CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Domnul moldovean Dimitrie Cantemir spunea ca MOLDOVENII SUNT ROMÂNI


 Dimitrie Cantemir

 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723),  a fost domn al  Moldovei  (martie – aprilie  1693 și 1710 – 1711) și un mare carturar umanist al spațiului cultural românesc.

CINE A FOST DIMITRIE CANTEMIR ?

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, într-o familie de răzeși  din satul Silișteni pe malul râului Elan în ținutul Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din județul Vaslui, în partea de sud a orașului Huși.

După alte date s-ar fi născut la Iași. Genealogiștii au stabilit că un strămoș obscur ar fi dobândit în secolul al XVI-lea cătunul Silișteni din Moldova și că familia era de „origine pur românească”

  A fost fiul lui Constantin și al Anei, născută Bantăș, care a fost a treia soție a lui Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemir menționează cele 3 soții ale tatălui său:

1. Anastasia, nepoată de văr după tată a domnului Țării Românești Gr. Ghica; 2. Ruxandra Gane; 3. Ana Bantăș, mama lui Dimitrie Cantemir. Anița Bantăș a făcut parte „din vechea stirpe moldovenească a Bantășilor, nepoată după mamă a Anastasiei, soția Ducăi-vodă”.

Ana Bantăș descinde dintr-un personaj vestit în aristocrația moldovenească, Ioan Tăutu, mare logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Dimitrie Cantemir spune că a purtat acest nume [Dimitrie], fiindcă a fost botezat de Dumitrașco vodă Cantacuzino. În românește, principele semna „Dimitrie”. În latină: Demetrius, formă preluată de majoritatea autorilor din Europa secolului al XVIII-lea.

La 14 ani a fost nevoit să plece la Constantinopol (1688-1690), unde a stat 12 ani, ca zălog al credinței tatălui său pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei. Tatăl său, Constantin vodă, dorea să facă din fiul său un om învățat, de aceea a ales ca educator al lui Dimitrie pe dascălul Ieremia Cacavelas, din Creta, un grec cu studii la Veneția, Oxford, Leipzig și Viena. Ieremia Cacavelas a fost traducătorul din l. latină în l.greacă (în 1687) a lucrării Vitae Pontificum [Viețile Papilor], scrisă de episcopul Platina. Cacavelas a avut o mare influență asupra formației spirituale a lui Dimitrie Cantemir. 

 

La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.

În 1710 dupa ce a fost numit la tronul Moldovei,a încheiat un tratat si o alianta militara  cu Imperiul Rus condus de Petru cel Mare. Fortele armate ruso- moldovene au suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la Stănilești, pe Prut (7/18 – 11/22 iulie 1711). Confruntarea a avut  urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească unde au fost instaurate de turci domniile fanariote. Aceasta batalie a fost ultima angajare antiotomană a Moldovei.

Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.

 Dimitrie Cantemir a avut o formaţie enciclopedică cu preocupări în diferite domenii: istorie, filosofie, literatură, matematică, limbi orientale, muzică. A fost o personalitate multilaterală, care a realizat prima sinteză a culturii naţionale. 

Majoritatea operelor sale se bazează pe o vastă documentaţie, el folosind izvoare străine în limbile germană, franceză, rusă, polonă, turcă. Pentru meritele sale ştiinţifice şi literare, în 1714, Dimitrie Cantemir a fost ales membru al Academiei din Berlin.

În creația științifică a lui Dimitrie Cantemir ,”Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”,ocupă un loc deosebit. În această operă sunt abordate probleme vitale ale istoriei poporului român de la origine, până la întemeierea principatelor Moldovei și Munteniei. 

Lucrarea a fost concepută în două volume, Cantemir reușind să scrie doar primul volum la Moscova în limba latină, cu denumirea Historia Moldo-Vlahiea, pe care mai apoi l-a tradus în limba română și l-a extins cam de patru ori în comparație cu manuscrisul latin, terminandu-l la Sankt-Petersburg în 1723, ultimul an al vietii sale.

 

 

 

 

„Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor” este ultima operă a lui Dimitrie Cantemir, scrisă între anii 1719 și 1722 în care autorul explică de ce moldovenii sunt români…

Hronicul este o lucrare de sinteza și înfățișează concepția savantului asupra formării poporului român și a limbii române, tratând, cu o documentare extrem de bogată, de peste 150 de izvoare, originile poporului român și evoluția sa până la al doilea descalecat, momentul întemeierii celor două țări române, Muntenia și Moldova.

 



 

”Hronikon a toată Țara Românească (carea apoi s-au înpărțit în Moldova, Munteneasca și Ardealul) din descălecatul ei de la Traian, Împăratul Râmului. Așajderea pentru numerele, carele au avut odată și carele are acmu, și pentru Romanii care de atuncea într-însa așăzându-să într-aceaș și până acmu necontenit lăcuesc.”

 „Înainte de toate, chiar dacă acest (neam) a fost împărțit în trei ținuturi de căpetenie, totuși toți se cheamă cu același nume de români, disprețuind adică dând de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de către popoarele barbare. Căci românii care trăiesc și astăzi în Transilvania, deasupra fluviului Olt, în ținutul numit Maramureș, nu-și dau numele de valah, ci de români (martori imi sunt toți locuitorii tuturor națiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate îi numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, îi numim munteni – căci au luat în stăpanire mai multe locuri muntoase) își dau și ei la fel numele de români, iar țării lor de Țara Româneasca, adică în latinește: Terra Romana.”

 

  MOLDOVEANUL Dimitrie Cantemir spunea ca e ROMÂN 

  

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină, dar tradus apoi de autor în română (1719 – 1722), cuprinde istoria românilor de la origini până la descălecare. Susține ideea lui Miron Costin: originea latină comună a tuturor dialectelor românești. Pentru scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române și străine în limbile latină, greacă, polonă și rusă.

„Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca, ci româneasca, astfel ca, daca vrem sa-l intrebam pe un strain de stie limba noastra, nu-l intrebam: «Scis moldavice?», ci «Stii româneste?», adica (in latineste): «Scis Romanice»? Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obarsia lor romani, cum, ma rog, ar fi putut sa-si ia, prin minciuna, si numele, si limba romanilor?…”

„Arată-să pre scurt neamul Moldoveanilor, Munteanilor, Ardeleanilor (carii cu toții cu un nume de obște Români să cheamă) să fie din rodul său hireși Romani, și precum Dachia au fost descălecată de Traian împărat cu cetățeani și slujitori Romani […]”

 

 

 

 

 

 CITITI SI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/08/14/cum-incearca-propaganda-imperiala-rusa-si-slugile-lor-comuniste-de-la-chisinau-sa-l-acapareze-pe-dimitrie-cantemir/

 

 

 

Surse: 

 

https://www.google.com/search?q=cantemir&oq=cantemir+&aqs=chrome..69i57j69i60l3.10993j0j4&sourceid=chrome&ie=UTF-8

 

Timpul.md

05/01/2019 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. POPORUL MEU, SÎNT SUPĂRAT PE TINE…
    Poporul meu sînt supărat pe tine
    Nu eşti aşa cum am crezut cîndva
    Faci pactul cu duşmanul, ce ruşine!
    Aştepţi momentul ca să poţi trăda.
    Din sînul tău i-au ridicat gealaţii
    Pe Horea, Tudor şi pe Mareşal
    Pe Brâncoveanu, sfîntu-acestei naţii
    Pe Cuza, omul providenţial.
    Tu n-ai mişcat un deget, dimpotrivă
    Din umbra ta, „cozi de topor“ s-au dus
    La legănarea tavei cu colivă
    Şi-apoi i-au răstignit ca pe Iisus.
    Toate acestea, undeva, se-adună
    Ca nişte „găuri negre“ te absorb
    Istoria, se ştie, se răzbună
    Eşti noul Rege Lear, sărman şi orb.
    Purtat de mînă eşti, de toţi borfaşii
    Te mint că îţi vor binele, în fond
    Prin mărăcini şi rîpe îţi duc paşii
    Te păcăleşte orice vagabond.
    Toţi nespălaţii lumii, fără şcoală
    Te joacă azi la zaruri pe maidan
    Dar tineretul nu se mai răscoală
    Fiindcă-i plecat să facă rost de-un ban.
    Titanic ce pluteşte în derivă
    Izbit de al Mafiei aisberg
    Hemoragie de valori, masivă
    De lacrimi grele, ce nu se mai şterg.
    Te fură toţi, te pun la zid, te-acuză
    Din an în an te fac mai criminal
    Însă tu taci – şi nu ai nici o scuză
    Înduri procesul ăsta bestial.
    Te judecă evreii, cu trufie
    Deşi tu i-ai salvat, creştin năuc
    La noi n-a fost Holocaust, se ştie
    Însă se minte ca la balamuc.
    De ce se minte? Pentru bani şi case
    Pentru păduri şi alte bogăţii
    Păsări de pradă ne scobesc în oase
    Nemernicii ne-ar jupui de vii.
    Te pun în lanţuri ungurii, ţiganii
    Te scuipă-n gură orice idiot
    Ei nu ştiu altceva – să le dai banii
    Altminteri te reclamă peste tot.
    Nu mai avem Poliţie, Armată
    Diplomaţia face shopping doar…
    Dar cine să te apere vreodată?
    Tu nu mai ştii să pui mîna pe par?
    Pe acel par ce funia îl strînge
    Pe acel par ce stă de-un veac în pod
    Da, nimănui nu-i plac vărsări de sînge
    Dar cine ştie, oare, un alt mod?
    E timpul, deci, să speli acea ruşine
    Din Zodiacul ce ţi-a fost ursit
    Eu azi te cert, dar nu pot fără tine
    Mi-aş da şi viaţa să fii fericit.
    Nu tu eşti vinovat – e doar blestemul
    Căzut pe dacii care l-au trădat
    Pe Decebal, şi-ajuns-au la cheremul
    Altor Zeiţe, altui Împărat.
    Hai, capul sus, cu ultima sforţare!
    Ridică-te pe coate şi genunchi!
    Nu vezi că ţara horcăie şi moare?
    Nu vezi că scuipă sînge din rărunchi?
    Explozie nu face-o mămăligă
    Însă e tare azi ca un pietroi
    Acest pamflet amar nu te instigă
    Îţi cere doar să le declari război!
    Război total, pe viaţă şi pe moarte
    Bandiţilor locali şi venetici!
    Război acestor paraşute sparte!
    Război acestor avortoni pitici!
    Război acestei haite ce se ceartă
    În pulberea răscrucii, pe ciolan
    Ei fac din România – Marea Moartă
    Luaţi ţara înapoi în acest an!
    Popor Român, eşti pîn’ la piept în groapă
    Te pup pe frunte, şi curaj îţi dau
    Dai biruri noi pe aer şi pe apă
    Fanarioţii mai umani erau.
    Deşteaptă-te din somnul letargiei
    Istoria să nu te ia de laş
    Distruge Caracatiţa Mafiei
    Şi să alegi, în faţa veşniciei:
    Vrei să fii înger, sau sinucigaş?
    Corneliu Vadim Tudor (1949-2015),
    Noaptea de 19 februarie 2014
    (Poezie preluată din volumul „Pamflete explozive“)

    Apreciază

    Comentariu de Ioan Danila | 05/01/2019 | Răspunde

  2. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 07/01/2019 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: