PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei protestează față de proiectata primire a papei Francisc la Șumuleu, pe teritoriul României, doar de către Viktor Orban, premierul Ungariei

 

Foto: Viktor Orban, premierul Ungariei și Papa Francisc

Ciudățeniile vizitei papei în ungurime. Papa Francisc va fi întâmpinat la Șumuleu, pe teritoriul României, doar de Viktor Orban, premierul Ungariei.

Proiectata vizită a papei în ungurime, bizarul concept de „co-suveranitate”a Ungariei asupra „Ţinutului secuiesc” și protestul PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

Se întâmplă în România…„Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine pe Papa Francisc primul ministru al Ungariei. Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor! ”,  a declarat recent  PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„În presa românească locală nu s-a vorbit despre venirea, sau mai bine spus, vizita papei în România, în perioada 31 mai – 2 iunie 2019.

Din veștile pe care le am – vă rog să vă deschideți ochii sufletului și să vedeți lucrurile clare!, – din veștile pe care le am până la ora actuală, 26 ianuarie, nu s-a anunțat nici vizita în zona Miercurii Ciucului când papa va veni la Șumuleu Ciuc, nici venirea președintelui, nici a primului ministru, nici a unui deputat român.

Papa va fi întâmpinat de primul ministru al Ungariei, împreună cu alți deputați maghiari! Cuvântul papei nu va fi tradus decât în limba maghiară!!!

(…) Până la ora actuală nu mi-a venit la Centrul Eparhial din Miercurea Ciuc, nici o invitație din partea Bisericii Catolice. Și tot vorbim de ecumenism…
Stau și mă întreb. Ce fac politicienii noștri?!?
Pentru că papa a fost invitat de către președintele României care este catolic. Mass-media vorbește de primirea papei la Reședința Patriarhală. Deci, nu merge Patriarhul să-l întâmpine pe aeroport. El a fost invitat de către președinte.
Nu știu ce se va întâmpla după venirea lui. Dumnezeu drăguțul știe…
Atâta știu că ai noștri politicieni dorm în păpucii statului, așa, pe românește!!! Iertată să-mi fie expresia!
Este inadmisibil într-un Stat Român de unde toți politicienii iau salariu, să-l întâmpine primul ministru al Ungariei.
Marea rușine a românilor! Marea rușine a românilor!

Mă doare sufletul. Mă sună episcopi din țară și mă intreabă:

 

– Măi, Vlădica, te-or invitat cei de la Șumuleu?
-Nu m-or invitat!
Până în momentul de față n-am primit nici o scrisoare, nici o adresă la Centrul Eparhial și suntem la doi pași. (…) N-au invitat nici Mitropolitul locului, nici Episcopul locului.
De aceea, stau și mă întreb: ce se va întâmpla?!
Pentru că, iertați-mă, noi ne întâlnim, vorbim, ridicăm probleme, transmitem scrisori, punct și virgulă. Iertați-mă…”

– PS Andrei, Episcopul Covasnei și al Harghitei.

*Înregistrare realizată în cadrul „Întâlnirii reprezentanților comunității românești din jud. Covasna, Harghita și Mureș” care a avut loc în data de 26 ian. 2019 la Sfântu Gheroghe.

*Înregistrare care îmi aparține și reprezintă una dintre neîmplinirile consemnate în Scrisoarea deschisă adresată Guvernului, Parlamentului și Președenției României privind normalizarea conviețuirii interetnice din județele Covasna, Harghita și Mureș (vedeți mai jos).

Scrisoare întocmită de conducerea FCRCHM care cuprinde:

1. Propuneri pentru stoparea instaurării defibitive a stării de co-suveranitate cu Ungaria a „ținutului secuiesc”.
2. Propuneri pentru asigurarea dăinuirii românești în Arcul Intracarpatic
3. Propuneri pentru normalizarea coniețuirii interetnice îm jud. Covasna, Harghita, Mureș.

Sperăm ca această încălcare a normalitații, ca să mă exprim elegant, să nu treacă nevăzută, iar reprezentanții partidelor aflate la această ședință să ia atitudine, nu doar transmițând la București, ci prin implicare directă în rezolvarea onorantă a acestei situații umilitoare, ca stat ce se vrea suveran, conf art. 1 din Constituție : „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.”

Imaginați-vă, doar imaginați-vă ce imagine se va transmite despre România în lume cu această venire a Papei Francisc întâmpinat de premierul altui stat care vinepe pământ românesc ca vodă prin lobădă de câțiva ani! Mai faceți un exercițiu de imaginație și vedeți 1.000.000 de pelerini, câți se așteaptă să sosească la Șumuleu, și transmiterea slujbei în limba latină, dar cu traducere doar în limba maghiară.

Sunt prea mică pentru a schimba ceva, dar nădăjduiesc că mesajul P.S Andrei va ajunge acolo unde trebuie și că se va îndrepta această gravă eroare. „Doar adevărata credință și iubire va deschide calea către comuniunea noastră.”

Potrivit ziarului „Informația Harghitei” de luni, 28 ianuarie 2019, „Papa Francisc va face o călătorie apostolică în România în perioada 31 mai – 2 iunie 2019 , răspunzând invitaţiei autorităţilor statului român şi a Bisericii Catolice din România şi va vizita oraşele Bucureşti, Iaşi, Blaj şi sanctuarul marian de la Şumuleu-Ciuc. Logo-ul vizitei pe care Suveranul Pontif o va efectua în România cuprinde motto-ul „Să mergem împreună! Papa Francisc în România 31 mai – 2 iunie 2019”, care invită la unirea tuturor sub mantia ocrotitoare a Maicii Domnului, se explică pe site-ul Curiei Arhiepiscopiei Majore. Culorile utilizate în logo fac trimitere la cele ale drapelului naţional, respectiv albastru, galben şi roşu.”

„Să mergem împreună” și totuși… separați.

Doamne ajută Neamului Românesc!

Mihaela Aionesei
Târgu Secuiesc, 28 ian. 2019

 

 

 

 

Forumul Civic al Românilor solicită măsuri pentru stoparea instaurării „co-suveranităţii” Ungariei asupra „Ţinutului secuiesc”.

 

 

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, ce reuneşte peste 40 de organizaţii nonguvernamentale din cele trei judeţe, solicită reprezentanţilor statului român să ia măsuri concrete pentru a stopa instaurarea „co-suveranităţii” Ungariei asupra aşa-zisului „Ţinut secuiesc”.

Într-o scrisoare deschisă ce urmează să fie trimisă Guvernului, Parlamentului şi Preşedinţiei României, conducerea forumului solicită „reacţii ferme de respingere şi dezaprobare a ingerinţelor anormale ale Guvernului de la Budapesta în problemele interne ale României”, respectarea prevederilor Tratatului de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate dintre România şi Ungaria şi garanţii că autonomia teritorială pe criterii etnice nu va fi niciodată adoptată în România.

De asemenea, liderii forumului cer analizarea consecinţelor obţinerii dublei cetăţenii de către concetăţenii maghiari, ale liberei circulaţii a proprietăţilor funciare, precum şi a „investiţiilor strategice realizate de statul maghiar în cele trei judeţe”. Ei propun adoptarea unei iniţiative legislative, după modelul existent în Slovacia, prin care să nu se mai permită cetăţenilor cu dublă cetăţenie să candideze şi să ocupe funcţii în administraţia publică centrală şi locală din România.

Totodată, se solicită înăsprirea sancţiunilor, inclusiv prin demitere şi privare de libertate, faţă de cei care aduc atingere însemnelor naţionale: imn, drapel şi stemă.

Nu în ultimul rând, Forumul Civic solicită Guvernului României să înfiinţeze, în regim de urgenţă, un departament pentru comunităţile româneşti „numeric” minoritare şi să adopte o strategie de dezvoltare economică şi socială pentru judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, care să asigure o convieţuire interetnică normală.

„Solicităm specialiştilor din Guvernul şi Parlamentul României să asigure definirea şi recunoaşterea politico-juridică a conceptului de minoritate numerică şi punerea acestuia în egalitate formală cu conceptul de minoritate naţională. (…) Reluăm propunerea asigurării prin lege a reprezentării permanente a electoratului românesc din judeţele Covasna şi Harghita în Camera Deputaţilor: în cazul în care aceasta nu se realizează prin redistribuirea mandatelor la nivelul ţării, numărul deputaţilor să fie suplimentat cu câte un mandat acordat candidatului care obţine cele mai multe voturi la nivelul celor două circumscripţii electorale. (…) Totodată, reiterăm sprijinirea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş pentru obţinerea statutului de organizaţie de utilitate publică, în vederea subvenţionării de la bugetul central a proiectelor şi programelor identitare iniţiate de acesta”, se arată în scrisoarea deschisă, prezentată în cadrul adunării reprezentanţilor comunităţilor româneşti din Covasna, Harghita şi Mureş, desfăşurată sâmbătă, la Muzeul Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe.

În cadrul întâlnirii organizate de Forumul Civic, s-a făcut o trecere în revistă a stării comunităţii româneşti din cele trei judeţe, au fost inventariate principalele probleme cu care se confruntă aceasta şi au fost identificate direcţiile principale de acţiune în vederea păstrării şi afirmării identităţii naţionale a românilor din această zonă a ţării, în care sunt minoritari din punct de vedere numeric.

Printre participanţi s-au numărat episcopul Covasnei şi Harghitei, Andrei, actuali şi foşti parlamentari, primari şi viceprimari români, clerici, directori ai şcolilor cu predare în limba română, consilieri judeţeni, conducători ai unor instituţii deconcentrate, lideri judeţeni ai principalelor partide politice, directori ai unor instituţii de cultură.

 

 

Oana Mălina Negrea/AGERPRES

Mesagerul de Covasna / Ziaristi Online

Publicitate

MIRCEA DRUC, FOSTUL PRIM MINISTRU AL RSS MOLDOVENEȘTI, DESPRE UZURPATORII STATALIȘTI DE LA CHIȘINĂU

 

 

 

 

 

 

 

În august 1991,  la Moscova am avut parte de un puci.  Imperiul  s-a dezagregat.  La Chişinău, la 27 august, parlamentul  a votat  independenţa. 

România,  în aceeaşi zi,  a recunoscut  noul stat – Republica Moldova.

Grecia, într-o situație ceva asemănătoare cu a României, a luat din timp măsuri de siguranţă. Nu a recunoscut nici o Macedonie, nimic. A obţinut ca la ONU să fie înmatriculată  „Fosta Republică Iugoslavă Macedonia”.

Atunci m-am pronunțat public, mi-am exprimat temerea: încurând se va produce uzurparea! Tot mai des instigatorii, conștienți sau inconştienţi, vor spune şi vor scrie pur şi simplu „Moldova”.

Acum e limpede  pentru toată lumea – EI doresc Moldova Mare. Uzurpatorii post-sovietici reanimează abordarea imperială  și subminează aspirațiile legitime ale românilor basarabeni.

Da, este adevărat, din 2 martie 1992, când a obținut statutul de membru ONU, Republica Moldova (Chișinău) este de jure o realitate incontestabilă. Dar în realitatea realității există Moldova, percepută și recunoscută ca regiune istorică a Statului Național Unitar Român. Există  și Iașul, capitala  Moldovei medievale,  având   în prezent  statut de capitală istorică a României.

”Moldova”  și ” Republica Moldova” reprezintă două noțiuni distincte. Am putea accepta termenul  ”Moldova de Vest”, ca o parte componentă  a Moldovei  istorice  și a României moderne. Simetric, peste râul Prut, s-ar afla ”Moldova de Est”, cea de o doua componentă  a Principatului Moldova, de care în prezent aparțin, doar de jure, și unele teritorii de peste Nistru. În 1775, Imperiul  austro-ungar  anexează  partea de nord a Moldovei și o botează ”Bucovina”.

În 1812, Imperiul pravoslavnic al țarilor ne ”eliberează” de  Imperiul musulman al sultanilor și  ocupă ”Moldova de Est”. 

Administraţia Rusiei imperiale pune stăpânire pe o nouă gubernie/colonie și o numește impropriu ”Basarabia”. În 1918, Basarabia, sau ”Moldova de Est” și partea de nord a Moldovei, sau ”Bucovina”, se reunesc cu ”Moldova de Vest”, aflată în componența Statului Român modern, existent din 1859, ca rezultat al unirii  celor două formațiuni statale istorice – Moldova și Valahia.

În 1940, în urma invaziei Imperiului ideocratic bolșevic, dar tot pretins ”eliberator”, ca și cel pravoslavnic țarist, Moldova de Est, (Basarabia română), suferă o dezmembrare arbitrară: șase judeţe din perioada interbelică, sunt ciopârțite și incorporate într-o nouă structură improvizată de Kremlin: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească; alte județe anexate, unul din nord, două din sud și ținutul Herța din vechiul regat, precum și Nordul Moldovei, (adică partea de nord din fosta colonie austriacă numită impropriu Bucovina), sunt acaparate de Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Cu aprobarea Centrului imperial, bineînțeles.

Important: Utilizarea ostentativă a cuvântului ”Moldova”, în loc de  ”Republica Moldova”, denotă  abuz, ignoranță sau chiar diversiune propagandistică dacă nu este vorba despre spațiul istorico-geografic respectiv în întregime.Cu alte cuvinte este, incorect, impropriu, inadmisibil să spui ”Moldova” și să subînțelegi ”Republica Moldova”.

Acum, pentru a tranșa verbal  și didactic cazul ”Moldovei”, apelez la analogie. Ați auzit pe cineva că spune ”China” când se referă la ”Republica China” (Taiwan)? Au existat un stat  Republica Democrată Vietnam (Hanoi)  și un  alt stat Republica Vietnam (Saigon). Nimeni nu poate nega realitatea Republicii Coreea (Seul) sau a Republicii Populare Democrate Coreene (Phenian). Îmi place Irlanda (Dublin), dar țin cont că există și Irlanda de Nord (Belfast) – o parte componentă a Regatului Unit. Republica Democrată Germană (Berlinul de Est) a fost o realitate și cu totul  altă realitate era Republica Federală Germania (Bonn). Ați văzut  undeva  scris ”Germania”,  fiind vorba doar despre fosta ”Republică Democrată Germană”?

Înainte de 1990, nu puteai să  fabulezi,  seară de seară, la un post TV din Berlinul de Est, într-o emisiune intitulată ”Germania – țară de minune! Țara lui Schulz”. Acest lucru este însă posibil la un post TV din Chișinău: ”Moldova – țară de minune!” Întrebare caustică: ”Care Moldovă, domnilor/tovarăși? Cea din dreapta Prutului? Sau tărișoara cea ”din Naslavcea în Giurgiulești?”,  formată în 40,  ”ca un strugure de poamă  pe harta  Uniunii”.     

Personal, în proiectul bolșevic  „Republica Moldova” nu am investit nici o speranţă.  De aceea nu încerc sentimente de frustrare.  Pe rusofonii „statalişti și moldovenişti” îi întreb retoric: ar putea regiunea Vologda (de la râul Vologda)  să existe ca stat aparte? 

Dar  fostul Cnezat Novgorod, care e mai vechi decât Moscovia, s-ar putea uni cu Estonia? Așa, din simple interese mercantile,  pentru a se integra,  la o adică, în Uniunea Europeană?  E posibilă revenirea la situaţia de la începutul anilor 20 ai secolului trecut:  proiecte de constituire în Siberia și Extremul Orient a unor state  separate de Rusia? 

În principiu, totul e posibil.  Important e să doreşti cu ardoare. Însă, esenţa problemei constă în cu totul  altceva.  Merită să croieşti un stat din „trei judeţe şi o stână”, vorba regretatei Leonida Lari? 

Face să crezi în viitorul unui stat din stânga Nistrului cu o populație de trei sute de mii de oameni?  Da, merită, dacă obiectivul,  urmărit de artizanii stătuleţului  respectiv, constă în cimentarea biurocraţiei, care naşte corupţie şi duce, în final,  la o degenerare cumplită.

Cât am fost „URSS” n-am  prea auzit de moldovenişti în ambalajul de astăzi.  Majoritatea alogenilor, ne băgau pe gât referendumul lui Gorbaciov: „Păstrăm măreața Uniune!” În 1991, gâștele colhoznice ar fi avut vreo şansă? Poate, numai  să nu fi  fost niște  separatiști  ordinari.  EI au luptat cu arma  în mână pe malurile Nistrului fiindcă  cineva i-a convins: în Pridnestrovie a fost lansat  un apel istoric, adică  startul pentru  refacerea Imperiului. Când și-au dat seama  că Uniunea Sovietică nu mai poate fi reanimată,  au devenit „statalişti moldoveni”mânioși.

Bine,  acum e democrație și se admite  pluralismul de opinii. Haideţi  să batem câmpii, că nu ne costă bani! Rușii, ucrainenii,  găgăuzii din fosta RSSM ar fi avut mai mare succes dacă ar fi lansat  proiectul ”Moldova Mare” în  toiul  reformelor din 1985-1990.

Să fi avut  un simt  nativ al Viitorului, elitele de la Tiraspol, puteau din timp iniția demersul pentru refacerea RASSM. În hotarele ei inițiale, bineînțeles. Liderii separatiști Igor Smirnov şi Grigorii Maracuţa  n-aveau decât să editeze actul de curaj  al conducerii de stat şi de partid a RSSM.După război, în 1946, conducerea comunistă de la Chişinău cerea şi motiva retrocedarea teritoriilor basarabene date Ucrainei. Iată documentul de arhivă, tradus din rusă. L-am intercalat  integral fiindcă este de  actualitate,  sugestiv, pentru  toți liderii basarabeni,  de ieri și de azi:

 

 

 

 

„Chişinău, 12 iunie 1946

La CC al PC (b) din Uniunea Sovietică, tovarășului STALIN

 

Dragă Iosif Vissarionovici,

 

CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti adresează CC al PC (b) din Uniunea Sovietică, Guvernului URSS şi Dumneavoastră personal rugămintea de a reîntoarce în componenţa RSS Moldoveneşti judeţele Basarabiei Hotin, Akkerman şi Ismail.

În 1940, după eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei de sub jugul boierilor români, în baza unei părţi a raioanelor fostei RSS Autonome Moldoveneşti şi a unei părţi a judeţelor Basarabiei eliberate, a fost formată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.

La formarea RSS Moldoveneşti, în componenţa ei au fost incluse şase din cele paisprezece raioane ale fostei RASS Moldoveneşti şi şase din cele nouă judeţe ale Basarabiei. Iar opt raioane ale RASSM şi trei judeţe ale Basarabiei – Hotin, Akkerman şi Ismail au fost transmise în componenţa RSS Ucrainene.

Transmiterea către Ucraina a acestor judeţe ale Basarabiei, care au constituit istoric şi economic parte integrantă a Basarabiei, a fost motivată prin faptul că în ele ar prevala populaţia ucraineană faţă de cea moldovenească; componenţa etnică a populaţiei în momentul transmiterii către Ucraina a judeţelor basarabene Ismail, Akkerman şi Hotin se prezenta aşa precum urmează:

În judeţul Akkerman moldovenii alcătuiesc 18%, ucrainenii – 20%; în judeţul Hotin – 35% şi 41,6%; în judeţul Ismail – 31% şi 4,7%, iar în două judeţe în ansamblu moldovenii alcătuiesc 28,6%, ucrainenii 25,4%.

În regiunea Ismail, formată de RSS Ucraineană din judeţele Akkerman şi Ismail, ucrainenii alcătuiesc 11,9%, moldovenii 18,3%.

După cum se vede din datele prezentate, populaţia ucraineană din judeţele basarabene transmise Ucrainei este minoritară celei moldoveneşti.

La soluţionarea problemei transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţelor Basarabiei Hotin, Ismail şi Akkerman a ieşit din câmpul vizual comunitatea, istoric constituită, a teritoriilor Basarabiei; comunitatea economică a judeţelor de sud, centrale şi de nord ale Basarabiei, comunitatea lingvistică, culturală şi etnică a poporaţiilor ce locuiesc în aceste judeţe.

Se ştie că limba vorbită a populaţiei din judeţele Basarabiei, trecute la Ucraina, este limba moldovenească. Toate poporaţiile, inclusiv ucrainenii, ce locuiesc în judeţele Basarabiei  – Ismail, Akkerman şi Hotin, vorbesc în limba moldovenească autohtonă a Basarabiei. În virtutea faptului că populaţia judeţelor Basarabiei Ismail, Akkerman şi Hotin vorbeşte în limba moldovenească, pentru ea se creează o serie de dificultăţi legate de învăţarea limbii ucrainene, ceea ce se răsfrânge negativ asupra creşterii în continuare a nivelului cultural-politic al întregii populaţii din aceste judeţe.

Dezmembrarea politico-administrativă a Basarabiei, care s-a produs în urma transmiterii în componenţa RSS Ucrainene a judeţului Hotin din nordul Moldovei şi a judeţelor Akkerman şi Ismail din sudul Moldovei se răsfrânge negativ asupra dezvoltării economice şi culturale ale Republicii Moldoveneşti. Republica este lipsită de porturile dunărene şi de cele de pe Marea Neagră (Bugaz, Akkerman, Chilia, Ismail, Vâlcov, Reni). Republica este privată de interacţiunea economică şi culturală a sudului şi nordului Moldovei cu raioanele ei centrale.

Atracţia evidentă a judeţelor Basarabiei Akkerman, Ismail şi Hotin către Moldova, reflectarea lor în economia naţională a RSS Moldoveneşti, este vizibilă cel puţin din următoarele exemple:

1. Potrivit datelor de până la revoluţie (din anii 1911-1915), 30% din producţia globală de struguri din cele nouă judeţe ale Basarabiei reveneau celor două judeţe sudice ale Basarabiei – Akkerman şi Ismail. Acestea furnizau vinuri brute de înaltă calitate, care, în îmbinare cu cele din alte soiuri de struguri, dădeau posibilitatea de a produce cunoscutul „vin basarabean”.

2. După aceleaşi date de până la revoluţie, în întreaga Basarabie, inclusiv în judeţele Ismail şi Akkerman, se semănau cu culturi cerealiere 2,6 mln. ha de pe care se dobândea o roadă de 24 mln. chintale de cereale; judeţelor Ismail, Akkerman şi Hotin revenindu-le în acest sens 49,9% din suprafaţa însămânţată şi 41,5% din recolta globală de culturi cerealiere.

O asemenea necorespundere dintre suprafaţa însămânţată şi recolta de producţie globală, ce revenea judeţelor Akkerman şi Ismail şi restul teritoriului Basarabiei, se explică prin faptul că centrul actualei RSS Moldoveneşti (fosta Basarabie) era acoperit de codri (dealuri, acoperite în trecut cu păduri virgine), iar judeţele Akkerman şi Ismail dispuneau de vaste terenuri de pământ fertil.

3. Limanul nistrean, aflat în judeţele Ismail şi Akkerman, Dunărea, litoralul Mării Negre şi numeroasele lacuri sunt bazine de apă bogate în peşte, care lipsesc RSS Moldovenească de a asigura, cel puţin în proporţii minime, populaţia cu produse piscicole.

4. Imensele zăcăminte de ghips, cărbune brun şi de alte bogăţii subterane, aflate în judeţele Ismail, Akkerman şi Hotin, care nu prezintă pentru Ucraina o valoare deosebită, sunt de mare importanţă pentru RSS Moldovenească, căci duce o lipsă acută de ele etc.

Structura economică a Basarabiei, ce s-a constituit istoric, este de aşa natură, încât, rămânând inalienabilă în componenţa RSS Moldoveneşti, în cazul prezenţei unei îmbinări fireşti a pieţei economice, culturale şi etnice a sudului, centrului şi nordului Basarabiei, va conduce la o dezvoltare rapidă a raioanelor Moldovei şi va da posibilitate republicii de a lichida mai repede urmările războiului, rămânerea în urmă în dezvoltarea economică şi culturală şi de a ieşi în rândul republicilor avansate ale URSS.

CC al PC (b) din Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem şi Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti Vă roagă să examinaţi problema reîntoarcerii în componenţa RSS Moldoveneşti a judeţelor basarabene Hotin, Akkerman şi Ismail, care în prezent fac parte din RSS Ucraineană.

Alăturăm la această problemă harta RSS Moldovenești în granițele proiectate.

Secretarul CC al PC (b) din Moldova

1. Salagor

Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSS Moldoveneşti

1. Koval”

Cu un demers similar s-a adresat lui  Nichita Hrușciov și academicianul Artiom Lazarev, ministru al culturii din RSSM, un autentic „moldovenist”.  Merită căutat în arhive ce a răspuns  biurocraţia  imperială de la Kremlin la demersul „bunilor moldoveni”. Din câte ştiu, Lazarev a fost tras pe linie moartă.

Adevărul e că separatiștii de la Tiraspol erau, în esență, doar un  instrument al Complexului militar-industrial sovietic. Şi,  în ajunul  deznodământului general, au procedat diametral opus demersului  comuniștilor Salahor, Koval și Lazarev. S-au aventurat să proclame RMN – Republica Moldovenească Nistreană. Unii separatiști se hrăneau demult  cu vise arzătoare: Marea Pridnestrovie și Marele  Bugeac. Şi, până în prezent, o mulțime de  gâște colhoznice de  la Tiraspol şi Comrat  sunt animate de  mituri similare. Se evidenţiază în acest sens Andrei Safonov, Ivan Burgungi şi Leonid Dobrov.

De reținut că în fosta RSSM  evenimentele se derulau aproape simetric: internaționaliștii din Pridnestrovie au hotărât să „se adreseze Ucrainei cu rugămintea de a reveni la sânul ei”, iar naționaliștii din Basarabia  visau  reunirea  cu România. Drept exemplificare,o mărturie a lui Igor Smirnov, din tată rus și mamă ucraineancă:

„La începutul anilor 90, eu, împreună cu tovarăşii de idei, am adoptat decizia  de a ne adresa Ucrainei  cu rugămintea  să revenim în componenţa ei.  Atunci,   însă,  nu am reuşit să realizăm această intenţie.  Dar cum stau lucrurile în prezent? Ce vă pot spune…  Mă înţelegeţi, ideea noastră ar trebui să revină în capul oamenilor.  Fiindcă  dorinţă de a fi cu Ucraina, cred, nu a dispărut nicăieri.  Fără îndoială, de la bun început  aceasta era o idee a ucrainităţii şi va fi ideea ucrainităţii noastre.  Este însă o cu totul altă chestiune, ce atitudine vor avea alțiifață de aspirația noastră”. (Sursa: Игорь Смирнов: Приднестровье – территория Украины. В интервью газете „Украина молодая”, 4 ноября 2911 года.)

Ipotetic, în 1991, nomenclatura  comunistă din RSSM ar fi putut să-i îndemne pe românii (moldovenii) din regiunea Cernăuţi să proclame RB – Republica Bucovineană. Acești băștinași  din codrii Cosminului  chiar erau  îndreptăţiţi s-o facă. Ulterior, RB cu centrul administrativ la Cernăuţi  putea  să adere la noua formațiune statală  post-rusă – Moldova Mare. În asemenea context, asupra moldoveniştilor şi a stataliştilor, în majoritate rusolingvi,  şi-ar fi aruncat  privirea,  probabil, alte forţe din exterior.

Nu doar gâştele colhoznice de la Moscova şi Kiev, sau  unele grupări ale  mafiei economice  transnaționale. Nord-bucovinenii n-au  fost susținuți de nimeni. Centrul imperial, prin separatiștii din Pridnestrovie și ofițerii Districtului militar Odessa i-a instigat  pe  găgăuzii din raioanele de sud ale RSSM.  Și urmașii  unor  coloniști din sudul Basarabiei, strămutați din Balcani de armatele țariste, acum două secole, și-au demonstrat curajul. Aceștia, vreo sută treizeci de mii la număr, s-au proclamat în august 1990  Republică Găgăuză în  componența URSS.

Primul model de construcţie geopolitică lansat  de moldovenii statalăşti rusofoni la Odessa şi Chişinău  nu a zguduit lumea. E vorba de «Фундамент Великой Молдовы.Как рождается новая национальнаяидеология.Аналитика журнала Moldova Today.net, 2008, Кишинев-Одесса». Oles Goncear, Alexandr Zankevici, Stepan Muntean, Florian Krasko și Ivan Kirioglu ne lămuresc cum se naşte o nouă ideologie naţională.  Ei pun bazele teoretice ale  Moldovei Mari. Din câte îmi dau seama, autorii proiectului  reprezintă viziunea Kremlinului. Sunt specia de gâște colhoznice,  care îşi imaginează o Rusie, revenind în forţă,  ca un  nou Imperiu, de această dată, liberal.

Iată  însă că, în 2012, a fost lansat pe piaţă  un proiect,  chiar în viziunea  mea  ironică, expusă mai sus. Tradiţional, unii zic mai bine mai târziu, decât niciodată. Mie  însă mi se pare că mai bine niciodată, decât mai târziu. Autorul,  Sviatoslav Mazur,  și-a intitulat  proiectul  Republica Federativă  Moldova (RFM). Din componenţa Federaţiei fac parte cinci subiecţi: 1. Moldova de Est (capitala Chişinău); 2. Moldova de Vest (capitala Iaşi); 3. Republica Bucovina (capitala Suceava); 4. Republica Moldovenească Nistreană (capitala Tiraspol); 5. Republica Găzăuzia (capitala Comrat). RFM mai include şi Regiunea Autonomă Basarabia, ca parte componentă a Moldovei de Est. 

Pe impetuosul Mazur, cu prenume predestinat Sviatoslav, îl percep  ca  românofob combativ. Mazur este prezentat  cu insistenţă pe  anumite portaluri, conduse de ruşi de profesie. Din acest motiv îmi vine greu să mă lămuresc în legătură cu proiectul Republica Federativă Moldova, pus în circulaţie de misticul ”patriot moldovean” Sviatoslav Mazur. Masca sa de moldovenist şi statalist ascunde un  fundamentalism pravoslavnic sui generis. Prin speculațiile  sale  mistice, Mazur îmi  aminteşte şi de Pavel Globa.

Un vizionar  în vogă la începutul anilor 90.  Profeţiile sale  cu privire la Republica Moldova şi România coincideau cu ceea ce KGB  ar fi dorit  să se întâmple în zona respectivă. Are afinităţi  şi cu Vladimir Bukarski, cetăţean al  mai multor state, inclusiv al Israelului, de unde a revenit la Chişinău, după o activitate controversată.  Bukarski trece drept propagandist înaripat al ideii de Imperiu, axat pe ideologia şi lideranţa Bisericii Ortodoxe Ruse.

Există, totuși, un impediment în calea realizării  unor construcții de tipul Republica  Federativă Moldova. E necesară o modificare substanţială a configuraţiei celor  două state europene – Ucraina și România.Mai e ceva: lipsa unei națiuni moldovenești civice  și multiculturaliste. Deocamdată, în Republica Moldova pare să persiste  o variantă de  moldovenism veche, bolșevică. Există și nuanțe mai recente de statalişti. Urmează să ne documentăm mai bine, pentru a inventaria moldoveniştii  și stataliștii,  pornind  de la interesele specifice  ale diverselor grupări.

”Patrioții moldoveni” de la Bălți şi Comrat  se pretează unei abordări separate. Fiecare categorie are propria ierarhie motivațională. Iar liantul tuturor uzurpatorilor Moldovei este excesul de incursiune în Evul Mediu, antiunionismul și românofobia. Deviza  lor demagogică  este: „Unire moldoveni!”. Să ne unim cu oricine, dar, în exclusivitate, contra muntenilor şi transilvănenilor, care sunt români. 

În Republica Moldova mai există gâște colhoznice pline de elan. În prezent, descendenții ”eliberatorilor” formează o nouă  ”mișcare  patriotică populară”  în sprijinul  lui Dodon  – ”un mare  luptător  contra  unionismului care vrea să transforme Moldova  într-o provincie  românească”. Uzurpatorii, vorbind la mitinguri  mai mult în rusă,  declară:  ”Numai împreună vom salva Moldova”.  Care Moldovă?

Basarabia  a fost  o colonie  a Imperiului ortodox-pravoslavnic al țarilor. Republica Moldova a fost  o colonie a Imperiului Ideocratic bolșevic.  URSS nu mai există. Basarabia  istorică  este  parte a României şi invers, România este parte a Basarabiei. România este membră a Uniunii Europene.  Și Re-unirea Republicii Moldova cu România este unica soluție viabilă,chiar dacă nu le place ”patrioților moldoveni” uzurpatori. Realizarea acestui deziderat depinde de voința elitelor, de capacitatea decizională a liderilor politici de la Chişinău. Adversarii Reîntregirii sunt  încă numeroși, stimulați din exterior,și deviza părților beligerante  rămâne una clasică: ”«Кто кого?».

Mircea Druc,

Un dac liber unionist

 

 

Surse:

http://basarabialiterara.com.md/?p=36010

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/02/07/o-istorie-a-zilei-de-7-februarie-video-3/

 

26 ianuarie 1859: Anunțul privind încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească și formarea unui guvern provizoriu

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anunțul formării guvernului provizoriu în Țara Românească din 26 ianuarie 1859

În 26 ianuarie 1859, Nicolae Golescu, numit de Cuza ministru de interne, anunță Principatele Unite încetarea activității căimăcămiei din Țara Românească.

Totodată, Golescu înștiințează că domnitorul l-a însărcinat cu formarea unui guvern provizoriu.

Principatele Unite

Moldova și Țara Românească

Onorata obșteasca Adunare Electivă, constituită la 24 Ianuarie curent, a și ales prin toate formele legale prevăzute de Convenție, cu unanimitatea voturilor de Domn Stăpânitor al Țării Românești pe Înălțimea Sa Alexandru Ion I, Domnul Moldovei. Această alegere a fost aclamată de națiune și de oștire.

Onorata obștească Adunare, comunicând îndată prin depeșe telegrafice votul ei Înălțimii Sale, Măria Sa a răspuns că primește cu mândrie și recunoștință a fi șeful Românilor de dincoace de Milcov, precum este și al fraților noștri de dincolo de Milcov.

Cu numirea dar a Domnului Stăpânitor, Căimăcămia constituită de mai înainte pentru executarea operațiilor electorale, încetând din funcție, Măria Sa Domnul a numit President al Consiliului Administrativ și Ministru Secretar de Stat al Departamentului Justiției, pe d-l Ioan Al. Filipescu, iar pe subsemnatul ca Ministru Secretar de Stat al Departamentului din Năuntru, invitându-i totodată a lua cârma Guvernului și a compune un minister provizoriu.

Acest Înalt ordin îndeplinindu-se, Înălțimea Sa a și întărit pe:

• D-l Barbu Catargiu, ca Ministru al Finanțelor.

• General Barbu Vlădoianu, ca șef al Miliției.

• Ioan C. Cantacuzin, ca Ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice.

• D-l Gr. Filipescu, ca Ministru al Controlului, și

• Dimitrie Brătianu, ca Ministru din Afară.

Acesta este noul ordin de lucruri ce s-au așezat în Țara noastră și asupra căruia subscrisul se simte dator să arunce o căutătură de ochi, ca înțelegându-l să putem păși cu toții pentru îndeplinirea datoriilor noastre cu înțelepciune și energie.

Românii din aceste două țări declaraseră prin organul Generalelor lor Adunări din anul 1857, că întrunirea acestor două principate întru-un singur Stat cu un șef dintr-o familie domnitoare din Europa, este condiția principală ca să putem merge cu pas sigur, pe drumul regenerării și împuternicirii naționale. Înaltele Puteri Garante nu găsiră mijloc în conferințele de la Paris, a acorda cererea noastră în toată întregimea ei, însă ne deschise drumul ca noi înșine să putem ajunge la ținta dorită, de aceea deși lasă o administrație deosebită pentru fiecare Principat, însă le înseamnă legi identice, le dădu instituții comune, și chiar de multe ori o acție comună.

Onorata obștească Adunare Electivă de astăzi, alegând de Domn Stăpânitor al Țării Românești, pe Înălțimea Sa Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei, a făcut un pas înainte spre Unire, fără însă a călca nici litera nici spiritul Convenției, căci unirea se face numai în persoana Șefului Statului, lucru ce nu este nicidecum poprit de Convenție, iar nu și în administrația din năuntru a țărilor ce rămâne conform Convenției osebite.

Așa dar onorată Adunare Electivă, dându-ne de Șef al Statului pe alesul Moldovei, a făcut mai mult decât a ne da un Domn, ea a consfințit un principiu, care este înrădăcinat în inimile tuturor Românilor; principiu ce, în aplicare sa dezleagă una dintre cele mai mari greutăți ce înfățișa Convenția de la Paris, adică o acție comună în amândouă principatele executată de doi Șefi; mai putem adăuga că, cu această alegere am dat cea mai vie și ce mai mare dovadă de dragoste și încredere fraților noștri din Moldova.

Astfel, cu alegerea Măriei Sale Alexandru Ioan I, nu numai am înființat condiția cea mai însemnată pentru întărirea politică a Țării, adunând cu un mod frățesc într-o singură mână puterea acestor două Principate, ci am întărit și societatea noastră, căci prin alegerea anonimă a Înălțimii Sale, unindu-se toate clasele într-un același sentiment, într-o aceeași idee, unitatea societății noastre, de acum înainte este asigurată pentru totdeauna, de vom ști să o prețuim îndestul și să ne aducem aminte că “Unirea face puterea” și că slăbiciunea societății în genere este vătămătoare și fatală tuturor claselor și mai cu osebire celor avute.

Fiind dar învederat, că această nouă situație este cea mai firească, cea mai legală, și totodată cea mai fericită și cea mai frumoasă ce putem aștepta, suntem încredințați că toți, fără osebire, atât cetățeni cât și funcționari, se vor pătrunde de misea și de noile îndatoriri ce ea impune tuturor cetățenilor în genere și mai cu osebire acelora cărora este încredințat aplicarea legilor. Onoarea, probitatea, patriotismul, activitatea, energia și blândețea trebuie să prezide de acum înainte la toate actele noastre publice și particulare. Dar, fraților, cu cât o poziție este mai înaltă, cu cât avantajele ei sunt mai mari, cu atâta și datoriile trebuiesc îndeplinite cu mai multă scumpătate și sfințenie; să ne silim dar, să ne punem toate puterile ca să ne arătăm demni de poziția ce am dobândit-o cu ajutorul Europei și care ne urmează astăzi cu o privire îngrijită și plină de amor, în toate actele noastre naționale; să ne arătăm cum suntem din natura noastră, iar nu cum cum tristele condiții ce ne apăsară așa de greu și întru-un timp așa de îndelungat, ne făcuse să fim, să dovedim prin sacrificiile noastre de toate zilele pentru binele comun, prin respectul nostru pentru legile noi, că într-adevăr amorul patriei ne-a santificat și ne-e ridicat la o înălțime unde interesele egoiste nu pot să ne mai atingă.

Noi, mai cu osebire care suntem funcționari publici, să facem pe toți cetățenii să creadă, că de azi înainte au o patrie liberă, unde legea este dreaptă și ocrotitoare.

Dumnezeu este cu noi, fraților, să fim și noi cu credință la dânsul și România va fi tare și ferice.

Să trăiască Principatele Unite!

Să trăiască Alexandru Ioan I, Domnul Moldovei și al Țării Românești.

Ministrul din Năuntru, Nicolae Golescu.