CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

INTRAREA ROMÂNIEI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL EVOCATĂ ÎN MEMORIILE UNUI DIPLOMAT RUS


Imagini pentru harta europei 1914

 

 

 

 

Motto:

 

Când totul a luat sfârșit, Brătianu și cu Poklevski, cu lacrimi în ochi, s-au îmbrățișat; ne-am strâns cu toții mâna,
arătându-ne speranța că actul care se iscălise va fi spre fericirea neamului românesc.

4/17 august 1916
I.G. Duca, Amintiri politice

 

 

 

Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei a fost unul dintre cele mai importante evenimente politico-militare ale anului 1916 și cu implicații aparte în desfășurare a Marelui Război. În clipa în care Kaizerul Wilhelm al II-lea a aflat de intrarea României în război, în timp ce juca scat, „și-a pierdut pe de-a-ntregul cumpătul” și a declarat că războiul este „categoric pierdut”.

Înaltul Comandament German (OHL) a fost la fel de surprins ca și Kaizerul, însă, totuși, generalul Erich von Falkenhayn, șeful OHL, nu ignorase o astfel de perspectivă și se pregătise pentru ea.

România încerca să profite de conjunctura momentului pentru a-și făuri unitatea națională, prin întregirea cu Transilvania, Bucovina, Banatul întreg până la Tisa, ceea ce îl îndreptățea pe Ion I. C. Brătianu să declare:

„Se impune să ieşim din neutralitate, dar, pe de altă parte, având drept ideal unitatea naţională, suntem datori să urmărim realizarea lui, căci nu se ştie dacă în decursul veacurilor vom găsi vreun prilej atât de prielnic ca cel de azi. Iată de ce nu putem să mergem decât alături de Aliaţi şi în contra Puterilor Centrale.” 

 

Eforturile beligeranților în Primul Război Mondial de-a atrage România în luptă, într-o tabără sau alta, i-au permis lui Ion I. C. Brătianu aplicarea unei strategii diplomatice care avea să se concretizeze, pentru început, într-o neutralitate binevoitoare sau „expectativă armată”.

Eforturile diplomatice ale Rusiei țariste se vor concretiza în Acordul bilateral Brătianu – Sazonov din 18 septembrie 1914 prin care se menționa faptul că „Rusia se angajează să se opună la orice atingere a statului quo teritorial al României în fruntariile actuale” .

Totodată, Rusia recunoștea dreptul României asupra Transilvaniei, precum și posibilitatea de-a participa la împărțirea Bucovinei, alături de Rusia, în baza principiului naționalităților care va servi drept bază în delimitarea teritoriului.

 „România poate ocupa teritoriile mai sus menționate (Transilvania și Bucovina – n. n.) când va judeca mai bine. Rusia se obligă să facă să fie aprobate de către cabinetele din Londra și din Paris instrucțiile de mai sus” , se menționa în Acordul româno-rus din 18 septembrie 1914.

 În anii ce vor urma până la intrarea României în război, primul-ministru al României, Ion I. C. Brătianu, va insista asupra faptului că pentru pacea viitoare a Europei, pentru stabilirea unei noi ordini este necesar ca principiul naţionalităţilor să triumfe pentru toate statele europene interesate, în speță și pentru România.

Într-un interviu apărut, la data de 1 iunie 1915, în Jurnal de Geneve, premierul României menționa faptul că România nu cere, de fapt, decât restitutio, în condițiile în care noua ordine politico-teritorială, care urma să succeadă războiului, nu se putea instaura fără victoria principiului naţionalităţilor.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Stanisław Koziełł Poklewski photos

 

 

 

 

Foto: Stanisław Koziełł Poklewski  (n. 1868 – d. 1939), diplomat rus de origine poloneză, trimis extraordinar și ministru plenipotențiar al Imperiului Rus în România pe perioada Primului Război Mondial. A servit în misiunile diplomatice în Japonia și Persia.

În anii 1901-1906  a fost primul secretar, iar între 1906 și 1909 – consilier al Ambasadei Imperiale ruse la Londra, prieten apropiat și mâna dreaptă a ambasadorului rus în Marea Britanie, contele Alexander Benkendorf. În timp ce lucra la Londra, el a devenit, de asemenea,un apropiat al  reprezentanților înaltei aristocrații engleze, jucând  un rol semnificativ în primele etape ale pregătirii acordului anglo-rus, semnat în august 1907.   Contele Witte, în memoriile sale, a scris despre el ca fiind „favoritul regelui Edward și al celui mai apropiat prieten al lui, Izvolsky și familia lui”.  

În 1913-1915 a fost trimis în București în Regatul României, în decembrie 1915 a fost înlocuit de N. Shebeko și  din  nou a fost numit în acest post de către guvernul provizoriu condus de Kerenski, după Revoluția din februarie din Rusia.

A avut merite deosebite în negocierea acordului românesc de intrare în război din 1916 și  a dobândit o bună reputație în România.

În 1918, după Revoluția bolșevică din octombrie, a refuzat să lucreze pentru bolșevici și a rămas să trăiască în România. În perioada 1920-1930 a fost reprezentant al Înaltului Comisariat pentru Refugiați din cadrul Societății Națiunilor (Comitetul Nansen) din regat, fiind implicat în acordarea de asistență emigranților ruși în România.

 

 

 

În data de 01.05.1915, diplomatul rus scria în memoriile sale :

Brătianu a fost personal la mine astăzi și mi-a comunicat următoarele: Chiar de la începutul războiului european, el nu numai că s-a hotărât definitiv să nu ridice armele contra Antantei, dar, din contra, a căutat, prin toate mijloacele posibile diplomației române, să creeze o situație care ar accelera posibilitatea unei acțiuni active a României de partea noastră.

Clarificarea definitivă a intențiilor Italiei permit și Guvernului român să participe la război în viitorul cel mai apropiat, dar Consiliul de Miniștri ar fi dorit să stabilească precis, în prealabil, prin tratative cu Guvernul Imperial, frontierele viitoarelor cuceriri ale României, cum și să încheie cu noi o convenție militară, care, între altele, ar prevedea și chestiunea continuării aprovizionării Armatei Române cu materiale de război.

În ceea ce privește viitoarele frontiere, dorința Guvernului român este următoarea: la Sud frontiera va trece pe Dunăre până la confluența Tisei și apoi de-a lungul acestui afluent până la 15 km de orașul Seghedin, iar de aici, excluzând Debreținul, se va îndrepta spre confluența Someșului în Tisa, continuând pe linia de despărțire a apelor până la frontiera Galiției, pe care o va urma și pe frontiera acesteia până la Prut, pe care Guvernul român ar dori să-l aibă ca frontieră definitivă între Rusia și România.

Eu i-am spus lui Brătianu că o astfel de frontieră ar încălca principiul naționalităților în trei locuri, și anume în Bucovina, în Banat și în Rusia Transcarpatică. Brătianu a răspuns că el este gata să cedeze în ceea ce privește Rusia Transcarpatică, dar că Guvernul român acordă o importanță prioritară frontierei pe Prut și Tisa în Banat și că, în cazul când noi refuzăm României linia acestor râuri, el personal nu-și ia răspunderea că România va participa la război și va prefera să-și păstreze neutralitatea până la sfârșitul lui. 

Referitor la momentul intrării României în război, Brătianu a expus părerea lui personală că acesta trebuie să fie fixat prin convenția militară și că, în cazul când tratativele în curs se vor finaliza rapid, el ar putea să coincidă, aproximativ, cu data condiționată de Italia.

În convorbirea de lungă durată se înțelege că eu n-am evitat să-i spun lui Brătianu părerea mea personală că pretențiile României sunt exagerate și că este necesar a se fixa precis data intrării active a României în război.  Oricare ar fi răspunsul nostru la propunerile românilor, aș considera că este de dorit ca el să aibă un caracter împăciuitor și să fiu informat cât mai repede posibil asupra celor hotărâte, pentru a accelera intrarea României în război.

Un astfel de răspuns ne-ar da posibilitatea și de aici înainte să influențăm asupra lui Brătianu prin opinia publică de aici, care va fi extrem de impresionată de hotărârea Italiei. Un alt caracter al acestui răspuns poate fi folosit cu succes de Brătianu cu scopul de a diminua curentul opiniei publice de aici, care este pentru intrarea imediată a României în război.

 

 

 

 

 

Surse: 

http://www.academia.edu/9149838/A_Russian_Diplomat_in_Bucharest_S.A._Poklevskii-Koziell_and_the_Bessarabian_Cause_1919-1920_Engl_

http://www.acum100.ro/node/489

https://www.aesgs.ro/relatiile-politico-militare-si-diplomatice-romano-ruse-in-primul-razboi-mondial-1914-1918/

Publicitate

03/02/2019 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: