CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 19 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

Ziua de 19 ianuarie în istoria noastră

1629: A decedat Mitropolitul Moldovei si Sucevei, Anastasie Crimca; (n.1560).

S-a născut în a doua jumătate a secolului XVI. Datele biografice din perioada iniţială a vieţii sale sunt cunoscute cu aproximaţie. Se admite că este de baştină din Suceava, din familia negustorului Ioan Crimca. Numele său de mirean era Ilie, căruia în 1587 domnitorul Petru Şchiopul i-a dăruit pentru slujba credincioasă o selişte.

Se presupune că s-a călugărit în acelaşi an la mănăstirea Putna, ca un an mai târziu să devină egumenul mănăstirii Galata din preajma cetăţii de scaun a Ţării Moldovei.

 

În timpul stăpânirii lui Mihai Viteazul în Moldova, este ales episcop al Rădăuților (iunie 1600); în septembrie 1600 a pierdut scaunul, retrăgandu-se la moșia sa Dragomirești, lângă Suceava.

În 1602 a ctitorit (împreună cu frații Lupu și Simion Stroici) o bisericuță, devenită apoi bolniță, iar mai tîrziu biserica monumentală a mănăstirii care se va numi Dragomirna, cu hramul „Pogorarea Duhului Sfânt”, una dintre cele mai de seamă creații arhitectonice ale începutului de epocă modernă în spațiul românesc.

În primăvara anului 1606 este ales episcop de Roman, iar în primăvara lui 1608 mitropolit al Moldovei, cu reședința în Suceava, păstorind până la moarte (cu o întrerupere în anii 1617 – 1619).

În calitate de mitropolit a luat măsuri pentru o mai bună desfășurare a vieții mănăstirești și pentru scutirea slujitorilor Bisericii de dări; a avut o atitudine potrivnică închinării lăcașurilor așezămintelor din afara țării și împotriva călugărilor străini aflați în mănăstirile moldovene (în marea lor majoritate greci).
Anastasie Crimca – portret fantezist de la Manastirea Dragomirna

A îndeplinit două misiuni diplomatice în Polonia, din încredințarea domnilor țării; a înființat, cu cheltuiala sa, un spital în Suceava (1619), acesta fiind primul atestat documentar în mediul urban de la noi. A purtat o grijă deosebită ctitoriei sale Dragomirna.

Aici a creat o adevarată școală de caligrafi miniaturiști, Crimca însuși fiind înzestrat cu talent artistic deosebit.

Se constată o similitudine între decorațiile picturale ale lăcașului și miniaturi, evidențiind influența pe care a exercitat-o asupra picturii murale a Dragomirnei.

După spusele specialiştilor, până în prezent se cunosc nouă manuscrise executate de Anastasie Crimca, iar altele trei doar semnalate. Dintre cele mai cunoscute opere de copist ale cărturarului moldovean fac parte „Tetraevanghelierul” şi „Evanghelia” din 1609, două Liturghiere din 1610, „Tetraevanghelierul” din 16114, „Liturghierul” şi „Psaltirea” din 1616, precum şi un „Apostol” din 1619, toate aflate în colecţiile din România.

De asemenea lui Anastasie Crimca i se atribuie, reieşind din maniera de executare, un şir de alte manuscrise în număr de circa 25. Dintre acestea 13 aparţinînd lui Anastasie şi şcolii sale caligrafice au fost identificate în bibliotecile şi arhivele din Ucraina şi Rusia.

Alte opere ale lui Anastasie Crimca au ajuns în bibliotecile din Viena, după anexarea Bucovinei (n.r. Moldovei de nord) de către austrieci. Cercetătorii constată că în opera lui A. Crimca sunt originale interpretări picturale ale literaturii creştine şi ca imaginaţie depăşesc modelele clasice bizantine şi slave.

A. Crimca este cunoscut şi ca autor al unui imn religios în limba slavonă „Vers de plîngere al omului căzut adresat sufletului său2, operă cu profund conţinut de morală creştină. În primele decenii ale secolului XVII, activitatea cărturărească a lui Anastasie Crimca a dat un nou şi puternic suflu culturii de limbă slavonă în Moldova.

În perioada imediat următoare cărţile sale au servit drept izvoade şi modele caligrafice pentru copiştii de carte manuscrisă în limba română.

Manuscrisele din țară: „Apostolul de la Viena” și un Tetraevanghel din Lvov cuprind peste 250 de miniaturi (scene și portrete biblice), la care se adaugă frontispicii și inițiale înflorate și 15 autoportrete lucrate de mitropolit sau de ucenicii lui.

1806: S-a născut in localitatea Bezin (azi Donici, in Orhei, R.Moldova, fabulistul roman Alecu Donici ; (d. 21 ianuarie 1865).

Creatia sa a fost influentata  de fabulele lui La Fontaine și Krilov. In 1835 s-a  evidențiat ca traducator in revista moscovita Teleskop, traducand fabule de Pușkin și Krilov.

In cooperare cu Constantin Negruzzi traduce și publica “Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin “Țiganii”(1837) și alte creații ale clasicilor literaturii universale.

La Iași, deține o funcție în Epitropia școlilor, apoi – cea de asesor al curții de apel, activează și ca membru al divanului obștesc. Se alătură inițiativelor culturale legate de dezvoltarea învățămîntului public, a presei periodice, a teatrului național.

Întreține legături strînse cu aproape toți literații moldoveni, colaborează la „Albina Românească”, „Dacia literară”, „Propășirea” și la alte publicații periodice. În afară de fabule, a compus poezii și piese de teatru. Creația lui Donici a fost înalt apreciată de Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri și alți contemporani.

  Eminescu insuși îl situa printre scriitorii care „și-au încuscrit talentul individual cu geniul poporului…”, numindu-l, în poezia „Epigonii” – „Donici, cuib de-nțelepciune”.

A murit la 21 ianuarie 1865 la Iași, în Principatele Unite.

OPERA:

Fabule, pref. de C. Negruzzi, Bucuresti, f.a.:
Povestea fabulei, pref. de C. Negruzzi, f.a.;
Fabule, Chisinau, 1936; Fabule, Bucuresti, 1936;
Fabule, Iasi, 1840 (ed. II, 1842);
Fabule, ed. ingrijita de V. Ciobanii, pref. de E. Boldan, Bucuresti, 1952 (ed. II. 1956; ed. in, 1958).

Traduceri:

A. S. Puskin, Tiganii, Bucuresti, 1837;
Satire si alte poetice compuneri de printul Antioh Cantemir, in colaborare cu C. Negruzzi, Iasi, 1844 (ed. II, 1858).

1821: S-a constituit Comitetul de Oblăduire, menit să asigure conducerea Țării Românești până la stabilirea succesorului fostului domnitor, Alexandru Șuțu, decedat cu o zi înainte.

Comitetul l-a desemnat pe Tudor Vladimirescu „să ridice norodul la arme” pentru răsturnarea regimului fanariot, înlăturarea stăpânirii otomane şi cucerirea independenţei ţării.

 Dar programul lui Vladimirescu nu se limita la cucerirea independenţei, ci dorea eliminarea corupţiei și a fiscalității excesive, abolirea privilegiilor boiereşti, dreptate și egalitatea tuturor în faţa legii și înlăturarea regimului fanariot din Muntenia.

 

 

Tudor Vladimirescu si pandurii sai la Bucuresti (1821) - foto: historia.ro

Tudor Vladimirescu si pandurii sai la Bucuresti (1821) – foto: historia.ro

 Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureştiul în fruntea unei cete de arnăuţi,  îndreaptându-se  spre Tîrgu Jiu, unde va ajunge la 21 ianuarie.

 Pe 23 ianuarie a adresat norodul românesc „Proclamația de la Padeș”, unul dintre documentele programatice ale Revoluției de la 1821, care a marcat începutul procesului de renaştere naţională și întemeiere a României moderne

1834: Se deschide, la Bucureşti, Şcoala de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Societăţii Filarmonice, nucleul viitorului Conservator. Primul director şi profesor de literatură a fost Ion Heliade Rădulescu.

 

 

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București), scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă. foto - Ion Heliade-Rădulescu (portret de Mișu Popp): ro.wikipedia.org

Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802, Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București), scriitor, filolog și om politic român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă

1849: La 19 ianuarie /1 februarie,  moţii înfrâng o oaste maghiară la Mărişel, în timpul apărării eroice a regiunii Munţilor Apuseni de către armatele ţărăneşti comandate de Avram Iancu.

Hălmagiul este ocupat după o lupte grele intre trupa maiorului ungur Beke Jozsef compusă din 3500 secui, care dispunea de şase tunuri şi lăncierii şi puşcaşii români conduşi de  Ioan Buteanu.

În această luptă s-a distins ţăranca Palaghia Roşu.

1857 : La Chişinău, Basarabia ţaristă, este încheiat Protocolul in baza  căruia a fost trasată noua frontieră dn partea de sud a acestui teritoriu, anexat de Rusia in 1812.

Hotarele principatelor româneşti 1856-1859

Hotarele principatelor româneşti 1856-1859

In urma  războiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus,  judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail au reintrat timp de 22 de ani între 1856 şi 1878,  în componenţa Principatului Moldovei, respectiv din 1859 a României.

 

1872: S-a născut   sculptorul român de origine germană, Frederic Storck ), fiul sculptorului Karl Storck  si fratele sculptorului Carol Storck și soțul pictoriței Cecilia Cuțescu Storck.

CeaFred1

                        

                    Cecilia Cuțescu –  Storck        Frederic Storck

Frederic Storck, era fratele sculptorului Carol Storck şi soţul pictoriţei Cecilia Cuţescu Storck.  A studiat la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe Ion Georgescu, apoi la München.

A fost profesor la Şcoala de arte frumoase din Bucureşti şi membru fondator al societăţii Tinerimea artistică.

A executat  portrete remarcabile (Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski, Anastase Simu, regele Carol I al României, Regina Elisabeta, Friedrich von Schiller, Johann Wolfgang von Goethe, Alfonso Castaldi, Spiru Haret etc.) și sculpturi alegorice („Adevărul”, pentru Palatul de Justiție din București, „Industria”, „Agricultura” pentru Palatul Administrativ din Galați.

A decedat la  26 decembrie 1942.

1889: Statul român a devenit proprietarul tuturor căilor ferate de pe teritoriul României, care aveau la acea dată o lungime totală de 1.377 km.

1890: S-a nascut  Stefan Procopiu, fizician român, Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Iaşi, membru al Academiei Române, desemnat în două rânduri în comisia de recomandări la Premiul Nobel.

 

Este descoperitorul magnetonului Bohr-Procopiu (1919, alături de Niels  Bohr) si  al Efectului Procopiu de depolarizare a luminii.

Savantul de talie mondială a încetat din viață în Iași la 22 august 1972 A publicat 177 de lucrări științifice.

 

1905: A încetat din viaţă medicul ceh, naturalizat român, Felix Iacob, membru titular al Academiei Române din 30 iunie 1879 și vicepreședinte al Academiei Romane; (n. 6 ianuarie 1832).

 

 

 

 

 

 

A fost o personalitate științifică în domeniul igienei, îndeplinind funcția de medic-șef al Capitalei și a participat la Războiul de Independență al României conducând spitalele militare din Turnu Măgurele.

 1922 : În România, se formează un guvern liberal în frunte cu Ionel I.C.Brătianu.

 

1930: S-a nascut la Petrila, jud.Hunedoara,  dirijorul si compozitorul de etnie maghiara Ludovic Bacs, fondator si conducator al Orchestrei de camera “Musica rediviva” din Bucuresti.

A decedat la 30 iunie 2015.

 

 

 

 

Între 1962-1968 a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră

Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957.

 

 

 

1932: S-a născut  solistul vocal, compozitorul si orchestratorul român Constantin Drăghici; (d.9 aprilie 2015).

 

 

Din 1953 a fost angajat timp de trei ani în Ansamblul Doina al Armatei, iar in 1956  se angajează în Corul Operei din Cluj. In 1957 intră la Conservator.

A fost  remarcat de cantaretul de opereta Ion Dacian și vine la invitația acestuia la București. Din 1960 face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București.

Își continuă studiile la Conservatoul „Ciprian Porumbescu” pe care le termină în 1962. Abordează și muzică ușoară de estradă.

În 1961 debutează la televiziune cu piesa Nu ești de vină tu de Enrico Fanciotti devenind  o prezență constantă a emisiunilor realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț.

În 1962 obține Medalia de Bronz la Festivalul Tineretului de la Helsinki cu melodii compuse de Nicolae Kirculescu și Henri Mălineanu.

În 1967 obține premiul al III-lea la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia cu compoziția proprie N-ar trebui. Alături de Teatrul Constantin Tănase face turnee în Franța, Germania, Italia, Rusia, Polonia, Bulgaria. Înregistrează pentru case de discuri din Germania (Amiga, Show, BASF). Participă la inaugurarea canalului german de televiziune în culori.

Împreună cu teatrul Ion Vasilescu face turnee în Israel.

Artistul si-a petrecut o bună perioadă din viață în SUA. În 1982, în urma unui contract la Town Hall, New York, i se oferă un angajament pentru încă un an. Cântă în programe de night club, musicaluri.

În Los Angeles colaborează cu Margareta Pâslaru și cu formația lui Radu Goldiș, iar în 1990 se întoarce în țară și susține recital la Festivalul Mamaia. În perioada 1992-1995 se stabilește în Germania și apoi revine în Romînia.

 

 

 

 

 

 

 

1951 : A decedat  C.C. Nottara, compozitor şi violonist, critic muzical,  fiul actorului Constantin I. Nottara. A fost membru fondator şi dirijor al Orchestrei Municipiului Bucureşti (1929-1939), dirijor al Orchestrei Radio (1933-1938) şi membru fondator al Societăţii compozitorilor români (1940); (n. 1890).

 

 

 

 

 

 

 

 A studiat vioara la Conservatorul din București  perfecționându-se ulterior la Paris. Printre lucrările sale se numără un poem pentru vioară și orchestră (1920), o suită (1930), „Poemul Păcii” (1948), un nonet, baletul mimodramă „Iris”, operele „La drumul mare” (după Cehov, 1941), „Se face ziuă” (după Zaharia Bârsan, 1943), Ovidiu (după Vasile Alecsandri, 1950).

Aflată la început sub influența impresionismului francez, creația lui Nottara s-a integrat treptat tendinței primelor decenii ale secolului XX de formare a unui stil național românesc.

 

 

1971: A murit Martin Bercovici, inginer energetician român de origine evreiască, unul dintre pionierii planurilor de electrificare a Romaniei; membru al Academiei Oamenilor de Știință din România și din 1963, membru titular al Academiei Române; (n.24 august 1902, Bărlad).

 

 

 

 

 

 

1973 : A decedat la Avrig, jud.Sibiu, Romulus Cândea, istoric român, membru corespondent al Academiei Române; (n. 7/19 octombrie 1886, Avrig).

A fost profesor de Istorie bisericească și discipline pedagogice la Institutul de teologie pedagogică din Sibiu (1915-1919), profesor de Istorie bisericească universală la Facultatea de Teologie din Cernăuți (1919-1922),titular al catedrei de istorie universală medie, modernă și contemporană de la Facultatea de Litere și Filosofie din Cernăuți (1922 – 1940), profesor de Istorie universală la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1940- 1947, între 1940 și 1945 refugiată la Sibiu).

De asemenea a fost Decan al Facultătii de Litere și Filosofie din Cernăuți între anii 1923-1924, apoi Rector al Universității din Cernăuți între anii 1925 – 1926.

Romulus Cândea a fost Membru corespondent al Academiei Române din 1929, membru laic în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Cernăuților și în Congresul Național Bisericesc, deputat și senator din partea Universității din Cernăuți.

Este întemeietorul  Institutul de istorie şi limbă al Universitatii din Cernăuţi.

 

 

 

1981:  A decedat Catinca Ralea, traducătoare, regizoare de film, actriță și realizatoare de emisiuni radio-tv din România.

A fost fiica  criticului literar Mihai Ralea  si sotia actorului Emanoil Petrut; (n.5.septembrie 1929).

 

 

 

A condus secția de limbă engleză la Radio Romania  mai mulți ani.

La București există o stradă numită în cinstea ei, iar la Societatea Română de Radiodifuziune, o sală este numită în cinstea ei.

 

 

 

 

1999:  Greva minerilor din Valea Jiului. După forţarea barajului din Defileul Jiului, minerii intră în Târgu Jiu. Armata a avertizat ca va interveni “dacă forţele de ordine nu vor reuşi să controleze situaţia”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Preşedintele  Emil Constantinescu a anunţat că autorităţile sunt hotărâte să împiedice repetarea descinderilor minerilor în Capitală din 1990 şi 1991. Minerii au refuzat  să negocieze cu o comisie guvernamentală desemnată în acest sens.

Ministrul de Interne Gavril Dejeu  a demisionat după ce minerii au trecut de toate barajele forțelor de ordine din Defileul Jiului. Președintele Constantinescu a anunțat că autoritățile sunt hotărâte să împiedice repetarea descinderilor minerilor în Capitală din 1990 și 1991. Minerii au refuzat să negocieze cu o comisie guvernamentală desemnată în acest sens.

2015: A decedat la Ploiesti, marele inventator român Virgilius Justin Capră (n. 22 februarie 1933, Măgureni, județul Prahova).

A fost un profesor și inginer român care a inventat mai multe vehicule cu consum redus de carburant și care a inventat un jet pack ⁠(en).

 

 

 

 

 

 

 

A primit diferite distincții și premii de anvergura redusă precum: Premiul Arca, Premiul Ifia Eco pentru cea mai bună invenție ecologică (triciclu electric sau hibrid, împreună cu Marian Velcea); diploma Eureca Gold Medal pentru același aparat; diploma Salonului Internațional de invenții de la Geneva și Premiul Dan Voiculescu și multe altele.

 

 

 

 

 

Citiți și :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/19/o-istorie-a-zilei-de-19-ianuarie-video-3/

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;

  2. Istoria md.;

  3. Istoricul zilei blogspot.com;

  4. Crestin Ortodox.ro;

  5. Wikipedia;

  6. http://www.worldwideromania.com

  7.  Bogdan Murgescu, Istoria Romaniei in texte

 

 

19/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Dicționarul „moldovenesc – românesc”, un nou pas făcut de forțele antinaționale autobotezate „stataliste”, în ofensiva lor de așa zisă „moldovenizare”a vieții publice

 

 

 

 Imagini pentru foto ne-am zaibit

 

 

 

MOTTO:

   „A  promova sub orice formă o limbă moldovenească, deosebită de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică. Din punct de vedere istoric și practic este o absurditate, o utopie și din punct de vedere politic e o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnico-cultural”.

Eugen Coșeriu

Imagini pentru photos Eugen Coşeriu

Eugeniu Coșeriu (sau Eugenio Coseriu, n. 27 iulie 1921, comuna Mihăileni, județul interbelic Bălți, România, azi în Republica Moldova – d. 7 septembrie 2002, Tübingen, Germania) a fost un lingvist român din exil[9], membru de onoare al Academiei Române (din 1991). Este fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen.

Părinte a ceea ce azi se numește lingvistica integrală, Eugeniu Coșeriu este unul dintre cei mai importanți lingviști ai secolului XX.

Primul dictionar moldovenesc – românesc

A fost publicat la Chisinau primul dictionar „moldovenesc – românesc”, catalogat de analiștii politici drept un nou pas făcut de forțele antiromânești autobotezate stataliste,  în ofensiva lor de așa zisă  moldovenizare a vietii publice. Dictionarul a fost  o premiera pentru Republica Moldova si contine 19.000 de cuvinte si forme lingvistice, are 340 de pagini si a aparut intr-un tiraj de 5.000 de exemplare.

Autorul dictionarului,  Vasile Stati, considerat unul dintre promotorii cei mai activi ai teoriei moldovenismului de peșteră, în vogă în anii dominației puterii  sovietice. Potrivit acestei teorii, moldovenii si romanii ar fi chipurile doua natiuni care ar vorbi chipurile doua limbi diferite.

Potrivit lui Stati, „cartea este destinata profesorilor, elevilor, studentilor, politicienilor, inclusiv prim-ministrilor, fiind o sursa cuprinzatoare de informatii pentru toti purtatorii limbii moldovenesti si pentru purtatorii limbii românesti”.

Așa zisul dicționar al lui Stati porneste cu o teza foarte clara, ca sa inteleaga toata lumea:

“Discriminarea lingvonimului limba moldoveneasca urmareste deznationalizarea moldovenilor, prefacerea lor in toalpa (turma) romaneasca, care miine-poimine ar vota orice, inclusiv inglobarea ocinei stramosesti – a Moldovei in componenta unei noi Romanii Mari. Acesta este telul final, «eminamente politic», al campaniei romanesti de anihilare a limbii moldovenesti”.

Iar mai departe mankurtul Stati vine cu argumente pretins academice si “nepolitizate” profund ofensatoare pentru poporul român, de felul urmator:

“Reproducem doar citeva mostre de antimoldovenism expansionist-nationalist romanesc. Dictionarul general al limbii romane (1987) de V. Breban afirma fara vreo remușcare: Moldoveneasca – «dans popular romanesc». Si punctum.

Adaugitorii politici ai «editiei revazute»  a Dictionarului universal al lui Lazăr Șăineanu adauga: «Moldovan – 1. Roman (originar din Moldova); 2. (prin specializare) nume ce-si dau romanii din Republica Moldova; basarabean»…

Am retinut asigurarea dlui M. Geoana ca «declaratii care nu fac bine ambelor parti» nu se vor mai pronunta. La nivel politic. Studiul nostru nu este un document politic.

De aceea ne permitem să amintim diferitilor adăugitori falsificatori, nationalisti-expansioniști ca fonetiștii, etnopsihologii, fizionomiștii moldoveni, francezi, germani, austrieci, unguri, ucraineni, rusi, pornind de la etinomul «rom», de la un numar impunator de cuvinte romani (țigănești) in DEX, de la tenul smolitel al traitorilor dintre Carpatii Meridionali si Dunare, au mai mult decit suficiente motive pentru a tiraja: Roman – 1. Rom (originar din Valahia); 2. spec. Nume ce-si dau romii din Vlahia; vlah”(p.9).”

Imagini pentru dictionar moldovenesc roman photos

Acest dictionar ar fi fost facut pentru Adrian Nastase…

Ziarul Flux de la Chișinău a extras si citeva exemple din noul dictionar, fără a preciza insa care este varianta moldoveneasca si care e cea româna în opinia autorului. Spre exemplu, „capac la cratiță” s-ar traduce drept „acoperis”, „cumsecade, de treaba” prin „acătarii”, „blonda” prin „albineata”.
Ziarul „Comunistul”, din R.Moldova  titra, imediat la apariția acestui așa zis dicționar : „Moldovenii il lumineaza pe premierul românesc”. Autorul articolului scria ca moldovenii au editat dictionarul moldovenesc – românesc „pentru a-i salva onoarea premierului roman, Adrian Nastase”.

Participind la o reuniune de la Trieste, in noiembrie 2001, „Nastase a ramas cracanat (s.n.) cînd a citi pe una din cabinele translatorilor «limba moldovenească»”. Atunci, seful guvernului român ar fi declarat oficial de la tribună că, pina cînd nu se va face un dictionar româno-moldovenesc, el va continua sa creada ca limba pe care a vorbit-o reprezentantul Republicii Moldova este limba română. „

Acum, se spune in articol, „e rândul lui Adrian Nastase sa recunoasca public ca reprezentantul Republicii Moldova a vorbit atunci in limba moldoveneasca”.
De altfel si autorul dictionarului il ironizeaza pe premierul roman in prefata lucrarii.

„Noi, moldovenii, purtători ai limbii moldovenesti, dorind sa-l luminam pe Adrian Nastase si alți români de-al de el din Romania, am elaborat si tiparit dictionarul moldovenesc-romanesc.”, scrie Vasile Stati.

Câte ceva despre ”omu di științî” Vasile Stati

Vasile Stati (n. 20 septembrie 1939) este un istoric plagiator și un politician controversat din Republica Moldova, deputat în Parlamentul Republicii Moldova în Legislatura 1994-1998.

S-a născut dintr-o mamă rusoaică.

A absolvit secția moldovenească a Facultății Istorico-Filologice din cadrul Universității de Stat din RSS Moldovenească și este  considerat a fi unul dintre cei mai fervenți promotori ai moldovenismului, mișcare considerată a fi de sorginte stalinistă și promovată de fostele autorități comuniste de la Chișinău. 

Vasile Stati a scris monografiile documentare Moldovenii la est de Nistru și Istoria Moldovei (2002); este autor al unei serii de lucrări referitoare la dezvoltarea limbii populare moldovenești și la influențele slave asupra culturii moldovene.

În anii 1980 a lucrat la Institutul lingvistic și al literaturii al Academiei de Științe a Moldovei, iar în perioada 1994-2000 a fost deputat al Parlamentului. Până în 2005 a fost secretar al centrului informațional-analitic din cadrul parlamentului moldovean.

În 2003 a publicat un dicționar moldovenesc-român, cu o prefață virulentă și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite. Lingviștii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Și în Republica Moldova, șeful Institutului de Lingvistică, Ion Bărbuță, a descris dicționarul ca fiind o „absurditate, servind scopuri politice”.

Aceste reacții academice au fost catalogate ca tendințe expansioniste românești de către Stati, acuzând guvernul român în fața forurilor internaționale. Încercările lui Vasile Stati de a denigra limba română literară au rămas în van, întrucât „limba moldovenească” este o altă denumire neoficială a limbii române, lucru consfințit mai târziu și de organele de stat din Republica Moldova.http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Stati

Iată în cele ce urmează cum moldoveniștii susțin fără să clipească o mulțime de năzdrăvănii … Citez:

Pătrunsă de cultul valorilor străine,  partea cea mai activă a intelectualității române  ignoră identitatea, originalitatea și bogăția limbii moldovenești,si legătura ei strînsă cu limbile slave, cu slavii și strămoșii lor.

Limba română s-a dezvoltat preponderent în direcția consolidării dovezilor, cum că ar proveni din careva limbi europene. Și toate acestea paralel cu ignorarea totală a identității, originalității și bogăției limbii moldovenești, a legăturii ei strînse cu limbile slave, cu slavii și strămoșii lor, alături de care tracii și ulterior – moldovenii există mai bine de 3000 de ani.

Se creează impresia că cineva a pus în fața lingviștilor români următoarea sarcină: cuvintele provenite din aceeași rădăcină și care au același sens cu cele slave să fie înlocuite cu împrumuturi din limbile franceză, engleză, italiană. În rezultat, oriunde se poate are loc înlocuirea acestor cuvinte cu unele străine. Spre exemplu, în locul vechiului cuvînt moldovenesc „аtac” se folosește”ofensivă”, în loc de „apărare” − „defensivă”, cuvântul „învață” este înlocuit cu „face studii”, „învățător” −cu „profesor” (în același timp, „profesor” este tot „profesor”), în loc de „învinuire” se spune „acuzație”, în loc de „abricoasă” − „cais”, în loc de „minge” − „balon”, „boală” −”maladie”… și tot așa fără sfîrșit…

Din aceleași motive a fost (și mai este) modificată și gramatica, care de-a lungul istoriei a fost identică cu cea slavă.

Un exemplu de romano-fobie…

Doctorul in filologie Ion Ciocanu a declarat pentru BBC ca noul dictionar reprezinta o arma in mâinile conducerii Republicii Moldova de rusificare a românilor din partea stânga a Prutului.
„Conducerea de astazi, prin «româno-fobia» pe care o cultiva si o inoculeaza tuturor celor care ii dau ascultare, poate sa faca si aceasta neghiobie care se numeste «Dictionar moldo-roman”.
In anii ’30 un tip de dictionar asemănător fusese editat la Tiraspol, pentru a  explica anumite cuvinte romanesti, inlocuindu-le cu altele noi, inventate ad-hoc.

De exemplu, cuvântul „dicționar” era tradus drept „cuvîntelnic”, „cravata” prin „gîtlegau”, „acid” prin „acreala” etc.
In afara de dictionar, Vasile Stati a mai scos  si un curs de istorie a Moldovei în care nega identitatea națională comună a românilor și moldovenilor. Acest curs ar putea fi predat elevilor in scolile cu predare in limba româna din Republica Moldova.(M. MITRICA)

Opinii ale unor lingviști privind problema „limbii moldovenești”  

 

Articol riguros sub mai multe aspecte. Frumos și faptul că se acordă destul spațiu aspectului politic. Dar e un paradox: deși articolul stipulează că nu există vreo diferență între română și „moldovenească”, opniile lingviștilor nu apar în acest text (și nici în altele legate de acesta).

Este citat (prezentat) Vasile Stati, care nu este specialist în lingvistică și care a scos „la repezeală” acest „dicționar” (care e o compilare din studiile unor cetcetători români) și care nu este acceptat de comunitatea științifică din Republica Moldova.

Stati a fost exclus din Uniunea Scriitorilor încă pe timpul URSS, pentru furt intelectual (culmea paradoxului e că, fiind adept al „moldovenismului”, Stati plagiase un text românesc, al unui autor din România.

Lipsesc însă numele și opiniile lingviștilor care au demonstrat, prin cercetări îndelungate și publicații coerente (spre deosebire de lucrările lui Stati) caracterul unitar al limbii române. Printre ei: Eugeniu CoșeriuIon DumeniukAnatatol CiobanuNicolae CorlăteanuNicolae MătcașSilviu Berejan ș.a.

Nici opiniile scriitorilor din Republica Moldova nu sunt amintite. Or, tocmai aceștia sunt experții care pot confirma sau infirma teza privind „limba moldovenească”.

Eugeniu  Coșeriu , savant filolog de largă recunoaștere internațională spunea :

„Graiul românesc din Basarabia și din Transnistria (sublinierile aparțin lui Coșeriu)(…) nu constrituie nici măcar un grai autonom, cu trăsături specifice, în cadrul dacoromânei, cum ar fi, de exemplu, greaiul bănățean sau cel maramureșean.

 Din punct de vedere tipologic, graiul „basarabean” ține de tipul lingvistic romanic în realizarea românească a acestuia (adică cu aceleași preferințe în cadrul acestui tip) și de subtipul dacoromân, cu aceeași hipertrofie a determinării și cu aceleași „tendințe”: multe forme „înaintate” în acest sens(ca uniia, alțiia, aicea, atuncea, sau chiar așa-ia, atîta-ia, acolo-ia, aista-ia) sunt caracteristice și pentur graiul popular și regional din Basarabia. 6.1.2. Și din punct de vedere „areal”, graiul basarabean e cuprins în aria dacoromână, prezentând aceleași trăsături caracteristice, inclusiv influența limbii maghiare și constituirea limbii comune (la a cărei dezvoltare și fixare au contribuit, încă sub regimul țarist, și o seamă de scriitori și învățați din Basarabia), și în pofida influențelor străine, n-a fost atras în altă arie ori subalrie lingvistică.

Rusificarea sistematică (mult mai intensă sub comunism decât sub țarism) a eșuat, în fond, în ceea ce privește limba ca atare. A implicat numai adoptarea limbii ruse pe lânga limba română sau, cel mult, pierderea limbii române și înclocuirea ei cu limba rusăla o seamă de vorbitori; a fost deci o rusificare a multor vorbitori (mai ales dintre cei mai mult sau mai puțin culți), nu propriu-zis o rusificare a limbii, care în vorbirea populară, și-a păstrat intacte strusturile și procedeele esențiale.

 Rusismele de semantică și și sintaxă (calcurile lingvistice) frecvente în vorbirea vorbitorilor bilingvi (care din lipsă de educație lingvistică românească, nu cunosc în aceeași măsură și cu suficientă diferențiere ambele limbi), sunt totuși și până astăzi numai fapte interferență, lipsite de orice regularitate; și, din perspectiva limbii române, sunt numai greșeli de limbă – greșeli pe care vorbitorii monolingvi sau practic monolingvi (în particular, țăranii) nu le comit, și intelectualii scrupuloși în întrebuințarea limbii le evită, nu reguli și norme noi integrate în sistemul lingvistic.

În fonetică, pronunțarea velară s lui l, care se observă la unii vorbitori culți nu are valoare fonologică și nu e populară; iar palatalizările tipic rusești nici nu se constată în vorbirea autohtonilor. Și rusismele de vocabular, oricât de numeroase ar fi, țin de vastul domeniu al nomenclaturilor „tehnice”, nu de lexicul strusturat și nu au pătruns în vocabularul de bază.

Într-un cuvânt, în graiul basarabean autentic nu se constată nici un fapt comparabil, de exemplu, cu adoptarea aspectului verbal de tip slav în istroromână, cu fonemele (…) din aromână ori cu împrumuturile lexicale relativ recente care au pătruns în lexicul structurat și în vocabularul de bază al dialectelor sud-dunărene.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Susținătorii existenței unei limbi „moldovenești”, confundând criteriul genealogic cu criteriu „areal” și istoria lingvistică cu istoria politică, cred (sau, cel puțin, afirmă) că, independent de importanța influenței rusești „interne”, limba moldovenească s-ar fi despărțit de limba română și ar fi devenit o limbă autonomă printr-un proces de diferențiere – de divergență pozitivă și negativă -, datorită unei împrejurări istorice externe, anume anexării Basarabiei la Imperiu Rus, în 1812.

Cu alte cuvinte, graiul moldovenesc din Basarabia și graiul, tot moldovenesc, de la vest de Prut, separate politicește, s-ar fi dezvoltat în direcții diferite (unul rămânând moldovenesc și celălalt devenind român), astfel încât frontiera Prutului ar fi devenit cu timpul și o frontieră lingvistică, încă din epoca țaristă.

Este o teză lipsită de orice temei, fiindcă: (urmează o incursiune în istoria graiului românesc din Basarabia și comparații pe diverse niveluri cu alte graiuri românești – patru tipuri de agrumente, desfășurate pe opt pagini de revistă, pe care nu le reproduc aici – și contraargumente prezentate oponenților tezei privind unitatea limbii române, la care voi mai reveni, cu prima ocazie).

Deocamdată mai adaug doar una dintre frazele de la încheierea sesiunii stiințifice:

Absurditățile sovieto-moldoveniste au ajuns foarte departe și au pătruns foarte adânc în ideologia vulgară din multe țări. Nu e bine deci să le facem și noi concesii.

P.S. De menționat că nici unul dintre oponenții moldoveniști ai lui Coșeriu nu a formulat, în acești termeni, (și, cu atât mai puțin, nu a arumentat) aceste teze „combătute” de Eugeniu Coșeriu. Coșeriu de fapt face și munca oponeților săi, încercând să dea o oarecare coerență și stil tezelor moldoveniste.

Adică le cam „traduce din moldovenească”. Semn că E.C. era foarte bine documentat la ora la care scria acest text.)

– capac la cratita – acoperis;
– adevarat – istina;
– adeverinta – zapisca;
– intelept – adinc;

– placere – ahota;
– binedispus, dornic, pasionat – ahotnic;
– acest – aiest, aiasta;

– destept – hitru, mintios;

– pistrui – alunele;
– suferinta – aman;
– amarit – dosadit

 

Iată și câteva mostre de cuvinte stâlcite moldo-rusesti, intrate în jargonul unor categorii mankurtizate și practic deznaționalizate ale populației:

 

A abaldi · a râmăne cu gura căscată

A chica pe buşi · a fi uimit

A pune lapşa pi urechi · a minţi

A stuki · a scuipa

A zaboli · a te îmbolnăvi
A zaibi narodu · a juca pe nervi

Am pierdut orientirovca · m-am rătăcit

Apu iaca tu şi cauţ aişi? · tu ce cauţi aici?
Apu deamu aişi îi pizdeţ, totu-i iasna · totul este clar, nu mai exista nici o speranţă

Auzi fa · mă scuzaţi domnişoară, pot sa va deranjez 

Băi, eu vorghesc din marşutcî · vorbesc din maxi-taxi

Băi, duracule · prostule

Bratanu neu · fratele meu

Cîcăşios · băiat nerespectuos

Chişior · picior
Chişăt · urină
Chiloţi cari tai măliga · bikini

Curva de mare · sirena

Dă-ni kastrulea şeea · dă-mi, te rog, cratiţa

Dictionarul e băţ · dictionarul este super tare

Eşti un mujic bun · eşti un băiat de treabă

Ghiari · unghii mari

Hai şi ni-om razbiri · hai să clarificăm situaţia
Hai sî tusuim buşili · hai să dansăm

Iapa şeia · fată rea

M-ai ubidit · m-ai convins

M-o apucat sracika · am diaree

Maldavan · moldovean

Mă cişăşte · mă manâncă

Mamaşa coaşi pîni · mama coace paine

Ma sohnesc dupa tine · ma usuc dupa tine

Nacialinic · şef

Ni hlizîm di ti cazi pi buşi · râdem până numai putem

Nu ştiu şi s-o slucit · nu stiu ce s-a intimplat

Patlajeli · roşii

Paţan · băiat de-a nostru 

Pidaras · persoană nesuferită

Pidagog · profesor la şcoală

Pizdeţ · uimitor sau treaba stă foarte rău (depinde de context)

Priz · premiu

Pohui · indiferenţă

Pohuist · persoană indiferentă

Pricol · glumă

Pricoluri · glume

S-o kâkat la delî · 1. i-a fost teamă, 2. a renunţat

Sfitilinic · veioză

Şi ti beleşti la mini? · de ce te uiţi în direcţia mea?
Şi uăi, ţo ahuit cabina? · de dai mare?Şnuroc · şiret

Tăt o să şie clasna · totul va fi bine
Tăt îi băţ · totul este conform asteptărilor

Tu sîngurî di undi eşti ·  de unde sunteţi?
Tu uăi şi naejăşti la mini, krez cî eşti şel mai krutoi, da eu ca tini am văzut more şi nii da lampaciki · pleacă de aici, nu mă sperii

Ţi so ahuit ciribelu? · te dai mare?

Ţăntru · centrul oraşului

Ţîmburuc · mititel

Ţîţoderjadeli · sutien

Uăi, dacî mănânşi huineaua şeia o sî-ţ chişi cilenu · nu mânca, este toxic

Uăi, tu şi vrei pizdealî? · vrei o bătaie sora cu moartea?

Uăi, tu ni sî pari cî ai luat-o pin patlajeli · cred ca eşti în afara subiectului

Uăi fă! · adresare către o persoane de gen feminin

Vrei sî-ţ zamacesc una? · vrei să te lovesc?
Vreu să pazdravlesc · vreau să felicit

Zaşnurui şnuroaşili la botincî · a lega şireturile la încălţăminte

Nicolae Negru, despre Dicționarul lui Stati:

„E rodul unei crize de schizofrenie antiromânească (cu foarte posibile rădăcini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat. Cum putea această lucrare să demonstreze ceva? Ea nu reflectă decît simptomele patologiei care l-a „inspirat” pe autor. Ar rămînea doar o problemă personală a dlui Stati, dacă activismul său bolnav nu ar fi stimulat, direct și indirect, de actuala putere comunistă, care încearcă să repună construcția noului stat moldovenesc pe fundamentul strîmb al RSSM. Că nu e vorba despre o derută identitară, ci despre o opțiune conștientă, despre o ofensivă politică premeditată, o demonstrează tocmai agresivitatea, intoleranța, intransigența față de orice idee sau acțiune care, li se pare comuniștilor, ar releva lumii românitatea basarabenilor, ar apropia RM de România.

Deruta identitară mai există în mediul mai puțin cultivat, la sate în special, cu mulți oameni analfabeți, intoxicați de propaganda comunistă timp de cincizeci de ani, propagandă care a speculat specificul local, a suscitat spiritele anacronice, provinciale, pentru a forma un popor care „să nu se mai uite peste Prut”, ci doar peste Nistru, căci de-acolo „vine lumina”.

Dar și în sate lucrurile încep a se schimba din acest punct de vedere, și faptul apariției unui „dicționar moldovenesc-românesc”, pe care nu s-a încumetat să-l scoată nici „teoreticienii limbii moldovenești de sine stătătoare” de la Academia de Științi (așa s-a numit la început!) a RSS Moldovenești, nu va folosi la nimic, decît că poate va intra în istoria românității ca un monument al prostiei și lichelismului republicomoldovenesc. Nu sunt sigur că tocmai asta ne lipsea…

Aș propune ca lui Stati să i se interzică folosirea limbii române, a cuvintelor din DEX, să fie obligat să vorbească în „moldoveneasca” dicționarului său. Și liderii comuniști ar trebui obligați să folosească „dicționarul” lui Stati. Am vedea atunci cum s-ar înțelege unii cu alții și cît de mult ar rîde lumea de ei…” Contrafort

Vasile Romanciuc despre dicționar „Un certificat al prostiei ajunsă la paroxism. Autorul este, desigur, „un poliglot puternic” (sintagma aparține președintelui Voronin)… Romancier ratat, memorialist cu „recunoscute” abilități de plagiator, „specialist” în jurubițe și stative, Stati V. a devenit, în cele din urmă, lucru firesc, un prolific țesător de minciuni politicianiste.Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri este nu „lucrarea” propriu-zisă (care, bineînțeles, nu are cum să demonstreze existența „limbii moldovenești” – ea demonstrează numai cine și ce este „savantul”), ci faptul că apariția ei a fost posibilă… Dar, pe măsură ce ne vom apropia de alegerile parlamentare, „surprizele” moldoveniste se vor înmulți, acesta fiind, lucru știut, o stratagemă „verificată” prin care guvernanții comuniști încearcă să-și camufleze ineficiența.

Depinde de noi dacă ignoranța va deveni sau nu „ambasador plenipotențiar” al societății basarabene.Românii basarabeni ar trebui să însușească temeinic, în ceea ce privește „moldovenismul”, opinia marelui nostru lingvist Eugeniu Coșeriu  (interviu realizat de Eugenia Guzun, „Curierul românesc”, nr. 11/2001): „M-a șocat această idee cu privire la moldovenismul de astăzi din Basarabia. Și eu sunt moldovenist, însă moldovenist nu împotriva românismului, ci în cadrul românismului, înțelegând să pun în valoare tocmai contribuția Moldovei, a oamenilor de cultură, a scriitorilor, a poeților, a oamenilor de știință din Moldova… Nu e vorba de o cultură moldovenească sau o cultură basarabeană opusă culturii române…

Problema este mai curând aceea de a stabili care este contribuția specifică a Basarabiei sau a întregii Moldove la cultura românească, ca o singură cultură; fără îndoială, în același timp unitară și diferențiată…”O dată cu apariția acestui „dicționar”, guvernanții și-au rezolvat o problemă importantă: vor avea ce să-i dăruiască președintelui rus în timpul vizitei viitoare la Chișinău. Deși, cine știe… În fața unei asemenea „opere” crocodilul dăruit anterior ar putea da „înapoi”…”  

Alte aprecieri aici:

 

 

 

Voi şi, rusoilor, v-aţ ahuit?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

19/01/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

Academia Română își reafirmă punctul de vedere cu privire la identitatea istorică și lingvistică a românilor din nordul și din sudul Dunării

 

 

Imagine similarăImagini pentru aromâni photos

Foto: Români nord și sud-dunăreni

 

 

 

 

Identitatea și unitatea istorică și lingvistică a românilor din nordul și sudul Dunării

 

 

În anul Centenarului Marii Uniri a românilor, Academia Română își reafirmă punctul de vedere cu privire la identitatea istorică și lingvistică a românilor din nordul și din sudul Dunării.

Conform adevărului științific, poporul român are patru ramuri istorice – dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni – vorbitori ai dialectelor limbii române, dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toți acești români formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă.

Dialectele românești – dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân – se întâlnesc într-un spațiu vast, din Maramureș și Carpații nordici (în nord) până în Epir și Tesalia (în sud), din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru (în est). Vorbitorii lor sunt urmașii populației autohtone romanizate din Imperiul Roman de Răsărit.

Atestate în trecut pe un teritoriu unitar, în nordul și în sudul Dunării, dialectele românești s-au izolat de-a lungul timpului, în urma pătrunderii slavilor în Peninsula Balcanică, începând cu secolul al VII-lea, fapt care a determinat unele deplasări ale vorbitorilor în acest spațiu geografic în perioada Evului Mediu. Dacoromânii sunt continuatorii romanității nord-dunărene, în timp ce aromânii, meglenoromânii și istroromânii sunt continuatorii romanității sud-dunărene.

Unitatea dialectelor românești a fost susținută unanim de-a lungul timpului de către cei mai importanți lingviști români (Ovid Densusianu, Alexandru Philippide, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Alexandru Rosetti, Tache Papahagi, Eugeniu Coșeriu) și străini (Wilhelm Meyer-Lübke, Gustav Weigand, Matteo Bartoli, Giuliano Bonfante, Alf Lombard, Carlo Tagliavini, Gerhard Rohlfs). Româna e prezentată ca o limbă unitară, cu cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân) în enciclopediile străine: The Encyclopaedia Americana, vol. 23, 1919; Encyclopaedia Britannica, vol 19, 1911; The New Encyclopaedia Britannica, Macropaedia, vol. 15, 1981); Grand Larousse Encyclopédique, vol. 1, 1964; Brockhaus Enzyklopädie, vol. 17, 1981; Dizionario Enciclopedico Italiano, vol. 10, 1961.

Academia Română ia act cu îngrijorare de continuarea și intensificarea unor activități politice care urmăresc denaturarea adevărului cu privire la aromâni și la dialectul aromân.

 

Scopul acestor activități este declararea aromânilor ca minoritate națională în România, ca popor aromân, distinct de poporul român, având o limbă proprie, aromâna, diferită de limba română.

Aceste activități fac parte dintr-o acțiune mai largă de separare a românilor sud-dunăreni – aromâni, meglenoromâni, istroromâni, vlahi timoceni, ca și a altor români din afara granițelor României (românii timoceni, basarabeni, herțeni, maramureșeni etc.) – de limba și poporul român.

Precizăm că articolul 3, paragraful 1 din Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale (CCPMN), adoptată de Consiliului Europei la Strasbourg, în 1 februarie 1995 și intrată în vigoare la 1 februarie 1998, prevede dreptul oricărei persoane aparținând unei minorități naționale de a alege liber să fie tratată ca atare sau nu.

 Paragraful 35 din Raportul Explicativ al CCPMN (ETS No. 157) stipulează însă că, din Paragraful 1 al numitului articol nu trebuie înțeles că o persoană are dreptul să își aleagă arbitrar apartenența la o minoritate națională, ci că această alegere individuală este inseparabil legată de criterii obiective, relevante pentru identitatea persoanei respective.

Prin urmare, trebuie respectate criteriile științifice în asumarea identității naționale și lingvistice a colectivităților și a individului.

  Revista Limba Română
Nr. 7-8, anul XXVIII, 2018

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/19/o-istorie-a-zilei-de-19-ianuarie-video-3/

 

19/01/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: