CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

 DIVIZIA TRĂDATĂ. VIDEO

george-popescu 

 

În contextul evoluțiilor politico-militare de după 23 august 1944, Armata Română a fost obligată să participe la războiul împotriva Germaniei naziste, să înlesnească libera mişcare pe teritoriul ei a armatelor aliate şi să le faciliteze prin toate mijloacele posibile şi pe cheltuiala ei comunicaţiile pe pământ, pe apă şi în aer, să pună la dispoziţie construcţii şi instalaţii de tot felul şi să facă plăţile cerute de Comandamentul sovietic.

Pe 7 septembrie 1944, generalul sovietic Rodion I. Malinovski, comandantul Frontului 2 Ucrainean, a dispus subordonarea marilor unități ale Armatei române celei sovietice, fără să precizeze raporturile de drept dintre cele două armate, modalitățile de cooperare în luptă, de asigurare materială, de conducere 
Armatele 1 şi 4 române au fost încadrate Frontului 2 Ucrainean, care le-a subordonat Armatelor 53 şi 27 sovietice, împreună cu care au constituit grupuri de armate, în care decizia efectivă aparţinea comandanţilor sovietici.

Această situaţie s-a perpetuat până la 9 mai 1945. După semnarea Convenţiei de armistiţiu, procesul de integrare a Armatei române sub comandament sovietic s-a adâncit tot mai mult, privând Marele Stat-Major român de orice atribuţii operaţionale.

Marele Stat-Major român a rămas în ţară cu atribuţii de evidenţă, completarea pierderilor, instrucţia trupelor din interior, ca organ de execuţie a dispoziţiunilor Comisiei Aliate (sovietice) de Control, ceea ce l-a determinat pe şeful Marelui Stat-Major, generalul de armată Gheorghe Mihail să demisioneze, în semn de protest.

Prevederile Convenţiei de Armistiţiu dintre România şi Coaliţia Naţiunilor Unite  (12 septembrie 1944) cereau autorităţilor române participarea la război, pe frontul de Vest a cel puţin 12 divizii.

România însă, a  mobilizat 38, în speranţa că la Conferinţa de pace se va ţine cont de contribuţia sa.

Acesta a fost contextul în care se va derula tragedia Diviziei 4 Infanterie aflată în ziua de 20 octombrie 1944, în capul de pod de la Szolnok, de pe Tisa.

La 15 octombrie, prin capul de pod de la Szolnok, realizat de trupele sovietice, au început să treacă unităţi din Divizia 4 Infanterie română, care au înlocuit Divizia 409 Infanterie sovietică.

Divizia 4 infanterie, cu forţele împărţite pe două eşaloane separate prin râul Tisa (6 batalioane şi Divizionul 3 Aruncătoare din Regimentul 10 Artilerie în capul de pod şi 2 divizioane, Divizionul 1 şi 2 din Regimentul 10 Artilerie şi formaţiile de spate la est de Tisa), s-a instalat în apărare pe front larg.

Regimentul 1 Artilerie Grea al Corpului 4 Armată se afla în poziţii de tragere la est de Tisa, în zona Rakoczyujfalu pe liziera de vest şi de sud-est a localităţii. Regimentul avea misiunea să sprijine împreună cu Regimentul 10 Artilerie unităţile Diviziei 4 Infanterie.

În dimineaţa zilei de 19 octombrie, aproximativ două divizii blindate inamice au executat o puternică contralovitură la joncţiunea dintre trupele sovietice şi Divizia 4 Infanterie.

Bateriile Regimentului 10 Artilerie erau dispuse pe malul estic al Tisei la vest de localitatea Rakoczyujfalu. Divizionul de obuziere a fost încercuit de către autotunurile germane dar tunarii acestui divizion au continuat să lupte cu îndârjire şi să reziste cu bărbăţie. 

O fâşie de 3 kilometri neasigurată din pricina unui front prea mare de acoperit de militarii Diviziei 4 Infanterie (30 km lungime) a fost locul pe unde inamicul a ripostat într-un contraatac care a dezechilibrat serios poziţiile româno-sovietice.

Mare parte din divizie a fost înconjurată, în ciuda ripostei şi a apelurilor disperate pentru ajutor în blindate şi aerian, infanteriştii români au constatat că o rezistenţă fără tunuri anti-car nu poate rezista.

Pierderile au fost mari, mulţi căzând prizonieri la inamic.

 Această divizie a fost capturată aproape în întregime de germani, comandantul unității, generalul Platon Chirnoagă, devenind  singurul general român căzut prizonier pe Frontul de Vest.

Generalul a fost cooptat în guvernul României din exil, de la Viena condus de şeful Mişcării legionare, Horia Sima, ca ministru de război şi a comandat militarii români căzuţi prizonieri la germani pe Frontul de Vest până la capitularea Germaniei.

La acuzele extrem de dure ale mareșalului Rodion I. Malinovski, care a acuzat o trădare și trecerea voluntară în masă la inamic, generalul de corp de armată Nicolae Macici, comandantul Armatei 1 române, în componența căreia se găsea Divizia 4 infanterie, a întocmit un raport, în care menționa faptul că începând cu ziua de 19 octombrie, germanii au atacat puternic acest cap de pod cu unități blindate de la V, de la NV și de la Szolnok spre S, pe malul de est al Tisei şi că:

„În aceste condiții sumar descrise, era fatal ca Divizia 4 infanterie, în acest cap de pod de mică adâncime, fără rezerve la vest de Tisa, fără mijloace anticar, fără poduri peste Tisa, era fatal, zic, să nu poată rezista atacului decât 2 zile.

(…) Divizia 4 a fost angajată în punctul cel mai expus al Armatei 27 sovietice, fără să se țină seama de oboseala oamenilor sosiți după foarte îndelungate marșuri, fără niciun repaos și fără putință a fi reorganizați”, menționa generalul de corp de armată Nicolae Macici, comandantul Armatei 1 române.

Sovieticii nu considerau România un aliat credincios, după felul în care părăsise alianţa cu Germania, iar dovezile privind loialitatea proaspătului aliat nu erau în măsură să îndepărteze suspiciunile, careau fost alimentate şi de inamic, în special de germani care au speculat îndoielile comandamentului sovietic faţă de noul său aliat.

Conform unor istorici dintre care dl. Corvin Lupu :

„ Una dintre cele mai importante acţiuni de rezistenţă de după 23 august 1944 a fost cea purtând numele de cod „Deşteptarea primăverii” („Frühlingserwachen”).

Ea a fost iniţiată la începutul anului 1945 şi a constat dintr-un complot antisovietic al unor conducători ai armatei române şi al unor politicieni de la Bucureşti, desigur, cu sprijin masiv din partea Germaniei.

În martie 1945, conducătorul Grupului Etnic German, Andreas Schmidt, capturat de sovietici şi anchetat, i-a menţionat ca membri ai complotului pe generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Armatei a 4-a române, pe generalul Dumitru Coroamă, fost mareşal al Palatului, pe generalul Enache Borcescu, şef de birou în Marele Stat Major şi secretar general al Ministerului de Război, generalul Vasile Mitrea, fost prefect al Poliţiei Capitalei, generalul Corneliu Dragalina, fost comandant al Corpului VI al armatei române pe Frontul de Est şi guvernator al Bucovinei, generalul Constantin Sănătescu, prim-ministru al României în primele luni după lovitura de stat de la 23 august 1944, generalul Şerbu Lambru, comandantul şcolilor de artilerie din România, generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a 3-a pe Frontul de Est şi generalul Radu Korne, comandantul Diviziei Blindate române.

Legionarii sperau să atragă în complot şi pe prim-ministrul României, generalul Nicolae Rădescu şi pe subşeful Marelui Stat Major, generalul Ştefan Bardan.

Mişcarea de rezistenţă a antrenat un număr de 61 de personalităţi militare, generali, amirali, comandori, colonei, dar şi ofiţeri cu grade mai mici ” şi generalul de brigadă, Platon Chirnoagă, comandantul Diviziei 4 Infanterie a fost acuzat de sovietici că făcea parte din acest complot care urma să întoarcă armata română împotriva Moscovei.

Cert este că Armata Română a luptat cot la cot cu aliatul sovietic până la înfrângerea definitivă a Germaniei şi aliaţilor săi şi a fost  puţin dispusă la compromisuri care i-ar fi îngreunat situaţia.

Divizia Trădată este un documentar dedicat celor petrecute în capul de pod de la Szolnok, de pe Tisa, în acea fierbinte toamnă a anului 1944, fiind realizat în octombrie 1999 în cadrul redacției TV Pro-Patria a MApN de către jurnalistul Constantin CORNEANU.

Acest film este un modest omagiu adus celor sacrificați deliberat, de către aliatul sovietic, și uitați, mai apoi, de către ISTORIA ROMÂNILOR.

 

 

 

 

 

 

 

 

SURSE:

https://romaniabreakingnews.ro/exclusiv-divizia-tradata-un-modest-omagiu-adus-diviziei-4-infanterie-romana-

http://www.romania-actualitati.ro/divizia_tradata_4_infanterie-110488

22/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CLOSETELE VOIEVODALE ÎN ISTORIA NOASTRĂ

 

 

 

Imagini pentru wc uri în evul mediu photos

 

 

WC-URI VOIEVODALE ȘI O BOMBĂ CU CĂCAT DE LA MEDIAȘ

 

Cea mai veche mențiune a unui loc destinat excreției în spațiul românesc datează din 1509, când nepotul lui Țepeș, Mircea Miloș a cumpărat ”verigi pentru ieșitoare”.

Cel mai probabil era vorba de balamale sau o încuietoare pentru ușă (am scris mai multe despre catastiful lui Mircea Miloș aici).

La 1509 ”ieșitoarea” era o gaură în pământ, înconjurată de trei pereți cu un acoperiș și o ușă, așa cum există cu sutele de mii încă în gospodăriile românești din ziua de azi.

”Ieșitorile” nu prea fac obiectul mențiunilor documentare, cam greu de scris o istorie amplă a lor.

Miron Costin povestește că în 1620 boierii Șeptilici și Dumitru Goia au fost decapitați de voievodul Alexandru Iliaș pentru vina de a-l fi ucis pe voievodul anterior – după decapitare trupurile celor doi boieri au fost aruncate în ”umblătoare”.

O pedeapsă simbolică extremă: corpurile celor doi în loc să fie înmormântate creștinește sunt echivalate cu materiile fecale.

”Și cu cale le-au făcut, că după scârnave fapte scârnave morți vin” concluzionează cronicarul. Pedeapsa pare să fie de inspirație otomană unde era practicată mai des.

În cetăți sau mănăstirile înconjurate cu ziduri– mai ales pentru uzul fețelor nobile – existau latrine ceva mai elaborate: mici balcoane acoperite, dotate cu o gaură în podea îndreptată spre șanțul ce înconjura de obicei astfel de construcții.

Astfel de umblători sunt atestate la Brâncoveni, Putna, Cetatea Albă, Cetatea Neamțului, Probota, Soroca, Sucevița.

Secretarul lui Brâncoveanu, del Chiaro, notează că românii preferau latrinele exterioare și nu prea erau de acord cu oala de noapte, preferând să se îmbrace ca să meargă iarna la umblătoare, chiar cu riscul de a se îmbolnăvi.

Contele de Saint-Simon vorbește în memoriile sale de un nobil francez care stătea la masă pe ”scaunul cu gaură” sub care se găsea oala de noapte: ce băga în gură în cantități impresionante elimina pe loc fără să se deranjeze.

În sfârșit, o relatare germană din 1705 despre asediul orașului Mediaș de către curuți amintește că o ghiulea a asediatorilor a nimerit într-o umblătoare împrăștiind materii fecale peste tot, ceea ce l-a făcut pe un român să exclame:

”Batye te Dumne Zeu, vess csche facsche akum Kuruczi, puschke schu ku kakat!” (”Bată-te Dumnezeu, vezi ce face acum curuții, pușcă și cu căcat!”).

Fraza asta românească transcrisă de un german îmi amintește de una similară cam din aceeași perioadă, cuvintele cu care i-a întâmpinat căpitanul Ilie Birt de la Brașov pe niște funcționari sași: ”Kekemesch en gurre la woy!”

Pe scurt: românii medievali știau de nevoia unei minime igiene, construiau instalații destinate menținerii acestei igiene conform tehnologiei vremii, exista o separare clară între spațiul de locuit și spațiul destinat excreției, acesta din urmă asimilat cu toxicitatea și înjosirea, ”scârnav”.

Însăși vechea denumire – ieșitoare, umblătoare – este aluzivă și face trimitere la o eliminare asupra căreia nu are rost să se insiste prea mult.

 

Sursă informații: Maria Magdalena Székely, Ieşitorile în lumea românească medievală şi premodernă, Studii şi Materiale de Istorie Medie (SMIM) XXXV:293-327

 

https://historice.ro/wc-uri-voievodale-si-o-bomba-cu-cacat-de-la-medias/

22/09/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , | Un comentariu

UN REFERENDUM PENTRU VIITORUL POPORULUI NOSTRU

Referendum

PRO-REFERENDUM SAU PRO-SOVIETICI!

PE 6 ȘI 7 OCTOMBRIE, VOTEAZĂ PENTRU VIITORUL COPIILOR TĂI!

 

Iubirea dintre un bărbat și o femeie, prin căsătorie, întemeiază o lume. Noi suntem chemați să o apărăm, acum, la un secol de la „momentul astral” al României.

 

Distrugerea căsniciei şi familiei este unul din scopurile vechi şi permanente ale extremei stângi. În Revoluţia Franceză s-a urmărit acest lucru, anarhiştii urmăreau acest lucru, Marx şi Engels au postulat acest scop al Comunismului.

Revoluţia Bolşevică din Rusia a practicat şi promovat distrugerea căsniciei şi familiei, a practicat şi promovat homosexualitatea şi pedofilia, incestul, violul, orgiile sexuale. Iar morala, mai ales morala creştină, a fost urâtă şi atacată în fel şi chip.

Pentru Sovietici tot ceea ce ţinea de morala creştină era rău, era anti-progresist, era înapoiat, era „pudibonderie” etc., etc. Exact discursul anti-familie, anti-căsnicie şi anti-referendum de astăzi.

 

 

Imagine similară

 

 

Constituţia României prevede ocrotirea familiei şi a căsătoriei. Iar practica judiciară arată foarte clar că prin căsătorie totdeauna legiuitorul a înţeles „soţ+soţie”.

Doar că exprimarea actuală este ambiguă şi trebuie corectată în conformitate cu această intenţie a legiuitorului.

Nu există niciodată în Ţările Române, nu există niciodată în Principatele Unite, nu există niciodată în Regat(ul mic), nu există niciodată în România Mare un singur caz de altfel de căsătorie decât între un bărbat şi o femeie.

Nu s-au admis niciodată căsătoriile de alt tip. Şi atunci, de ce Referendumul pentru Familie?

Pentru că după ce s-au acoperit de ruşine prin guvernările dezastruoase din Blocul Sovietic, grupările comuniste revin la putere sub acoperirea LGBT, sub acoperirea „luptei pentru drepturile homosexualilor” şi alte activităţi similare.
Doar proştii pot să creadă că i-a apucat dintr-o dată pe politicieni dragostea de cetăţenii cu înclinaţii sexuale neobişnuite.

(Pentru că, să recunoaştem un fapt de bun-simţ, ceea ce fac 99% dintre oameni este obişnuit, ce fac doar 1% dintre oameni este neobişnuit – indiferent dacă este ceva neobişnuit în bine sau în rău.)

Orice om care gândeşte ştie foarte bine că pe politicieni îi interesează doar puterea.

Nu punem aici excepţiile excepţionale (sic!) de felul unui Ştefan cel Mare sau Mihai Viteazul.

Vorbim aici despre clasa politică actuală, concretă, despre activiştii politici plătiţi din fonduri tainice – până la urmă tot de la cetăţenii „de rând” scoase.

Toţi aceşti „oameni politici” (vorbă să fie!) nu sunt plini de dragoste faţă de altcineva în afară de ei înşişi. Faptul că foarte mulţi dintre ei nici măcar copii nu vor să aibă (uitaţi-vă bine la conducătorii „de sus” din foarte multe ţări ale lumii!) spune totul.
Dar, pretind ei, au mare dragoste faţă de minoritatea cu înclinaţii sexuale neobişnuite!

Pentru că, nu-i aşa, s-au terminat toate problemele planetei şi a rămas doar asta! (Ca să folosim o lozincă a extremei stângi!)

În realitate agitaţia politicianistă cu LGTB-ul are în spate Comunismul de tip sovietic. Foloseşte exact aceleaşi metode, are exact aceleaşi principii, urmăreşte exact aceleaşi scopuri şi are exact aceleaşi lozinci! Adică este acelaşi lucru: Comunism Bolşevic.
Nu de problemele sexuale le pasă lor, de fapt, ci de PUTERE!
Şi cu cât căsniciile şi familiile sunt mai slăbite, mai răvăşite, mai distruse, cu atât oamenii sunt mai dezbinaţi, mai singuri, mai îndureraţi, mai vulnerabili la droguri (de la internet sau iarbă la pornografie sau jocuri de noroc); deci, cu atât mai mult creşte puterea politicienilor!
Logica este simplă, eficientă, perversă, sovietică.

Oricine a crescut într-o familie fără mamă sau fără tată, oricine este dintr-o familie fără unul dintre părinţi ştie foarte bine durerea acestei lipse, acestei mutilări.

Cei care fac ori au făcut parte din asemenea familii sunt cei care ştiu cel mai bine câtă nevoie are căsnicia de o ocrotire reală, concretă, practică, din partea Statului.

Care Stat, deocamdată, NU sprijină căsnicia – dimpotrivă, o sabotează -, NU sprijină familia – dimpotrivă, o sabotează.

Uitaţi-vă în jur şi vedeţi:

Statul este vinovat pentru destrămarea căsniciilor prin plecarea peste hotare a unuia sau altuia dintre părinţi;

Statul este cel care în loc să lupte pentru reîntregirea familiilor militează pentru aducerea de imigranţi;

Statul este cel care în loc să ajute căsniciile aflate în impas încurajează divorţul şi distrugerea, luându-le copiii dacă poate, spre a-i vinde… scuze, „a-i plasa” preferabil peste hotare. Şi cine controlează Statul? Comuniştii!

Comuniştii din eşaloanele doi şi trei şi urmaşii lor au preluat şi controlează puterea în România de după 1989.
Şi vor să reinstaureze dictatura după model sovietic.
De aceea au amânat Referendumul pentru Familie vreme de trei ani, de aceea l-au aprobat peste noapte – ca să nu poată exista vreme de pregătire pentru el. De aceea se lasă spaţii uriaşe propagandei pro-sovietice, anti-referendum, folosindu-se adeseori cel mai mizerabil limbaj, cele mai discriminatorii lozinci.
Un discurs plin de ură se varsă neîncetat împotriva Românilor care sprijină căsătoria, care sprijină familia întreagă, care sprijină referendumul.
Şi nici CNCD-ul, nici alte organe abilitate nu mişcă un deget împotriva celor care vomită acest discurs patologic, ajungând inclusiv la incitare la violenţă, crimă, genocid.
PENTRU CĂ ACEASTA ESTE MORALA SOVIETICĂ, ACEASTA ESTE PURTAREA SOVIETICĂ, ACESTA ESTE REGIMUL PE CARE VOR SĂ-L INSTAUREZE!

În această clipă există doar două posibilităţi: ori mergem la Referendum şi votăm DA, începând eliberarea de sub dictatura politicianismului, ori înseamnă că am votat pentru reinstaurarea făţişă, directă, totală a Comunismului Sovietic în România.
În această clipă putem doar să fim PRO-SOVIETICI SAU PRO-REFERENDUM!
Alegerea este a noastră; consecinţele vor fi suportate şi de noi, şi de toţi urmaşii noştri.

de Mihai-Andrei Aldea România Străveche

 

 

22/09/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: