CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

9 octombrie 1621 – Polonia restituie Moldovei ţinutul şi cetatea Hotinului


 

 

Sultanul Osman II Paşa (1618-1622)Radu Mihnea, domn al Valahiei, participant la Războiul Otomano-Polon (1621)

Marele Hatman al Poloniei, Jan Karol Chodkiewicz (n.1560 – d.24 sept. 1621)

Sultanul Osman II Paşa (1618-1622)

Radu Mihnea, domn al Valahiei, participant la Războiul Otomano-Polon (1621)

 

Spre sfîrşitul secolului XVI, Moldova era integrată în sistemul politic al Republicii Nobiliare Polone. Intervenţiile militare polone aduc la domnia Moldovei pe Ieremia Movilă (1595-1606), instaurînd dinastia Movileştilor, care nu avea legături de sânge cu vechea dinastie care a stăpânit această ţară.  

În Moldova a urmat o perioadă de instabilitate şi dese schimbări de domnii în urma  intervenţiilor Otomanilor şi Poloniei.

În acelaşi timp, relaţiile dintre Poartă şi Polonia s-au deteriorat, iar neînţelegere s-au înteţit şi datorită atacurilor frecvente ale cazacilor zaporojeni şi tătarilor.

În urma unei expediţii otomane împotriva cazacilor, în fruntea căreia s-a aflat Iskander Paşa, s-a  încheiat Pacea de la Jarucha (Busza) 1917, prin care urma să fie sistată ingerinţa militară poloneză în arealul dunăreano-pontic.

Poarta s-a pregătit să atace pentru prima dată în istorie Polonia.

Gaspar Graziani (cca 1575 – 1620)

Noul domn al Moldovei, Gaspar Graţiani (1619-1620), un maurovlah din Dalmaţia, a fost numit de Poartă din dorinţa de a calma spiritele nemulţumite din cauza întăririi infruenţei otomane în principatele române .

Cunoscând planurile Porţii şi dorind să le zădărnicească, Graţiani le-a comunicat boierilor pentru a le putea zădărnici,dar nu a fost ascultat nici măcar de raumura filopoloneză a boierimii din Moldova.

Principele transilvănean Gabriel Bethlen (1613-1629) l-a denunţat pe Graţiani Porţii Otomane care intenţiona să-l mazilească pe acesta.

 Graţiani a încercat să se retragă cu oastea spre Polonia în direcţia Mohylow, unde în noaptea de 6/7 octombrie 1620, trupele moldo- polone reunite au suferit o  înfrângere zdrobitoare, în urma ciocnirii cu cele otomano-tătare  comandate de Iskander Paşa.

Atât hatmanul polonez  cât şi domnul Moldovei şi-au pierdut în luptă viaţa.

A fost prima confruntare directă armată între oştile otomane şi cele polone.

Victoria de la Mohylow (Mohilău) l-a încurajat pe sultanul Osman II-lea să întreprindă personal o masivă campanie împotriva Republicii Nobiliare Polone împreună cu tătarii, şi oştile domnului Valahiei – Radu Mihnea şi noului domn al Moldovei – Alexandru Iliaş.

Efectivul otoman număra 100 000 oameni, trupe combinate, din care 12 000 ieniceri, spahii, cuirasaţi, tunari, la care se adăugau 80000 tătari, în frunte cu hanul Djanibek Ghirai şi 6 000 ostaşi a domnului Valahiei – Radu Mihnea.

Obiectivul principal al sultanului era cucerirea Poloniei şi transformarea acesteia într-o bază de atac împotriva Imperiului Habsburgic.

Oastea polonă număra 30 000 ostaşi conduşi de marele hatman al Coroanei, Jan Karol Chodkiewicz. Aceştia urmau să facă pe Nistru joncţiunea cu 20 000 de cazaci şi au intrat  în Moldova prădând până la Iaşi totul în cale, după care s-au retras la Hotin.

În oastea polonă se afla şi feciorul lui Simion MovilăPetru Movilăpretendent la domnia Moldovei, care mai tîrziu avea să devină mitropolit la Kiev.

 

 Cetatea Hotin

 

 

Otomanii au asediat fără răgaz  oastea polonă la Hotin, între 24 august / 3 septembrie şi 19/29 septembrie 1621.

Neînţelegerile dintre paşale, precum şi nesupunerea unor mari detaşamente de ieniceri jigniţi de comportamentul sultanului, au diminuat efectele asediului asupra  Hotinului.

Deşi sultanul a obţinut un succes militar, acesta nu a putut fi fructificat prin pacea încheiată ulterior, pentru că ambele părţi nu vor respecta tratatul respectiv.

Domnul Valahiei, Radu Mihnea, îl convinge pe sultan să nu ierneze în Moldova şi îl convinge să semneze tratatul de pace cu Polonia. 

Prevederile Tratatului de pace de la Hotin (9 octombrie 1621), ca şi cele ale păcii de la Jaruha (1617), interziceau orice intervenţie polonă în Ţările Române.

Pentru că ambele părţi au interpretat tratatul în mod diferit, acest act va fi considerat ulterior a fi fost în fapt un armistiţiu.

În urma Păcii de la Hotin, această regiune este restituită de polonezi Moldovei, iar influenţa Poloniei în principatele române a fost slăbită, fapt care a permis întărirea dominaţiei  otomane în Moldova şi Valahia,  care s-a manifestat şi prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea lor.

Cu ocazia acestei campanii a Turciei împotriva Poloniei, otomanii au ocupat samavolnic localitatea moldovenească Reni şi câteva sate care ţineau de ocolul Galaţilor.

 

 

SURSA: Istoria md.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/09/o-istorie-a-zilei-de-9-octombrie-video-4/

09/10/2018 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: