CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

1870 – 1871: Anul în care francezii au mâncat șobolani, câini, pisici și animalele grădinii zoologice din Paris

         Foto: https://hellqueen.wordpress.com

 

 

Anul în care francezii au mâncat șobolani, câini, pisici și o grădină zoologică …

 

În 1870, în timpul Războiului Franco-Prusac, Parisul a fost complet înconjurat de forțele inamice. Scopul acestora era de a-i înfrânge pe francezi prin înfometare.

În cele din urmă, parizienii au ajuns să mănânce pentru a supravieţui pisici, câini și șobolani.

La sfârșitul războiului, francezii mâncaseră deja aproximativ 65.000 de cai, scrie  https://incredibilia.ro/asediul-parisului-zoo/

Doi cai trăpaşi de rasă – oferiţi de Ţarul Rusiei- împăratului Napoleon al -III-lea -au fost şi ei mâncaţi în timpul asediului. 

 

 

Durata asediului a provocat în Paris o foamete îngrozitoare.

În lipsa lemnului, Jardin d’Acclimatation, o grădină zoologică din nordul capitalei franceze, nu și-a mai putut încălzi serele.

Fără cereale și furaje, animalele nu au mai putut fi hrănite.

În cele din urmă, din disperare, parizienii au hotărât să le sacrifice. Totusi, directorul grădinii zoologice aprecia că este riscant sa trimita leii si tigrii la abator; cat despre maimute,acestea au scăpat datorita asemanarii lor cu omul. Un hipopotam a fost  scos la vanzare la pretul de 80000  de franci.

DELICATESE

Măcelaria d-lui Deboss de pe Bd.Haussmann prospera din vânzarea de carne de zimbru, iac si zebră  si se spune ca ar fi plătit 27000 de F.F pentru doi elefanţi, Castor si Pollux ale căror trompe erau considerate adevarate delicatese.

Unele animale  de la grădina zoologică au fost vândute renumitului restaurant Voisin.

 

 

 

Proprietarul acestui resturant era bucătarul Alexandre Etienne Choron, o celebritate a gastronomiei vremurilor sale.

El le-a oferit clienților săi o cină de Crăciun nemaiîntâlnită, compusă din șase feluri de mâncare.

Meniul lui Choron era cu adevărat tulburător …

Oricât ar părea de ciudat astăzi, preparatele servite în acel Crăciun vor rămâne probabil în amintirea parizienilor  multă vreme:

Meniul din 25 Decembrie 1870,  Ziua 99 a Asediului Parisului 

Aperitive:

Unt, ridichi, cap de măgar umplut, sardine

Supe:

Fasole roșie piure cu crutoane

Ciorbă de elefant

Felul principal:

Porcușor prăjit – Cămilă prăjită, în stil englezesc

Tocană de cangur

Cotlet de urs prăjit cu sos de piper

Fripturi:

Pulpă de lup, căprioară în sos

Pisică asezonată cu șobolani

Salată de măcriș

Terină de antilopă cu trufe

Ciuperci porcini în stil Bordeaux

Mazăre cu unt

Fel de mâncare dulce:

Budincă de orez cu dulceață

Desert:

Brânză Gruyere

 

30/09/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Mișcarea națională în Basarabia şi împotrivirea românilor basarabeni faţă de politica rusească de deznaţionalizare

 

Imagini pentru harta moldovei 1812

 

 

 

 

„Secolul națiunilor” i-a luat oarecum prin surprindere pe români și i-a găsit mai divizați decât în Evul Mediu.

De la două state medievale relativ omogene și o singură provincie românească sub dominație străină (Transilvania), la începutul sec. XIX s-a ajuns la trei regiuni înstrăinate, pe lângă cele două Principate dunărene.

Paradoxal, dar anume anexarea Bucovinei și a Basarabiei i-a determinat pe moldovenii din dreapta Prutului să renunțe la „statalitate” de dragul supraviețuirii ca neam.

Scindarea Moldovei la 1812 a demonstrat încă o dată că Țările Române nu erau decât niște pioni pe tabla de șah a marilor puteri.

Raptul teritorial s-a produs cu încălcarea grosolană a dreptului internațional (vestitele capitulații și Tratatul de la Kuciuk-Kainargi), fără consultarea populației și în pofida protestelor mitropolitului (și caimacamului) Veniamin Costache.

Chiar dacă unii boieri moldoveni inițial au salutat „alipirea” la Imperiul Țarist, deoarece conștiința religioasă încă prevala asupra celei naționale, pierderea moșiilor lor de partea cealaltă a Prutului și anularea treptată a autonomiei Basarabiei (prin introducerea legislației țariste și a limbii ruse în administrație și biserică), i-a determinat în 1814, să se adreseze mitropolitului uzurpator Gavriil Bănulescu-Bodoni cu următoarele revendicări:

„(…)Se împlinesc patru secole de cînd Moldova se conduce după legile sale şi se poate oare crede că ea n-a avut şi nici acum nu dispune de acestea? Oare nu avem noi obiceiurile noastre vechi moldoveneşti şi pravile obligatorii? Oare nu sînt pravilele tipărite ale lui Vasile-Voievod? Oare nu sînt legiuirile domnitorilor, hrisoavele şi diatele scoase în diferite timpuri? Nu se caută oare judecăţile în baza legilor lui lustinian şi ale altor împăraţi greci? (…)

Pentru păstrarea obiceiurilor noastre legitime şi înlăturarea multor născociri străine legiuirilor noastre, noi cu lacrimi înduioşătoare cerem de la Monarh, în primul rînd, ca Arhipăstorul – mitropolitul nostru – să fie şi astăzi, precum era din moşi-strămoşi, prima persoană la judeţe; în al doilea rînd, binevoiască Maiestatea sa imperială de a numi în slujba de cîrmuitor civil al Basarabiei pe un moldovean, din rîndul celor supuşi tronului rusesc, care ne ştie firea, credinţa noastră şi legile; care cunoaşte neamurile boiereşti, rangurile, obiceiurile pămîntului; care ar fi în stare să atragă spre sine şi inimile fraţilor noştri, să sporească populaţia regiunii şi să fie pentru noi un adăpost de totdeauna.”

Această scrisoare a boierilor moldoveni rămași în Basarabia anexată a fost transmisă împăratului Alexandru I, care i-a și răspuns mitropolitului, la 1 aprilie 1816, asigurându-l că va păstra legile (dar mai ales privilegiile) locale:

„(…)Intenţia mea constă în a dărui Basarabiei o administraţie civilă corespunzătoare moravurilor, obiceiurilor şi legilor ei(…) Eu doresc ca această ţară roditoare să se însufleţească de o viaţă nouă şi aceasta o aştept de la împuternicitul meu prin rîvna de care va da dovadă, precum şi de la toţi locuitorii Basarabiei prin ajutorul unanim pe care îl vor acorda.

Dorind să fie înştiinţaţi despre aceasta toţi locuitorii, întru binele lor, mă adresez Domniei voastre, poruncindu-vă ca tot ce este expus aici să fie tălmăcit în limba poporului şi prin citire bisericească să fie dat spre ascultare turmei încredinţate Domniei voastre, să ştie preoţimea, boierii şi tot poporul, prin slujitorii sfintei biserici, că ochiul meu, iubitor de fii, priveşte asupra lor şi eu mă îngrijesc ca ei să fie fericiţi.”

Din această corespondență trebuie reținute următoarele lucruri: pe de o parte, prin evocarea obiceiurilor vechi, a legislației românești de sorginte bizantină (cum ar fi „Pravila” lui Vasile Lupu) și solicitarea de a numi un moldovean în funcția de guvernator civil, elita politică locală spera că regiunii i se va păstra autonomia până la reîntregirea Moldovei, iar pe de altă parte, ţarul Rusiei considera Basarabia ca fiind o „țară” și conştientiza faptul că locuitorii acesteia nu înţelegeau limba rusă.

Dacă inițial rușii nu cunoșteau nici măcar religia populației majoritare a regiunii (guvernul de la Petersburg îl trimite, în 1816, pe P.P. Svinin cu misiunea de a lămuri de ce confesiune este populația Basarabiei) și încercau să o transforme într-un model de cârmuire pentru toate popoarele creștine din Balcani, atunci odată cu urcarea la tron a lui Nicolae I (1825) politica țaristă în Basarabia a devenit una de rusificare și de deznaționalizare.

 

Anularea autonomiei la 1828 și a hotarului administrativ pe Nistru la 1830 a pus bazele integrării regiunii în cadrul Imperiului Rusiei.

Spre deosebire de sovietici, autoritățile țariste recunoșteau că moldovenii din stânga Prutului sunt de aceeași etnie cu locuitorii Principatelor Române.

Pentru oficialii imperiali, religia creștin-ortodoxă și limba rusă devin pilonii principali ai construcției statale în Basarabia.

Dacă sub aspect confesional, jumătatea de est a Țării Moldovei, ruptă arbitrar la 1812, era uniformizată și racordată la politica oficială a guvernului de la Petersburg, atunci din punct de vedere lingvistic țariștii întâmpinau dificultăți în impunerea limbii ruse basarabenilor.

Istoricul și etnograful rus P.N. Batiușkov, în lucrarea Bessarabja, istoriceskoe opisanie (publicată la 1892), considera că: „rusească prin sufletul său, prin devotamentul faţă de ţarul rus, prin credinţa faţă de statul rus, Basarabia n-a fost nici pe departe rusească prin limba şi viaţa sa”.

 

 

 

 

Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei

Foto: Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei

 

 

Paradoxal, dar anume reformele implementate de țarul Alexandru al II-lea au contribuit la deznaționalizarea românilor din Basarabia.

Instituirea serviciului militar obligatoriu (1874) a dus la crearea focarelor de rusificare a tinerei generaţii, întrucât basarabenii trimiși în alte regiuni ale imperiului erau instruiți doar în limba rusă.

O altă reformă, cea administrativă (1870), deşi a ridicat gradul de reprezentativitate al populației băștinașe în cadrul zemstvelor (organe de conducere locală), nu a fost decât o modalitate de compensare a nobilimii pentru desființarea șerbiei (fapt ce nu i-a afectat pe boierii moldoveni, întrucât la noi șerbia fusese abolită de Nicolae Mavrocordat, în 1746), precum şi de uniformizare a sistemului administrativ a tuturor regiunilor imperiului.

În continuarea acestei politici, Basarabiei i se atribuie statutul de gubernie, dovadă a faptului că „nu mai făcea parte din Imperiul Rus, ci și din Rusia propriu-zisă” (Charles King).

Indubitabil, în perioada țaristă românii basarabeni au fost supuși unei acerbe rusificări prin intermediul Bisericii.

Istoricul ecleziastic Nicolae Popovschi afirmase că încă de „pe vremea lui Alexandru I, biserica devine un aliat credincios al statului (…) În fruntea bisericii era sinodul, compus din episcopi, care, toţi, erau numiţi de ţar, devenind astfel înalţi demnitari ai guvernului. Sinodul n-a fost lăsat liber nici în activitatea lui interioară, deoarece această activitate trecea sub supravegherea oberprocurorului sinodal”.

Odată cu numirea lui Pavel Lebedev ca arhiepiscop al Chișinăului și Hotinului (1871), zeci de preoți au fost prigoniți pentru că nu oficiau slujbele în limba rusă, iar cca 340 de biserici au fost închise.

Una dintre măsurile cele mai eficiente a politicii de deznaţionalizare promovate de acest prelat consta în efectuarea tuturor înscrierilor în registrele bisericeşti, inclusiv ale stării civile, în limba rusă.

Iar cei care se împotriveau erau excluși din eparhii și parohii.

Ion Nistor îi enumeră pe câțiva dintre acești preoți patrioți: Vasile Zubcu, Ioan Untu, Dimitrie Tutunaru, Ioan Popovici, ş.a.

În a doua jumătate a sec. XIX – începutul sec. XX, românii basarabeni nu luptau atât pentru refacerea „statalității moldovenești”, cât pentru supraviețuirea lor ca neam și (re)introducerea limbii române în administrație, școală și biserică.

În Basarabia, mișcarea națională (atâta cât o fi fost) se baza pe rezistența culturală a băștinașilor și amintirea Moldovei medievale.

Dar chiar și în condițiile unei izolări cvasi-totale de România și a unei integrări artificiale în cadrul Imperiului țarist, moldovenii din stânga Prutului nu și-au dorit un stat aparte și nu au pretins la continuitatea Țării Moldovei.

Proclamarea independenței Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) la 2 decembrie 1917 a fost dictată atât de factorii externi, cât și de cei interni. Imensele pierderi umane și materiale în timpul primului război mondial, dezertările și dezordinile în masă, lovitura de stat bolșevică și, implicit, colapsul Imperiului Rusiei, au determinat elitele politice locale să-și revendice dreptul la autodeterminare națională și la propria organizare statală.

Conștienți de pericolul „ciumei roșii”, dar și de eșecul „statalității moldovenești” în Basarabia țaristă, majoritatea covârșitoare a membrilor Sfatului Țării a votat, la 27 martie / 9 aprilie 1918, Unirea cu succesoarea de drept a Țării Moldovei – România.

 

Sursa:

 

ION MISCHEVCA:

http://basarabialiterara.com.md/?p=34381

 

30/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Rusia lui Putin consideră că are dreptul să decidă soarta țărilor vecine și a altor popoare

  

 

 

Imagini pentru putin si trump photos

 

 

 

OFICIAL: Putin i-a propus lui Trump împărțirea lumii în sfere de influență.

Rusia consideră că are dreptul să decidă soarta țărilor vecine și a altor popoare, fie că este vorba de Ucraina, Republica Moldova, Georgia sau orice alt stat, a declarat emisarul special al SUA pentru rezolvarea conflictului din estul Ucrainei, Kurt Volker, într-un interviu acordat luni postului de radio rusesc Eho Moskvî (de opoziție), citat marți de numeroase media ucrainene, între care agenția de presă Unian și postul de televiziune TSN, citate de Agerpres.

Volker a făcut această declarație la solicitarea Eho Moskvî de a-și expune opinia cu privire la „propunerea” făcută de președintele Vladimir Putin atât fostului președinte democrat american Barack Obama cât și actualului lider de la Casa Albă, republicanul Donald Trump, privind împărțirea lumii în „zone de responsabilitate” (sfere de influență).

„Aceasta reflectă diferența fundamentală de viziune dintre noi. Rusia consideră că are dreptul de a decide soarta țărilor vecine și a altor popoare, fie că este vorba de ucraineni, moldoveni, georgieni sau oricine altcineva.

În timp ce SUA și Europa împărtășesc poziția stabilită în toate bazele juridice despre care am vorbit (Acordul de la Helsinki și Actul fundamental Rusia-NATO), care rezidă în faptul că toate aceste popoare au dreptul să ia propriile decizii”, a subliniat emisarul american.

Potrivit lui Volker, ucrainenii, georgienii, moldovenii și alții trebuie să decidă singuri soarta propriei țări.„Nu există nicio îndoială că în aceste țări există probleme. Și în interiorul Ucrainei sunt probleme politice, care trebuie rezolvate.

În Georgia, bunăoară, este necesar să fie rezolvate problemele etnice și politice, dar ele trebuie soluționate prin mijloace constituționale legale în fiecare din aceste state și nu prin amestec din afară și ocuparea teritoriului lor”, a menționat trimisul special al Departamentului de Stat pentru Ucraina.

Referitor la conflictul din estul Ucrainei, emisarul american nu s-a ferit să afirme că în regiunile Donețk și Lugansk se află trupe rusești și că acestea sunt „ocupate” de Federația Rusă.

„Noi am studiat foarte atent această problemă. Avem informații foarte documentate despre comandanții (ruși), lanțul de comandă, tipurile de trupe, finanțare și numărul de soldați din armata regulată rusă, numărul de unități specializate care acționează în estul Ucrainei”, a indicat Volker în interviul acordat redactorului șef al Echo Moskvî, Aleksei Venediktov.

În același timp, diplomatul american a admis că majoritatea militarilor ruși care luptă de partea rebelilor sunt militari pe bază de contract, conform aceluiași interviu postat pe pagina web a postului respectiv de radio.

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/30/ziua-de-30-septembrie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/30/o-istorie-a-zilei-%ef%bb%bfde-30-septembrie-video/

 

 

Surse:

 

https://www.ziarulnational.md/oficial-putin-i-a-propus-lui-trump-impartirea-lumii-in-sfere-de-influenta/

https://www.caleaeuropeana.ro/kurt-volker-reprezentantul-special-al-sua-pentru-ucraina-vladimir-putin-i-ar-fi-sugerat-atat-lui-obama-cat-si-lui-trump-impartirea-lumii-in-sfere-de-influenta/

 

30/09/2018 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: