Școlile românești din Transnistria – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat de Rusia cu 220 ani în urmă
Transnistria în sens geografic este delimitată de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului şi litoralul de 150 km al Mării Negre.
Prin români transnistrieni înţelegem însă pe toţi cei de dincolo de Nistru.
Să învățăm despre „Școlile românești din Transnistria” – ultimul bastion în războiul de deznaționalizare a populației băștinașe, declanșat în urmă cu peste două secole de către Rusia.
O treime din teritoriul actual al Republicii Moldova se găsește în stânga Nistrului. Această zonă geografică este numită Transnistria, adică aria de dincolo de Nistru.Din cele mai vechi timpuri spațiul transnistrean a fost populat de reprezentanți ai unor etnii diferite, dar una dintre primele care a populat acest teritoriu liber, a fost populația de origine românească.Aceasta a fost și pâna la momentul de față este cel mai numeros grup etnic.
Foto: Harta Transnistriei moldoveneşti de azi.
Populația românească, conform datelor recensământului din 1989 , adică pâna la ocuparea forțată a regiunii transnistrene de către forțele separatiste, susținute și organizate de Moscova, constituia în jur de 40%. Ucraineni la rândul lor sunt numai 28%, iar ruși – 25% .
E necesar de menționat că în 4/5 din cele peste 130 de localități rurale din regiune, românii sunt majoritari – de la 40 pînă la 95%.De asemenea majoritari sunt românii în 3 din cele 5 structuri teritorial administrative (regiuni), care se numesc aici raioane.
Cum și de când a început să scadă ponderea românilor în spațiul Transnistrean?
Realizîndu-și politica de extindere a hotarelor sale, Rusia țariștă a ocupat, prima data, spațiul transnistrian în 1792. Și de atunci procesul de deznaționalizare a populației românești de aici nu s-a mai oprit.
Pentru ca teritoriile ocupate șă nu creeze probleme, ca aici să domine o atmosferă politică prielnică și binevoitoare față de Imperiu era nevoie ca populația baștinașă să fie strîns legată de Rusia, inclusiv din punct de vedere administrativ, etnic, spiritual și politic.
În scopul realizării acestei idei expansioniste a fost elaborată, încă pe timpul țarului Rusiei Petru I, la sfîrșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, o politică specială de deznaționalizare a populației băștinașe.
Pentru acesta s-a recurs la colonizarea teritoriului dat, ca și în întregime a Basarabiei, cu ruși ,ucraineni, găgăuzi, bulgari și reprezentanți ai altor etnii.
Ei au ocupat locul românilor baștinași, convinși și favorizați să plece la locuri mai „bune” de trai în Caucazul de Nord, în spațiul dintre Bug și Nipru, în Asia Mijlocie și Orientul Depărtat, unde unii au primit gratuit terenuri mari de pămînt și surse financiare pentru a-și organiza traiul în aceste locuri noi,iar alții s-au încadrat în diferite servicii, inclusiv militar, ale Imperiului Rus.
Astfel treptat, a început să scadă ponderea românilor în teritoriul transnistrean.
Cum au fost desnaționalizați românii?Din momentul ocupării Transnistriei, Rusia, în scopul deznaționalizării populației baștinașe, a purces la rusificărea ei, promovînd limba rusă în toate domeniile vieții: în administrare, biserică, judecată ș.a.m.d.
Au fost deschise școli cu predare în limba rusă, ignorîndu-se componența etnică a populației și necesitățile ei de dezvoltare spirituală și culturală.
Școlile rusești se deschideau și funcționau, în primul rînd, în orașe și centre județene.
În așa fel administrația țaristă,timp de 126 de ani de ocupație a Transnistriei, a făcut tot posibilul ca populația de origine română de aici să rămână în întuneric și necărturară, ca să-și piardă definitiv entitatea națională.
Primele școli românești.
Primele 25 de școli moldovenești (românești) în Transnistria au fost fondate în 1918, avînd la bază, hotărîrea Congresului corpului didactic din județul Tiraspol, care și-a desfășurat lucrările la 27 mai 1918.
Același Congres a hotărît ca, pe lîngă Asociația corpului didactic, să fie organizată Secția Națională Moldovenească.De aici, practic, începe învățămîntul național, adică în limba română, a populației băștinașe.
Capacana creării Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul URSS în 1924.
S-ar părea că crearea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești ( RASSM) în componența Ucrainei,în 1924, a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării etnoculturale a populației românești din Transnistria.
În această perioadă au fost deschise școli naționale în toate localitățile, populate de români, au apărut primele ziare și cărți în limba maternă, și-au început activitatea Institutul Pedagogic și Teatrul Dramatic Național din orașul Tiraspol, mai multe instituții culturale și de pregătire a cadrelor didactice. Așa stau lucrurile numai la prima vedere.
În realitate, autoritățile sovietice ale Rusiei și Ucrainei, cu mult înainte de crearea Republicii Autonome Moldovenești, au pus la cale continuarea politicii de deznaționalizare a populației românești din spațiul ocupat.
În acest scop a fost reanimată vechea teorie despre existența a două entități naționale și a două limbi diferite – moldovenească și română, iar în laboratoarele ideologice sovietice a fost elaborată o limbă inexistentă artificială şi nerecunoscută în plan ştiinţific, cea moldovenească.
Ca bază a noii limbi literare a fost luat graiul uzual al moldovenilor transnistreni, ucrainizat și rusificat, respingîndu-se normele gramaticale și ortografice ale limbii române, limbă oficial recunoscută de către comunitatea științifică internațională și înregistrată în atlasul lingvistic al popoarelor europene.
În 1932, în conformitate cu hotărîrea organelor supreme de conducere ale URSS, s-a decis trecerea limbii moldovenești în Transnistria la +, faptul care a jucat un rol pozitiv în dezvoltărea limbii și culturii în acest spațiu.
Însă în 1938 politica lingvistică din URSS a luat o nouă cotitură. În Transnistria iarăși s-a revenit la alfabetul rusesc.
Campania de deromânizare, de la sfîrșitul anilor 30 ai secolului trecut, a avut consecințe dezastruoase pentru limba și cultura spirituală din Republica Autonomă Moldovenească.
În anii 1938-1939, marea majoritate a funcționarilor de partid și de stat sovietici din învățămînt și cultură, care posedau limba română, au fost executați, fiind învinuiți de promovarea românismului.
De atunci, timp de 50 de ani, în școlile naționale se promovează o idee și o politică falsă,care au la bază teza antiștiințifică precum că limba română și cea moldovenească sunt limbi diferite, că românii și moldovenii fac parte din diferite etnii. Această aberație a durat până la 01.09.1989, când Parlamentul Republicii Moldova a aprobat ca limba moldovenească în calitate de limbă de stat, să funcționeze în baza grafiei latine.
Revenirea la grafia latină și independența…
Începând cu anul 1989, toate instituțiile de învățămînt din țară,inclusiv din regiunea transnistreană , și-au început activitatea didactică, utilizând grafia latină.
La 27 August 1991, Republica Moldova și-a declarat independența de fosta Uniune Sovietică, rezultat al recunoașterii nulității pactului Molotov-Ribbentrop.
Această acțiune a Republicii Moldova nu i-a fost pe plac Moscovei și atunci ea a pornit război împotriva Republicii Moldova.
Războiul a fost declanșat din Transnistria, unde Rusia are baze militare puternice și unde până astăzi acest imperiu are dislocată o armată numeroasă și bine dotată.
În urma acestui război, Rusia și-a format pe teritoriul din stânga Nistrului al Republicii Moldova o republică moldovenească transnistreană (rmn) – dirijată direct de la Moscova.
Aici staţionează până în prezent un numeros contingent rusesc, iar regimul instaurat în această zonă este unul totalitar și antinațional.
Cu alte cuvinte: pentru a treia oară, Rusia a pus stăpânire pe teritoriul din stînga Nistrului, acest areal fiind gândit de Rusia ca un cap de pod spre Balcani.
Din 1992 regimul separatist din Transnistria, care promovează interesele geo-strategice ale Moscovei, a interzis predarea în școli în baza grafiei latine, utilizarea manualelor școlare contemporane, editate în Republica Moldova și România.
Astfel, în școlile naționale din Transnistria a fost introdus din nou alfabetul rusesc.
De 20 ani, instruirea copiilor băștinași se efectuează cu manuale invechite, editate încă în vremea fostei URSS şi nu mai corespund nici realității şi nici schimbărilor social-politice radicale ce s-au produs în spațiul ex-sovietic.
Studiile în școli, în baza unei limbi inexistente (moldovenească), nu sunt altceva decît un genocid cultural, care are drept scop pervers să îi lipseșască pe copiii baștinașilor de identitate culturala și de viitor.
Deznaționalizarea populației băștinașe din Transnistria, pe care Rusia țaristă a început-o în urmă cu 220 ani, continuă, încălcîndu-se grav drepturile fundamentale ale omului.
Populația de origine latină din acest areal geografic, desigur, nu a putut să se împace cu o atare constrîngere a drepturilor cetățenești și, pedagogii, susținuți de părinții copiilor de vîrstă școlară și de mai mulți localnici, au căutat o ieșire din situație. S-a considerat că este o datorie sfântă ca pedagogii și părinți să lupte pentru democrație și învățămînt în limba maternă, adică în română.
Puși în fața faptului că le sunt încălcate grosolan drepturile cetățenești ale populației de origine română și demnitatea de oameni, partea cea mai conștientă a societății, și, în primul rînd, pedagogii, au pornit să opună rezistență farădelegilor regimului antinațional, antidemocratic și dictatorial, instaurat aici.
După lupte dure și confruntări acerbe, în perioada 1992 – 1996, în 7 localități transnistrene (5 orașe și 2 sate), s-a obținut dreptul de revenire la predare în școli în baza grafiei latine, însă nu în școlile naționale existente, ci în instituțiile de învățămînt nou create de către pedagogi și părinți, care pentru autoritățile separatiste, au statut de școli nestatale.
Și iată că de 16 ani, în regiunea transnistreană, activează 8 școli naționale: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din or.Tiraspol , Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Tighina, Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița ,Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt” din or.Grigoriopol , Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari , gimnaziul-internat pentru copii orfani din or.Tighina, gimnaziile din satele Corjova și Roghi, raionul Dubăsari,care nu sunt subordonate regimului ilegal de la Tiraspol și activează în baza Curriculumului Ministerului Educației de la Chișinău.
Aceste școli românești, cum le numesc chiar separatiștii, sunt practic niște insule ale latinității în regiunea transnistreană şi activează în condițiile extraordinar de dificile, create artificial de către autoritățile neconstituționale secesioniste.
Șapte din cele opt școli nu au sedii proprii, iar sediile închiriate nu asigură condiții elementare de activitate școlară.
În majoritatea din ele lipsesc sălile sportive și de festivități, ospătăriile, laboratoarele speciale pentru așa obiecte ca fizica și chimia,săli pentu informatică și multe altele.
Se face tot posibilul ca aceste instituții de învățămînt românesc să fie lichidate.
Pentru aceasta este folosit tot arsenalul de forme și metode antiumane ale organelor de reprimare din acest spațiu, susținute și dirigate de către Moscova.
S-a trecut prin mai multe încercări: terorizarea și maltratarea pedagogilor, părinților și copiilor care au opus rezistență în fața administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a profesorilor și părinților, inclusiv interzicerea activității pedagogice pentru cei care aveau o altă viziune decît cea declarată de Tiraspol.
Aceasta politică antinațională și antidemocratică a fost evidenţiată și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului prin Hotărîrea din 19 octombrie 2012, care a condamnat Federația Rusă pentru violarea drepturilor la educație a copiilor din regiunea transnistreană.
Declarațiile ostile ale așa-ziselor autorităţi ale rmn îndreptate contra acestor licee și gimnazii, confirmă cele spuse anterior, că actuala conducere transnistreană, la indicațiile Moscovei, continuă politica de lichidare a școlilor românești din stînga Nistrului.
Dacă politicenii de la Chișinău și comunitatea internațională nu vor întreprinde măsuri concrete, dorința Moscovei va putea să fie dusă cu succes la capăt.
În scurt timp poate fi bătut ultimul cui în coşciugul școlii și graiului românesc din Transnistria.
Cu toate aceste vitregii, spiritul dragostei față de neam și sacrificiul, demonstrat timp îndelungat prin fapte concrete de pedagogii acestor licee și gimnazii, insuflă încredere în ziua de mâine și în viitorul european al poporului din această regiune greu încercată de istorie.
Sursa:
Eleonora Cercavschi,Redactor R.B.N.Press
https://romaniabreakingnews.ro/scolile-romanesti-din-transnistria-ultimul-bastion-in-razboiul-de-deznationalizare-a-populatiei-bastinase-declansat-cu-220-ani-in-urma-de-catre-rusia/
15 octombrie 1922 – A avut loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, România.
Cu 96 de ani în urmă, în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, avut loc la 15 octombrie 1922, solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, ca rege al tuturor românilor, şi a Mariei, ca regină.
În dimineaţa zilei de 15 octombrie 1922, trenul regal a sosit în gara din Alba Iulia.
Familia regală a fost întâmpinată pe peron de preşedintele Consiliului de Miniştri, de preşedinţii Senatului, Adunării deputaţilor, de membrii guvernului, de înalţi demnitari, generali, ziarişti şi de o companie de onoare.
S-a intonat imnul regal şi li s-a oferit suveranilor pâine şi sare. Apoi cortegiul regal s-a îndreptat spre Catedrala Reîntregirii, construită special pentru acest moment.
Tot ceremonialul încoronarii a fost fastuos.
Mantia reginei Maria a fost făcută după modelul celor bizantine, având brodate emblemele tuturor provinciilor care formau România Mare, iar coroana era făcută de un renumit giuvaiergiu parizian.
Coroanei regale de oţel care amintea de Plevna, a regelui Carol I al României, i se adăugau însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, simbolizând actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.
Cu acest prilej, regele Ferdinand a adresat către ţară o proclamaţie :
„Punând pe capul meu, într-această străveche cetate a Daciei Romane, coroana de oţel de la Plevna, pe care noi şi glorioasele lupte am făcut-o pe veci Coroana României Mari, mă închin cu evlavie memoriei celor care în toate vremurile şi pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi jertfa lor, au asigurat unitatea naţională şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas de simţire de la Tisa şi pînă la Nistru şi pînă la Mare„.
A doua zi, 16 octombrie suveranii s-au întors la Bucureşti unde erau aşeptaţi de o mulţime imensa. Au trecut pe sub Arcul de Triumf şi a urmat defilarea tuturor drapelelor regimentelor care participaseră la luptele din 1916 – 1918.
La festivităţi au participat reprezentanţi din peste 20 state europene, si Statele Unite ale Americii şi Japonia, fapt care semnific o largă recunoaştere internaţională a noii realităţi naţionale statale – România Mare.
Succesor al regelui Carol I, Ferdinand I (n. 1865 – m. 1927), rege al României între anii 1914 şi 1927, a fost monarhul de numele căruia se leagă participarea României la prima conflagraţie mondială de partea Antantei şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
CITIŢI ŞI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/17/o-istorie-a-zilei-de-15-octombrie-video/
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/10/15/ziua-de-15octombrie-in-istoria-romanilor/
Surse: