CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei protestează față de proiectata primire a papei Francisc la Șumuleu, pe teritoriul României, doar de către Viktor Orban, premierul Ungariei

 

Foto: Viktor Orban, premierul Ungariei și Papa Francisc

Ciudățeniile vizitei papei în ungurime. Papa Francisc va fi întâmpinat la Șumuleu, pe teritoriul României, doar de Viktor Orban, premierul Ungariei.

Proiectata vizită a papei în ungurime, bizarul concept de „co-suveranitate”a Ungariei asupra „Ţinutului secuiesc” și protestul PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

Se întâmplă în România…„Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor! ”,  a declarat recent  PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„În presa românească locală nu s-a vorbit despre venirea, sau mai bine spus, vizita papei în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019.

Din veștile pe care le am – vă rog să vă deschideți ochii sufletului și să vedeți lucrurile clare!, – din veștile pe care le am până la ora actuală, 26 ianuarie, nu s-a anunțat nici vizita în zona Miercurii Ciucului când papa va veni la Șumuleu Ciuc, nici venirea președintelui, nici a primului ministru, nici a unui deputat român.

Papa va fi întâmpinat de primul ministru al Ungariei, împreună cu alți deputați maghiari! Cuvântul papei nu va fi tradus decât în limba maghiară!!!

(…) Până la ora actuală nu mi-a venit la Centrul Eparhial din Miercurea Ciuc, nici o invitație din partea Bisericii Catolice. Și tot vorbim de ecumenism…
Stau și mă întreb. Ce fac politicienii noștri?!?
Pentru că papa a fost invitat de către președintele României care este catolic. Mass-media vorbește de primirea papei la Reședința Patriarhală. Deci, nu merge Patriarhul să-l întâmpine pe aeroport. El a fost invitat de către președinte.
Nu știu ce se va întâmpla după venirea lui. Dumnezeu drăguțul știe…
Atâta știu că ai noștri politicieni dorm în păpucii statului, așa, pe românește!!! Iertată să-mi fie expresia!
Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine primul ministru al Ungariei.
Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor!

Mă doare sufletul. Mă sună episcopi din țară și mă intreabă:

 

– Măi, Vlădica, te-or invitat cei de la Șumuleu?
-Nu m-or invitat!
Până în momentul de față n-am primit nici o scrisoare, nici o adresă la Centrul Eparhial și suntem la doi pași. (…) N-au invitat nici Mitropolitul locului, nici Episcopul locului.
De aceea, stau și mă întreb: ce se va întâmpla?!
Pentru că, iertați-mă, noi ne întâlnim, vorbim, ridicăm probleme, transmitem scrisori, punct și virgulă. Iertați-mă…”

– PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

*Înregistrare realizată în cadrul „Întâlnirii reprezentanților comunității românești din jud. Covasna, Harghita și Mureș” care a avut loc în data de 26 ian. 2019 la Sfântu Gheroghe.

*Înregistrare care îmi aparține și reprezintă una dintre neîmplinirile consemnate în Scrisoarea deschisă adresată Guvernului, Parlamentului și Președenției României privind normalizarea conviețuirii interetnice din județele Covasna, Harghita și Mureș (vedeți mai jos).

Scrisoare întocmită de conducerea FCRCHM care cuprinde:

1. Propuneri pentru stoparea instaurării defibitive a stării de co-suveranitate cu Ungaria a „ținutului secuiesc”.
2. Propuneri pentru asigurarea dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic
3. Propuneri pentru normalizarea coniețuirii interetnice îm jud. Covasna, Harghita, Mureș.

Sperăm ca această încălcare a normalitații, ca să mă exprim elegant, să nu treacă nevăzută, iar reprezentanții partidelor aflate la această ședință să ia atitudine, nu doar transmițând la București, ci prin implicare directă în rezolvarea onorantă a acestei situații umilitoare, ca stat ce se vrea suveran, conf art. 1 din Constituție : „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Imaginați-vă, doar imaginați-vă ce imagine se va transmite despre România în lume cu această venire a Papei Francisc întâmpinat de premierul altui stat care vinepe pământ românesc ca vodă prin lobădă de câțiva ani! Mai faceți un exercițiu de imaginație și vedeți 1.000.000 de pelerini, câți se așteaptă să sosească la Șumuleu, și transmiterea slujbei în limba latină, dar cu traducere doar în limba maghiară.

Sunt prea mică pentru a schimba ceva, dar nădăjduiesc că mesajul P.S Andrei va ajunge acolo unde trebuie și că se va îndrepta această gravă eroare. „Doar adevărata credință și iubire va deschide calea către comuniunea noastră.”

Potrivit ziarului „Informația Harghitei” de luni, 28 ianuarie 2019, „Papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019 , răspunzând invitaţiei autorităţilor statului român şi a Bisericii Catolice din România şi va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi, Blaj şi sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc. Logo-ul vizitei pe care Suveranul Pontif o va efectua în România cuprinde motto-ul „Să mergem împreună! Papa Francisc în România 31 mai – 2 iunie 2019”, care invită la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, se explică pe site-ul Curiei Arhiepiscopiei Majore. Culorile utilizate în logo fac trimitere la cele ale drapelului naţional, respectiv albastru, galben şi roşu.”

„Să mergem împreună” și totuși… separați.

Doamne ajută Neamului Românesc!

Mihaela Aionesei
Târgu Secuiesc, 28 ian. 2019

 

 

 

 

Forumul Civic al Românilor solicită măsuri pentru stoparea instaurării „co-suveranităţii” Ungariei asupra „Ţinutului secuiesc”.

 

 

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ce reuneşte peste 40 de organizaţii nonguvernamentale din cele trei judeţe, solicită reprezentanţilor statului român să ia măsuri concrete pentru a stopa instaurarea „co-suveranităţii” Ungariei asupra aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.

Într-o scrisoare deschisă ce urmează să fie trimisă Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României, conducerea forumului solicită „reacţii ferme de respingere şi dezaprobare a ingerinţelor anormale ale Guvernului de la Budapesta în problemele interne ale României”, respectarea prevederilor Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria şi garanţii că autonomia teritorială pe criterii etnice nu va fi niciodată adoptată în România.

De asemenea, liderii forumului cer analizarea consecinţelor obţinerii dublei cetăţenii de către concetăţenii maghiari, ale liberei circulaţii a proprietăţilor funciare, precum şi a „investiţiilor strategice realizate de statul maghiar în cele trei judeţe”. Ei propun adoptarea unei iniţiative legislative, după modelul existent în Slovacia, prin care să nu se mai permită cetăţenilor cu dublă cetăţenie să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică centrală şi locală din România.

Totodată, se solicită înăsprirea sancţiunilor, inclusiv prin demitere şi privare de libertate, faţă de cei care aduc atingere însemnelor naţionale: imn, drapel şi stemă.

Nu în ultimul rând, Forumul Civic solicită Guvernului României să înfiinţeze, în regim de urgenţă, un departament pentru comunităţile româneşti „numeric” minoritare şi să adopte o strategie de dezvoltare economică şi socială pentru judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, care să asigure o convieţuire interetnică normală.

„Solicităm specialiştilor din Guvernul şi Parlamentul României să asigure definirea şi recunoaşterea politico-juridică a conceptului de minoritate numerică şi punerea acestuia în egalitate formală cu conceptul de minoritate naţională. (…) Reluăm propunerea asigurării prin lege a reprezentării permanente a electoratului românesc din judeţele Covasna şi Harghita în Camera Deputaţilor: în cazul în care aceasta nu se realizează prin redistribuirea mandatelor la nivelul ţării, numărul deputaţilor să fie suplimentat cu câte un mandat acordat candidatului care obţine cele mai multe voturi la nivelul celor două circumscripţii electorale. (…) Totodată, reiterăm sprijinirea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pentru obţinerea statutului de organizaţie de utilitate publică, în vederea subvenţionării de la bugetul central a proiectelor şi programelor identitare iniţiate de acesta”, se arată în scrisoarea deschisă, prezentată în cadrul adunării reprezentanţilor comunităţilor româneşti din Covasna, Harghita şi Mureş, desfăşurată sâmbătă, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe.

În cadrul întâlnirii organizate de Forumul Civic, s-a făcut o trecere în revistă a stării comunităţii româneşti din cele trei judeţe, au fost inventariate principalele probleme cu care se confruntă aceasta şi au fost identificate direcţiile principale de acţiune în vederea păstrării şi afirmării identităţii naţionale a românilor din această zonă a ţării, în care sunt minoritari din punct de vedere numeric.

Printre participanţi s-au numărat episcopul Covasnei şi Harghitei, Andrei, actuali şi foşti parlamentari, primari şi viceprimari români, clerici, directori ai şcolilor cu predare în limba română, consilieri judeţeni, conducători ai unor instituţii deconcentrate, lideri judeţeni ai principalelor partide politice, directori ai unor instituţii de cultură.

 

 

Oana Mălina Negrea/AGERPRES

Mesagerul de Covasna / Ziaristi Online

07/02/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 8 comentarii

ZIUA DE 7 FEBRUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

 

 

 

 

Ziua de 7 februarie în istoria noastră

1510:  S-a încheiat, la Iași, tratatul de pace între domnul Moldovei, Bogdan al III-lea și regele Poloniei, Sigismund I cel Bătrân.

1741:  A apărut “Marele Hrisov al lui Constantin Mavrocordat”, care stabilea o serie de reforme fiscale si administrative in Țara Românească.

Textul a fost publicat in ziarul “Mercure de France”, în luna iulie 1742.

Constantin Mavrocordat, domn al Munteniei, domn al Moldovei

Constantin Mavrocordat, domn al Munteniei, domn al Moldovei

Hrisovul domnesc,   prevedea un vast program de reforme în domeniile fiscal, agrar, administrativ şi juridic. Domnul a acordat o mare importanţă acestui act, cunoscut străinătăţii sub titlul de “Constituţie”.

Scopul urmărit era de a-l prezenta pe domn în plan internaţional în calitate de promotor de reforme, adică de prinţ luminat. Dar după promulgarea hrisovului în 7 februarie 1741, domnul nu s-a folosit de răgazul care a intervenit pentru a-l aplica în practică.

În septembrie 1741, Constantin Mavrocordat a fost transferat de Poartă în Ţara Moldovei, unde încearcă să pună în aplicare prevederile “Constituţiei” sale. Prima reformă înfăptuită de el a fost cea fiscală, care prevedea desfiinţarea impozitului pe vite mari cornute – a văcăritului şi a cuniţei (impozit pe cai), fixarea plăţii birului în patru sferturi pe an.

În cadrul fiecărei localităţi suma totală era, însă, împărţită la plată conform averii fiecărei familii. Cei care dispuneau de avere mai mare plăteau mai mult. Rezultatele bune ale reformei fiscale au degradat pe parcurs din cauza impunerii dărilor tot mai mari către Poartă, fapt ce a impus domnitorul să renunțe la o parte din reforme.

Mai reuşite au fost reformele care prevedeau reorganizarea structurilor sociale. În anul 1741 Constantin Mavrocordat i-a repartizat pe boierii dregători după trei ranguri – mare, mijlociu şi mic. Fiecare boier, conform rangului, primea leafă din vistieria statului. Leafa reprezenta o anumită cotă-parte din suma impozitelor de stat acumulate.

În 1741 au fost reorganizate şi stările militare – slujitorii, călăraşii, dărăbanii ş.a., majoritatea acestora fiind incluşi în categoria populaţiei impozabile, ei sporind numărul ţăranilor birnici. Partea rămasă a slujitorilor a fost pusă la dispoziţia dregătorilor, în schimbul unor înlesniri fiscale, şi exercita funcţii poliţieneşti.

Concomitent cu reorganizarea structurii interne a categoriilor sociale, domnul a întreprins şi o serie de măsuri în vederea consolidării aparatul de stat central, ceea ce corespundea necesităţilor acomodării lui ulterioare la schimbările, care aveau loc în viaţa socială a ţării. În primul rând, a fost unificată şi subordonată şi mai mult puterii centrale administraţia ţinuturilor.

În fruntea fiecărui ţinut erau numiţi câte doi ispravnici, cărora le reveneau funcţii administrative, fiscale şi judiciare. Aceştia, asemenea boierilor dregători, aveau dreptul să intre în orice moşie şi să judece ţăranii dependenţi. La dispoziţia ispravnicilor se afla un grup de slujitori sub comanda unui căpitan.

Unele schimbări s-au produs şi în organizarea judiciară din principat fiind desemnaţi judecători speciali din numărul marilor boieri, care nu aveau dregătorii. Ei erau obligaţi să se prezinte la curtea domnească şi să examineze diferite litigii, fiind salarizaţi din vistierie.

 Funcţionarii, numiţi de domn şi plătiţi din bugetul statului, erau obligaţi să informeze regulat domnia despre activitatea lor. Informaţia trebuia alcătuită numai în limba română. Astfel, când marele căpitan de Soroca trimisese domnului o adresare în limba greacă, acesta i-a reproşat: “Să-ţ cauţi logofătul să ne scrii rumâneşte. Să nu ne mai scrii greceşte”.

În cadrul reformelor a fost acordată o anumită atenţie şi bisericii. Printr-o dispoziţie domnească se interzicea de a ridica la rang bisericesc persoane neştiutoare de carte, aceleaşi dispoziţii interziceau protoiereilor, care se aflau în fruntea conducerii ecleziastice de ţinut, să aibă propriile lor închisori, deoarece, după cum se stabilise, ei luau bani de la cei întemniţaţi.

Constantin Mavrocordat a cerut, de asemenea, de la egumenii mănăstirilor de ţară să prezinte dări de seamă anuale referitoare la activitatea lor gospodărească. Ţinând cont de nemulţumirea călugărilor faţă de activitatea egumenilor numiţi de mitropolie din rândul grecilor fanarioţi, domnul a emis o dispoziţie privind alegerea pe viaţă a egumenilor numai din rândurile călugărilor autohtoni.

Reformele din perioada domniei lui în Moldova din anii 1741-1743 n-au vizat problema situaţiei juridice a ţăranilor şerbi. Dar, după ce este numit din nou de Poartă domn al Munteniei (1744-1748), domnul s-a preocupat şi de ea. Hrisovul de eliberare din şerbie (rumânie) din 1746 dădu posibilitate ţăranilor să iasă din starea de dependenţă personală faţă de stăpânii de moşii, răscumpărându-se cu suma de 10 taleri pe cap. Reforma ţărănească a fost promulgată de domn şi în Moldova, în timpul aflării sale la domnie în anii 1748-1749.

1777:  S-a născut, la Golești, în Arges, Dinicu Golescu (Constantin Radovici din Goleşti), ispravnic, hatman, mare logofăt în Muntenia, cărturar şi memorialist

(m. 1830);

A inființat in 1826, pe moșia sa din Golești, o școală in care puteau invăța copii săraci.

Lucrarea sa „Însemnare a călătoriei mele făcută în 1824, 1825, 1826” reprezintă, în literatura română, primul jurnal de călătorie tipărit. A fost membru fondator al „Societăţii literare” (1827), alături de Ion Heliade Rădulescu și a contribuit la apariţia „Curierului românesc”, prima gazetă în limba română cu apariţie constantă şi îndelungată, publicată în Ţara Românească între anii 1829 – 1859, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu.

Fișier:Dinicu Golescu.jpeg

Este tatăl celor patru „fraţi Goleşti” (Ştefan, Nicolae, Alexandru şi Radu), patrioți români care au avut un rol important în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 şi a celorlalte evenimente politice din istoria românească a secolului al XIX-lea  ; (m. 5 octombrie 1830).

 1824 : La Chişinău este deschisă prima şcoală lancastriană din Basarabia ţaristă. Reorganizată mai tîrziu, că s-a numit Şcoala parohială nr.1. 

Sistemul de învăţământ lancasterian poartă numele pedagogului englez Joseph Lancaster (1771-1838), care învăţa fără plată copiii săraci. Fiind susţinut de Korston şi Fox, fondatorii British and foreign Society for educaţion instituie prima şcoală normală, după sistemul învăţământului reciproc, care ulterior a căpătat o largă răspândire în Europa. Sistemul de învăţământ lancasterian este original prin faptul că metodele de instruire nu poartă un caracter pur religios. Predarea religiei se limita la citirea Bibliei, fără comentarii, iar în şcoli erau primiţi elevi de diferite confesiuni religioase.

Şcolile lancasteriene din Basarabia erau subordonate Administraţiei Eparhiale de Chişinău şi Hotin, care numea pedagogi din rândul seminariştilor, preventiv pregătiţi pentru acest lucru. Administrarea directă era efectuată de protectorii locali şi de şefii de poliţie, în afară de şcolile din Chişinău şi din Bender, care erau sub supravegherea directă a Administraţiei Eparhiale.

În aceste şcoli erau primiţi copii din toate categoriile sociale. Ei învăţau să citească şi să scrie şi primele 4 reguli aritmetice, în baza dispoziţiei editate în 1823 de Departamentul Învăţământului Public. Elevii claselor superiore studiau o data în săptămână Katehizisul 

În Basarabia, şcolile lancasteriene au fost introduse la iniţiativa şi la dorinţa lui Alexandru I, care, în urma vizitei sale din 1818 în noua provincie, a dispus, prin secretatul său de stat contele I.A. Capo d’Istria, să se facă toate pregătirile necesare pentru a institui în Basarabia astfel de şcoli.  

 1862: S-a născut poeta şi traducătoarea Maria Cunţan; (m. 1935). 

Imagine similară

A debutat în 1891 în revista Tribuna. În același an publică proză în revista „Foaia ilustrată”.

Între 1895-1900 publică în revistele „Vatra”, „Famila”, „Dochia”, „Revista ilustrată”, „Telegraful român”, „Tribuna”, „Tribuna poporului” etc., iar în 1901 începe să colaboreze și la revistele „Convorbiri literare” și „Semănătorul”.

În 1905 obține premiul revistei „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit” .

 Folosea uneori pseudonimele  Liliac și Rim.

Este activă în „Societatea scriitorilor români” și este apreciată de Titu Maiorescu, Radu Gyr, Garabet Ibrăileanu etc.

În 1915 se mută la București, unde locuiește la Azilul Domnița Bălașa. Se va stinge din viață pe data de 23 noiembrie 1935 la Sanatoriul Filaret.

 1869:  La Timişoara, fruntaşii politici ai românilor din Banat s-au strâns în cartierul Fabric, pentru a înfiinţa primul partid românesc de pe teritoriul de azi al României, Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria,cu şase ani înaintea constituirii Partidului Naţional Liberal in vechiul Regat.

Membrii noului partid l-au ales în funcţia de preşedinte pe Alexandru Mocioni, deputat în Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta şi au decis participarea la următoarele alegeri.

La conducerea lui s-au aflat fraţii Alexandru şi Anton Mocioni, apoi Vincenţiu Babeş. După mai bine de 12 ani de funcţionare, la conferinţa naţională de la Sibiu din 12 – 14 mai 1881, partidul bănăţean a fuzionat cu Partidul Naţional al Românilor din Transilvania (înfiinţat la scurt timp după partidul bănăţenilor, la 7-8 martie 1869) pentru a forma Partidul Naţional Român din Transilvania.

Programul partidului susţinea apărarea principiilor de libertate şi democraţie, lupta împotriva legilor nedrepte ale compromisului dualist, sprijinirea acţiunii pentru autonomia Transilvaniei. Se remarcă faptul că preocupările bănăţenilor nu se rezumau doar la chestiunile locale ci şi asupra tuturor românilor din Imperiul Habsburgic.

După acordul dualist austro-ungar din 1867, a fost promulgată legea naţionalităţilor, care a deschis calea pentru românii bănăţeni să se organizeze politic.

La conferinţa de la Timişoara din 26 ianuarie/2 februarie 1869, s-a decis înfiinţarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, avându-l în frunte pe Alexandru Mocioni. Partidul s-a constituit legal 5 zile mai târziu, la 7 februarie.

La doar o lună după acest eveniment, la Sibiu, se înfiinţa Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Ilie Măcelariu,  fără a avea ca scop participarea la lupta electorală din Austro-Ungaria.

După încă o lună, în 3 aprilie 1969, autorităţile interziceau activitatea celor două grupări, pe motiv că „nu există partide naţionale”.

1875: S-a născut clericul Nectarie Cotlarciuc (prenumele la botez: Nicolae); arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei (din noiembrie 1924 până la sfârşitul vieţii); autor al unor lucrări de drept bisericesc, filosofie, omiletică; delegat al Bisericii Ortodoxe Române la câteva congrese ale mişcării ecumenice (Stockholm – 1925; Laussane – 1927); (m. 1935).

1875 :  În ședința parlamentului de la Budapesta, deputatul roman Gheorghe Pop de Basesti  arăta necesitatea construirii unui drum de fier în ținutul Sălajului.

Pe 23 decembrie 1887 va avea loc deschiderea liniei de cale ferată Carei – Zalău.

1885: S-a născut medicul Ion Nicolau, specialist în pediatrie, a efectuat importante cercetări privitoare la tuberculoză, reumatism, meningita cerebro-spinală, malnutriţie şi inaniţie, boli sangvine infantile; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1963).

1895: În România, comitetul de conducere al asociaţiei “Astra” decide elaborarea şi publicarea “Enciclopediei române”, sub îndrumarea lui Cornel Diaconovici, primul secretar al Asociatiei.

Lucrarea a aparut in trei volume intre 1898 si 1904 și a îndeplinit multă vreme o dublă funcţiune, culturală şi politică .

1897: S-a născut cântăreaţa Elena Zamora; (m. 1974).

 1907: A murit generalul Iacob Lahovary (16 ianuarie 1846- 7 februarie 1907), rapus de un  cancer de intestin gros . Ziarele din toată Europa publicau ferpare lungi cu cel care fusese în ultimii trei ani, în calitate de ministru de Externe, unul dintre cei mai abili diplomaţi de pe continent.

Din anul 1891, conduce Ministerul de Război nu mai puţin de patru mandate, fiind cel care a făcut cea mai importantă reformă a armatei până în preajma Primului Război Mondial.

 Generalul a fost un vizionar şi, în ciuda relaţiilor strânse pe care le avea România cu Austro- Ungaria în acea vreme, a avut curajul să elaboreze, în secret, un plan de război  pentru eliberarea Transilvaniei.

 

1915: S-a născut  (în com. Tocileni, județul Botoșani) Teoctist, pe numele de mirean Toader Arăpașu, al cincelea patriarh ales al Bisericii ortodoxe Române (din  noiembrie 1986) și membru de onoare al Academiei Române (din 17 decembrie 1999).

A decedat  la  30 iulie 2007 in  București. 

1929: Este promulgată legea pentru stabilizarea monetară privind devalorizarea leului în România. Se realizeaza convertbilitatea leului la bursa libera a devizelor pe baza cererii si a ofertei (care fusese suspendata oficial la 14 iulie 1917), iar Bancii Nationale a Romaniei i se reconfirma privilegiul de emisiune monetara.

1929:  Romania ratifică Tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică (Pactul Briand–Kellog)

1929:  Încep cursurile de limbă germană la Radiodifuziunea Româna, cu predare în sistemul linguaphon.

  1931: A murit Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist; (n. 1863).

1932: S-a născut Ion Acsan, poet şi traducător (a tălmăcit, uneori integral şi pentru prima oară în limba română, din Homer, Hesiod, Seneca, Terenţiu, din lirica japoneză, a Egiptului faraonic, ca şi din literaturile europene moderne); (m. 2013).

1932: S-a născut la Iași, Dan Hăulică, eseist literar şi critic de artă; unul dintre cei mai activi mesageri ai culturii româneşti peste hotare. A fost  redactor-şef pentru o lungă perioadă de timp al revistei de literatură universală „Secolul XX”, membru corespondent al Academiei Române din 1993; (m.   17 august 2014 la vârsta de 82 de ani) .

Imagini pentru Dan Hăulică,photos

A fost președinte al AICA (asociația internațională a criticilor de artă), ales în 1981, iar în 2012 era președinte de onoare al aceleiași asociații și președinte al CAMERA (consiliul mondial pentru editarea și cercetarea artei), ales în 1986. 

La data de 31 iulie 1990 Dan Hăulică a fost numit  ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO. 

1935: Celebrul cuplu de comici Stroe si Vasilache, prezintă în premieră “Bing Bang” – primul film sonor realizat la București cu o aparatură construită de inginerul român Argani.

 

 

 

 

Cuplul de actori „Stroe si Vasilache” a fost unul dintre cele mai indrãgite cupluri umoristice, inscris cu litere de aur in istoria Teatrului de Revistã si a Revistei romanesti, format din actorii N. Stroe (05.05.1905-24.06.1990) și Vasile Vasilache (26.10.1907-04.04.1944). 

Si-au legat NUMELE de scenã si notorietatea de prima emisiune „Ora veselã” care s-a transmis la Radio București pe data de 9 ianuarie 1929. In fiecare duminicã la ora 14.30, cei doi se auzeau la Radio Bucuresti in celebra `Ora Veselã` cu refrenul: „Alo, alo, aici e radio / Stroe si Vasilache, lache, lache…” 

Dupã ce s-au cunoscut la Grãdina Volta-Buzești, N.Stroe si Vasile Vasilache, au devenit prieteni de nedespãrţit, iar in anii ’30 si panã in 1944, celebrul si popularul cuplu `Stroe si Vasilache` a fost cel mai iubit cuplu umoristic interbelic. Puţini sunt aceia care stiu cã cei doi au jucat si au realizat (scenariu, regie) si un film – printre cele mai vechi pãstrate in intregime, cu scenariu original: 
„Bing Bang” (1934), film sonor si primul film muzical romanesc.Apoi, in 1935, au mai realizat si filmul „Ora veselã”. 

Au jucat la Teatrul Alhambra si in spectacolele de revistã ale Companiei Cãrãbus – Constantin Tãnase in Bucuresti. Au fost invitaţi la Paris, la Radio France, la Istanbul, Beirut, Tel Aviv, Alexandria – Egipt (si la curtea regelui Faruk) alãturi de marele Constantin Tãnase. 
Au scris nenumãrate texte pentru reviste si comedii muzicale (`Acceleratul 402`, `Firfirica`, `Cavaler Gandac`, `Sãracu’ Gicã` `Apartamentul 42`, `Picollo` si altele). 

In 1940, desi actorilor Stroe si Vasilache li s-a interzis sã mai aparã impreunã pe scenã, prietenia lor stransã i-a fãcut sã continue sã scrie si sã compunã impreunã. Vasilache juca in spectacolele de la Cãrãbus si Alhambra, iar N.Stroe la Teatrul „Baraseum” – teatrul artistilor evrei. 

In 4 aprilie 1944 Vasile Vasilache (s-a nãscut pe 26 octombrie 1907, la Huși, județul Vaslui) a murit in urma unui bombardament american asupra Bucurestilor.
Dupã prematurul deces al partenerului Vasile Vasilache in anul 1944, N. Stroe a continuat singur transmiterea `live`, ani in șir, a popularei emisiuni `Ora veselã` care incepea totdeauna cu refrenul:

Alo, alo, aici e Stroe,
Și roagã sã-i dați voie,
O clipã sã vã-nveseleascã,
Sã glumeascã,
Iar cu Voi`…

N.Stroe rãmane singur, iar in 1945, infiinteazã impreunã cu Nora Piacentini si Mircea Septilici, Teatrul `Atlantic`, aflat pe strada Academiei din Bucuresti, unde, timp de patru ani joacã in nenumãrate reviste si comedii cu sala plinã. 

   

Infiinţeazã propria trupã de teatru prin ARIA –Agenţia Română de Impresariat Artistic cu care apare in nemeroase spectacole de `Micro-revistã`, cum le numea personal, in Bucuresti la Sala Dalles si in turnee prin toatã ţara. 

N.Stroe (Stroe Nacht) s-a nãscut pe 5 mai 1905 in comuna Rãcãciuni, județul Bacãu si a murit pe 24 iunie 1990, la Tel Aviv, Israel. Regizor, scriitor (a scris `77 de ani in 200 de pagini`, `Vasilache`, `Aplauze`) și actor de teatru si film (a jucat in `Bing Bang` -1935, `Ora Veselã` – 1936, `Toate panzele sus!` -1976), el a debutat ca figurant la Teatrul Mic, iar primul rol a fost in piesa `Azais` de Louis Verneuil, unde a jucat alãturi de Leni Caler și Ion Iancovescu. 

A semnat regia spectacolelor Companiei `Stroe-Vasilache`, Teatrului Majestic, Companiei `Stroe și Vasilache`, Teatrului `Atlantic` (4 ani de stagiune), Teatrului de Revistã `Constantin Tanãse` și ale trupelor de estradã sub conducerea personalã in cadrul A.R.I.A, Companiei `Cãrãbuș – Constantin Tãnase`, apoi a comediilor muzicale `Firfirica`, `Cavaler Gandac`, `Sãracu’ Gicã`, `Acceleratul 402`, `Cafeneaua Micã`. 

A fost cãsãtorit cu actrița Nora Piacentini și cu artista Rolanda Camin, cu care are un fiu, actor, regizor si profesor de teatru – Eugen Stroe (Nacht) și o fiicã, Dana, psiholog.

N. Stroe a fost decorat cu titlul de Artist Emerit de cãtre Petru Groza si cu Meritul Cultural Clasa I.

 1951: A avut loc premiera, la Bucureşti, a operetei „N-a fost nuntă mai frumoasă”, de Nicolae Kirculescu (pe libretul semnat de H. Negrin şi H. Nicolaide). Din distribuţie făceau parte Ion Dacian, Bimbo Mărculescu, Costache Antoniu, H. Nicolaide, Nae Roman, Silviu Gurău, George Groner, Silly Popescu, Maria Wauvrina, Puica Alexandrescu, Virginica Romanovski, Elena Zamora. Direcţia de scenă a fost semnată de George Teodorescu, conducerea muzicală i-a fost încredinţată reputatului dirijor Eggizio Massini, iar coregrafia maestrei Elena Penescu-Liciu.

1953:  Se autodizolvă Frontul Plugarilor, formațiune politica de stânga aliată a comuniștilor, inființată de Petru Groza, în ianuarie 1933, la Deva, şi condusă de el pe toată durata existenţei acesteia.

Imagini pentru frontul plugarilor photos

În 1943 a intrat în Frontul Patriotic Antihitlerist, iar în perioada postbelică şi-a desfăşurat activitatea sub tutela Partidului Comunist.

 1978: A murit la București, compozitorul, muzicologul, violonistul, scriitorul, filosoful şi profesorul Dimitrie Cuclin ; (n. 5 aprilie 1885, Galați).

Imagini pentru dimitrie cuclin photos

După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, Cuclin a obținut o bursă de la ministrul Spiru Haret, pentru studii de muzică în Franța, la Paris, unde va urma trei luni Conservatorul, dar nu va întruni numărul de voturi necesare admiterii.

Deși lucrul acesta nu implica neapărat exmatricularea, Cuclin se grăbește să plece la “Schola Cantorum” a lui Vincent d’Indy, unde va sta până în 1914. La Paris leagă prietenii cu George Enescu și Constantin Brâncuși.

Întors în țară, este mobilizat în război, pe care-l va trece refugiat la Iași și cântând în orchestra lui George Enescu. Sărăcia îl va persecuta în continuare pe tânărul compozitor până în 1919 când, după ce îl suplinise 7 luni pe Alfonso Castaldi la Conservator, va fi titularizat profesor la Academia Regală de Muzică.nde Dimitrie Cuclin devine profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York.

Se va  întoarce în aulele Conservatorului bucureștean în 1930, pentru a fi, până în 1948, un foarte iubit profesor de armonie, contrapunct și compoziție. În perioada Statului Național-Legionar Cuclin deține funcția de Director al Conservatorului, fără a fi fost vreodată legionar.

După executarea, la vârsta de 65 de ani, a doi ani de muncă silnică la Canal, compozitorul trăiește retras o viață închinată creației, dedicându-se construcției unui sistem simfonic – 20 de simfonii, dintre care unele de proporții enorme, și rescriindu-și de mai multe ori sistemul, în întregime sau pe părți. Este respectat, dar ostracizat, nefiind niciodată în juriul festivalului Enescu, al cărui prim premiant fusese.

La 90 de ani se propune primirea lui în Academie ca membru corespondent, dar se opune, însă, poetul comunist Mihai Beniuc, sub pretextul că ar merita ori să fie membru plin, ori să nu fie deloc….

Cuclin este profund dezamăgit și marcat. Are în tot acest timp relații tensionate cu Mihail Jora și Liviu Rusu. În schimb, se bucură până în clipa morții de devotamentul discipolului său, Constantin Mașala.

Moare în 7 februarie 1978, la 5 ani după soție, în urma complicațiilor  unei boli cardiace care se declanșase în timpul detenției sale la Canal.

 1982: A murit Mihail Drumeş (pseudonimul lui Mihail V. Dumitrescu), prozator şi dramaturg aromân, (n. 26 noiembrie 1901, la Ohrid, azi în Macedonia de Nord), foarte popular în perioada interbelică.

Imagini pentru Mihail Drumeş

La doar 16 ani, scrie piesa istorică Pata de sânge, care ajunge să fie citită și apreciată de criticul Mihail Dragomirescu. Îşi face debutul în literatură în anul 1922, în revista Flamura, iar în 1927 devine membru al Societăţii Scriitorilor Români. Absolvă în 1928 Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti. În 1930 apare la Editura Cartea Românească Sfântul Părere, primul său roman publicat anterior în foileton în ziarul Dimineața, iar în 1936 publică romanul Invitaţie la vals  în Editura Vremea, care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediţii, obţinând un record unic în materie de tiraj.

Devine unul dintre cei mai citiţi scriitori din perioada interbelică.Principalele romane ale lui Drumeş au fost traduse în franceză, germană, spaniolă, slovacă, bulgară, turcă, fiind publicate în câteva ţări din Europa şi din America Latină.

In 1967 Mihail Drumeș devine membru al Uniunii Scriitorilor si pensionar al acesteia. 1969, povestirea sa  istorică Iancu Jianu apare, în foileton, in ziarul „Oltul” din Slatina.

1972, ii apare in Editura Ion Creanga volumul Edison, reluat un an mai tarziu cu titlul Mari inventii. Povestiri adevarate, ed. a II-a, 1977, semnata cu pseudonimul Barbu Apelevianu.

In 1974 Editura Albatros ii publica romanul Arde Prahova. La editura Ion Creanga vede lumina tiparului, in 1977, volumul Povestiri despre cutezatori. Intre anii 1978 si 1979 continua activitatea de prozator prin publicarea volumului Povestea neamului romanesc. De la inceput si pana in zilele noastre. Pagini din trecut. vol. I, 1978, vol. II-III,1979, in Editura didactica si Pedagigica.

In 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca ii publica volumul 10 carti celebre repovestite de Mihail Drumes. În 1982, pe 7 februarie, scriitorul incetează din viață la Bucuresti, lăsand in manuscris numeroase volume de proză, piese de teatru, scenarii de filme, prelucrări etc.

1998: Se deschide a XVII-a ediție a  Jocurilor Olimpice de iarna de la Nagano, in Japonia.

 

NAGANO 1998 Winter Olympic Games

   

http://www.olympic.org/fr/games/past/index_fr.asp?OLGT=2&OLGY=1998 

România a participat cu o delegație de 17 sportivi (5 femei și 12 bărbați). Cel mai bun rezultat l-a obținut Eva Tofalvi care s-a clasat pe locul 11 în proba de biatlon 15 km.
Pentru a marca această olimpiadă, România a emis începînd cu 19 februarie 1998, un set de trei monede de argint. Monedele au valoarea nominală de 100 lei; aversul, care este comun, are desenat flacăra olimpică, cinci fulgi de zăpadă, stema României și deasupra, inscripția Jocurile Olimpice de iarnă Nagano 1998 iar reversul reprezintă trei sporturi: bob, schi, patina.

2005: La Iaşi a apărut  pe piaţa media primul cotidian creştin din România şi primul cotidian ortodox din lume – „Lumina”.

Publicaţia şi-a propus, încă de la început, să răspândească în rândurile cititorilor  un alt gen de presă, să readucă liniştea şi echilibrul în viaţa de zi cu zi a oamenilor, să reaşeze valorile acolo unde le este locul, să promoveze şi aspectele pozitive ale lumii în care trăim.

Imagini pentru ziarul lumina 2005  photos

Cotidianul a avut la început un caracter local şi regional; începând cu 26 noiembrie 2007, a început să fie difuzat şi în Bucureşti, într-un format îmbunătăţit şi sub titulatura de „Ziarul Lumina“, iar din 2008 face parte din categoria cotidienelor naţionale.

 2017: A murit Valeriu Bularca, primul român care a câștigat titlul de  campion mondial la lupte greco-romane (1961, la Yokohama); (n. 1931).

Imagini pentru valeriu bularca phot

 

2017: A decedat la Frankfurt am Main, în Germania, actorul şi poetul Dinu Ianculescu, fost crainic al Radiodifuziunii Române. Timp de două decenii, a fost inconfundabila „voce de sâmbătă seara” a „Teleenciclopediei” (difuzată la TVR  începând cu anul  1965); S-a stabilit în Germania din 1985.

S-a ăscut la data de 24.03.1925, la București.

Imagini pentru Dinu Ianculescu,photos

 Din 1944 este crainic la Radiodifuziune (1945-1948) și actor la Teatrul nostru, al Dinei Cocea. Debutează ca poet în 1941, când i se publică primele creații în ”Universul literar”. 

A absolvit Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică în 1947, și jucat  la Teatrul Național (1947-1950), la Teatrul Mic și la Teatrul Nottara (1950-1984) din București.

Colaborează cu Televiziunea Română, la emisiunea Teleenciclopedia, unde era vocea comentatorului. Publică primul volum de poezii, ”Argintatul pește și alte poezii”, în 1970. În 1985 se stabilește în Germania, unde colaborează cu teatre și posturi de radio.

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  3. Istoriculzilei blogspot.com;

  4. Istoria md.;

  5. Wikipedia  

  6. Mediafax.ro

  7. http://www.worldwideromania.com

  8. http://www.teatrultanase.ro/Istoric_Prezentare_Stroe_si_Vasilache-pfl721.html

07/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

MIRCEA DRUC, FOSTUL PRIM MINISTRU AL RSS MOLDOVENEȘTI, DESPRE UZURPATORII STATALIȘTI DE LA CHIȘINĂU

 

 

 

 

 

 

 

Imagine similară

În august 1991,  la Moscova am avut parte de un puci.  Imperiul  s-a dezagregat.  La Chişinău, la 27 august, parlamentul  a votat  independenţa. 

România,  în aceeaşi zi,  a recunoscut  noul stat – Republica Moldova.

Grecia, într-o situație ceva asemănătoare cu a României, a luat din timp măsuri de siguranţă. Nu a recunoscut nici o Macedonie, nimic. A obţinut ca la ONU să fie înmatriculată  „Fosta Republică Iugoslavă Macedonia”.

Atunci m-am pronunțat public, mi-am exprimat temerea: încurând se va produce uzurparea! Tot mai des instigatorii, conștienți sau inconştienţi, vor spune şi vor scrie pur şi simplu „Moldova”.

Acum e limpede  pentru toată lumea – EI doresc Moldova Mare. Uzurpatorii post-sovietici reanimează abordarea imperială  și subminează aspirațiile legitime ale românilor basarabeni.

Da, este adevărat, din 2 martie 1992, când a obținut statutul de membru ONU, Republica Moldova (Chișinău) este de jure o realitate incontestabilă. Dar în realitatea realității există Moldova, percepută și recunoscută ca regiune istorică a Statului Național Unitar Român. Există  și Iașul, capitala  Moldovei medievale,  având   în prezent  statut de capitală istorică a României.

”Moldova”  și ” Republica Moldova” reprezintă două noțiuni distincte. Am putea accepta termenul  ”Moldova de Vest”, ca o parte componentă  a Moldovei  istorice  și a României moderne. Simetric, peste râul Prut, s-ar afla ”Moldova de Est”, cea de o doua componentă  a Principatului Moldova, de care în prezent aparțin, doar de jure, și unele teritorii de peste Nistru. În 1775, Imperiul  austro-ungar  anexează  partea de nord a Moldovei și o botează ”Bucovina”.

În 1812, Imperiul pravoslavnic al țarilor ne ”eliberează” de  Imperiul musulman al sultanilor și  ocupă ”Moldova de Est”. 

Administraţia Rusiei imperiale pune stăpânire pe o nouă gubernie/colonie și o numește impropriu ”Basarabia”. În 1918, Basarabia, sau ”Moldova de Est” și partea de nord a Moldovei, sau ”Bucovina”, se reunesc cu ”Moldova de Vest”, aflată în componența Statului Român modern, existent din 1859, ca rezultat al unirii  celor două formațiuni statale istorice – Moldova și Valahia.

În 1940, în urma invaziei Imperiului ideocratic bolșevic, dar tot pretins ”eliberator”, ca și cel pravoslavnic țarist, Moldova de Est, (Basarabia română), suferă o dezmembrare arbitrară: șase judeţe din perioada interbelică, sunt ciopârțite și incorporate într-o nouă structură improvizată de Kremlin: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească; alte județe anexate, unul din nord, două din sud și ținutul Herța din vechiul regat, precum și Nordul Moldovei, (adică partea de nord din fosta colonie austriacă numită impropriu Bucovina), sunt acaparate de Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Cu aprobarea Centrului imperial, bineînțeles.

Important: Utilizarea ostentativă a cuvântului ”Moldova”, în loc de  ”Republica Moldova”, denotă  abuz, ignoranță sau chiar diversiune propagandistică dacă nu este vorba despre spațiul istorico-geografic respectiv în întregime.Cu alte cuvinte este, incorect, impropriu, inadmisibil să spui ”Moldova” și să subînțelegi ”Republica Moldova”.

Acum, pentru a tranșa verbal  și didactic cazul ”Moldovei”, apelez la analogie. Ați auzit pe cineva că spune ”China” când se referă la ”Republica China” (Taiwan)? Au existat un stat  Republica Democrată Vietnam (Hanoi)  și un  alt stat Republica Vietnam (Saigon). Nimeni nu poate nega realitatea Republicii Coreea (Seul) sau a Republicii Populare Democrate Coreene (Phenian). Îmi place Irlanda (Dublin), dar țin cont că există și Irlanda de Nord (Belfast) – o parte componentă a Regatului Unit. Republica Democrată Germană (Berlinul de Est) a fost o realitate și cu totul  altă realitate era Republica Federală Germania (Bonn). Ați văzut  undeva  scris ”Germania”,  fiind vorba doar despre fosta ”Republică Democrată Germană”?

Înainte de 1990, nu puteai să  fabulezi,  seară de seară, la un post TV din Berlinul de Est, într-o emisiune intitulată ”Germania – țară de minune! Țara lui Schulz”. Acest lucru este însă posibil la un post TV din Chișinău: ”Moldova – țară de minune!” Întrebare caustică: ”Care Moldovă, domnilor/tovarăși? Cea din dreapta Prutului? Sau tărișoara cea ”din Naslavcea în Giurgiulești?”,  formată în 40,  ”ca un strugure de poamă  pe harta  Uniunii”.     

Personal, în proiectul bolșevic  „Republica Moldova” nu am investit nici o speranţă.  De aceea nu încerc sentimente de frustrare.  Pe rusofonii „statalişti și moldovenişti” îi întreb retoric: ar putea regiunea Vologda (de la râul Vologda)  să existe ca stat aparte? 

Dar  fostul Cnezat Novgorod, care e mai vechi decât Moscovia, s-ar putea uni cu Estonia? Așa, din simple interese mercantile,  pentru a se integra,  la o adică, în Uniunea Europeană?  E posibilă revenirea la situaţia de la începutul anilor 20 ai secolului trecut:  proiecte de constituire în Siberia și Extremul Orient a unor state  separate de Rusia? 

În principiu, totul e posibil.  Important e să doreşti cu ardoare. Însă, esenţa problemei constă în cu totul  altceva.  Merită să croieşti un stat din „trei judeţe şi o stână”, vorba regretatei Leonida Lari? 

Face să crezi în viitorul unui stat din stânga Nistrului cu o populație de trei sute de mii de oameni?  Da, merită, dacă obiectivul,  urmărit de artizanii stătuleţului  respectiv, constă în cimentarea biurocraţiei, care naşte corupţie şi duce, în final,  la o degenerare cumplită.

Cât am fost „URSS” n-am  prea auzit de moldovenişti în ambalajul de astăzi.  Majoritatea alogenilor, ne băgau pe gât referendumul lui Gorbaciov: „Păstrăm măreața Uniune!” În 1991, gâștele colhoznice ar fi avut vreo şansă? Poate, numai  să nu fi  fost niște  separatiști  ordinari.  EI au luptat cu arma  în mână pe malurile Nistrului fiindcă  cineva i-a convins: în Pridnestrovie a fost lansat  un apel istoric, adică  startul pentru  refacerea Imperiului. Când și-au dat seama  că Uniunea Sovietică nu mai poate fi reanimată,  au devenit „statalişti moldoveni”mânioși.

Bine,  acum e democrație și se admite  pluralismul de opinii. Haideţi  să batem câmpii, că nu ne costă bani! Rușii, ucrainenii,  găgăuzii din fosta RSSM ar fi avut mai mare succes dacă ar fi lansat  proiectul ”Moldova Mare” în  toiul  reformelor din 1985-1990.

Să fi avut  un simt  nativ al Viitorului, elitele de la Tiraspol, puteau din timp iniția demersul pentru refacerea RASSM. În hotarele ei inițiale, bineînțeles. Liderii separatiști Igor Smirnov şi Grigorii Maracuţa  n-aveau decât să editeze actul de curaj  al conducerii de stat şi de partid a RSSM.După război, în 1946, conducerea comunistă de la Chişinău cerea şi motiva retrocedarea teritoriilor basarabene date Ucrainei. Iată documentul de arhivă, tradus din rusă. L-am intercalat  integral fiindcă este de  actualitate,  sugestiv, pentru  toți liderii basarabeni,  de ieri și de azi:

 

 

 

 

„Chişinău, 12 iunie 1946

La CC al PC (b) din Uniunea Sovietică, tovarășului STALIN

 

Dragă Iosif Vissarionovici,

 

CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti adresează CC al PC (b) din Uniunea Sovietică, Guvernului URSS şi Dumneavoastră personal rugămintea de a reîntoarce în componenţa RSS Moldoveneşti judeţele Basarabiei Hotin, Akkerman şi Ismail.

În 1940, după eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de sub jugul boierilor români, în baza unei părţi a raioanelor fostei RSS Autonome Moldoveneşti şi a unei părţi a judeţelor Basarabiei eliberate, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

La formarea RSS Moldoveneşti, în componenţa ei au fost incluse şase din cele paisprezece raioane ale fostei RASS Moldoveneşti şi şase din cele nouă judeţe ale Basarabiei. Iar opt raioane ale RASSM şi trei judeţe ale Basarabiei – Hotin, Akkerman şi Ismail au fost transmise în componenţa RSS Ucrainene.

Transmiterea către Ucraina a acestor judeţe ale Basarabiei, care au constituit istoric şi economic parte integrantă a Basarabiei, a fost motivată prin faptul că în ele ar prevala populaţia ucraineană faţă de cea moldovenească; componenţa etnică a populaţiei în momentul transmiterii către Ucraina a judeţelor basarabene Ismail, Akkerman şi Hotin se prezenta aşa precum urmează:

În judeţul Akkerman moldovenii alcătuiesc 18%, ucrainenii – 20%; în judeţul Hotin – 35% şi 41,6%; în judeţul Ismail – 31% şi 4,7%, iar în două judeţe în ansamblu moldovenii alcătuiesc 28,6%, ucrainenii 25,4%.

În regiunea Ismail, formată de RSS Ucraineană din judeţele Akkerman şi Ismail, ucrainenii alcătuiesc 11,9%, moldovenii 18,3%.

După cum se vede din datele prezentate, populaţia ucraineană din judeţele basarabene transmise Ucrainei este minoritară celei moldoveneşti.

La soluţionarea problemei transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţelor Basarabiei Hotin, Ismail şi Akkerman a ieşit din câmpul vizual comunitatea, istoric constituită, a teritoriilor Basarabiei; comunitatea economică a judeţelor de sud, centrale şi de nord ale Basarabiei, comunitatea lingvistică, culturală şi etnică a poporaţiilor ce locuiesc în aceste judeţe.

Se ştie că limba vorbită a populaţiei din judeţele Basarabiei, trecute la Ucraina, este limba moldovenească. Toate poporaţiile, inclusiv ucrainenii, ce locuiesc în judeţele Basarabiei  – Ismail, Akkerman şi Hotin, vorbesc în limba moldovenească autohtonă a Basarabiei. În virtutea faptului că populaţia judeţelor Basarabiei Ismail, Akkerman şi Hotin vorbeşte în limba moldovenească, pentru ea se creează o serie de dificultăţi legate de învăţarea limbii ucrainene, ceea ce se răsfrânge negativ asupra creşterii în continuare a nivelului cultural-politic al întregii populaţii din aceste judeţe.

Dezmembrarea politico-administrativă a Basarabiei, care s-a produs în urma transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţului Hotin din nordul Moldovei şi a judeţelor Akkerman şi Ismail din sudul Moldovei se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice şi culturale ale Republicii Moldoveneşti. Republica este lipsită de porturile dunărene şi de cele de pe Marea Neagră (Bugaz, Akkerman, Chilia, Ismail, Vâlcov, Reni). Republica este privată de interacţiunea economică şi culturală a sudului şi nordului Moldovei cu raioanele ei centrale.

Atracţia evidentă a judeţelor Basarabiei Akkerman, Ismail şi Hotin către Moldova, reflectarea lor în economia naţională a RSS Moldoveneşti, este vizibilă cel puţin din următoarele exemple:

  1. Potrivit datelor de până la revoluţie (din anii 1911-1915), 30% din producţia globală de struguri din cele nouă judeţe ale Basarabiei reveneau celor două judeţe sudice ale Basarabiei – Akkerman şi Ismail. Acestea furnizau vinuri brute de înaltă calitate, care, în îmbinare cu cele din alte soiuri de struguri, dădeau posibilitatea de a produce cunoscutul „vin basarabean”.

  2. După aceleaşi date de până la revoluţie, în întreaga Basarabie, inclusiv în judeţele Ismail şi Akkerman, se semănau cu culturi cerealiere 2,6 mln. ha de pe care se dobândea o roadă de 24 mln. chintale de cereale; judeţelor Ismail, Akkerman şi Hotin revenindu-le în acest sens 49,9% din suprafaţa însămânţată şi 41,5% din recolta globală de culturi cerealiere.

O asemenea necorespundere dintre suprafaţa însămânţată şi recolta de producţie globală, ce revenea judeţelor Akkerman şi Ismail şi restul teritoriului Basarabiei, se explică prin faptul că centrul actualei RSS Moldoveneşti (fosta Basarabie) era acoperit de codri (dealuri, acoperite în trecut cu păduri virgine), iar judeţele Akkerman şi Ismail dispuneau de vaste terenuri de pământ fertil.

  1. Limanul nistrean, aflat în judeţele Ismail şi Akkerman, Dunărea, litoralul Mării Negre şi numeroasele lacuri sunt bazine de apă bogate în peşte, care lipsesc RSS Moldovenească de a asigura, cel puţin în proporţii minime, populaţia cu produse piscicole.

  2. Imensele zăcăminte de ghips, cărbune brun şi de alte bogăţii subterane, aflate în judeţele Ismail, Akkerman şi Hotin, care nu prezintă pentru Ucraina o valoare deosebită, sunt de mare importanţă pentru RSS Moldovenească, căci duce o lipsă acută de ele etc.

Structura economică a Basarabiei, ce s-a constituit istoric, este de aşa natură, încât, rămânând inalienabilă în componenţa RSS Moldoveneşti, în cazul prezenţei unei îmbinări fireşti a pieţei economice, culturale şi etnice a sudului, centrului şi nordului Basarabiei, va conduce la o dezvoltare rapidă a raioanelor Moldovei şi va da posibilitate republicii de a lichida mai repede urmările războiului, rămânerea în urmă în dezvoltarea economică şi culturală şi de a ieşi în rândul republicilor avansate ale URSS.

CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti Vă roagă să examinaţi problema reîntoarcerii în componenţa RSS Moldoveneşti a judeţelor basarabene Hotin, Akkerman şi Ismail, care în prezent fac parte din RSS Ucraineană.

Alăturăm la această problemă harta RSS Moldovenești în granițele proiectate.

Secretarul CC al PC (b) din Moldova

  1. Salagor

Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti

  1. Koval”

Cu un demers similar s-a adresat lui  Nichita Hrușciov și academicianul Artiom Lazarev, ministru al culturii din RSSM, un autentic „moldovenist”.  Merită căutat în arhive ce a răspuns  biurocraţia  imperială de la Kremlin la demersul „bunilor moldoveni”. Din câte ştiu, Lazarev a fost tras pe linie moartă.

Adevărul e că separatiștii de la Tiraspol erau, în esență, doar un  instrument al Complexului militar-industrial sovietic. Şi,  în ajunul  deznodământului general, au procedat diametral opus demersului  comuniștilor Salahor, Koval și Lazarev. S-au aventurat să proclame RMN – Republica Moldovenească Nistreană. Unii separatiști se hrăneau demult  cu vise arzătoare: Marea Pridnestrovie și Marele  Bugeac. Şi, până în prezent, o mulțime de  gâște colhoznice de  la Tiraspol şi Comrat  sunt animate de  mituri similare. Se evidenţiază în acest sens Andrei Safonov, Ivan Burgungi şi Leonid Dobrov.

De reținut că în fosta RSSM  evenimentele se derulau aproape simetric: internaționaliștii din Pridnestrovie au hotărât să „se adreseze Ucrainei cu rugămintea de a reveni la sânul ei”, iar naționaliștii din Basarabia  visau  reunirea  cu România. Drept exemplificare,o mărturie a lui Igor Smirnov, din tată rus și mamă ucraineancă:

„La începutul anilor 90, eu, împreună cu tovarăşii de idei, am adoptat decizia  de a ne adresa Ucrainei  cu rugămintea  să revenim în componenţa ei.  Atunci,   însă,  nu am reuşit să realizăm această intenţie.  Dar cum stau lucrurile în prezent? Ce vă pot spune…  Mă înţelegeţi, ideea noastră ar trebui să revină în capul oamenilor.  Fiindcă  dorinţă de a fi cu Ucraina, cred, nu a dispărut nicăieri.  Fără îndoială, de la bun început  aceasta era o idee a ucrainităţii şi va fi ideea ucrainităţii noastre.  Este însă o cu totul altă chestiune, ce atitudine vor avea alțiifață de aspirația noastră”. (Sursa: Игорь Смирнов: Приднестровье – территория Украины. В интервью газете „Украина молодая”, 4 ноября 2911 года.)

Ipotetic, în 1991, nomenclatura  comunistă din RSSM ar fi putut să-i îndemne pe românii (moldovenii) din regiunea Cernăuţi să proclame RB – Republica Bucovineană. Acești băștinași  din codrii Cosminului  chiar erau  îndreptăţiţi s-o facă. Ulterior, RB cu centrul administrativ la Cernăuţi  putea  să adere la noua formațiune statală  post-rusă – Moldova Mare. În asemenea context, asupra moldoveniştilor şi a stataliştilor, în majoritate rusolingvi,  şi-ar fi aruncat  privirea,  probabil, alte forţe din exterior.

Nu doar gâştele colhoznice de la Moscova şi Kiev, sau  unele grupări ale  mafiei economice  transnaționale. Nord-bucovinenii n-au  fost susținuți de nimeni. Centrul imperial, prin separatiștii din Pridnestrovie și ofițerii Districtului militar Odessa i-a instigat  pe  găgăuzii din raioanele de sud ale RSSM.  Și urmașii  unor  coloniști din sudul Basarabiei, strămutați din Balcani de armatele țariste, acum două secole, și-au demonstrat curajul. Aceștia, vreo sută treizeci de mii la număr, s-au proclamat în august 1990  Republică Găgăuză în  componența URSS.

Primul model de construcţie geopolitică lansat  de moldovenii statalăşti rusofoni la Odessa şi Chişinău  nu a zguduit lumea. E vorba de «Фундамент Великой Молдовы.Как рождается новая национальнаяидеология.Аналитика журнала Moldova Today.net, 2008, Кишинев-Одесса». Oles Goncear, Alexandr Zankevici, Stepan Muntean, Florian Krasko și Ivan Kirioglu ne lămuresc cum se naşte o nouă ideologie naţională.  Ei pun bazele teoretice ale  Moldovei Mari. Din câte îmi dau seama, autorii proiectului  reprezintă viziunea Kremlinului. Sunt specia de gâște colhoznice,  care îşi imaginează o Rusie, revenind în forţă,  ca un  nou Imperiu, de această dată, liberal.

Iată  însă că, în 2012, a fost lansat pe piaţă  un proiect,  chiar în viziunea  mea  ironică, expusă mai sus. Tradiţional, unii zic mai bine mai târziu, decât niciodată. Mie  însă mi se pare că mai bine niciodată, decât mai târziu. Autorul,  Sviatoslav Mazur,  și-a intitulat  proiectul  Republica Federativă  Moldova (RFM). Din componenţa Federaţiei fac parte cinci subiecţi: 1. Moldova de Est (capitala Chişinău); 2. Moldova de Vest (capitala Iaşi); 3. Republica Bucovina (capitala Suceava); 4. Republica Moldovenească Nistreană (capitala Tiraspol); 5. Republica Găzăuzia (capitala Comrat). RFM mai include şi Regiunea Autonomă Basarabia, ca parte componentă a Moldovei de Est. 

Pe impetuosul Mazur, cu prenume predestinat Sviatoslav, îl percep  ca  românofob combativ. Mazur este prezentat  cu insistenţă pe  anumite portaluri, conduse de ruşi de profesie. Din acest motiv îmi vine greu să mă lămuresc în legătură cu proiectul Republica Federativă Moldova, pus în circulaţie de misticul ”patriot moldovean” Sviatoslav Mazur. Masca sa de moldovenist şi statalist ascunde un  fundamentalism pravoslavnic sui generis. Prin speculațiile  sale  mistice, Mazur îmi  aminteşte şi de Pavel Globa.

Un vizionar  în vogă la începutul anilor 90.  Profeţiile sale  cu privire la Republica Moldova şi România coincideau cu ceea ce KGB  ar fi dorit  să se întâmple în zona respectivă. Are afinităţi  şi cu Vladimir Bukarski, cetăţean al  mai multor state, inclusiv al Israelului, de unde a revenit la Chişinău, după o activitate controversată.  Bukarski trece drept propagandist înaripat al ideii de Imperiu, axat pe ideologia şi lideranţa Bisericii Ortodoxe Ruse.

Există, totuși, un impediment în calea realizării  unor construcții de tipul Republica  Federativă Moldova. E necesară o modificare substanţială a configuraţiei celor  două state europene – Ucraina și România.Mai e ceva: lipsa unei națiuni moldovenești civice  și multiculturaliste. Deocamdată, în Republica Moldova pare să persiste  o variantă de  moldovenism veche, bolșevică. Există și nuanțe mai recente de statalişti. Urmează să ne documentăm mai bine, pentru a inventaria moldoveniştii  și stataliștii,  pornind  de la interesele specifice  ale diverselor grupări.

”Patrioții moldoveni” de la Bălți şi Comrat  se pretează unei abordări separate. Fiecare categorie are propria ierarhie motivațională. Iar liantul tuturor uzurpatorilor Moldovei este excesul de incursiune în Evul Mediu, antiunionismul și românofobia. Deviza  lor demagogică  este: „Unire moldoveni!”. Să ne unim cu oricine, dar, în exclusivitate, contra muntenilor şi transilvănenilor, care sunt români. 

În Republica Moldova mai există gâște colhoznice pline de elan. În prezent, descendenții ”eliberatorilor” formează o nouă  ”mișcare  patriotică populară”  în sprijinul  lui Dodon  – ”un mare  luptător  contra  unionismului care vrea să transforme Moldova  într-o provincie  românească”. Uzurpatorii, vorbind la mitinguri  mai mult în rusă,  declară:  ”Numai împreună vom salva Moldova”.  Care Moldovă?

Basarabia  a fost  o colonie  a Imperiului ortodox-pravoslavnic al țarilor. Republica Moldova a fost  o colonie a Imperiului Ideocratic bolșevic.  URSS nu mai există. Basarabia  istorică  este  parte a României şi invers, România este parte a Basarabiei. România este membră a Uniunii Europene.  Și Re-unirea Republicii Moldova cu România este unica soluție viabilă,chiar dacă nu le place ”patrioților moldoveni” uzurpatori. Realizarea acestui deziderat depinde de voința elitelor, de capacitatea decizională a liderilor politici de la Chişinău. Adversarii Reîntregirii sunt  încă numeroși, stimulați din exterior,și deviza părților beligerante  rămâne una clasică: ”«Кто кого?».

Mircea Druc,

Un dac liber unionist

 

 

Surse:

http://basarabialiterara.com.md/?p=36010

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/07/o-istorie-a-zilei-de-7-februarie-video-3/

 

07/02/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: