Atrocități uitate comise de Aliați în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, despre care nu se vorbeşte

Foto: De la stânga la dreapta: Churchill, Roosevelt şi Stalin, marii învingători în cel de-Al doilea Război Mondial

Se spune că istoria este scrisă de către învingători, fapt care se dovedeşte adevărat şi atunci când este vorba de cel de-Al Doilea Război Mondial, privit adesea de istorici ca un război bun, în care Aliaţii erau descrişi ca niște cavaleri strălucitori, veniţi să salveze întreaga lume de relele lui Hitler și ale japonezilor.

Cu toate acestea, în timp ce cărțile de istorie tind să descrie aliații ca fiind aproape sfinți, realitatea era adesea mult mai puțin măgulitoare şi chiar stânjenitoare, pentru că s-a dovedit că în timpul măcelului mondial Aliații au comis numeroase acţiuni reprobabile.

Deși nu există nicio îndoială în privinţa faptului că în ţările ocupate de Axă abuzurile au fost  mai numeroase şi mai grave, este evident că numeroasele atrocități comise de aliați în timpul războiului nu pot fi trecute cu vederea şi nici minimizate.

Iată câteva dintre acestea:

1.Violurile în masă săvârşite de soldaţii ruşi în teritoriile eliberate de  naziști.

 

 

 

Cu siguranță, armata rusă nu a avut o bună reputație, chiar dacă efortul său în război pentru oprirea lui Hitler a fost foarte important.

Ostașii ruși s-au remarcat prin comportamentele lor primitive, care au luat adesea forma jafurilor, asasinatelor şi foarte adesea cea a  violurilor în masă.

Stalin credea că violurile comise de soldații săi sunt o modalitate foarte bună de a distruge psihologic inamicul, şi le-a aprobat.

Totuşi, nu au fost consemnate violuri în masă doar ca răzbunare împotriva germanilor, ci şi în ţări care fuseseră eliberate de sub ocupaţia germană precum Polonia şi Cehoslovacia sau fostele teritorii considerate sovietice precum Ţările Baltice şi Basarabia.

Armata Roșie era cunoscută atunci pentru săvârşirea unor astfel de barbarii în timpul războiului, când soldaţii ruşi şi-au dezlănţuit  instinctele animalice, pretextând că au făcut o mare favoare Europei eliberând-o de naziști.

2.După război americanii au trimis la moarte disidenții sovietici  înapoi în URSS.

Lumea a fost atât de entuziasmată când s-a încheiat cel de-al doilea război mondial încât a ignorat complet unele dintre cele mai grave atrocități care au avut loc imediat după război.

La faimoasa conferință de la Yalta, unul dintre lucrurile cele mai puțin comentate public a fost repatrierea cetățenilor aflaţi pe teritoriile țărilor aliate sau a prizonierilor eliberaţi din lagărele naziste.

Acest lucru părea o idee bună în acel moment, dar curând a devenit clar cât de îngrozitoare  putea deveni o astfel de politică generalizată nediferenţiat.

Statele Unite aveau pe teritoriile eliberate câteva milioane de oameni pe care a început să îi trimită înapoi, chiar dacă mulți nu au vrut să se întoarcă în Rusia Sovietică.

Americanii au recurs inițial la forță, dar după ce acest lucru a dus la sinucideri,  au început să-i înșele pe oameni spunându-le că îi duc în altă parte, dar îi trimiteau înapoi în Uniunea Sovietică.

Mulți dintre cei trimiși înapoi au fost executați de sovietici pentru dezertare sau alte infracțiuni, iar alții au fost trimiși în lagărele de muncă forţată, unde au fost în mare parte ucişi ca urmare a regimului de exterminare la care au fost supuşi.

3.Milioane de germani etnici au fost deportați după război.

 

 

Când războiul sa încheiat, consecințele sale au fost incredibil de dramatice în tabăra învinşilor şi în special pentru germani, iar ţările victorioase nu au luat întotdeauna decizii care să țină cont de sfințenia vieții umane.

De fapt, a existat o dorință puternică de răzbunare, iar după război a existat un plan de deportare forțată a 12- 14 milioane de etnici germani  din  țările  în care s-au născut, inclusiv din Polonia, Cehoslovacia, sau România.

Cele mai multe cărți de istorie occidentale nu vorbesc despre aceste acte rușinoase, estimându-se ca aproximativ 500.000 de civili germani au murit în timpul acestei celei mai mari deportări forţate din istoria cunoscută.

Pentru a face lucrurile să se înrăutățească, mulți dintre acești etnici germani au fost efectiv plasați în fostele lagăre de concentrare din Germania și au fost puşi să facă munci grele ca”reparații în natură” pentru ceea ce Germania a făcut altor țări.

Marea majoritate a germanilor care au fost forțați să-şi părăsească locurile de baştină erau femei, persoane în vârstă sau bărbați sub 16 ani care erau prea tineri pentru a fi trimişi în război.

Adevărul trist este că lagărele de concentrare nu au încetat să funcționeze atunci când războiul sa încheiat, şi au continuat să existe mulţi ani după aceea, întemnițând etnici germani care nu avuseseră nici un cuvânt de spus în decizia inițială a Germaniei de a declanşa războiul.

În acest caz în căutarea dreptății, toți aliații s-au răzbunat pe nevinovați.

4. Trupele canadiene au ars un oraș  

 

Războiul a scos în evidență brutalitatea în rândul multor oameni, iar canadienii nu au făcut excepție. Aproape de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, o parte din armata canadiană a luptat împotriva unor ultime rezistențe germane și a ajuns în apropierea unui oraș numit Friesoy, în care se aflau aproximativ 4.000 de civili germani.

În timp ce se îndreptau către Friesoy, comandantul canadian a fost ucis în mijlocul luptei, iar un raport eronat a menţionat că ar fi  fost ucis de un lunetist civil, care l-a împușcat cu lașitate în spate.

În loc să-și piardă timpul pentru a afla care era adevărul, militarii canadieni au decis să se răzbune pe întregul oraș.

Îndată ce orașul a fost cucerit și populația a fugit, soldaţii canadieni au început să ardă totul, distrugând întreaga aşezare.

 

5. Campania masivă de bombardamente împotriva obiectivelor civile din Japonia.

 

 

Majoritatea oamenilor cunosc momentul istoric când Statele Unite au lansat bombe atomice asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.

Argumentul celebru pentru folosirea lor era că japonezii refuzau să se predea și că această decizie șocantă era singurul lucru care ar fi putut împiedica continuarea unui război sângeros care să coste milioane de vieți.

Cu toate acestea, cu mult înainte de bombardamentele de la Hiroshima și Nagasaki, SUA   bombardaseră deja numeroase orașe  japoneze în mod regulat pentru a demoraliza inamicul și au cauzat pierderi masive în rândul populaţiei civile.

De fapt, generalul american Curtis LeMay, care a ordonat atacurile, era de părere că japonezii s-ar putea să nu se predea până când nu vor fi complet nimiciți.

Din acest motiv, el a decis că campaniile de bombardament asupra orașelor japoneze nu erau suficiente și că SUA aveau nevoie să atace  unul dintre orașele lor cele mai importante și să facă ceva drastic.

La 9 martie 1945, el și-a pus în aplicare planul și a ordonat un raid aerian cu bombe incendiare asupra însăși capitalei Tokyo.

  Majoritatea caselor fiind din lemn, construcţiile de pe mai mult de 40 de kilometri pătrați din oraș au ars complet şi cel puțin 100.000 de civili japonezi au fost uciși. Generalul LeMay a remarcat chiar că Statele Unite ar fi putut ucide în astfel de bombardamente  mai mulțioameni decât au făcut-o în cazul atacurilor atomice de la Hiroshima și Nagasaki și că ar fi putut să fie  probabil acuzat de crime de război dacă războiul ar fi fost pierdut de ţara sa.

6.Soldații americani colectau cranii de japonezi

 

 

 

 

Atrocitățile japonezilor în timpul celui de-al doilea război mondial sunt foarte bine documentate, iar în special în Statele Unite, faptele lor de sălbăticie sunt foarte cunoscute.

Cei mai mulți au auzit despre unitatea japoneză 731, precum și despre acțiuni precum marşul morţii din Bataan.

Japonezii erau cunoscuți pentru  tratamentul incredibil de brutal aplicat prizonierilor de război și în unele cazuri au  îngropat de vii a inamicii capturați sau i-au executat ritualic.

Războiul a scos la iveală însă şi brutalitatea soldaţilor americani în timpul  campaniei din Pacific. Unii dintre aceştia au participat la acţiuni  care pot fi  socotite șocante și îngrozitoare.

Au  mutilat cadavre ale soldaţilor japonezi pentru a lua trofee, mergând chiar atât de departe încât să le trimită acasă civililor, care erau recunoscători în loc de dezgustați.

Unul dintre cele mai obișnuite lucruri pe care le luau au fost urechile, dar şi cranii sau scalpuri.

Colectarea de cranii de către bravii soldaţi americani, nu a fost altceva decât o barbarie. Ei fierbeau capetele, pentru a scoate pielea şi le lăsau  suficient de mult timp pe pământ pentru ca furnicile să mănânce resturile de carne.

Conducerea armatei Statelor Unite a fost oficial împotriva acestei practici și a încercat să o descurajeze, însă mulţi soldați continuau să colecteze cranii drept trofee.

 

http://listverse.com/2017/09/12/10-forgotten-atrocities-committed-by-the-allies-in-world-war-ii/

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/06/ziua-de-6-septembrie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/06/o-istorie-a-zilei-de-6-septembrie-video-3/

Publicitate