Teroarea ungară din Transilvania descrisă într-o conferință a președintelui Academiei Române la Sorbona/Paris în data de 4 februarie 1915
Foto: dr.Constantin I. Istrati (n. 7 septembrie 1850, Roman; d. 17 ianuarie 1918, Paris), academician român, chimist, medic, membru titular (1899) și președinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916.
Conferința Domnului Dr. Constntin I. Istrati, președintele Academiei Române, ținută la Sorbona/Paris in ziua de 4 februarie 1915[1]:
„În aceste ultime săptămâni, jandarmii și polițiștii unguri au spânzurat 4.000 de români în Maramureș”.
A se vedea fotografia publicată în revista franceză „Le Miroir” („spânzurarea în Maramureș a trei țărani români acuzați de iredentism,document găsit de un sublocotenent italian asupra unui honved ungur ucis la Sant-Michele, lângă Gorizia”) și citiți extrase din gazetele franceze „La Croix” și „La revue hebdomadaire”.
Traducere din franceză „România, arhive istorice”
„Domnul Dr. Istrati, președintele Academiei Române, deputat în Parlamentul României, fost Ministru al Instrucțiunilor Publice și al Agriculturii a ținut joi la Sorbona o conferință care a avut un foarte mare succes :
« Spre sfârșitul sec. al XIII-lea, atunci când ungurii primiră la rândul lor loviturile invaziilor care se succedau, românii erau constituiți în mici state și chiar în mici republici.
Și tocmai în această provincie a Maramureșului slavizată de austrieci și maghiarizată de unguri care au strivit elementul nostru național, jandarmii și polițiștii unguri au spânzurat 4.000 de români.
În fruntea victimelor se găseau preoți greco-catolici. Se crede în general, că ni s-a răpit doar Bucovina și Basarabia. Dar nu trebuie uitat că ni s-a răpit părți importante din Transilvania; principatele Făgărașului și Amlașului și chiar ducatul Banatului, partea de nord a Olteniei până la regiunile aurifere din Hațeg care au aparținut Valahiei.
Pretutindeni în aceste regiuni, doamnelor și domnilor, supuse jugului străin unde rasa românească era compactă și unde se găsesc încă 4 milioane și jumătate de români pe un teritoriu de aproape 100.000 km2 ei sunt frații noștri.
Trebuie să știți, doamnelor și domnilor, că la fel ca în anul 1877, România va ști să-și facă din plin datoria. In afară de revendicările legitime și naturale pe care are dreptul să le facă în fața Europei, ea va ști să dovedească înainte de toate prin atitudinea sa că înțelege ca țară latină să contribuie înainte de toate alături de dumneavoastră la victoria civilizației latine și europene […] »”[2].
Foto: Preot român spânzurat de armata austro-ungară, folosit ca marionetă în care un militar își descarcă pistolul. În bătaie de joc, crucea preotului i s-a vârât între mâinile încătușate…
Surse:
[1] „La Croix”, 16 februarie 1915.
[2] https://www.flickr.com/photos/daniel_siegfriedsohn/43730128350/in/dateposted-public/ Daniel Siegfriedsohn
Transilvania anului 1916 – Daniel Siegfriedsohn
CITITI SI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/06/o-istorie-a-zilei-de-6-decembrie-video-4/
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 