ROMÂNII, TRĂDAŢI DE ALIAŢI ÎN TOATĂ ISTORIA LOR

Cavaleriştii Armatei Române pe străzile Budapestei, 4 august 1919

CUM  I-AU TRĂDAT TOT TIMPUL ÎN ISTORIE ALIAŢII PE ROMÂNI

 

Aflăm că nu de mult, într-o discuție purtată la Moscova de un oficial român, cu redactorul șef al ziarului „Izvestia”, un expert rus în politică internațională  i-ar fi  declarat partenerului său de dialog român, următoarele:

„Sunteţi nestatornici, domnule profesor, în marile conflagrații europene și mondiale, românii nu au fost loiali până la capăt cu cei ce s-au aliat.

Au trădat ușor și tot așa de ușor și-au părăsit aliatul, trecând cu bagaje cu tot în tabăra adversă”? ”.

Iată o minciună colosală, foarte răspândită graţie unei intense propagande antiromâneşti, care continuă de multă vreme…

Povestea cu trădarea se confirmă, dar cu roluri schimbate: România foarte des trădată de aliaţii ei…

1. Războiul ruso-turc de la 1877 a fost o conflagrație în care am luptat alături de Rusia.Am fost trădati de ruşi, care au refuzat să ne admită la masa tratativelor de pace şi în plus  ne-au răpit sudul Basarabiei, deși eram aliati cu ei ,iar fara noi razboiul ar fi fost pierdut.

2. Primul Război Mondial.Au trădat românii pe cineva în acele momente? Faptul că românii s-au dezis de înțelegerea secretă de la 1883, dintre Carol I și Puterile Centrale, nu se cheamă trădare, iar în privinţa aliaților pe care i-am avut în Primul Război Mondial se poate spune, pe drept cuvânt, că ei ne-au trădat!
Rusia ne-a lăsat nu numai fără sprijinul militar promis, dar ne-a lăsat și fără …Tezaur…

Ceilalți aliați n-au fost nici ei corecți, nu și-au respectat angajamentele și promisiunile nici pe front, în timpul confruntării militare, nici ulterior, când diplomația a decis geografia politică nouă a Europei.

3. Prin campania militară a României împotriva bolșevismului maghiar,ţara noastră binemerita recunoștința întregii Europe!…

Foto: Trupele române în faţa Parlamentului din Budapesta. 1919.

La 4 august 1919, patru excadroane de roşiori, dintre care unul din Craiova, intră în Budapesta sub comanda colonelului erou Rusescu. Prietenul lui Lenin, bolşevicul evreu Bela Kun şi alti kunerişti, fug în Austria si, de acolo la…Moscova.
(Ciudat, dar un grup statuar îl imortalizează până în zilele noastre la Budapesta pe criminalul Bela Kun.)
Restabilind ordinea în ţările vecine, în Ungaria şi Slovacia, trupele române se vor retrage, cu toate că statele europene nu se împotriveau reîntoarcerii la ţara-mamă a Maramureşului de nord (asa-numita Ucraina trans-carpatică), revendicat de Cehoslovacia vecină.
Prin înțelegerile iniţiale  cu Franța și Anglia, hotarul de Vest trebuia să fie pe Tisa, iar întregul Banat urma să fie cuprins în România de după război!
Iată însă că “aliații” noștri, ne-au trădat la Versailles!

4. Noi, românii, avem o legătură specială şi cu soarta țarului  Rusiei, Nicolae .E bine de știut că țarul se bucura de protecția unei gărzi imperiale, care nu l-a părăsit în primele zile ale „revoluției”,ci abia în următoarele… Garda era alcătuită din militari selecționați din tot imperiul.

Erau printre ei și mulți români basarabeni!… Ei, bine, românii au fost singurii din garda imperială care i-au rămas loiali țarului până în ultima clipă. Ceilalți militari, de alte etnii din Rusia multi-etnică, s-au lăsat prinși în iureșul revoluției plătite cu bani nemțești și au trădat, au părăsit palatul în care era ținut arestat țarul. Românii nu s-au clintit din preajma celui pe care au jurat să-l apere.

Din păcate nu li s-a permis să-l însoțească pe țar atunci când acesta, cu toată familia, a fost scos din palat și urcat în tren, spre a fi scos din Petrograd…
Soarta a făcut ca de asasinarea țarului să se ocupe o bandă de dezertori din armata austriaca, o echipă de voluntari unguri, printre care s-a aflat și viitorul lider comunist al Ungariei, Imre Nagy, cel căruia vecinii noștri i-au ridicat statuie la Budapesta, după 1990… Merita, nu-i aşa ?

Aşadar, nici în urma primei mari conflagraţii mondiale nu au existat motive să fie stigmatizaţi românii!

5. A urmat al Doilea Razboi Mondial…

5 -a-

În septembrie 1939, Germania nazistă  și Rusia comunistă au invadat Polonia.România nu era aliată nici cu Germania, nici cu Rusia, așa că nu poate nimeni să spună că a trădat pe cineva, dacă a intervenit în ajutorul Poloniei, pentru că așa trebuie considerată decizia de a permite armatei şi  guvernului Poloniei să tranziteze prin România spre ţările occidentale, pentru a continua lupta împotriva Germaniei naziste cotropitoare.

De asemenea s-a salvat în România nu numai tezaurul Poloniei, dar și cea mai mare parte a elitei politico-militare a acestei ţări vecine.
Ceilalți, marile puteri occidentale, nu au făcut în 1939 nimic pentru Polonia. Aveau tratate de alianță cu această ţară, dar care nu au mai avut nicio valoare.

E jenant să constatăm că istoricii noștri nu s-au priceput să comenteze în termeni potriviți ce s-a întâmplat în septembrie 1939, mai ales că spiritul în care se puteau comenta acele evenimente, este acela de  elogiu adus spiritului de onoare românesc şi capacității românilor de a aşeza   valorile morale mai presus de interesele propriu zise!

La scurtă vreme după distrugerea Poloniei am avut de suferit și noi din partea acelorași ţări “prietene”, Germania și Rusia ! Oare amputările teritoriale pe care le-a suportat România în vara lui 1940, care s-au petrecut  în urma înţelegerii Germaniei lui Hitler cu  Rusia lui Stalin, să nu aibă nicio legătură cu faptul că în septembrie 1939 le-am încurcat socotelile celor doi tâlhari?

Ce se poate spune despre asasinarea primul ministru al României, cel care a încuviințat deschiderea granițelor pentru polonezi, si care a pierit tot în septembrie 1939 într-un atentat criminal ai cărui autori nu au știut niciodată că fuseseră manipulați din ordinul URSS/Germania?.

Totuşi, recunoștința Poloniei  pentru ajutorul primit de la România a fost de-a lungul anilor nulă! Inexistentă! N-avem cunoștință de vreun gest semnificativ făcut de Polonia, al unor lideri ai opiniei publice poloneze, al intelighenției poloneze sau măcar al Crucii Roșii din Polonia, prin care să ajungă până la noi un gând de mulțumire, o urare de bine în amintirea acelui septembrie 1939 când România, guvern și popor deopotrivă, au dat întregii Europe o lecție de curaj, de demnitate, de solidaritate umană, de OMENIE!

În 2014, au fost comemorați ,75 de ani de la declanșarea celui de al Doilea Război Mondial numai că, organizatorii polonezi au considerat că printre reprezentanţii statelor invitate, nu au ce căuta cei ai României!…

5-b-

Să vedem cum rămâne şi cu aşa zisa  “trădare”a Bucureștiului față de românii din Basarabia sau Transilvania în vara lui 1940, despre care latră de decenii propaganda antiromânească stipendiată de Moscova şi Budapesta ….
Exemplul Finlandei, care este mereu invocat, trebuie citit până la capăt: sacrificiul finlandez a fost inutil. Au făcut jocul germanilor, dar cu ce preț? La sfârșitul conflictului, Finlanda a pierdut mai mult decât le ceruse Stalin să cedeze prin ultimatumul său. Și pierdut a rămas totul!…

5-c.-

La Cotul Donului, românii au murit cu sutele de mii din cauza Germaniei!
Poziția românească era cea mai avansată și ajunsese la 9 kilometri de vestita cale ferată care lega Rusia de Iran și prin care SUA făcea aprovizionarea continuă a Armatei Roșii! În zadar au cerut românii de la “aliaţii germani”, artilerie grea cu eficacitate mare la distanţă,  cu care să poată distruge acea sursă vitală de aprovizionare şi comunicaţii pentru ruși!

Trădare germană  a pricinuit moartea a sute de mii de români! Mai mult decât riposta Armatei Roșii!La Stalingrad, Hitler a refuzat retragerea pe timpul iernii de pe aliniamentele care nu puteau fi apărate din cauza aprovizionării deficitare! Nu a vrut să audă părerile generalilor români aflați pe front.
Cine pe cine a trădat la Stalingrad, când s-a hotărât soarta războiului?! Românii, cărora nu li s-a dat nici armamentul, nici echipamentul şi nici muniția promise?!

Să mai amintim și de sceneleteribile petrecute când a început retragereaşi când germanii îi împiedicau cu forţa pe militarii ne-germani să se retragă în camioanele sau în avioanele lor?! Cum să se numească ordinele de care ascultau trupeții germani, altfel decât trădare a aliatului?!

5.-d

A venit și 23 august 1944!… Poate s-a uitat, dar mareșalul Ion Antonescu  începuse tratative cu Aliaţii  de ieșire din război, numai după ce l-a încunoștiințat pe Hitler de intenția sa de a nu face din România un teatru de război devastator?!

Numai că Ion Antonescu nu a mai avut nicio putere de decizie după ce a fost arestat la 23 august 1944, în preziua semnării unui acord cu rușii privind condiții onorabile de ieșire din război. 

Prin actul de la 23 august, a fost trădat numai și numai poporul român! Față de aliații  germani nu a fost nicio trădare…
România s-a angajat în război, a acceptat sacrificiile pe care le presupune războiul, în speranța că va elibera Basarabia!
dacă germanii erau dispuși să-şi lase soarta  în mâna unui individ iresponsabil ca Hitler, asta era treaba lor! Noi nu puteam accepta sinuciderea din loialitate față de Hitler!

Ce ne lega de Hitler? Tratatul său secret cu Stalin, din august 1939 privind împărţirea Europei? Ne lega diktatul nazist de la Viena, din august 1940?!…

Când a capitulat, și-a consultat Germania aliații rămaşi?… Nici vorbă! Ea a făcut gestul care mai putea salva ceva cu gândul la supraviețuire!

România, grăbind capitularea Germaniei, a scăpat-o, probabil de … primul bombardament atomic, iar despre asta nu se vorbeşte aproape de loc.
A căzut năpasta pe capul japonezilor, conform zicalei că nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!…
Așadar, care sunt aliații pe care românii i-au trădat?!…

Nu-i vedem nicăieri!

6.- “ Corectitudinea “ Ungariei fata de Germania lui Hitler.

În ziua de 15 octombrie 1944, Ungaria, prin gura şefului său suprem, amiralul Horthy, anunţa întreaga lume la Radio Budapesta  ieșirea sa din alianţa cu Germania şi implicit din  război!!!

Hitler însă, îi ordonase cu o zi înainte comandantului  trupelor de comando aeropurtate Otto Skorzeny, să plece în Ungaria cu o misiune specială.

Comandoul condus de Skorzeny a intrat în Budapesta cu 42 de tancuri şi a arestat conducerea Ungariei !

Şi când te gândeşti că nouă ni s-a repetat de nenumărate ori, cum că românii i-ar fi trădat pe nemți, în vreme ce ungurii, neam de cavaleri, i-au rămas loiali lui Hitler până la capăt !…

 Adevărul este că în martie 1944, Horthy a aflat că Stalin luase hotărîrea săse folosească de problema Transilvaniei, dând-o  fie românilor, fie ungurilor, în funcție de cine va întoarce mai întâi armele împotriva Germaniei.

Comunistul evreu Walter Roman, aflat în acei ani de război la Moscova  în slujba propagandei de război sovietice, povestea în amintirile sale că a aflase de la Litvinov că Stalin luase această decizie, numai că el nu a transmis această informație la București, ci la Budapesta …

Cert este că amiralul Horthy, cu totul intempestiv, într-un acord deplin cu ceilalți membri ai guvernului, a decis  ieșirea Ungariei din război şi a dat un comunicat oficial în acest sens, preluat de presă, de toată Europa!…

Aşadar, guvernanții maghiari au încercat să facă şi ei un 23 august, dar …. i-a cumințit Hitler, în câteva ore. Mai mare râsul!…
Nici vorbă de loialitate maghiară față de aliații germani!
I-au trădat fără să clipească!

64 de militari germani din comandoul lui Skorzeny au dezarmat garda maghiară care păzea Parlamentul, l-au arestat pe amiral, au desființat guvernul și autoritatea horthystă, punând la conducerea Ungariei partidul pro-nazist al lui Salassy.
Un guvern care s-a străduit să fie mai nazist decât naziștii!…

Și a reușit cu brio,  curăţind Ungaria de evrei şi comiţând„cea mai abjectă crimă din istoria umanității” (apud Churchill).

Si atunci, cine sunt tradatorii lui Ivan de la Izvestia?!

Ce să vezi, hoții strigă iar şi iar…”hoții” !

 

 

CITIŢI ŞI :

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/17/ziua-de-17-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/17/o-istorie-a-zilei-de-17-septembrie-video/

 

 

 

 

Sursa: https://ioncoja.ro/o-vorba-nesabuita-care-circula-bine-romanii-tradeaza-usor/

Publicitate

16 septembrie 1437 – Fruntaşii unguri, secui şi saşi au încheiat la Căpâlna o înţelegere cunoscută sub numele de „Fraterna Unio” („Uniunea Frăţească”), rămasă în istorie sub numele de „Unio Trium Nationum”

 

Harta teritoriilor transilvănene stăpânite de cele trei „naţiuni”, întocmită în sec. al XVIII-lea de geograful  Johann Homann

Pe 16 septembrie  s-au  împlinit 581 de ani  de când nobilii maghiari, fruntaşii secui şi saşi au încheiat la Căpâlna,  în 1437, o înţelegere cunoscută sub numele de „Fraterna Unio”(„Uniunea Frăţească”), rămasă în istorie sub numele de „Unio Trium Nationum”(în latină  „uniunea celor trei naţiuni”) .

„Înţelegerea frăţească” (fraternio unio) dintre stările privilegiate ale Transilvaniei s-a făcut în timpul răscoalei de la Bobâlna şi prevedea ca cele trei „naţiuni”privilegiate  astfel definite, să se ajute reciproc împotriva ţăranilor răsculaţi sau a turcilor.

A fost data când românii majoritari au devenit LA EI ACASĂ „națiune tolerată”, fără drept de participare la viața socială sau politică  a Principatului Transilvaniei.  

La 2 februarie 1438 Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, întrunită la Turda a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio).

În data de 6 februarie 1438, la Turda, Lorand Lepeș, vicevoievodul Transilvaniei, a recunoscut la rândul său  Unio Trium Nationum.

 

 

 

 

„Noi, Lorand Lepes de Varaskazy, vicevoievodul Transilvaniei, prin scrisoarea de față facem cunoscut, că, pe când mai de mult, și anume la sărbătoarea Sfintei Cruci, eram adunați pe moșia numită Căpâlna, dimpreună cu baronii și cu nobilii, precum cu fruntașii sașilor și cele șapte scaune săsești și cu ai secuilor din pomenitele părți ale Transilvaniei, dezbătând, între altele, despre nimicirea și stârpirea răutății și răscoalei nelegiuiților țărani [de la Bobâlna], precum și despre apărarea acestor părți împotriva năvălirii preacruzilor turci, toți nobilii și sașii din pomenitele scaune au făcut între ei, în fața noastră și a baronilor, această unire și frăție, ca atunci când se va întâmpla ca pomeniții turci să încerce a năvăli și a intra în aceste părți în primejdie, atunci pomeniții nobili să fie datori și ținuți în puterea unirii și a frăției făcută între ei fără fățărnicie, a veni în grabă în ajutorul pomeniților sași, iar pomeniții sași să fie datori și ținuți să vină în grabă împotriva vrăjmașilor și dușmanilor nobililor și mai ales pentru a stârpi răutatea mai sus pomeniților țărani nelegiuiți.

La acest lucru, părțile s-au legat de bună voie cu jurământ înaintea noastră.

Iar pomeniții nobili și sași au întărit, în fața noastră, de curând, la Turda, în adunarea noastră obștească, anume la sărbătoarea Întâmpinării Domnului acum trecută, hotărârea și rânduiala lor de mai sus, precum și unirea frățească, prin mărturia acestei scrisori a noastre.

Dat în pomenita Turdă, la sărbătoarea fericitei fecioare Doroteia, în anul Domnului o mie patru sute treizeci și opt.”

Sintagma „unio trium nationum” a început să fie folosită în documente de pe la 1500, cu referire la starea juridică a naţiunilor transilvane instaurată prin „înţelegerea frăţească”.

Reînnoită de mai multe ori, înţelegerea a fost până în 1848, un instrument de asuprire socială, naţională şi religioasă a populaţiei româneşti majoritare în Transilvania.

 

 

Surse:

 

Rador.ro

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Unio_trium_nationum

Surse foto: Mărturii ale trecutului. Album de documente, București, 1981.

https://en.wikipedia.org/wiki/Unio_Trium_Nationum

Sursa traducerii: I. Toderașcu, Crestomație de Istorie Medie a României, I. Documente, Iași, 1977.