CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

22 octombrie 1941 – Dinamitarea sediului Comandamentului militar român din Odessa

 După eliberarea Basarabiei, Armata română, a declanșat în 8 august 1941 o operațiune militară strict românească, fără sprijin german, de cucerire a oraşului Odessa,puternic fortificat de sovietici.

Corpul IV de Armată, comandat de generalul Nicolae Ciupercă, a trecut Nistrul, urmat de Corpul V (format din Divizia a XV-a de Infanterie, Brigada I-a de cavalerie și Divizia I-a blindată), între Tighina și Dubăsari.

Armata a IV-a a încercat să ocupe rapid Odesa, dar s-a oprit în fața unor linii de apărare fortificate, pregătite din timp de către sovietici.

La 12 septembrie, trupele române, sprijinite de artileria germană, au reluat atacul, determinând retragerea forţelor inamice. 
Întroducerea în luptă a unor forţe germane nu a mai fost necesară deoarece, la 16 octombrie 1941, când Armata a 4-a română reluat ofensiva, sovieticii, care îşi retrăseseră forţele principale, au opus o slabă rezistenţă.
Înfrângerea şi evacuarea trupelor sovietice din zona Odesei a consolidat siguranţa zonei petrolifere române şi a eliminat posibilităţile de acţiune inamice în spatele flancului drept al trupelor germane şi române care acţionau în zona Mării de Azov şi în partea de nord a Crimeii.

Succesul a fost obţinut cu mari eforturi, prin angajarea în luptă a şase corpuri de armată cu 18 divizii şi patru brigăzi independente, 24 divizioane de artilerie grea, şase batalioane şi şase grupuri de recunoaştere de corp de armată, 650 de avioane, două vedete rapide şi un submarin, care au executat incursiuni în Marea Neagră, în apropierea portului, precum şi a şapte baterii de artilerie grea germane, două batalioane de asalt şi o escadrilă de bombardament în picaj.

Datorită rezistenței forțelor Armatei Roșii din Odessa, Armata română a dus timp de  trei luni lupte grele ca să cucerească acest oraș puternic fortificat.

Victoria românilor în bătălia de la Odessa a constituit cea mai mare victorie militară românească din cel de-al doilea război mondial, o victorie greu plătită de Armata română.

La 16 octombrie oraşul  a fost ocupat de trupele române. Generalul Ion Glogojanu, comandantul Diviziei 10 Infanterie, ṣi-a instalat postul de comandă chiar în fostul sediu al NKVD-ului sovietic .

 

 

 

Foto: Comandamentul militar român din Odessa după explozie.

Şase zile mai târziu, în ziua de 22 octombrie 1941, în jurul orei 17.00  sediul  Comandamentului militar român a fost aruncat în aer de sovietici.

Au murit atunci 128 români, printre care ṣi generalul Glogojanu, ṣi 7 germani.

Victimele au fost înmormântate la 25 octombrie în parcul Şevcenko din Odessa.

Ca represalii, mareṣalul Ion Antonescu a ordonat atunci drept represalii o serie de execuṭii .

 

 

 

Foto: General Ion Glogojanu

 

 

 

 

În Arhiva de istorie orală a Radiodifuziunii Române se află mărturia lui Radu Glogojanu, nepotul de frate al generalului, o mărturie emoṭionantă, cu detalii culese de el de la faṭa locului despre cele întâmplate la 22 octombrie.

Înregistrarea făcută în  1994 are o mare valoare documentară, cu atât mai mult cu cât Radu Glogojanu s-a aflat la Odessa în momentul descoperirii trupului unchiului său printre dărâmături.

  „Pe data de 20 octombrie, vine la Comandamentul militar al Odessei, se prezintă o femeie, care se chema Ludmila Evghenici Petrovna, o femeie în vârstă şi care a spus că vrea să vorbească cu cel mai mare comandant, fiindcă s-a adresat ofiţerului de serviciu ṣi ofiţerul de serviciu nu putea s-o ducă imediat la general, i-a spus că nu poate…

Ea a insistat că vrea numai cu el să discute, că este ceva foarte important. Ofiţerul de serviciu a raportat mai departe ṣefului de cabinet [al] unchiului meu şi generalul Glogojanu a primit-o pe această femeie.

Amănuntele vi le spun exact cum mi-au fost redate de generalul Trestioreanu, care i-a luat locul imediat, la Comandamentul Diviziei a 10-a.

Această femeie, rusoaică, i-a spus unchiului meu că la această clădire a lucrat fiul ei. A lucrat la minarea acestei clădiri fiul ei care era electrician şi că nu e bine ca să rămână în acest comandament, care va sări în aer!

Deci unchiul meu a fost pus în gardă! Pe atuncea se întâmplau o mulţime de acte de sabotaj, care nu erau de forţă. […] Ei căutau să facă acte de sabotaj prin toate părţile… Şi-atuncea, sigur, unchiul meu n-a putut să pună bază pe ceea ce a spus femeia. A dat ordin ca femeii să i se dea zahăr, pâine, cafea, şi-a fost recompensată.

Şi imediat a dat dispoziţie să fie evacuată căldirea şi să intre în acţiune din nou geniştii români şi geniştii germani.

Şi s-a controlat întreaga clădire şi detectoarele nu au indicat absolut nimica, nici nu s-au mişcat acele care de obicei se mişcă la orice mină depusă.

Deci a considerat-o ca un act de diversiune şi s-au mutat înapoi.

   Pe data de 22 octombrie, în jurul orei 17, împreună cu generalul Trestioreanu în maşină, soseşte la comandament.

Generalul Trestioreanu cere voie unchiului meu să se ducă, să întârzie niţel la şedinţă, să se ducă la Comandamentul Diviziei a 10-a care era o latură a Comandamentului militar al Odessei. Şi unchiul meu i-a spus:

„Trestioreanu, du-te, dar să cauţi să fii la şedinţă!„ „O să caut să nu întârzii…„

            Unchiul meu se dă jos din maşină, urcă scările şi la jumătatea scărilor îşi aduce aminte că nu are ţigări ṣi-i spune şoferului să se ducă să-i cumpere nişte ţigări. Şoferul pleacă, cumpără ţigrile şi la întoarcere aude o bubuitură îngrozitoare. Vine la Comandament şi Comandamentul nu se mai vedea! Era un morman de pietre…

Precizez: Comandamentul militar al Odessei, Comandamentul Diviziei a 10-a era în picioare!

Deci generalul Trestioreanu a avut un noroc că nu s-a prezentat imediat la ora respectivă.

 Bineînţeles că atuncea s-au primit ordinele de la Bucureşti ṣtiu că a venit generalul Macici – din cele spuse de Trestioreanu! Deci eu vă redau acuma numai şi numai [cele] spuse de generalul Trestioreanu, spuse tatălui meu şi mie [care am plecat la Odessa].

Am fost cazaţi în cadrul Comandamentului Diviziei a 10-a foarte bine.

Străzile Odessei erau perpendiculare şi la fiecare colţ de stradă era câte o mitralieră care din când în când mai trăgea câte o rafală. Pe data de 23 octombrie, când se întâmpla acest lucru, când vă povestesc, nu îl găsise pe unchiul meu, se căuta… Au fost găsiţi ceilalţi, dar unchiul meu nu a fost găsit!

Pe data de 24 octombrie îl găseşte şi pe unchiul meu. Este găsit un colonel magistrat, viu, nevătămat, care atunci când a fost dezgropat a început să fugă!

Era cu părul alb, albise şi bineînţeles că a fost prins şi-a fost internat într-un spital de psihiatrie, ca să-şi revină după acest şoc… […]

Pe data de 25 a fost înmormântarea generalului Glogojanu şi cu toţi cei care au murit acolo.

A fost o înmormântare militărească, pe afet de tun a fost pus generalul Glogojanu. Toţi ofiţerii germani care au murit acolo au luat aceleaşi onoruri date de către trupele române.”

Recent, Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa a adoptat o rezolutie  în care  era condamnată URSS pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, având o vină egală cu a Germaniei.

Rezoluția respectivă arată că URSS a ocupat prin forță teritorii din Finlanda, Țările Baltice, Slovacia, Ungaria și România, determinând aceste țări să lupte pentru recuperarea teritoriilor lor.

Acest lucru aruncă o lumină nouă asupra participării României la război, schimbând datele asupra caracterului războiului.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/19/ziua-de-19-octombrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse:

 

http://www.rador.ro/2014/10/22/odessa-22-octombrie-1941-in-jurul-orei-17-00-dinamitarea-sediului-comandamentului-militar-roman/

 

 

 

 

 


19/10/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: