CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Istorii amuzante, istorii bizare, istorii atroce …

Martin Laurello - 1

 

Martin Laurello, omul care-și putea roti capul 180 de grade

Martin Joe Laurello avea o capacitate nemaivăzută: își putea roti capul la 180 de grade, fără a-și face rău. Practic,. El era singurul om de la acea vreme care-și putea vedea spatele fără a se uita în oglindă.

Numele său de naștere era Martin Emmerling și  s-a născut în mai 1885 în orașul german Nurenberg. 

Când a observat câtă lume este curioasă să-l vadă în acțiune, Laurello s-a decis să se alăture circului. După ce s-a mutat în 1921, din Germania în America, a început să colinde continentul nord-american împreună cu mai mulți showmeni europeni.

Martin Laurello si colegii

A făcut parte din mai multe circuri, printre care Circul Bailey și circul „Hubert’s Museum” din New Tork. Deși făcea era unul dintre cei mai bizari oameni ai vremii, Laurello era un om absolut normal, cu părul pieptănat cu grijă.Fața îi era mereu bărbierită, iar pantofii lustruiți.

Talentul lui Martin Laurello: un defect fizic

Martin Laurello show

 

 

Flexibilitatea ieșită din comun a gâtului lui Laurello, care-și putea roti capul la 180 de grade fără nicio problemă, avea la bază un defect fizic. Bărbatul s-a născut cu coloana vertebrală îndoită, ceea ce explică flexibilitatea extraordinară a gâtului.Practic, coloana vertebrală a lui Laurello avea forma unui semn de întrebare. 

Cu timpul și cu multă muncă, bărbatul a reușit să-și disloce câteva vertebre, pentru a-și putea face show-ul nestingherit.

Deși putea înghiți lichide cu capul întors, bărbatul nu putea respira. De aceea, nu rezista prea mult în nefireasca poziție.

 

 

Ultima demonstrație filmată a lui Laurello a avut loc pe 24 martie 1952, în timpul unei emisiuni televizate.

 

 

 

 

 

Andrew Carlssin, un  călător în timp?

 

 

Enigme - Andrew Carlssin

În 2003, Biroul Federal de Investigații din SUA a arestat un bărbat acuzat că ar fi comis mai multe escrocherii la bursă.

Pornind cu doar 800 de dolari în buzunar, Andrew Carlssin, a câștigat 350 de milioane de dolari, prin intermediul a 126 de tranzacții riscante.

După ce a fost arestat, Andrew a afirmat că primise informațiile legate de bursă din viitor. Potrivit spuselor sale, el venea din anul 2256, folosindu-se de o mașină a timpului.

În timp ce autoritățile căutau probe împotriva sa, Carlssin a fost eliberat pe cauțiune și a dispărut fără urmă, ca și când n-ar fi existat vreodată.

A fost vorba, într-adevăr, de un om care a călătorit în timp sau era Carlssin un personaj inventat de presa avidă de senzațional?

 

 

 

 

 

Un bărbat avand la activ peste 10.000 de procese în justiție , a dat în judecata Guinness Book of World Records, după ce a primit titlul de „barbatul care a intentat cele mai multe procese” …

10
 

 

 

Figurinele incașe de aur

obiecte misterioase, Figurinele incașe de aur

 

Figurine de aur reprezentând animale misterioase din America de Sud seamănă izbitor cu niște aparate de zbor… Rămâne un mister ce anume a servit drept model pentru aceste obiecte.

În 1996, constructorii germani de modele aeronautice Algund Eeboom și Peter Belting au făcut mai multe teste, încercând să verifice ipoteza că figurinele ar reprezenta mașini zburătoare, construind replici ale figurinelor incașe de aur, la scara 1:16, și le-au echipat cu motoare și sisteme de control prin radio.

Cele două modele nu doar că s-au ridicat de la sol, dar au efectuat și manevre complexe în zbor, chiar și cu motoarele oprite.

obiecte misterioase, Figurinele incașe de aur

 

 

 

 

Lagărul de pe Insula canibalilor – Cea mai sinistră creație a criminalului Iosif Stalin

Insula Nazino este o bucată de pământ de pe cursul râului Obi, din Siberia, situată departe de civilizație,cu un trecut deosebit de întunecat. Avea să dobândească un nume sinistru: „Insula canibalilor”la începutul anilor ’30, când dictatorul sovietic Stalin a deportat aici mii de oameni care se opuneau regimului său de teroare.  

nazino insula canibalilor

O veche fotografie a Insulei Nazino

 La acea vreme, Uniunea Sovietică trecea prin epurările brutale, prin care Stalin îi elimina fizic pe cei pe care îi considera o amenințare la adresa regimului.

Cel mai adesea, era vorba de opozanți din armată sau din cadrul Partidului Comunist. Stalin voia să-i elimine pe toți cei care i-ar fi putut contesta puterea așa că a început să caute o modalitate de elimina  oamenii pe care îi considera periculoși așa că a ales opțiunea deportărilor în masă în pustiul taiglei siberiene.

Milioane de oameni au fost deportați în Siberia, de obicei pentru infracțiuni mărunte sau inventate, cum ar fi faptul că nu aveau actele de identitate asupra lor când erau opriți de raziile  poliției.

În luna mai a anului 1933, 5.000 dintre acești deportați au ajuns pe Nazino, o insulă de doar 600 de metri lățime și 3,2 kilometri lungime. La acel moment, autoritățile nu aveau resursele sau experiența necesare să se ocupe de un număr atât de mare de deportați.

Insula trebuia să fie un lagăr de muncă, iar deportații trebuiau să desțelenească terenul. Însă conducerea lagărului nu primise unelte, ceea ce însemna că prizonierii erau abandonați pe Nazino până când autoritățile decideau ce trebuia făcut cu ei.

La momentul sosirii prizonierilor, insula era o mlaștină nelocuită. Pe ea nu exista nicio construcție. Asta însemna că prizonierii nu aveau unde să se adăpostească pe timp de vreme rea.

nazino insula canibalilor

 

După câteva săptămâni   pe insulă s-a instalat haosul.În lipsa mâncării și a legilor care să îi protejeze pe cei slabi, prizonierii au început să se ucidă între ei. Mulți au recurs la canibalism.Iată ce relatează un martor ocular de pe insula canibalilor:

„Pe insulă se afla un gardian, pe nume Kostia Venikov, care era tânăr. Îi făcea curte unei fete drăguțe care fusese trimisă acolo. O proteja.

Într-o zi, a trebuit să lipsească puțin. Oamenii au prins fata, au legat-o de un plop, i-au tăiat sânii, mușchii, tot ceea ce se putea mânca, totul…

Erau înfometați și aveau nevoie de hrană. Când Kostia s-a întors, fata era încă vie. A încercat s-o salveze, însă pierduse prea mult sânge.”

Deportații disperați au început să-și construiască plute pentru a scăpa de pe insulă. Însă plutele s-au scufundat imediat, iar pasagerii lor au murit înecați. 

 Cei care au reușit, totuși, să traverseze râul au pierit în sălbăticia nemiloasă a Siberiei sau au fost vânați de gardieni. Din cei 6.200 de oameni trimiși pe insula canibalilor, doar 2.000 au supraviețuit până în iunie, când au fost trimiși într-un lagăr de muncă din apropiere, unde mulți au murit din cauza condițiilor dure.

 

 

 

Nimeni nu știe cine a inventat hidrantul de incendiu, deoarece cladirea în care era deținut patentul său a ars din temelii în 1836…

 

 

1

 

 

In 2014, copacul memorial dintr-un parc din  Los Angeles dedicat lui George Harrison, fost membru al celebrei trupe de muzică pop The Beatles,  a fost distrus din cauza unei invazii de cărăbuși (beetles).

 

 

George Harrison memorial tree, killed by beetles, to be replaced today

 

 

O statuie care-l reprezintă pe Iisus om al străzii dormind pe o bancă, a fost amplasată într-o zonă din localitatea americană Orlando, unde oamenii străzii nu au voie sa doarma pe bănci.

 

 

 

 

 

 

7

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

 

https://incredibilia.ro/cele-mai-infricosatoare-descoperiri/

http://metropotam.ro/La-zi/10-intamplari-istorice-ironice-pe-care-doar-cei-cu-un-simt-al-umorului-ciudat-le-vor-aprecia-art2047421997/

http://thechive.com/2017/11/12/andrew-carlssin-a-time-traveller-who-got-busted-for-insider-trading-8-photos/

https://www.theaustralian.com.au/news/world/stalins-island-exiles-turned-to-cannibalism/news-story/5abf85a133b67bb2d53c4d4ac3597e02?sv=73a9c9fbdfa28b23fae95946f6cb88fd&nk=443719b64bd2a7d25e307a498d69ba2c-1548948921

Publicitate

31/01/2019 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 31 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

Ziua de 31 ianuarie în istoria noastră

1418: A murit Mircea cel Batrân, domn al Țării Românești între anii 1386-1418, erou al luptei antiotomane.

A fost înmormântat la mănăstirea ctitorie a sa de la Cozia, la 4 februarie 1418, fiind urmat la domnie a urmat fiul său Mihail I, asociat la tron  încă din 1408.

 

 

Nascut in 1355 , „Principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul german Leunclavius, Mircea cel Bătrîn , era fiul lui Radu I și fratele lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, la 23 septembrie 1386.

În actele oficiale,  Mircea apare ca „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpînitorul, Io Mircea mare voievod și domn…”.

 În istoriografia română il gasim și sub numele Mircea cel Mare. Afland țara în plin proces de dezvoltare, Mircea Voievod continua consolidarea economiei, armatei, administrației și bisericii, centralizeaza puterea, emite monedă, stimulează comerțul, dezvoltă mineritul și agricultura.

În timpul domniei sale, ţara a cunoscut și o puternică întărire a armatei  şi o afirmare politică pe plan  internaţională îndeosebi în sud-estul Europei; remarcabil comandant militar, abil om politic şi diplomat, a întreţinut bune relaţii cu Ungaria, Polonia şi Moldova; a repurtat importante victorii împotriva turcilor, fiind cel mai activ exponent al luptei antiotomane din vremea sa.

 Semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur. Totodată, domnul român a fost obligat să trimită la Constantinopol un fiu drept garanție.

 A  domnit peste Valahia timp de 32 de ani. In timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est.

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, și mentiona:

„Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

1834: S-a  deschis la București, Școala de muzică vocală, de declamațiune și literatură a „Societații Filarmonice”.

1844: Adunarea Obştească a Moldovei a votat, la propunerea domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), Legea în baza căreia ţiganii aparţinând Bisericii şi aşezămintelor monastice deveneau liberi.

La 14 ianuarie 1844, au fost eliberați și țiganii robi ai statului.

 

1854: S-a născut matematicianul David Emmanuel, considerat întemeietor al şcolii matematice moderne din ţara noastră; membru de onoare al Academiei Române din 1936; (m. 1941).

Imagine similară

1920: Se inaugurează Universitatea din Cluj, deschisă de Consiliul Dirigent al Ardealului în prezența Regelui Ferdinand I al României unite.

 

1926: S-a născut Dominic Stanca, poet, prozator, dramaturg, traducător şi actor; soţul regizoarei Sorana Coroamă;(m. 1976).

1929: S-a născut prozatorul şi eseistul Constantin Mateescu.

  1937: S-a născut Mircea Micu, poet, prozator şi publicist; (m. 2010).

  1937: S-a născut actorul român de teatru și film Marin Moraru; (m. 2016).

 

 

 

 

 

 

1953: S-a născut la Iași, Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, compozitor, instrumentist (baterist) şi orchestrator; a făcut parte din trupele „Roşu şi Negru” şi „Phoenix”, iar apoi şi-a creat propriile formaţii şi proiecte muzicale, abordând genuri muzicale diverse – de la rock la jazz, de la etno la balcano, de la pop la rock simfonic.

 

 

 

 

 

 

1955: S-a născut jucătoarea de tenis de câmp Virginia Ruzici, câştigătoare a turneului de la Roland Gaross în 1978; stabilită în Franţa.

Imagini pentru Virginia Ruzici,photos

1964: Guvernele român şi suedez au hotărât  ridicarea legaţiile lor de la Bucureşti şi Stockholm la rangul de ambasade. Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări fuseseră stabilite, la rang de legaţie, în data de 19 martie 1916.

1967: România și Republica Federala Germania au stabilit relații diplomatice la nivel de ambasadă, ţara noastră fiind, după URSS, primul stat din blocul comunist care a stabilit relaţii diplomatice, la rang de ambasadă, cu R. F. Germania.

1980: A murit poetul Valeriu Bucuroiu; (n. 1934).

  1985: A murit Mihai Zavergiu, medic cu   o bogată activitate ştiinţifică în domeniul medicinei social-preventive  şi prozator (a debutat în anul 1923, sub pseudonimul Marcel Olin); (n. 1894).

 1987: A murit prozatorul Nicolae Velea; (n. 1936).

 

  

1990: A murit regizorul de film şi scenaristul Alexandru Tatos.

 

 

 

 

Alexandru (Sandu) Tatos, s-a născut pe 9.03.1937 la București. A absolvit Secția de Regie Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1969, la clasa prof. Radu Penciulescu, asistent Mihai Dimiu.În 1971 montează două piese de commedia dell arte, „Nebunia lui Pantalone” și „Farsa lui Pathelin”, ptr. „Televiziunea Română”.

Începand din 1973, se alătură de colegul și prietenul său, regizorul de film Dan Pița, cu care filmează primele 6 episoade din primul serial TV „August în Flăcări” (TV)(1974). 

Cel mai bun film al său este considerat „Secvențe”, din 1982, care se ocupă, în 3 episoade, cu viața unei echipe de filmare, dintre care regizorul este jucat de Tatos însuși, care anticipează parcă „noul film românesc”, ce avea sa vină peste 18 ani…

A reușit să facă 9 filme, dintre care ultimul, „Cine are Dreptate” (1990), pe un scenariu de Paul Everac, cu Oana Pellea, a ramas neterminat.

A ținut un jurnal, ceea ce era foarte periculos, la timpurile acelea, în care dezvăluie multe detalii din viața de zi cu zi, frica de a nu rata și față de concurența colegilor, („frustul minimalist” al lui Mircea Daneliuc, „oniricul” și „estetul” Dan Pița), lupta zilnică cu toate cele, dar și cu sistemul comunist, cu cenzura etc., publicat postum sub titlul „Pagini de Jurnal”, 1994, Editura „Albatros”.

A murit la 31 ianuarie 1990 la București, la 53 de ani, la numai o lună după „Revoluție”, după căderea sistemului atât de urât de el, schimbare ce și-a dorit-o în toți anii, răpus de o boală cruntă (abces pulmonar), care i-a curmat viața…

2003: A murit  scriitorul  si epigramistul român Nicolae Fulga; (n. 1935).

A scris printre multe alte epigrame, intre care pe aceasta:

 

“Echipa de dansuri a Poliţiei

Joacă bine, meritoriu,
Sună bine şi arcuşul.
Şi-au mărit şi repertoriu’
Cu… bătuta şi căluşul.”

2004: A murit Ion Barnea, arheolog şi istoric de artă bisericească; studii de arheologie paleocreştină în România şi bizantinologie; membru de onoare al Academiei Române din 1999; (n. 1913).

2008: A murit teatrologul şi eseistul Virgil Brădăţeanu;  (n. 1927).

  2008: A murit regizorul Cristian Munteanu; regizor artistic la Radiodifuziunea Română din 1962; după decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a Redacţiei Emisiunilor Culturale. Peste o mie de piese de teatru radiofonic aflate în fonoteca Radioului poartă semnătura lui; (n. 1936).

  2009: A murit inginerul Virgiliu N. Constantinescu. A avut o bogată activitate didactică şi peste 40 de ani de muncă de cercetare în diferite domenii ale mecanicii; a fost 

membru titular al Academiei Române din 1991 şi preşedintele al acestui for între anii 1994-1998.

2011: A decedat Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maranuresului, ÎPS Bartolomeu Anania; (n. 18 martie 1921).

  Î.P.S. Bartolomeu (numele de mirean: Valeriu Anania), a fost arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului (din 1993) şi mitropolit al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (întronizat la 25.III.2006)

Teolog, dramaturg, poet şi traducător de renume, a fost  membru de onoare al Academiei Române din 2010 ; (n. 1921).

2013: A murit filozoful şi profesorul Titus Raveica, primul preşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului (1992-1996); (n. 1935).

Titus Raveica, primul preşedinte al CNA, a murit

  Strălucit profesor universitar, doctor la Catedra de Filosofie a Universităţii din Iaşi, important om de cultură, Raveica rămâne un reper important în istoria CNA”. S-a născut pe 29 august 1935, în satul Şcheia, comuna Grajduri, care aparţinea atunci de judeţul Vaslui (în prezent judeţul Iaşi), se arată pe site-ul Bibliotecii Judeţene din Vaslui. A absolvit Şcoala Medie de Comerţ şi Cooperaţie din Vaslui (1949 – 1953), după care s-a orientat spre ştiinţele filosofice şi s-a înscris la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. După terminarea facultăţii, în anul 1958, s-a întors la Universitatea ieşeană Alma Mater Iassiens, unde s-a afirmat, timp de 40 de ani, ca profesor.

A urcat toate treptele ierarhiei universitare, până la profesor universitar, doctor la Catedra de Filosofie, şef de catedră, secretar ştiinţific al Facultăţii de Filosofie. În perioada 1990 – 1992 a fost senator, pe listele FSN, funcţie din care a demisionat în 1992. Totodată, între anii 1992 şi 1996, Titus Raveica a fost preşedinte al CNA.

În anul 1997 a revenit la Catedra de la Facultatea de Filosofie din Iaşi. Titus Raveica este autorul volumelor „Giordano Bruno” (1974), „Eseuri filosofice” (1975), „Istoria filosofiei moderne”, 2 vol. (1975), „Figuri şi crochiuri” (1975), „Memoria amfiteatrelor” (1994).l preşedinte al instituţiei (între anii 1992 şi 1996).

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  2. Istoria md.;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. Wikipedia;

  5. http://www.worldwideromania.com

  6.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte;

  7. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

 

31/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ISTERIA ANTIROMÂNEASCĂ ÎN AN CENTENAR

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru isteria antiromaneasca  photos

 

 

 

 

Și nu, nu-i vorba despre o competiție clasică între niște grupări politice care se bat pentru același electorat. Dacă ar fi așa, ar trebui  să promoveze mesaje similare și să încerce să atragă de partea sa cetățenii cu afinități românești.

Nu observăm nicio deschidere spre o potențială îmbrățișare a vectorului românesc, dimpotrivă, vedem cum sunt marginalizați inclusiv cei din interior, care îndrăznesc să spună cu voce tare vreo vorbă la temă, de parcă a fi român și a vrea Unirea ar fi ceva mizerabil.

Pe de altă parte, așa-numitul război cu oligarhia, pe care îl prezintă ca fiind misiunea lor supremă, arată cam ciudat. Pentru că, la o privire mai atentă, vom observa că aici ei sunt foarte părtinitori.

Adică luptă împotriva unui oligarh, cot la cot cu alți oligarhi. În accepția lor, nu toți oligarhii sunt răi, or, în acest caz, este cam deplasat să te autodefinești ca fiind mișcare antioligarhică.Faptul că aceste organizații nu sunt suficient de reprezentative pentru românii dintre Prut și Nistru nu poate fi pus la îndoială, totuși, această atitudine denotă nu regrete sau dezamăgire, ci dușmănie pe față.

Nu doar față de oamenii pe care i-am numit, ci și în raport cu ideea unionistă, în general. De câte ori i-am auzit spunând că, astăzi, unirea cu România ar însemna, de fapt, contopirea a două oligarhii, că nu-i bine să vorbim despre asta atât timp cât nu ne-am făcut ordine la noi acasă, că România ar trebui să-și rezolve întâi propriile probleme, bla, bla, bla.

 Politicienii responsabili nu-și pot permite să bagatelizeze instituțiile unui alt stat, mai ales când acesta îți este frate de sânge. Și te ajută necondiționat.

Or, cel puțin în ultimii ani, politicienii din România, indiferent de culoarea politică și ostilitățile interne, au manifestat o solidaritate exemplară și unanimă față de Republica Moldova. Cu foarte mici excepții. Când a fost vorba să ne ajute, au ridicat cu toții mâna, fără să strâmbe din nas.

Și, dacă e să fim sinceri, măcar în raport cu noi înșine, cele peste 260 de grădinițe, reparate din banii României, sutele de autobuze școlare, donate copiilor noștri, multiplele proiecte de infrastructură, finanțate parțial sau integral de autoritățile de la București, creditele preferențiale acordate în momente critice, nemaivorbind de interconectarea energetică, atât de importantă pentru noi, sunt proiecte demarate și executate cu guvernarea PSD.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru podul de flori photos

 

 

 

 

 

 

 

 

Așa că noi ar trebui să fim un pic mai atenți, atunci ne manifestăm propriile simpatii și antipatii față de partidele de peste Prut.Privită dinspre noi, România nu poate avea o singură culoare, nu poate fi doar roșie-pesedistă, albastră-useristă sau galbenă-penelistă. E tricoloră. De la culorile drapelului, nu ale partidelor politice. Pentru că ei tot așa ne văd pe noi.

E o chestiune de bun simț, până la urmă. Maia Sandu și Andrei Năstase ar fi bine să-și țină în frâu frustrările și ambițiile și, dacă tot au pașapoarte românești, să aștepte alegerile și atunci să se expună. Pentru că, dacă ajung aici la putere, s-ar putea să ne compromită pe toți.

S-au împlinit 100 de ani de la reîntregirea României, țara din care am făcut și noi parte.

Prin urmare, are o încărcătură simbolică aparte, provoacă vibrații și poate trezi instincte. Se știe că, în astfel de momente, patriotismul explodează și poate căpăta proporții de nebănuit.

Admit că greșesc, dar pare să existe o legătură între acest eveniment și ceea ce se întâmplă, în prezent, la Chișinău și București (https://vox.publika.md/politica/isteria-antiromaneasca-in-an-centenar).

 

 

 

 

 

31/01/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: