Preliminariile Unirii Basarabiei cu România. Proclamația Armatei Române către locuitorii Chișinăului din 16 ianuarie 1918

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intervenția Armatei României în Basarabia în anul 1918 a reprezentat o acțiune militară inițiată și derulată de către Armata României, în  Basarabia în intervalul decembrie 1917 – martie 1918. Acțiunea s-a derulat în baza cererilor de ajutor militar din partea Guvernului Republicii Democratice Moldovenești și a unei înțelegeri între aliații Antantei. Respectiva intervenție a avut de asemenea acordul Puterilor Centrale.

Contextul politic și strategic al acțiunii a fost precedat de următoarele evenimente importante:

În data de 2 decembrie 1917 Sfatul Țării a proclamat Republica Democratică Moldovenească, iar la 7 decembrie a fost investit guvernul (Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei), sub conducerea lui Pantelimon Erhan

În contextul în care Basarabia se afla la sfârșitul anului 1917 sub teroarea trupelor rusești bolșevizate, cantonate în gubernie și a bandelor de dezertori de pe front, Sfatul Țării nu a avut cum face față anarhiei instalate cu puținele sale unități militare (numite cohorte) – și ele contaminate parțial de bolșevism.

Teritoriul basarabean devenise teatru de operații al bandelor bolșevice, având drept scop instaurarea puterii sovietice.

 

Republica moldovenească nu avea o armată proprie, ci doar câteva unități militare numite cohorte, insuficient organizate, slab închegate, cu elemente nesigure în efectiv care instigau la anarhie și lipsite de disciplină, ele nu ar fi putut fi în mâna guvernului, un element care să garanteze ordinea în țară

Într-o primă încercare datată 8 decembrie 1918, Ion Pelivan și Vladimir Cristi, deputați atât ai Sfatului cât și membri ai Consiliului Directorilor, au solicitat la Iași – fără succes, trupelor aliate ajutor.

La 22 decembrie 1917, guvernul moldovenesc a solicitat printr-o telegramă (semnată de Pantelimon Erhan, Ion Pelivan și Vladimir Cristi) Ministerului de Război român ajutor militar concretizat prin trimiterea :

„a unui regiment ardelenesc, cu posibilă urgență. Totodată, vă rugăm să ordonați ca acest regiment să stea la dispoziția directorului Republicii Moldovenești.”

Pe 24 decembrie în răspunsul său, Ministrul de Război român Constantin Iancovescu a asigurat Sfatul Țării că 1.000 de voluntari ardeleni vor fi trimiși de la Kiev ca sprijin (aceștia fiind destinați inițial doar să tranziteze Chișinăul, spre România). 

 În  luna decembrie 1917 ca represalii la acțiunile trupelor române asupra trupelor ruse bolșevizate din Moldova, sovietul din Ungheni – stație de cale ferată cheie la granița româno-rusă, a început să rețină eșaloanele feroviare destinate trupelor regale române,[10] Pe data de 26 decembrie trimiterea de mărfuri pe căile ferate către România a fost blocată de bolșevici, iar încercarea guvernanților basarabeni de a prelua sub controlul lor căile ferate, a eșuat, după cum a eșuat și intenția lui Șcerbaciov – la care apelase Sfatul Țării, de a trimite în Basarabia Divizia a 7-a Cavalerie și 61 Infanterie.

La 1 ianuarie bolșevicii au preluat controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. 

Ca urmare a refuzului Radei Centrale din Ucraina de a recunoaște regimul bolșevic de la Petrograd, precum și a inițierii tratativelor sovieto-germane de pace de la Brest-Litovsk, s-au întrunit condiții favorabile declarării independenței de către Sfatul Țării

La data de 4/17 ianuarie 1918, Consiliul de Miniștri român a luat decizia de a declanșa operațiunea principală, astfel că la 7/20 ianuarie, Marele Cartier General român a trimis trupelor ordinul de operații. 

Marele Cartier General român a considerat în instrucțiunile sale adresate trupelor care trebuia trimise peste Prut, că acestea sunt detașate, explicând rațiunea acțiunii inițiate astfel: 

 

 

„Marele Cartier General
17 ianuarie 1918
Nr. 7255

1. În urma unei propagande răuvoitoare, bande de răufăcători armați atacă trenurile cu provizii care trec prin Basarabia spre front, depozitele create pe liniile de comunicație ale armatelor ruso-române, precum și depozitele ce se află la producători.
Astfel fiind, alimentarea trupelor aflate pe front, cum și a populației civile sunt primejduite.
2. Pentru a pune capăt acestor neajunsuri, s-a dispus a se trimite trupe care să restabilească ordinea în zona etapelor din Basarabia și să asigure bunul mers al trenurilor care vin cu provizii pentru front.
…”
  Conform ordinului de operații, o forță formată din 4 divizii române aflate la dispoziția Corpului VI Armată,urma să treacă Prutul.

 

 La 5 ianuarie 1918 subdiviziunea Front-Otdel din Chișinău a organizației militare bolșevice RUMCEROD din Odessa, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune de forță împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia, iar pe 6 ianuarie, trupele bolșevice aflate sub autoritatea Front – Otdel-ului au atacat în gara Chișinău detașamentul de ardeleni trimis de la Kiev pentru a sprijini Sfatul Țării.

Întrunit într-o ședință secretă în noaptea de 7 ianuarie 1918, Blocul Moldovenesc a decis să trimită la Iași 3 delegații pe trei căi diferite, pentru a solicita ajutor militar român. Cea care a ajuns în capitala Moldovei a fost cea a lui Ion Pelivan, la data de 9 ianuarie

Însoțite de către comandantul Misiunii Militare Franceze franceze – generalul Henri Mathias Berthelot, diviziile armatei române au avansat peste Prut în baza unei înțelegeri între Aliați. Trecerea râului a fost asigurată de către Brigada 1 Grăniceri, care a asigurat celor 4 divizii ocuparea podurilor și a raioanelor cu vaduri și apărarea flancurilor la treversare. Ulterior grănicerii au rămas în dispozitiv de pază pe malul drept al Prutului.

 Primele trupe române au traversat Prutul în data de 8/21 ianuarie. A doua zi a intrat în capitala Basarabiei și comandamentul Diviziei 11 Infanterie, în frunte cu generalul Ernest Broșteanu, care a primit misiunea de a asigura siguranța depozitelor de materiale militare și a transporturilor pentru front, amenințate de bandele anarhizate de soldați ruși bolșevizați, care se retrăgeau în debandadă.

 

Generalul român Ernest Broşteanu (1869 – 1932)

 

Proclamația generalului Broșteanu către locuitorii Chișinăului din 16 ianuarie 1918

 

 

 

 

Cetățeni ai Chișinăului!

 

1. Oștile românești destinate a veni la Chișinău, au intrat în oraș fără a întâmpina nici un fel de împotrivire din partea voastră.

2. Aceasta dovedește că ați primit și ați ascultat cu înțelepciune și luminat patriotism strigarea ce-am făcut la purtarea voastră frățească față de noi și la primirea voastră binevoitoare.

3. Sprijinul vostru binevoitor și cinstit a făcut să nu fie nici o neînțelegere, nici o încăierare, nici o neplăcere, așa că n-a fost nevoie să întrebuințăm arme.

4. Pentru înțelepciunea arătată stând pașnici și liniștiți, pentru încrederea ce ați avut în purtarea frățească față de noi și pentru nădejdea ce ați pus în sprijinul nostru, arătându-ne dragoste și primindu-ne cu voioșie, vă aduc mulțumirile mele călduroase și vă asigur de cea mai deplină dragoste și ajutor pentru viitor.

5. Voi avea nevoie și de aici înainte de sprijinul vostru, pentru îndeplinirea sarcinii militare ce am în această țară, și nădăjduiesc ca cu acest sprijin să vă pot ajuta să scăpați cât mai curând de nenorocirile anarhiei și împrejurările au făcut să vină asupra țării.

6. Trăim vremuri mari, și pentru poporul moldovenesc al Basarabiei zilele acestea sunt hotărâtoare.

7. Înțelepciunea, cinstea și patriotismul vostru vor hotărî de soarta Republicii Moldovenești (Basarabene).

8. Uniți-vă într-un gând curat, pentru mântuirea patriei voastre!

9. Popoarele liberale din Europa și din lumea întreagă, care alcătuiesc astăzi marea și sfânta întovărășire pentru slobozirea popoarelor mici de tirania popoarelor mari și care au scris în programul războiului ce duc câștigarea drepturilor de libertate și de unire a tuturor românilor, salută cu nespusă bucurie primirea caldă și bucuroasă ce ați făcut trupelor române, venite în mijlocul vostru.

10. Urmați și mai departe de a vă arăta vrednici de aceste zile mari pentru neamul românesc.

11. Lumea întreagă are ochii ațintiți asupra voastră.

12. Însărcinarea mea nu este să împiedic împlinirea soartei sa v-ați croit, declarându-vă autonomia sau neatârnarea mai bine, ci dimpotrivă, de a ma sili să vă ajut pentru așezarea întocmirii voastre pe temelii solide.

13. Pentru aceasta va fi nevoie să iau anumite măsuri de ordine și siguranță.

14. Toate măsurile de rigoare ce voi lua vor fi în interesul vostru comun.

15. Să ascultați și să urmați cu bună voie măsurile ce Comandantul meu vă va adresa, căci pornesc din nevoia apărării voastre de anarhie.

16. România fiind țară în totul liberală, măsurile noastre nu sunt și nu pot fi măsuri de asuprire, dimpotrivă, ele sunt și vor fi însuflețite de principiile de libertate, de frăție și egalitate, care stăpânesc stăpânirea noastră.

17. Puneți nădejdea în puterea noastră, fiind strânși, uniți, liniștiți și cu răbdare.

18. În scurtă vreme veți vedea roadele bune ale înțelepciunii voastre și veți vedea folosul ce veți avea de la sprijinul patriotic ce veți da să curățim anarhia.

19. Liniștea și siguranța noastră v-o garantez. În schimb vă cer ascultarea.

Chișinău, 1918
Comandantul trupelor române, general Broșteanu

 

 

La 10/23 ianuarie bolșevicii grupați în Comitetul Executiv Central al RUMCEROD,  într-o declarație oficială făcută către consulatele francez și englez de la Odesa, a calificat drept o „încălcare mișelească a dreptului internațional” acțiunile guvernului regal român, adresând cererea „de a întreprinde pași pentru a influența guvernul român de a-și retrage imediat trupele în afara hotarelor Republicii Federative Ruse”.

Răspunsul diplomaților s-a redus la ideea că au avut loc doar incidente minore. Ulterior, reprezentanții diplomatici ai puterilor Antantei au declarat că intervenția are un caracter pur militar și provizoriu. 

 

 

 

 

Telegrama lui Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării al Republicii Democrate Moldovenești, adresată regelui Ferdinand I (11 martie 1918)

 

 

 

M.S. Regelui — Iași,

 

În numele Sfatului Țării, care reprezintă poporul românesc din Basarabia desrobit de jugul secular, aduc Majestății Voastre expresiunea credinței neclintite a întregului popor românesc din România Răsăriteană, care în unire cu țara-mumă vede chezășia desvoltărei sale libere, calea neîmpiedicată spre cultura națională și dreptatea socială.

 

— Al Majestății Voastre prea plecat servitor, —

 

Ioan Inculeț,

Președintele Sfatului Țării din Basarabia

 

 

 

La 12/25 ianuarie 1918 generalul Prezan într-un comunicat către basarabeni, a declarat la rândul său că armatele române au intrat în provnicie pentru „a aduce rânduială și liniște în satele și târgurile” basarabene, „punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor” și pentru asigura transportul „celor trebuincioase pentru traiul armatelor ruse și române”. În același comunicat a precizat că România nu dorește să ocupe Basarabia. 

 

La 13/26 ianuarie 1918 guvernul sovietic a decis ruperea relațiilor diplomatice cu România. și în aceeași zi Consiliul Comisarilor Poporului al Republicii Sovietice Ruse a constatat starea de război între România și Rusia. La 23 ianuarie/5 februarie 1918 Comitetul Executiv Central al RUMCEROD s-a declarat în stare de război cu România. 

La 17 februarie 1918 Lenin a decis să transfere trupele care intraseră în Kiev la dispoziția Colegiului Suprem Autonom din Odesa, cu scopul curățirii Basarabiei de către trupele române.[49] Ofensiva germană împotriva Ucrainei care începuse la 18 februarie 1918[46] însă, nu a permis realizarea acestui lucru. 

La 21 februarie 1918 baronul Fasciotti – decan al corpului diplomatic pe lângă guvernul român, a transmis tuturor reprezentanților aliați la Odesa în numele reprezentanților diplomatici ai puterilor Antantei o notă oficială, în care se menționa:

„Cât privește Basarabia, trebuie să țineți minte că intervenția trupelor române constituie o ocupație militară fără nici un subtext politic, întreprinsă în scopuri evident umanitare de asigurare cu alimente a trupelor ruse și române și, de asemenea, a populației civile.
La 14/27 februarie 1918 în timpul tratativelor de pace, germanii i-au asigurat neoficial pe români că pozițiile lor în raport cu autoritățile sovietice sunt identice:

„Anarhia rusească a stabilit un fel de cofraternitate. Voi luptați contra bolșevicilor în Basarabia, noi vom intra în Ucraina contra lor: avem acum aceleași interese.”scria omul politic român Alexandru Marghiloman.

Istoriografia sovietică și autoritățile sovietice au susținut că prezența armatei române în Basarabia a fost factorul decisiv al Unirii cu România.

 Conform istoricului Florin Constantiniu însă, Basarabia s-a unit ca urmare a hotărârii organului reprezentativ și democratic care era Sfatul Țării, al cărui vot nu a fost dictat de prezența trupelor române în provincie. 

„Desfășurarea dezbaterilor din Sfatul Țării, nu avut nimic de-a face – pentru a lua un termen potrivit de comparație, cu cu ședința parlamentului cehoslovac, care după invadarea țării de către trupele Tratatului de la Varșovia – cu excepția României, a legalizat prezența lor pe teritoriul național, în 18 octombrie 1968.”, declara marele istoric român Florin Constantiniu în 19 mai 2011 la Academia Română, în prezentarea „Tezaurul și Basarabia (1918)”
În legătură cu rolul armatei române în Unirea Basarabiei cu România, Ion Inculeț,unul dintre marii lideri ai Republicii Democrate Moldovenești, arăta mai târziu că „pentru noi moldovenii, pentru mișcarea noastră națională, intrarea armatei române în Chișinău a fost un element de primă importanță, decisiv. Elementele românești au câștigat mai mult curaj și mai multe speranțe pentru viitor.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În Data de 27 martie 1918, Sfatul Țării, organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Democratice Moldovenești, a semnat  Declarația de Unire a Basarabiei cu Țara Mamă, România.

 

 

 

 

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/17/o-istorie-a-zilei-de-17-ianuarie-video-3/

 

Surse:

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/unirea-basarabiei-cu-romania-in-documente

http://centenarulromaniei.ro/proclamatia-generalului-brosteanu-catre-locuitorii-chisinaului-din-16-ianuarie-1918/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Interven%C8%9Bia_Armatei_Rom%C3%A2niei_%C3%AEn_Basarabia_%C3%AEn_1918

Publicitate