CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Opţiuni ratate de bravii „statalişti” maldavani de la Chişinău!

Nimeni nu poate tăgădui că mândra Ţară a Moldovei de odinioară, a fost sfâşiată prin violenţă   într-o mulţime de fragmente:        

1 – Moldova istorică;

2 – Nordul Bucovinei, cu Ţinutul Herţa;

3 – Nordul Basarabiei – oraşul Hotin şi ţinutul cu acelaşi nume;

4 – Transnistria;

5 – Bugeacul – vechea Basarabie, cu plasele Reni, Bolgrad şi Ismail, Cetatea Alb, o parte a Deltei Dunării şi Insula Şerpilor;

6 – Actuala Republică Moldova.

***

Odioasa stare în care se află Moldova, constituie dovada cea mai clară că pe „eliberatorul rus ” îl doare în cot de soarta partenerului moldovean cu care a încheiat Tratatul de la Luţk din 2/13 aprilie 1711.

În plus, ruşii nu au avut parte de mare pricopseală din palma de pamânt cotropită de ei în 1812, risipind-o în patru vânturi.

Imagini pentru harta împărţirii moldovei istorice

Oare la ce i-ar trebui cu adevărat Rusiei , dacă ne uităm la  imensitatea spaţiului pe care s-a întins, atingând doua continente ?

Si atunci, care-i sensul tiranicului său dezmăţ „pe piciorul de plai” mioritic?

***

Se evidenţiază mai multe fapte care scot  la  lumină tragicul destin al băştinaşilor :

  1. Tendinţa ruşilor de a se impune în problemele Europei, cu toate că în ultima vreme nu mai mai poate fi vorba de cucerirea  Constantinopolului  sau a strâmtorilor, care i-ar aduce la Mediterana mult visată.

  2. Prin dispersarea unui stat şi a naţiei române– vă mai amintiţi machiavelicul divide et impera? – cotropitorul rus şi-a asigurat prezenţa (şi dominaţia) pe direcţia operativă a Balcanilor.

  3. Regulile jocului sunt acum dictate aprioric şi nu permit vreo aluzie la refacerea străbunei Moldove. Nu numai băştinaşii, dar şi  întreaga Europă asistă la jocul infernal care a început  la Gurile Dunarii.

  4. Laşitatea si Trădarea dinozaurilor aciuiaţi în fotoliile din  Statul Republica Moldova  –  gata la orice cedare pentru a se înfiripa  la putere.  

  5. Evident, nu renaşterea Ţării le bulversează somnul, ci stoarcerea unui profit din nenorocirea ei.

  6. Dacă pe uliţele Chişinaului unii vocifereaza astăzi despre marea „dragoste” faţă de „Maldova”, nu este pentru întregirea Ţării,  unicul lor scop fiind acela de a pescui în apele tulburi ale haosului care s-a instalat.

***

Deşi sunt responsabili de integritatea Basarabiei, diriguitorii de la Chişinău sunt fermecaţi de culoarea rublei ruseşti:

–  n-au protestat la hăcuirea teritoriului care aparţinea de drept Basarbiei în 2 august 1940;

–  nu au ripostat nici în  1991, la rapturile mascate în continuu sub voalul sofisticatelor „unităţi teritoriale autonome”;

În schimb, fără pic de jenă, toate mahalalele municipiului se autointitulează somptuos „Moldova”, ignorând realitatea.

 

***

 

Iar dacă s-au plodit mulţime de „Moldove” împrejur, stupiditatea ne urmareşte masiv….

Iată doar câteva exemple, mai sensibile:

– Academia de Ştiinte din Republica Moldova îşi asumă, bine merci, calificativul inadecvat „a Moldovei” –http://www.asm.md.

Daca şi aici nu se cunosc frontierele exacte ale Moldovei, apoi, iarta-ma, Doamne !

Or, tocmai forul enciclopedic nu poate sa nu aibă un cuvânt de spus în dramatica chestiune a intoarcerii vetrei stramosesti.

 În fine, e interesant cum văd dumnealor Moldova viitorului, sau ce gânduri îi poarta faţă de soarta vitregă a etniei române, atunci când legile Chişinăului, sub acest aspect , sunt contra bunului simţ al naturii?

Surpriza e maximă la Uniunea scriitorilor din Republica Moldova, a cărei adresa electronică – http://www.uniuneascriitorilor.md/ –  conţine textul : „1.7. Uniunea Scriitorilor din Moldova  este constituita in scopul… ” (Din Statutul A. O. „Uniunea Scriitorilor din Moldova”).

– Aderă lejer la această aberaţie Uniunea jurnalistilor din Republica Moldova – http://social.moldova.org/tag/uniunea-jurnalistilor-din-moldova-0-rom.html

– O pozitie bvizară are şi  Universitatea de Stat din Republica Moldova – http://usm.md.

– Lucrurile sfinte din „imensul nostru stat rodnoi„, aferim Biserica respublicuţei subordonată Patriarhiei Rusiei, a sarit peste-al noualea cer, sus de tot, autointitulânduse cu emfază– Mitropolia Chisinăului si a Întregii Moldove – http://mitropolia.md. ş.a.m.d., dincolo de monstuozitatea infinitului, adică exact acolo, unde în apele Nistrului îşi spală cizmele armata a 14-ea rusa (denumita de la un timp încoace, grup operativ).

Plasarea  în calea răutăţilor a ajuns astfel un blestem, pentru această ţară mică  blagoslovită de nedoritele relaţii „protocolare” cu „omologul” euro-asiatic. 

***

Intr-un discurs ţinut imediat după parafarea Acordului de Asociere, premierul moldovean declara senin la Summitul de la Vilnius (decembrie, 2013): 

Moldova este un stat european si va deveni membru al UE  intr-un viitor previzibil“ (adev.ro/mx0knd). 

A câta oara e nesocotită porunca celui Atotputernic de a nu incerca fruct din Pomul cunoştintei binelui si a raului? 

Ce mai… Opinia publica internă denotă un fals patriotism local, cea externa – are de rezolvat propriile sale probleme. Să mai zica cineva ca ideologia cominternistă n-a dat roade şi minciuna nu prosperă pe valea Bîcului. 

Rezulta cu acuitate că unica salvare a băştinaşilor nu e Romania Mare, ci „ maldavanscaia federaţia”, (cu un distinct semn al separatismului, servilismului si umilintei). 

În astfel de conditii, imbecilitatea comunistă extrapoleaza antica Bogdania,  pe conturul unei fantasmagorice Moldo-ivanii moderne.

Miraculoasa infăptuire ar autentifica valoarea proverbului „Când omul cade, îi dispare şi umbra.”

***

Împărţirea artificiala a unui popor, în români şi moldoveni, reprezintă apogeul răutăţii cotropitorilor ruşi şi nu e cazul să-i întrebăm pe rătăcitii sufleteşte, despre false dileme  de genul „doresc / nu doresc” reunirea.

Nu uita, stimate cititorule, că atunci  când ruşii ne-au rupt de la matcă în 1812 / 1940 /1944 – nimeni n-a consultat populaţia de la est de Prut cu referendumuri democratice …

Unirea moldovenilor nu poate perturba în nici un fel prescriptiile Conferinţei de la Helsinki (1975) pentru securitate şi cooperare în Europa,  sau  graniţele de neclintit ale ex-sovieticilor, ci pur şi simplu ar însemna ca ocupanţii să dea înapoi ce nu le aparţine / ce-au furat.

Şi atât.

În rest, se rămâne în hotarele date de Dumnezeu.

***

  E oare atât de greu sa concepem că în cazul Republicii Moldova nici măcar nu e vorba de Europa, ci de RESTABILIREA dreptăţii, adică de REUNIFICARE?

***

Revenind la „treghile” obişnuite , cititorul poate să bifeze cu „adevarat” sau „fals”, urmatoarele judecăţi:

  1. Rusia Tarista a tăiat în  1812 Principatul Moldovei în doua, anexând teritoriul dintre Prut si Nistru, pe care l-a numit fraudulos, Basarabia.

  2. In iunie, a.1940, Uniunea Sovietica a ocupat pe cale armata Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, iar mai tarziu în 1948 – a răpit Insula Şerpilor cu o parte a Deltei Dunarii.

  3. Uniunea Sovietica a dezmembrat, la 2 august 1940, Basarabia în bucati, atribuind abuziv Ucrainei: nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, nordul Basarabiei, parte din Transnistria, Bugeacul (Basarabia istorica), Insula Serpilor şi o parte a Deltei Dunarii. Faradelegea a a fost „legiferată” la 4 noiembrie 1940.

  4. Din 2 august 1940, Ucraina deţine nelegitim aceste părţi fragmente ale patrimoniului moldovenesc.

***

Daca macar o singura data aţi bifat cu „fals”, vă rog frumos să argumentaţi, în caz contrar, amărâta logică ne conduce la singurul rationament posibil:

–  moldovenii trebuie uniţi, iar pamântul furat să  le fie intors.

***

Concluzie: sarcina primordiala a moldovenilor constă în a apela la instanţele internaţionale, astfel încât acestea să încurajeze Ucraina să cedeze benevol  pamânturile Ţării Moldovei pe care le ocupă ilegal.

 

 

 

Sursa:

 

https://eternamoldova.wordpress.com/2013/11/26/exercitiul-ratat-al-bravilor-statalistii-moldo-ivani/

10/10/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

CIA a desecretizat nu doar informații strategice, ci și bancuri„culese” de spionii americani din lagărul sovietic

Umor ținut la secret? Cele mai amuzante bancuri desecretizate de CIA

De-a lungul istoriei, CIA a secretizat nu doar informații strategice, ci și glume.

În timpul Războiului Rece, agenția a compilat o listă cu cele mai amuzante bancuri care circulau în URSS, care a fost ținută secretă timp de decenii și a fost dezvăluită publicului abia în 2013.

 

Cele mai amuzante bancuri 01

 

 

 

După cum a relatat revista Quartz, din cele 13 milioane de pagini de documente secrete pe care CIA le-a dezvăluit publicului în ultimii ani, fac parte şi bancurile.

Peter Clement, director adjunct al CIA pentru Europa și Asia, a declarat pentru Quartz că glumele de pe listă erau la modă prin birourile CIA din timpul Războiului Rece, fiind socotite cele mai amuzante bancuri legate de Uniunea Sovietică.

Aceleași glume circulau și printre oamenii de rând din Uniunea Sovietică, sătui de sărăcie și dictatură.
Iată câteva dintre cele mai amuzante bancuri făcute publice de CIA:

 

Cele mai amuzante bancuri 01

 

 

 

Sătul să stea la coadă la băutură, un muncitor sovietic îi spune unui prieten:

„M-am săturat, ține-mi rândul, mă duc să-l împușc pe Gorbaciov”.

Omul pleacă și, două ore mai târziu, se întoarce la rând.

Prietenul îl întreabă: „L-ai împușcat?”

„Nu, coada de acolo era și mai lungă decât coada de aici.”

 

 

Cele mai amuzante bancuri 03

 

 

 

Un bărbat intră într-un magazin și întreabă:„Nu aveți carne?”„Nu”, spune vânzătoarea, „noi nu avem pește. Magazinul care nu are carne este vizavi.”

 

Cele mai amuzante bancuri 04

 

 

 

 

Un elev sovietic scrie într-o compunere:

„Pisica mea tocmai a fătat șapte pisoi. Toți sunt comuniști.”

Peste o săptămână, același elev rescrie compunerea: „Pisica mea a fătat șapte pisoi. Toți sunt capitaliști.”

Indignată, profesoara îi amintește că, în urmă cu o săptămână, scrisese că toți pisoii sunt comuniști.

„Da, așa era atunci. Însă acum au deschis ochii”, răspunde elevul.

 

 

Cele mai amuzante bancuri 06

 

 

 

 

 

La fel ca în România, în Uniunea Sovietică cele mai amuzante bancuri erau cele care făceau referire la condițiile grele de trai.O bătrână merge în audiență la autoritățile locale, însă când ajunge în biroul oficialului nu mai știe care era scopul vizitei.

„Este vorba despre pensia ta?” întreabă oficialul.

„Nu, primesc 20 de ruble pe lună, e de ajuns”, răspunde femeia.„Este vorba despre apartamentul tău?”.

„Nu trăiesc cu alți trei oameni într-o cameră dintr-un apartament, totul este în regulă”, răspunde bătrâna.

Deodată, însă, își amintește:„Venisem să vă pun o întrebare: Cine a inventat comunismul? Oamenii de știință sau comuniștii?”

Oficialul răspunde mândru:

„Comuniștii, desigur!”„Asta credeam și eu”, spune bătrâna.

„Dacă l-ar fi inventat oamenii de știință, l-ar fi testat mai întâi pe animale!”.

 

 

Cele mai amuzante bancuri 07

 

 

 

Un american îi spune unui rus că SUA e atât de liberă, încât poate sta în fața Casei Albe și să strige:

„Să-l ia dracu’ pe Ronald Reagan!”.

Rusul răspunde: „Asta nu înseamnă nimic. Și eu pot să stau în fața Kremlinului și să strig «La dracu’ cu Ronald Reagan»!”.

 

 

 

Cele mai amuzante bancuri 08

Un bărbat merge cu mașina împreună cu soția și copilul. Un milițian îi trage pe dreapta și îl pune să sufle în fiolă.

„Ești beat!”, zice milițianul. Bărbatul spune că fiola e stricată și îl roagă pe milițian să o testeze pe soția lui. Fiola indică faptul că și ea este beată.

Exasperat, bărbatul îl roagă pe milițian să-i testeze şi copilul. Când fiola indică faptul că și copilul este beat, milițianul ridică din umeri și spune:

„Da, poate chiar este stricată” şi îi lasă pe oameni să plece.

După ce se îndepărtează, bărbatul îi spune soției: „Vezi, ți-am spus că e o idee bună să-i dăm copilului puţină votcă!”.

Documentul original despre bancuri, declasificat, poate fi citit pe site-ul CIA, aici.

 

 

 

 

Sursa: 

https://incredibilia.ro/cele-mai-amuzante-bancuri-urss/

10/10/2018 Posted by | UMOR | , , , , , , , , | Un comentariu

Un articol publicat de Eminescu, actual şi în zilele noastre: „România e prada minciunii disciplinate”

 

 

Eminescu nu a fost doar poet şi gânditor, ci şi un mare jurnalist român (cel mai mare) şi, în această calitate, primul analist economic şi politic din istoria României. “Diagnosticele”, avertismentele, analizele şi soluţiile sale, bazate pe o profundă cunoaştere a realităţilor româneşti, a istoriei şi a contextului european, sunt valabile şi astăzi. Citindu-i textele publicistice, ai senzaţia halucinantă că sunt scrise aici şi acum.
Editorialele domnului Eminescu, din cadrul rubricii cu acelaşi nume, sunt fragmente extrase din articolele sale – apărute în publicaţiile Albina, Familia, Federaţiunea,Convorbiri Literare, Curierul de Iaşi (1869-1877), Timpul (1877-1883), România Liberă (1889) – şi din manuscrisele publicate postum.(
Manega Miron)

 

 

România e prada minciunii disciplinate

 

Unul din relele culturii în străinătate și mai ales a acelei culturi care în doi sau trei ani, adesea în mai puțin, galopează prin facultatea juridică, este că tinerii iau în mod absolut ceea ce li s-a predat în mod relativ numai.

Cutare teză e pentru ei absolut adevărată pentru că profesorul a susținut-o, cutare adevăr e absolut statornic, pentru că cutare carte franțuzească sau nemțească zice așa.

Despre judecată proprie nici vorbă.

Pe când în fericita și-ntr-adevăr neîntrecuta anticitate greco-romană școala era o gimnastică a minții omenești, adecă o continuă și roditoare dezvoltare a inteligenții proprie, tinerii noștri cred a fi oameni mai mari cu cât mai multe coji de gândiri străine au grămădite nemistuite în cap, cu cât mai puțină cugetare proprie au.

Pentru țările respective, în cari tinerii învață carte, nenorocirea nu-i tocmai mare. Lucrurile ce se predau sunt rezultate ale unei culturi vechi și continuitive, încât în momentul în care se predau se și potrivesc sau c-o stare actuală de lucruri sau c-un viitor foarte apropiat la care nația aspiră.

Dar oare e tot astfel la noi?

Să luăm un singur caz. Cum se predă și cum știu oamenii la noi dreptul roman? Astfel cum l-au avut romanii?

Astfel cum l-am avut noi cu modificările aduse de bizantini, cunoscut prin suta a XVI și a XVII până mai alaltăieri sub numele de pravilă împărătească?

Defel. Se predă dreptul roman așa cum el au fost admis, modificat și înțeles de spiritul popoarelor germanice.

Și tot astfel e cu toate disciplinele dreptului. Lipsa de judecată în materia aceasta e atât de mare încât am auzit vorbindu-se în Senat și Cameră despre principii eterne și nestrămutate de drept.

Deie-ni-se voie a spune că această eternitate nestrămutată e un moft. Acele principii, așa-numite eterne, nu sunt juridice, ci morale.

Cine voiește să se convingă n-are decât să deschiză Coranul, Evanghelia, Drumul spre Virtute a lui Lao-Tse, cărțile budiste, și va vedea că acele eterne principii sunt identice la moraliștii de origine foarte deosebită și din timpi foarte deosebiți.

Dreptul însă – după natura sa – e pozitiv, adecă stabilit de oameni după natura lor individuală, după scopurile ce urmăresc, după nevoile cu cari au a se lupta, după timp și împrejurări și, asemenea individelor, scopurilor, nevoilor, timpului și împrejurărilor, dreptul adevărat e supus unei necontenite mișcări, e trecător.

C-un cuvânt științele de stat și cele juridice nu sunt, asemenea astronomiei, matematicei, mecanicei, științe absolute, ci istorice și cazuistice oarecum. Pentru o stare de lucruri date ele au un sistem dat.

De aceea ele trebuiesc predate și învățate în mod genetic, arătându-se cum o stare de lucruri s-a dezvoltat dintr-alta și o teorie dintr-alta, ceea ce la astronomie de ex. ar fi un lucru cu totul de prisos.

La științele istorice, adevărul stă nu în ceea ce sunt astăzi în cutare punct al pământului, ci în consecțiune, în seria de întâmplări cari au premers.

Deci aproape tot bagajul droaii de juriști cu care se împle în fiece an înapoiata noastră țară nu e de nici o treabă, căci d-nia lor, în loc să fi-nvățat a potrivi legile cu țara, vor, din contra, să schimbe țara dată, obiect al naturii greu de strămutat, cu istoria și gintea ei, după legi cari s-au născut din alte stări de lucruri, adaptate unor alte împrejurări.

Ei, bine, această minimă sumă de cunoștinți despre raporturile juridice dintr-o țară străină e la noi alfa și omega a întregei înțelepciuni politice.

Această adevărată ignoranță, pe lângă ceea ce trebuie să știe un om de stat, respiră la noi din presă, din discuții parlamentare.

Se vorbește atâta despre civilizațiunea noastră.

Cu toate astea nu există țară în lume – neesceptând Serbia, Grecia, poate chiar Bulgaria – în care să se citească mai puțin decât la noi în țară.

Întrebe cineva bunăoară câte exemplare din Dicționarul etimologic al lui Cihac s-a vândut în România, câte exemplare din cartea lui Rosler sau a lui Jung, câți abonați au foile literare?

Câte exemplare s-a petrecut din Istoria lui Bălcescu sau din colecția de Documente a lui E. Hurmuzache? Se vor afla cifre ridicole pentru un stat de cinci milioane de locuitori, pentr-o nație de aproape zece milioane.

Alfa și omega tuturor lucrurilor rămân advocații și pace.

O ignoranță grea ca plumbul despre tot ce atinge țara, poporul și lumea-ntreagă apasă toate spiritele. Niciuna din breslele și tagmele de cultură ale vechei Românii n-au putut rezista erei înnoiturelor și importului de legi încurcate din toate colțurile lumii.

Și câtă avere națională s-au cheltuit pentru acest nimic?

S-ar putea zice că România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea formează astăzi averea unică a acelei clase de cârciocari ce trăiește din traficul zilnic al frazei, cheltuită în moneta mică a profesiilor de credință, a articolelor de fond, a discuțiilor parlamentare, a pledoariilor la tribunale.

Vlad Țepeș, Lăpușneauu, Mihnea cel Rău sau Aron Vodă erau asupritori stăpâni, dar stăpânirea lor era tiranică, nu rușinoasă.

Acum însă România are rușinea de-a geme sub jugul cârciocarilor, a oamenilor a căror breaslă, meșteșug, meserie este ca să prefacă negrul în alb și albul în negru, de-a arăta că ce-i strâmb e drept și ce-i drept, strâmb;

România e prada minciunii disciplinate și, pentru corifeii și reprezentanții minciunii, se face totul în țara aceasta și toate ramurile vieții publice îi sunt aservite.

Cu puține deosebiri, caracterele acestei nouă clase domnitoare sunt: incapacitatea, prostia, neștiința.

 

(MIHAI EMINESCU, Manuscrisul  2.264), preluare din 

http://www.certitudinea.ro/articole/editorial/view/romania-e-prada-minciunii-disciplinate.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/10/o-istorie-a-zilei-de-10-octombrie-video/

 

10/10/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: