuarie (5 februarie) 1859)

Aceste căimăcămii au fost instituite de Imperiul Otoman cu scopul de a conduce alegerile pentru Divanurile ad-hoc, în așa fel încât să triumfe adversarii unioniștilor.

Mesajul Căimăcămiei  din 22 ianuarie 1859, la deschiderea Adunării Elective a Țării Românești.

Domnilor Deputați!

Pentru a doua oară, în curs de 17 ani, Țara noastră se vede chemată a alege pe Domnul ei.
Dar ce era în 1842 numai un act național, foarte important, pentru că exprima restatornicirea unui vechi drept al țării, este astăzi și un fapt european, care va avea pentru noi un rezultat mai însemnător, fiindcă suntem chemați de cele mari Puteri ale Europei a-l exersarea în condiții noi, și ele ne vor lua socoteală de chipul cu care vom răspunde la a lor chemare.

În acest curs de vreme Țara noastră s-a ridicat în poziția-i politică, relațiile ei s-au înmulțit, legămintele noastre cu partea civilizată a Europei s-au strâns, dreptul european s-a întins și asupra noastră și am putut avea satisfacțiunea de a ne vedea înfrățiți politicește, prin aceleași instituțiuni comune, de chiar mână marilor Puteri, cu o altă țară, iarăși Română, soră cu noi, în credință, în limbă, în obiceiuri și în destin.

De odată cu aceste bunuri, înaltele Puteri, spre a ne garanta viața noastră politică, a reînviat și a întărit vechile noastre stipulații cu Înalta Poartă și ne-au asigurat autonomia fără tăgăduire.

Actul la care sunteți chemați astăzi a proceda, este menit a desăvârși lucrările înaltelor Puteri garante. De la patriotismul și buna Dumneavoastră judecată atârnă dar statornicirea instituțiilor noi printr-o chibzuire matură și prudentă, ca unii ce aveți a îndeplini o îndoită și delicată misie, de a alege pe Domn și de a conlucra cu dânsul la dezvoltarea legilor Țării.

Suntem fericiți, Domnilor, să putem deschide Adunarea și să vedem după atâtea nenorociri și suferințe ce am încercat, o instituție, veche în destinele țării, așezată pe baze noi, potrivite cu dezvoltarea ce a luat activitatea socială în cursul celor din urmă 30 de ani.
În scurta ei trecere la capul trebilor Căimăcămia, s-a silit, după putere și după împrejurări, a-și îndeplini sarcina la care a fost chemată.

Ispitită de toate greutățile legate cu poziția ei, n-a avut și nici putea avea pretenția de a fi apărată de nemulțumiri și de diferite atacuri. Acesta este soarta mai a tuturor guvernelor, și mai cu seamă urma să fie unui guvern chemat a pune în lucrare instituțiuni noi, pe un tărâm încă nepregătit prin trebuincioase legiuiri de ajutor.

Lipsurile de astăzi se vor îndeplinii, fără îndoială, pentru viitor, și concursul puterilor publice, chemate la întocmirea legilor, ca să poată fi lămurit cercul lucrărilor fiecăruia și să fim deopotrivă feriți de nedumeririle, ce dau pricină de nemulțumiri.

Domnilor, suntem într-un minut foarte solemn, și nu vom putea ieși cu izbândă decât prin înfrânarea patimilor și prin concordia inimilor.

Sperăm că mâna lui Dumnezeu, către care ne-am îndreptat inimile, cerând binecuvântarea Sa asupra lucrărilor noastre, ne va ocroti în viitor, ca și în trecut, spre a putea păstra nebântuită naționalitatea moștenită de la părinți.

Să avem dar credință în mila Sa; să mulțumim Înaltei Porți Suzerane și Înaltelor Puteri garante, care ne-au luat sub a lor garanție și să pășim la lucru cu bărbăție și demnitate.

 

M. Băleanu, I. Manu, I. Al. Filipescu

Secretarul statului, C. N. Brăiloiu

 

 

( reprodus la http://centenarulromaniei.ro/mesajul-caimacamiei-tarii-romanesti-la-deschiderea-adunarii-elective-tarii-romanesti/)

07/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: