CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 12 ianuarie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 12 ianuarie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 1483: Are loc căsătoria Olenei, fiica domnului Ştefan cel Mare al Moldovei, (numită de ruși Elena Volosanca, adica românca), cu Ivan cel tânăr, fiul şi moştenitorul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea cel mare (1482-1505).

Domniţa Elena (Olena), fiica lui Ștefan cel Mare şi a Evdochiei de Kiev, s-a născut la Suceava si  nu se cunoaște cu certitudine data nașterii sale (1464/1466).

Prin anii 1480-1481 se pomeni voievodul Ştefan al Moldovei cu o delegaţie a ţarului Moscovei Ivan Vasilievici al III-lea, care venea să-i ceară mâna domniţei lui, Olena (Elena), pentru fiul său Ivan cel tânăr, mostenitorul tronului.

Mihai Pleştev, trimisul ţarului, a sosit la Suceava cu o numeroasă şi strălucită întovărăşire de boieri moscoviţi şi cu împuternicirea de-a săvârşi logodna, ca procurator al tânărului Ivan.

Urmară ospeţe şi serbări şi domniţa Elena porni, prin Polonia, înspre destinul ei.

Ştefan vodă îi dădu trei boieri s-o întovărăşească: Lascu, Sînger şi pe Gherasim cu jupînesele lor.

Regele Cazimir al Poloniei o primi pe tînăra domniţă moldoveancă şi pe însoţitorii ei asa cum se cuvenea viitoarei ţarine moscovite, dându-i bogate daruri, şi alaiul domnesc porni mai departe, ajungând la Moscova de postul Sfântului Filip.

 

 

stefan

 

 

Acolo, tânăra domniţă fu dusă întâi într-o mănăstire, unde prin mijlocirea mamei ţarului, făcu cunoştinţă cu logodnicul ei, iar de bobotează avu loc nunta.

Din această căsătorie s-a născut doi ani mai tîrziu  un fiu, Dumitru (Dmitri), devenit la 15 ani cneaz al Vladimirului, al Moscovei şi al Novgorodului. 

 

 

 

1742: Domnul Constantin Mavrocordat stabilește obligațiile țăranilor moldoveni așezați pe moșiile mănăstirilor; claca acestora a fost  fixată la 12 zile anual. Hotărârea este confirmată la 15 ianuarie 1744.

 

 

Constantin Mavrocordat, domnul Moldovei

(portret de J.E. Liotard)

 

 

Constantin Mavrocordat (n. 27 februarie 1711, Constantinopol – d. 23 noiembrie 1769, Iași), a fost domn al țărilor române.

În Țara Românească a domnit de șase ori: septembrie 1730 – octombrie 1730; 24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733; 27 noiembrie 1735 – septembrie 1741; iulie 1744 – aprilie 1748; c. 20 februarie 1756 – 7 septembrie 1758 și 11 iunie 1761 – martie 1763 și în Moldova de patru ori: 16 aprilie 1733 – 26 noiembrie 1735; septembrie 1741 – 29 iunie 1743; aprilie 1748 – 31 august 1749 și 29 iunie 1769 – 23 noiembrie 1769.

În timpul domniilor sale, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

 

 

1808: S-a născut la Brașov, in Transivania, generalul şi omul politic român  Christian Tell; (d. 12 februarie 1884).

 

 

 

 

Și-a făcut studile la Colegiul Sfântul Sava din București, unde i-a avut ca profesori pe Gheorghe Lazăr și Ion Heliade Rădulescu.

Christian Tell s-a înrolat în forțele militare ale Imperiului Otoman, luptând în Războiul ruso-turc din 1828-1829, unde a primit gradul de căpitan.

În 1830,a  intrat  în nou-formata armată a Țării Românești, avansând constant în gradele militare.

În 1843, împreună cu Ion Ghica și Nicolae Bălcescu, a pus bazele societății secrete bucureștene Frăția – care a fost motorul revoluției de la 1848. 

La izbucnirea revoluției de la 1848, Christian Tell a mobilizat trupele pe care le comanda în sprijinul revoluționarilor din Țara Românească, ajungând să fie cunoscut sub numele de „sabia revoluției”.

A fost prezent la adunarea de la 9 iunie 1848, care a emis Proclamația de la Islaz, fiind numit printre cei cinci membri ai guvernului provizoriu înființat în acel moment.

Christian Tell a făcut deasemenea parte și din noul guvern provizoriu stabilit la București, iar după 19 iulie 1848 a fost membru al locotenenței domnești (împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu). A militat pentru înființarea și înzestrarea Gărzii Naționale, fiind înaintat la gradul de general .

După înfrângerea revoluției de la 1848, pentru Tell a urmat o perioadă grea a exilului în Franța și apoi în insula Chios și Smirna, o bună bucată de timp fiind despărțit de familie și confruntat, ca de altfel majoritatea românilor aflați în pribegie, cu dificultăți financiare.

Împreună cu ceilalți doi membri ai locotenenței domnești, Ion Heliade Rădulescu și Nicolae Golescu, a încercat să reorganizeze emigrația românească (aripa moderată), intrând uneori în conflict cu aripa radicală (Brătienii, C. A. Rosetti, Ion Ghica).

Christian Tell s-a întors din exil în 1857,sustinand alegerea deputaților  pentru Divanul ad-hoc.

A fost participant activ (deputat, coordonator al Comisiei Centrale de la Focșani) în mișcarea unionistă, care a dus la dubla alegere ca domnitor în 1859 a lui Alexandru Ioan Cuza și la înființarea a statului unitar român.

 

 

1840: „Eforia Școalelor” dă actul prin care se decide că țiganii au dreptul de a învăța alături de toți ceilalți cetățeni.

 

 

1845: S-a născut Alexandru Lambrior, filolog şi folclorist, primul cercetător care a emis ideea întocmirii unei antologii a literaturii populare române; membru al societăţii literare „Junimea”; membru corespondent al Academiei Române din 1882; (m. 1883).

 

 

1857: S-a născut Sabba Ştefănescu, om de stiinta  român, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române; (d.16 iulie 1931, Sinaia).

 

 

 

 

  A studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la Școala Comercială și la liceul Sf. Sava din București, al cărui director a devenit în 1893.

În același timp a lucrat la prima hartă geologică a României, întocmită în acea perioadă de Biroul Geologic condus de Grigoriu Ștefănescu.

În 1897 a obținut doctoratul în geologie și paleontologie la Universitatea din Paris. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1893.

 

 

1861: A apărut Legea pentru înființarea Curţii de Casaţiune şi Justiţie (membrii acesteia vor fi numiţi de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 11/23.II.1862).

În articolul 2 al legii se invoca existenţa „curţilor de apelu”, ca forme de organizare judecătorească „ale Statului Principateloru-Unite”. Primul act normativ care a statornicit însă înfiinţarea Curţii de apel Bucureşti chiar sub această denumire a fost Legea din 11 aprilie 1864, publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române”, nr. 88 din 16/28 04.1864, care a fost prima lege de organizare judecătorească din istoria României (mai exact a Principatelor Unite)

 

 

1866 ( 12/24): A murit (la Cernăuţi, azi în Ucraina) Aron Pumnul, lingvist, filolog şi profesor  patriot roman.

S-a născut la 27 noiembrie 1818, într-o familie de ţărani iobagi din Transilvania. După 4 ani petrecuţi la Odorhei, Aron Pumnul îşi continuă studiile la Blaj şi la Cluj, unde absolvă cursurile de filozofie.

În 1843 este numit profesor de filozofie la Blaj şi în acelaşi an este trimis ca bursier la Institutul teologic „Sfanta Barbara” din Viena.

 

 

 

 

La întoarcerea de la Viena în 1846 îşi reia activitatea de profesor de filozofie la Blaj şi devine colaborator al lui Timotei Cipariu alături de care ia parte la întemeierea ziarelor: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Naţiunale), primul ziar românesc cu litere latine şi Învăţătorul poporului (1848).

Ca participant la Revoluţia de la 1848 – 1849 din Transilvania, Aron Pumnul a avut un rol mare ca mobilizator al primei adunări populare din 18-30 aprilie care a precedat adunarea naţională din mai de pe Câmpia Libertăţii.

După înfrângerea Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, la care a participat, se refugiază la Cernăuţi, unde va deveni primul profesor de limba şi literatura română la Liceul german din oraş, la sfârşitul lunii noiembrie 1848, unde îl are elev pe Eminescu, care la moartea lui va scrie elegia „La mormântul lui Aron Pumnul”.

La scurt timp îşi reia activitatea publicistică în ziarul „Bucovina”, devenind redactorul ediţiei româneşti. Aron Pumnul a fost adept al etimologismului: Convorbiri între un tată şi fiul lui asupra limbei şi literelor româneşti.

 A alcătuit prima antologie de texte literare românești, „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.

 

 

1871: Guvernul român condus de Ion Ghica (liberal-moderat) supune Camerei Deputaților dosarul Strousberg pentru a fi discutat.

Afacerea Straussberg a declansat un mare scandal politico-financiar legat de  concesionarea construcţiei liniei ferate Roman – Bucureşti – Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich Strausberg, un antreprenor german. Neregulile descoperite ulterior în contract şi condiţiile în care s-a realizat concesionarea au provocat un puternic tumult în societatea vremii, aducând importante prejudicii statului român.

Costul pe kilometru al reţelei feroviare urma să fie de 270.000 lei aur, adică un total de 247.000.000 lei pentru lungimea magistralei de 914,8 km., inclusiv întregul inventar fix şi mobil, respectiva linie ferata urmand sa fie concesionata constructorului de catre statul roman pe o perioada de 99 de ani.

Valoarea pe kilometru de cale ferata impusa de firma prusaca era de cateva ori mai mare decat cea oferita de firmele spaniola si austriaca, eliminate din competitie in mod abuziv.

Toate acestea au transformat o afacere comerciala intr-una politica, ajungandu-se pana acolo incat regelui Carol I sa i se ceara abdicarea, cand s-a dovedit ca Ambronn, comisarul controlor al statului român, propus de Carol I, pentru a supraveghea emisia de obligaţiuni in vederea sustinerii financiare a proiectului, se facuse nevazut, iar banii escrocati Romaniei fusesera impartiti intre nobilii protectori prusaci ai lui Straussberg.

Imagini pentru Bethel Heinrich Strausberg photos

Bethel Heinrich  Strausberg

Finalul scandalului care capatase o tenta internationala a trenat pana cand  Strausberg a fost obligat chiar de cancelarul prusac Bismarck sa plateasca Romaniei 6 milioane de franci.

Totul s-a incheiat definitiv in ianuarie 1889, cand statul roman a rascumparat de la concesionari liniile ferate, devenind proprietarul acestora.

Din acel moment, reteaua de cai ferate a fost extinsa de CFR, culminand cu realizarea podurilor de peste Dunare de catre Saligny, lucrare considerata la acea vreme cea mai mare si mai moderna din Europa.

 

 

1874: S-a născut Paul Negulescu, jurist, membru de onoare al Academiei Române. (d.6.05.1946).

 

 

1878: Războiul pentru independenţă: Trupele române ocupă localitatea Smârdan (astăzi în Bulgaria), punct important al sistemului de apărare a Vidinului pe timpul otomanilor (12-24 ianuarie). Lupta a avut loc în cadrul Războiului de independenţă a României.

 

 

Imagini pentru atacul de la smardan photos

Lupta de la Smârdan a fost imortalizată într-o compoziţie picturală, devenită celebră, sub numele de „Atacul de la Smârdan„, realizată de marele pictor român Nicolae Grigorescu (foto sus).

 

 

 

1880: Olanda recunoaşte independenţa României.

 

1884: A decedat Barbu Bălcescu, avocat și revoluționar român, fratele mai mic al lui Nicolae Bălcescu (n. 1821)

 

 

1891 (12/24):  S-a născut medicul Basil Theodorescu, unul dintre fondatorii cardiologiei româneşti. În 1947 a pus bazele Societăţii de Cardiologie din România. Este membru al Academiei Române.

 

 

1900: S-a născut, la Vârşeţ, in Serbia, geologul Alexandru Codarcea ; (d. 28 mai 1974, București). A elaborat lucrări referitoare la geologia, petrografia şi tectonica Carpaţilor Meridionali. Este membru al Academiei Române.

A fost profesor de mineralogie şi petrografie la Institutul de petrol, gaze şi geologie din Bucureşti. Autor al unor importante lucrări cu privire la rocile banatitice, la geologia petrografică şi la tectonica Carpaţilor Meridionali.

 

 

1918: Generalul Prezan, șef al Statului Major al Armatei Române, adresează o proclamație populației Republicii Democratice Moldovenești, în care explică motivele intrării trupelor române în Basarabia.

 

 

Imagini pentru Generalul Prezan,photos

1919: Se elaboreaza în România un  decret-lege privind organizarea direcției Generale de Statistică.

 

 

1925: S-a născut Laurenţiu Profeta, compozitor român; (d.2006).

 

 

 

 

Compozitorul Laurenţiu Profeta s-a stins din viaţă la vârsta de 81 de ani. A studiat la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi la Conservatorul de la Moscova. De asemenea, a absolvit Facultatea de Filosofie din Capitală. Între anii 1949 şi 1953, Laurenţiu Profeta a îndeplinit funcţia de director adjunct al Societăţii Române de Radiodifuziune, apoi a condus Direcţia de muzică din cadrul Ministerului Culturii, între anii 1953 şi 1955, respectiv între anii 1959 şi 1961. Creaţia sa a cuprins mai multe genuri, în special muzică uşoară. 
 

 

 

1926: S-a născut   regizorul român de teatru şi film Horea Popescu, cunoscut pentru producţii precum „Cuibul de viespi” şi „Moartea unui artist”.

 

Imagini pentru regizorul horea popescu photos

 

 

Horea Popescu (n. 17 decembrie 1925,in comuna Putineiul, județul Ilfov (azi în județul Giurgiu)  – d. 24 ianuarie 2010, București). 

A urmat, în paralel, studii la Facultatea de Drept din București și la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, absolvindu-le pe ambele în 1953.

El s-a specializat apoi în regie de cinema la Institutul de Înalte Studii Cinematografice din Paris.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, regizorului Horea Popescu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.

 

1926: S-a născut Alexandru Andriescu, filolog şi istoric literar („Relief contemporan”, „Limba presei româneşti în secolul al XIX-lea”).

 

 

1927: S-a născut la Godeni, jud. Argeș, Eugeniu Gh. Proca, medic chirurg, membru de onoare al Academiei Române (d. 7 aprilie 2004).

 

Imagini pentru Eugeniu Gh. Proca,photos

 

Timp de peste 40 de ani şi-a concentrat atenţia asupra problemelor insuficienţei renale. A organizat primul Centru de hemodializă şi a efectuat primele transplanturi renale din România (1980). Este membru de onoare al Academiei Române.

 A urmat cursurile Facultăţii de Medicină militară din Bucureşti (1945-1949). După excluderea sa din Institutul militar, continuă studiile la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1951-1953). Deşi şef de promoţie, funcţionează ca medic într-o mină de cărbuni de pe Valea Trotuşului.

În 1953 intră, prin concurs, la Spitalul Panduri. În 1957 a susținut teza de doctorat Insuficienţa renală acută, iar în 1969 a obţinut titlul de doctor docent. Până în 1965, când devine șeful Clinicii de urologie de la Fundeni, parcurge toate etapele didactice numai prin concurs.

Între 1963-1964 efectuează un stagiu la Institutul de urologie din Londra iar în 1967 efectuează cinci luni de stagiu la Boston, la Harvard.

În 1989, a reînfiinţat Societatea Romană de Urologie (desfiinţată în 1945), al cărui preşedinte a fost până în aprilie 1999, dovedindu-se un demn urmaş al profesorilor Herescu şi Hortolomei.

De asemenea, a reînfiinţat Revista română de urologie. A fost profesor de clinică chirurgicală urologică la Institutul de Medicină și Farmacie din Bucureşti (din 1973); rector al Institutului de Medicină din Bucureşti (1976-1978), ministru al sănătăţii (1978-1985).

 

 

1929: La Radio Romania este lansată prima emisiune „Ora copiilor”.

 

 

1932: Are loc premiera filmului „Chemarea dragostei”, care prezintă povestea unei fete de ţară sedusă de un boier cinic şi aruncată în „vâltoarea metropolei”. Zbuciumul fecioarei abandonate era punctat de diverse arii de operă şi pagini folclorice asigurate de popularul Zavaidoc.

 

 

1939: S-a născut la Dorohoi, actriţă română Rodica Tapalaga  („Tănase Scatiu”, „Dragostea şi revoluţia”); (d.18.12.2010).

 

 

Imagini pentru Rodica Tapalaga photos

 

 

 Rodica Tapalagă a creat roluri memorabile pe scenele Teatrului „Naţional” din Craiova, Teatrului „Nottara”, Teatrului „Mic” şi Teatrului „Bulandra” din Bucureşti. Televiziunea a reprezentat o componentă esenţială a personalităţii sale artistice.

Rodica Tapalagă se confundă, pur şi simplu, cu istoria divertismentului de televiziune din România. Nici participările sale la radio nu au fost mai prejos. Actriţa a fost distinsă, la Galele Uniter 2001, cu Premiul pentru întreaga activitate.

 

 

1939: A murit Hariclea Darclée (Haricleia Hartulari), celebră soprană română; (n.12.06.1860).

 

 

Imagini pentru Hariclea Darclée

 

 La data de 14 ianuarie 1900 la teatrul Costanzi din Roma, la premiera operei lui Giacomo Puccini, Tosca, a fost  prima interpretă a rolului Floria.

 

 

1951: Intră în vigoare Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU, la 9 decembrie 1948. România a aderat la Convenţie la 3 noiembrie 1950, in plina teroare comunista.

 

 

1983: A murit Lucian Predescu, istoriograf. Din 1944 până în 1964, a fost oprit de cenzură să scrie, numele i-a fost cenzurat, iar lucrarea sa, „Enciclopedia României”, a fost pusă la index, ediţia originală devenind azi o raritate bibliofilă.

 

 

1985 : Se desfiinţa, pe baza unui ordin primit prin telefon de la Comitetul Central al PCR, toate studiourile teritoriale ale postului public de radio (Radio Cluj, Craiova, Iaşi, Timişoara şi Târgu Mureş) şi emisiunile în limbile minorităţilor naţionale. Programele 1 şi 2 îşi reduc drastic emisia: program numai între orele 6:30 şi 23:30, ulterior între orele 6:00 şi 24:00 în fiecare zi.

În această perioadă singura emisiune în limba minorităţilor a fost emisă din Bucureşti. Din 22 decembrie 1989 Radio România îşi redeschide staţiile regionale.

 

 

1990: Zi de doliu naţional în memoria victimelor Revoluţiei din decembrie 1989. Participanţii îşi amintesc că cei mai multi dintre ucigaşii victimelor sunt încă în libertate şi încet, încet trec de la regrete la revendicări şi proteste îndreptate împotriva guvernului şi a membrilor CFSN.

Sub presiunea mulţimii ajunse la sediul guvernului, se semnează trei decrete:

1) declararea PCR în afara legii.

2) organizarea la 28.01.1990 a unui referendum privind reintroducerea pedepsei cu moartea (abolită la 7.01.1990, prin Decretul-lege nr.6).

3) instituirea unei comisii naţionale pentru rezolvarea sesizărilor şi doleanţelor tuturor cetăţenilor. La 17.01.1990, decretele 1 si 2 vor fi anulate de către CFSN.

1990: Se reînfiinţează oficial Partidul Social-Democrat Român avandu-l ca prim  preşedinte pe Sergiu Cunescu (intre 1990-1999).

Imagini pentru Sergiu Cunescu photos

Foto: Sergiu Cunescu, născut 16 martie 1923  la București, decedat 16 martie 2005 (82 de ani). Tatăl, Stavri , născut în Albania (Cuneska) a fost un jurist cunoscut, social democrat din tinerețe. 
 
Ocupație inginer, membru al Camerei Deputaților a României. În funcție 18 iunie 1990 – noiembrie 2000
 
 Absolvent la  Universitatea Politehnica din București , a fost un politician român, președinte al Partidului Social Democrat Român (PSDR) între 1990 și 2000.

  Colaborator al lui Constantin Titel Petrescu, fruntas al social democratiei romanesti ,in perioada 1949-1952 a fost arestat din considerente politice.

De profesie inginer specialist în motoare cu ardere internă, a avut numeroase contribuții în industria automobilelor din România în perioada anilor 1960-1980, colaborând la omologarea prototipurilor Dacia 1100, 1300, Oltcit. 

 

 

1990: La Bucureşti se desfăşoară un miting în care se cere reintroducerea pedepsei capitale. În acel moment are loc încercarea lui Dumitru Mazilu de a prelua conducerea Consiliului FSN şi de a-l înlătura pe Ion Iliescu de la putere, însă tentativa eşuează.

 

1991: A murit  actorul român Jorj Voicu, (filme: „Rămășagul”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Ediție specială”); (n. 12.07.1938).

Imagini pentru Jorj Voicu,photos

 

1992: A murit Tudor George, poet şi traducător român; (n.3 februarie 1926).

 

 

 

 

Înclinaţia pentru literatură se manifestă de timpuriu şi, elev în ultima clasă primară, George începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria.

A absolvit liceul „Marele Voievod Mihai” (București) și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din București (1949).

Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag etc.

George a refuzat orice înregimentare şi subordonare, şi nu numai din motive de boemă artistică sau juvenil spirit de frondă. Opţiunea sa pentru o existenţă liberă reprezintă un act de protest faţă de regimul totalitar, tot aşa cum opera lui poetică – îndeosebi cea din primii 10-15 ani de după război – în bună măsură „autobiografică”, se constituie în replică nonconcesivă la vicisitudinile vremurilor.

  Poetul a debutat editorial târziu, în 1957, cu Legenda cerbului. Acest amplu poem nu constituia decât o foarte mică parte din creaţia lui de până atunci.

Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe str.Polonă nr.115, la scara A, unde se află acum o placă memorială a scriitorului.

A fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor la Locomotiva Grivița Roșie.

A fost instituit în cinstea lui Premiul de literatură sportivă Tudor George .

 

 

 

1993: A murit Mihail V. Puşcariu, producător român de film. A avut un rol însemnat în organizarea şi conducerea cinematografiei de stat în anii 1930-1940.

 

1998: Un numar de 19 ţări europene, între care şi România, semnează, la Paris,  Protocolul  adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţei umane (ratificat de Parlamentul României prin Legea 17/22.II.2001)

 

1999: Greva minerilor din Valea Jiului. Liderii minerilor cer venirea preşedintelui Emil Constantinescu în Valea Jiului.

 

 

 

A fost cea de a cincea acțiune grevista violenta de acest gen întreprinsă în România postdecembristă.

 

 

2000: Deschiderea oficială a “Anului Internaţional Mihai Eminescu”, sărbătorit în cadrul UNESCO, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea marelui poet

 

 

 

2002: Uniunea Europeană a invitat zece ţări candidate la aderare – Polonia, Cehia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Cipru şi Malta – să i se alăture uniunii începând cu data de 1.05.2004.

Numărul membrilor UE  a crescut astfel de la 15 la 25, iar pentru România şi Bulgaria a fost fixat ca termen al aderării, anul 2007.

 

 

Reclame

12/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ROMÂNII AU UMOR !

 

 

 

 

O duduie plinuță sta în fata oglinzii fermecate:

– Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?

Oglinda:

– Dă-te la o parte, că nu vad nimic.

 
***
 
Locuiesc undeva în afara Londrei….
– Wow!…și unde anume?
– Slatina, Olt.
***
 
***
 
Ca să-i dovedească cine e cocoșu’ în casă, soțul și-a cumpărat șorț
de bucătărie ce culoare a vrut el!
 
 
***
 
Iubita mea e medic si îmi reproșează mereu că nu îi dau
atentie. Așa că azi i-am adus un pachet de Kent și un Jacobs …
 
 
***
 
I-am cerut şefului un avans. Mi-a spus că sunt drăguţ şi că ar vrea să mă
scoată la cină într-o seară.
***

 Extras din legile elevului: 

1. Elevul nu copiază niciodată, consultă.
2. Elevul nu chiuleşte, este solicitat în alte părţi.
3. Elevul nu rămâne corigent, este lăsat corigent.
4. Elevul nu fumează, se stimulează.
5. Elevul nu întârzie niciodată, el este reţinut.
6. Elevul nu citeşte reviste în timpul orelor, se informează.
7. Elevul nu distruge şcoala, o redecorează.
8. Elevul nu aruncă cu creta, studiază legea gravitaţiei.
9. Elevul nu râde în ore, e fericit.

 

 

 

 

***
  

Despre insuficiența cardiacă :

– Auzi, dragă, ce-i aia… insuficienţă cardiacă?

– Păi, e atunci când n-ai bani suficienţi pe card, cred!

 
 
***
 
După 60 de ani de căsnicie, el moare.
La scurt timp moare şi ea, ajunge în rai… unde-l vede pe el.
– Dragule, ce bine-mi pare să te regăsesc!
Lasă-mă-n pace, cucoană!
Contractul a fost foarte clar: Până ce moartea ne va despărţi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gânduri grele …

 

***
Cine doreste ca numele să-i apară în ziar, sa citească
ziarul traversând strada!
 
***
 
M-am intrebat necăjit  în fața întreprinderii:
– Eu proprietar, eu producator … De ce dracu m-am dat afară?
 
***
 
I: Ce este salariul?
R: O atenție din partea statului.
***
Culmea manelismului:
Sa conduci o mașină fără număr… fără număr… fără număr…
***

 

Mahmureală groaznică, merg si la un moment dat – opresc.

Se deschide uşa, văd un poliţist. De frică, scot şi-i întind 100 euro.

El ia banii, uşa se închide… În sfârşit, îmi dau seama că sunt în lift !

 

 

***
Am vrut să-i fac o farsă iubitei și i-am spus că știu că mă înșală…iar ea și-a cerut iertare și mi-a promis că e ultima dată…
***
Exista  trei tipuri de nașteri:
1) spontane – cand nevasta naște la o luna după căsătorie.
2) tardive – când nevasta naște la doi ani de la moartea sotului.
3) extrauterine – când naște servitoarea…
***
Există două tipuri de femei:
– cele care comandă;
– cele care nu ascultă.
***
Știi momentul ăla când tu, ca fată, ești în gară și te chinui să urci în tren un troler imens și niciun bărbat nu te ajută?
Îl știi? Ei bine, abia atunci știi sigur ca ești urâtă…
***
Am o durere de spate cumplită.
Aș putea să mă dau macho, să zic că-i de la sală, dar eu sunt un tip sincer:
E de la sex…
***

 Cum trebuie să fie o femeie serioasă?

–Femeia serioasă trebuie să aibă soț și amant.

 Credeam că aia e o femeie adulteră…

–Femeia adulteră are soț și mai mulți amanți.

 Credeam că aia e o femeie ușoară.

– Femeia ușoară are doar amanți.

 Credeam că aia e o femeie pierdută.

– Femeia pierdută n-are nici soț, nici amant, dar are în cârcă un gigolo.

 Credeam ca aia e o femeie singură.

– Femeia singură e aia care are numai soț.

… 

 

 

 

 

bancuri femeie si 2 barbati

 
***
O femeie apreciază întotdeauna compania unui bărbat, mai ales dacă acel bărbat este proprietarul companiei…
***

 

 

 

Niciodată nu mi-am dat seama cât de mult mă iubeşte soţia, până când nu am fost nevoit să lipsesc de la serviciu şi să rămân acasă, datorită unei răceli foarte agresive.

 

 

 

De fiecare dată când se auzeau bătăi în uşa de la intrare, foarte grijulie soţia mea striga din toate puterile sărind repede către uşă:

“Soţul meu drag este acasă! Soţul meu drag este acasă!”

 

 

 

 

 

 

 

12/01/2019 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ungaria datorează mulţumiri publice României şi armatei române

 

                                                      

 

                                                         M O T T O

                                                                     E un subiect ce mă-ntristează şi amuză

                                                                     Ungaria pretinde României să îşi ceară scuză

                                                                     Că oferă mai multe drepturi etnicilor străini

                                                                     Decât oferă alte ţări pentru români.


   România şi armata română merită mulţumiri publice din partea Ungariei

                                  

Faptul că destinul a rânduit ca România şi Ungaria să fie ţări vecine, istoria a avut o anumită influenţă în viaţa lor.

În prima parte a anului 1919, ţara vecină Ungaria a cunoscut pericolul bolşevizării. Un aventurier Bela Kun,  a încercat şi reuşit pentru aproape o jumătate de an transformarea Ungariei în „Republică Sovietică”.

Bela Kun (pe numele de familie Cohen, până la maghiarizarea numelui), născut după datele istoricului militar Aurel Vaida, în localitatea Nimigea din Jud. Bistriţa-Năsăud, iar după alţi autori la Cehul Silvanie jud. Sălaj, pe data de 20 februarie 1886,  dintr-o familie de evrei.  Studiile liceale le-a făcut la Gherla iar facultatea de drept la Cluj.  Înainte de primul Război Mondial a făcut avocatură şi jurnalism la Cluj, aparţinând politic  Partidului Social Democrat Ungar.

Publică articole anarhiste pentru care a fost judecat şi condamnat la 1,5 ani de detenţie. În anul 1913 se căsătoreşte cu învăţătoarea Iren Gal. A părăsit activitatea de jurnalist , alegând să fie mic funcţionar. A lucrat casier la Comitetul de Asigurări Sociale ale Sindicatelor Cluj, fiind acuzat de delapidare, scăpând de judecată fugind la Budapesta.

La începutul Războiului se înrolează ca subofiţer voluntar în Armata Austro-Ungară. Trimis în Galiţia, luptă pe front obţinând rezultate bune motiv pentru care este avansat în rândul ofiţerilor.  În anul 1916 cade prizonier la ruşi şi este internat în lagărul siberian  de la Tomsk. Înţelege că Revoluţia Bolşevică ar fi pentru el o şansă, militează prin acţiuni în această direcţie fiind remarcat de liderii bolşevici siberieni şi chiar de cei de la Moscova. După 07 noiembrie 1917, Lenin îl aduce la Moscova şi-i încredinţează extinderea revoluţiei bolşevice  în Ungaria, asigurându-i susţinerea financiară în acest scop.

Soseşte la Budapesta în ziua de 3. Noiembrie 1918, când are loc declararea independenţa Ungariei faţă de Austria. Cu banii de la Moscova cumpără elemente  declasate constituindu-şi o reţea de colaboratori cu care pătrunde în marile unităţi  militare. Comandanţii militari a mai multor regimente trec de partea sa, datorită umilinţei pricinuite de înfrângerile de pe front.

Dispunând de cea mai mare parte a armatei sale Bela Kun îşi disimulează cu mare atenţie intenţiile sale comuniste internaţionaliste jucând foarte bine cartea ultranaţionalistă promiţând readucerea Ardealului la Ungaria pe calea armelor. De partea sa, atrage şi Divizia de secui din Transilvania, fiind acceptat de unele cercuri conducătoare de la Budapesta, fiind văzut ca un salvator  al naţiunii maghiare.

În luna noiembrie 1918, Kun creează Partidul Comunist Maghiar, devenind preşedintele comitetului central. Toţi care erau împotriva lui au fost torturaţi şi împuşcaţi, , greviştii împuşcaţi şi ziariştii cenzuraţi. Toate acestea aveau suportul bănesc de la Moscova.

În ianuarie-martie 1919, Armata Română din Transilvania staţiona pe o linie de demarcaţie provizorie care trecea de la Sud la Nord prin localităţile; Lugoj-Brad-Câmpeni-Ciucea-Zalău-Baia Mare-Sighet, aşteptând hotărârea Conferinţei de Pace. Pentru a-şi dovedi intenţiile de refacere a „Ungariei Mari”, Bela Kun ordonă formaţiunilor sale paramilitare (gărzile roşii) formate din oameni nemulţumiţi şi puşi pe căpătuială, terorizarea şi asasinarea a mii de români aflaţi la vestul aliniamentului de contact , dintre trupele române şi cele maghiare. 

La 21 martie 1919, ocupă Budapesta, alungând de la putere guvernul Karoly Mihaly, instaurând o conducere administrativă de tip sovietic, bazată pe naţionalizarea proprietăţilor industriale şi agricole, inclusiv a fermelor mici. Reorganizează armata de sub comanda sa, ce număra 200.000 de oameni, după principiile Armatei Roşii. Un eşantion de 70.000 de soldaţi se aflau în dispozitiv între Tisa şi Munţii Apuseni, iar restul armatei se afla în rezervă, la Vest de Tisa.

Bela Kun, înţelegându-se cu puterea sovietică de la Moscova, a acceptat să desfăşoare o acţiune militară comună împotriva  României şi să realizeze joncţiunea între armata sa  şi Armata Roşie, sens în care a purtat o corespondenţă telegrafică cu Lenin personal. El cerea României să-şi retragă armata de pe linia de demarcaţie amintită mai sus, concomitent cu pregătirea unei ofensive de amploare dinspre Vest împotriva României.  Dinspre Est  mari unităţi ale armatei bolşevice ruse şi ucrainene staţionate lângă Kiev pregăteau o ofensivă împotriva României prin Galiţia şi Bucovina, pentru a realiza pe teritoriul Ardealului de Nord joncţiunea cu armata bolşevică maghiară.

Condiţiile au fost întrunite pe 16 aprilie 1919, când Bela Kun declară oficial război împotriva  României şi declanşează ostilităţile dinspre Vest pe toată lungimea frontului românesc, pe aliniamentului cunoscut, Brad-Câmpeni-Ciucea-Zalău-Baia Mare- Sighet. Situaţia militară de pe frontul de Est, a evoluat într-un sens contrar planificării bolşevicilor ruşi şi maghiari.  Înaintarea armatei bolşevice ruse din Ucraina Sovietică a fost oprită în Nord de către Armata Cehă şi în Sud pe Nistru de către Armata Română. România apoi a contraatacat energic pe frontul de Vest, determinând armatele lui Bela Kun să se retragă, ajungând în mai puţin de două săptămâni la 29 aprilie 1919  la râul Tisa.

Confruntat cu un dezastru militar, Bela Kun, în mod viclean  a încercat să câştige timp, solicitând un armistiţiu pe data de 02 mai 1919, declarând că doreşte să poarte tratative cu Guvernul României. Această pauză politico-militar a durat mai bine de două luni până în mijlocul lui iulie. Văzând Bela Kun că pe cale diplomatică nu poate să obţină ceea ce dorea, şi-a concentrat principalele forţe militare de aproximativ 70.000 de oameni şi unităţi puternice de artilerie pe Tisa în zona Szolnok, a atacat încă o dată România de Sf. Ilie pe 20 iulie 1919.

A trecut la ofensivă concentrată într-un singur punct al frontului pe direcţia Szolnoc-Oradea, sperând că va realiza o breşă care îi va deschide drumul spre inima Ardealului. Armata Română a trecut din nou la acţiune, nimicind complet armatele bolşevice maghiare, iar în mai puţin de zece zile, a ajuns de pe linia Tisei până la Budapesta. Bela Kun, aventurierul a părăsit puterea fugind mai întâi la Viena şi apoi la Moscova, sfârşindu-şi zilele într-un mod ruşinos, fiind arestat şi executat din ordinul lui Stalin, pe data de 29 august 1938, fiind învinuit de delapidarea unei mari sume de bani din fondurile Partidului Comunist al URSS.

În după-amiaza zilei de 03 august 1919, primul care s-a apropiat de marginile  oraşului Budapesta, a fost col. Gheorghe Rusescu care comanda o mică avangardă de Cavalerie ce aparţinea de Brigada 4 Roşiori, având doar 400 de cavalerişti, două tunuri şi zece mitraliere. Din partea Guvernului Maghiar, înspre oraş a fost întâmpinat de o delegaţie din trei persoane, care i-a cerut să oprească trupa pentru a nu intra în oraş.

Aceştia credeau că efectivele reale şi puterea de foc ale detaşamentului col. Rusescu erau mult mai mari şi ameninţau cele trei regimente bolşevice înarmate, aflate în cazărmile din Budapesta şi că populaţia civilă este foarte agitată, fiind gata să pună mâna pe arme, formând încă o armată de 20.000 de oameni ce poate măcelări trupa lui Rusescu.

Dovedind îndrăzneală şi abilitate ieşită din comun, col. Rusescu a spus delegaţiei, că el a ordonat detaşamentului să meargă la trap neputându-i opri imediat.  A continuat să meargă la trap încă vreo trei km. împreună cu automobilul maghiar în care se aflau membrii delegaţiei, până când a apreciat că tunurile românilor pot lovi clădirile guvernului ungar, apoi a oprit şi a intrat în tratative cu delegaţia.

Le-a spus că problema măcelului s-ar pune invers, că Budapesta este încercuită complet de către trupele române (fapt ce nu era realizat încă), că îi sfătuieşte să calmeze populaţia civilă şi să ceară regimentelor din Budapesta să se predea, spre a evita măcelărirea soldaţilor maghiari de către trupele române, că nu este altă cale de ieşire. Col. Rusescu să fie mai convingător a ordonat celor două tunuri din apropierea sa, singurele pe care de altfel le avea( dar ungurii nu ştiau acest lucru), să se pună în baterie  asupra oraşului. Le-a mai spus că pentru tratative trebuie să se adreseze Comandamentului Superior al Armatei Române.

Atunci delegaţia i-a cerut col. Rusescu să trimită şi el la rândul lui un delegat, care să poarte tratative cu guvernul maghiar. Spre uimirea maghiarilor, col. Rusescu a făcut dovada unui act de mare curaj şi a luat hotărârea de a merge el în persoană la tratative. Era în ziua de 03 august 1919 la ora 18. La ora 18,30 col. Rusescu intră în clădirea în care guvernul maghiar se afla întrunit pentru şedinţă, punând guvernului o serie de condiţii:  Cazarma honvezilor din Budapesta să fie evacuată de îndată de către trupele ungare care îşi vor lăsa armamentul  acolo, spre a fi pusă la dispoziţia detaşamentului lui, în schimbul lăsării trupelor sale (care încă nu existau) în afara oraşului. Le-a spus că a dat  armatei sale ordin, pe care nu mai poate să-l contramandeze, anume, dacă până la ora 20,30, el nu se va întoarce la trupă, artileria să bombardeze oraşul.

Guvernul Maghiar acceptă condiţiile şi la ora 20,00 trimite un ofiţer maghiar cu ordinul semnat de col. Rusescu, ca detaşamentul român să intre în oraş fără luptă şi să se cazeze în cazarma „Arhiducele Josif”.

În aceiaşi seară col. Rusescu a primit onorul şi defilarea trupelor sale în cazarma amintită mai sus, iar el cu ofiţerii săi, au servit masa şi au fost cazaţi la un hotel de lux din apropiere.

 

 

 

 

Imagini pentru armata romana la budapesta photos

 

Foto: Armata Română în fața Parlamentului de la Budapesta (1919)

 

 

Jocul la cacialma a col. Rusescu, care din fericire pentru noi a ţinut, a luat sfârşit în după-amiaza zilei următoare, când generalul Mărdărescu, alături de grosul Armatei, a pătruns cu adevărat în Budapesta şi la ora 18,00 a primit defilarea şi onorul  Diviziei 1 Vânători pe faleza Dunării din faţa clădirii Parlamentului Maghiar.

Pentru că a atacat Budapesta fără ordin cu o zi mai devreme, furând startul victoriei, col. Rusescu a fost mustrat de către superiorii săi invidioşi, cum că a depăşit marginile admisibile ale îndrăznelii.

Consecinţele acţiunilor Armatei Române din vara anului 1919 împotriva Ungariei bolşevice, au fost imense şi benefice şi nu doar pentru Ungaria, ci pentru întreaga Europă. Cea mai importantă consecinţă a fost aceea că a stăvilit înaintarea bolşevismului în centrul Europei, izolarea internaţională şi compromiterea bolşevismului.

În conformitate cu ideologia marxist-leninistă, revoluţia comunistă nu trebuia să se producă într-o singură ţară sau la un grup mic de ţări, ci trebuia să fie o revoluţie mondială, să cuprindă tot globul pământesc, să fie o revoluţie a proletariatului mondial, împotriva capitalismului mondial. Revoluţia bolşevică începută în Imperiul Ţarist, trebuia să cuprindă toată Europa.

Din Rusia erau două culoare spre Vestul Europei, unul prin Europa Centrală, prin Ungaria, unde bolşevicii ruşi au găsit „ coada de topor”  în persoana lui Bela Kun, pentru a înainta pe direcţia Budapesta-Viena-Berlin, fiindcă în Austria şi Germania s-a creat o „situaţie revoluţionară” (expresia lui Lenin), de fapt aici exista dezorientare, anarhie şi haos cauzată de pierderea războiului şi, deci Germania putea deveni un teren bun pentru experimentul comunist. Al doilea culuar de expansiune a bolşevismului era cel prin Nordul Europei Centrale , prin Polonia, pe direcţia Varşovia-Berlin-Paris, încercat un an mai târziu. În Polonia negăsind un trădător de felul lui Bela Kun, Polonia a fost atacată de „Armata Roşie” a bolşevicilor ruşi.  Într-un faimos Ordin de Zi dat de mareşalul sovietic Tuhacevski, comandantul suprem al armatelor care atacau Polonia, arătând în mod răspicat direcţia: „Peste cadavrul Poloniei, prin Minsk, Vâlna şi Varşovia spre Berlin, înainte!”.

Expansiunea bolşevică spre Vestul Europei, a fost oprită prin două evenimente militare deosebite, anume; intrarea Armatei Române în Budapesta pe culuarul central şi înfrângerea categorică a mareşalului rus Tuhacevski de către Armata Polonei  sub comanda mareşalului Pilsudski pe culuarul nordic. Dintre mărturiile evenimentelor face parte şi articolul publicat la 12 noiembrie 1979, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la retragerea trupelor române din Budapesta. Alan Woods afirma următoarele:

„ La 21 martie 1919 a fost proclamată Republica  Sovietică Ungară. Pe 03 august 1919 la 135 de zile mai târziu, acest capitol eroic din istoria clasei muncitoare maghiare a luat sfârşit prin intrarea Armatei Albe Române în Budapesta. Dacă proletariatul maghiar ar fi reuşit, Republica Muncitorilor din Rusia ar fi ieşit din izolarea internaţională.

Înfrângerea Revoluţiei Ungare din 1919, a fost o lovitură grea pentru clasa muncitoare internaţională. Revoluţia proletariatului rămâne izolată într-o ţară înapoiată, iar acest fapt a determinat degenerarea ulterioară a primului stat comunist din lume”.

Autorul acestui articol, englezul Alan Woods, etichetează riposta Armatei Române la atacarea României de către hoardele bolşevice ale lui Bela Kun  drept o „intervenţie imperialistă”, recunoaşte indirect câteva adevăruri dureroase pentru comunişti.

„Revoluţia proletariatului” a început într-o ţară înapoiată, în Imperiul Ţarist şi datorită campaniei Armatei Române din vara anului 1919 în Ungaria, nu a putut ieşi  din „izolarea internaţională”, adică nu s-a putut extinde spre Vestul Europei şi nu a putut căpăta legitimitate şi forţă umană europeană. Izolarea internaţională de către „sanitarii” bolşevismului, a făcut ca primul stat comunist din lume să degenereze în cea mai brutală şi criminală dictatură în anii stalinismului. 

Armata Română a rămas în Budapesta aproape patru luni, nu ca Armata Sovietică de după Al Doilea Război Mondial, care a intrat în Budapesta  în 1945 şi a „uitat” să plece timp de 40 de ani.

 

 

Imagini pentru armata romana la budapesta photos

 

 

 

 

 

În perioada august-noiembrie 1919, Armata Română a restabilit ordinea în Budapesta şi în restul Ungariei, a asigurat reluarea vieţii normale într-o ţară devastată de război şi ameninţată de anarhie, a hrănit copiii şi populaţia civilă maghiară înfometată, de la propriile cazane ale trupei şi a pacificat ţara, fapte pentru care Ungaria nu a adus încă mulţumiri de recunoştinţă, României, Armatei Române, precizând că încă nu este târziu nici după aproape 100 de ani, în întâmpinarea zilei de 1 Decembrie 2018, de Centenarul Unirii să o facă.

Armata Română a evacuat Budapesta, la cererea Antantei, pe data de 14 noiembrie 1919, pentru ca două zile mai târziu, pe 16 noiembrie 1919 în Budapesta să-şi facă intrarea venind de la Szeged, în fruntea unei armate numită „ Armata Naţională”, amiralul Horthy Mikloş fost comandant al flotei Austro-Ungare,  (combatant în armata Austro-Ungariei), deci luptător împotriva Aliaţilor, şi cu toate acestea a fost acceptat de către Aliaţi, care au închis ochii asupra acestui amănunt. Mikloş Horthy s-a născut la 18 iunie 1868 la Kenderes, Austro-Ungaria, a trăit 88 de ani până în 09 februarie 1957 la Estoril Portugalia.

A absolvit academia de marină.  S-a căsătorit la Arad în data de 22.07. 1901 cu Margareta Purgly, având împreună 4 copii, de religie calvină, om politic, diplomat, ofiţer (amiral).  Horthy a fost pe rând; comandantul armatei, ministru de război, iar la 01 martie 1920, a fost ales regent de către Parlamentul Ungariei, rămânând în funcţie până la 15 oct. 1944.

Acelaşi Parlament a modificat şi Constituţia Ungariei în toamna anului 1921, investindu-l pe Horthy  cu puteri dictatoriale, fiind primul dictator european cu acte în regulă înainte  de Musolini cu un an , cu trei ani înaintea lui Stalin şi cu 12 înaintea lui Hitler.

Din nou Aliaţii au închis ochii, admiţând ideea că dictatura lui Horthy este  o alternativă acceptabilă la comunism.

În plan intern Horthy se bucura real de sprijinul populaţiei  catolice speriată de ateismul comunist şi de sprijinul micilor proprietari rurali şi ai industriaşilor, înspăimântaţi de confiscarea proprietăţilor, lucru comis de către comuniştii lui Bela Kun anterior. Ungaria, spre deosebire de celelalte state-naţiuni care au rezultat din dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, nu a cunoscut un regim de democraţie politică în perioada interbelică.

Deci, Armata Română a eliberat Ungaria de pericolul bolşevic, a asigurat ordinea în ţară şi a predat Ungaria la „cheie” lui  Horthy Mikloş, care o să devină marele dictator. Aici îţi regăseşte confirmarea amara ironie a proverbului românesc care zice: „ Cel pe care nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti.”

Să nu-şi facă nimeni iluzii în privinţa intenţiilor sale, Horthy a declarat public în toamna anului 1919 că:

„Inamicul numărul unu al Ungariei este România, pentru că faţă de această ţară, Ungaria are pretenţiile teritoriale cele mai mari şi pentru că  aceasta este cea mai puternică dintre toate ţările vecine, iar rezolvarea problemelor cu România nu se poate face numai pe calea armelor.”

Horthy şi-a urmărit scopul cu obstinaţie, atâta doar că, „ rezolvarea problemelor cu România nu s-a făcut pe calea armelor, ci printr-un odios Dictat, prin apelul laş la ajutorul altor puteri fasciste şi dictatoriale ale Europei (Germania Hitleristă) şi nu a fost chiar o rezolvare definitivă, ci una care a ţinut tot atâta timp cât a ţinut şi Războiul  al Doilea Mondial.

Deşi a venit la putere cu concursul indirect şi involuntar al Armatei Române, Horthy, cu regimul politic odios şi antisemit pe care l-a promovat şi patronat, ( Ungaria fiind printre primele state europene care a  legiferat  măsuri antisemite, astfel în urma  măsurilor antievreieşti din 1938, şi-au pierdut locurile de muncă în Ungaria peste 250.000 de evrei, interzicând şi căsătoriile mixte ),s-a dedat la cele  mai crude atrocităţi şi la crimele de război asupra populaţiei civile româneşti.

Printre multiplele atrocităţi comise în timpul Celui de al Doilea Război Mondial, se înscrie şi cel petrecut în comuna Moisei jud. Maramureş, unde la 14 octombrie 1944, armatele horthiste au mitraliat într-o casă un număr de 29 partizani care n-au avut nici o vină şi fără vreo sentinţă legală, iar comunei a cărei populaţie a fost evacuată forţat prin localităţile de pe Valea Izei, i-au dat foc arzând aproape toate casele şi aruncând în aer poduri, drumuri şi calea ferată. Sunt multe exemple de natura aceasta care s-au petrecut  în perioada 1941-1944, perioadă cunoscută în istorie sub denumirea de „ocupaţie horthistă-fascistă a Ardealului de Nord”.

După toate cele îndurate, de poporul român de-a lungul zbuciumatei istorii, avem sfânta obligaţie să rămânem uniţi cu hotarele întregi a României aşa cum înaintaşii noştri ne-au lăsat la 1 Decembrie 1918;(http://www.dacoromania-alba.ro/)

Jurist  Dragomir  VLONGA

 

 

 

CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/01/12/o-istorie-a-zilei-de-12-ianuarie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

12/01/2019 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: