Teorii false sau eronate privitoare la etnogeneza poporului român

 

Falsuri privind etnogeneza românească

#1. Teoria imigraţionistă sau „balcanică”. Formulată în anii 60 ai secolului al XIX-lea și expusă în lucrarea lui Robert Roesler Romaenische Studien. Untersuchungen zur altern Geschichichte Romaniens. (Studii române. Cercetări asupra istoriei vechi a României), ea nu recunoaște continuitatea daco-romană.

Astfel, este contestat faptul că românii au convețuit permanent în Transilvania pe durata întregii epoci postromane și se infirma drepturile lor asupra pământului strămoșesc.

Adepții ei afirmă că în urma cuceririi Daciei de către romani populația autohtonă ar fi fost complet exterminată. Între anii 106 și 271 nu ar fi avut loc un proces de romanizare, ci doar unul de colonizare a Daciei.

După 271-275, la sud de Dunăre ar fi fost retrasă majoritatea populației romanizate, iar cea rămasă ar fi fost exterminată de către migratori. Viețuind mai multe secole la sud de Dunăre, abia după secolul al IX-lea populația romanizată ar fi imigrat în nordul fluviului.

sursă foto: adevaruldespredaci.ro

#2. Teoria celor două popoare est-romanice.Tendențiozitatea acestei teorii este de sorginte politică, având la bază negarea argumentelor științifice.

Deși nu neagă direct continuitatea daco-romană până în secolul al VI-lea, istoricii fostei școli sovietice consideră că în urma migrației slavilor și conviețuirii lor îndelungate cu populația romanizată s-au format două etnii (în special, datorită factorului geografic): românii și moldovenii, respectiv, două limbi.

La formarea celor din urmă determinant ar fi fost rolul slavilor răsăriteni sau de est (strămoșii rușilor, ucrainenilor etc.).

Astfel, se urmărea justificarea anexării Basarabiei şi Bucovinei  la Imperiul sovietic. 

 

Contraargumente

 

 

1. Majoritatea istoricilor infirmă teoriile menționate, argumentând științific că poporul român reprezintă o unitate etnolingvistică în spațiul carpato-danubioano-pontic și este continuatorul direct al populației daco-romane pe întreg teritoriul Daciei vechi.

• Arheologii au depistat așezări ale autohtonilor, care demontrează continuitatea dacică sub stăpânirea romană: Șura Mică, Cernatu, Simonești etc.

• Populația autohtonă a păstrat mai multe toponime dacice, în special hidronime: Alutus (Olt), Crisius (Criș), Pyretus (Prut) ș.a. Printre toponimele anterioare cuceririi Daciei sînt: Durostorum (Dîrstor, Silistra), Carsium (Hîrșoava ș.a.); oronime: Carpați etc.

• La momentul retragerii aureliene, Dacia avea 800 000-1 000 000 de locuitori și strămutarea lor în epoca respectivă era imposibilă.

• Izvoarele istorice în care se relatează despre retragerea aureliană datează dintr-o perioadă târzie, informația fiind lapidară și contradictorie.

• Izvoarele istorice din secolele care au urmat după retragerea aureliană nu informează despre o populație românească la sud de Dunăre.

2. Teoria celor doua popoare romanice s-a conturat tot din motive politice, cu scopul de a  încerca să se justifice propagandistic ideea că băștinașii Basarabiei (moldovenii), ar reprezenta după români, cel de-al doilea popor romanic de la nordul Dunării, ei fiind descendenți ai  geților (care nu ar fi fost înrudiți cu dacii), și care au fost mai întâi slavizați si apoi “românizați”.

S-ar fi format astfel ”poporul voloh”, din care ar fi evoluat ”poporul moldovenesc” care avea   o limbă romanica, dar cu multe obiceiuri diferite de ale poporului român.Se încerca astfel, justificarea istorică și etno-lingvistică a drepturilor “istorice” ale Rusiei și  mai apoi ale URSS ,asupra acestui teritoriu  dintre Prut si Nistru.

Această ”teorie”are nefericite prelungiri pâna în zilele noastre, fiind baza  ideologiei și acțiunii unor cercuri politice si chiar știintifice din Republica Moldova,ostile României.

Ca reprezentanți ai acestei teorii pot fi mentionați: Iacob Bromberg, care susținea că Basarabia a fost leaganul istoric al lumii slave, Ivan Nartsov, A. M. Lazarev, autorul lucrariiMoldavskaja Sovetskaja Gosudarstvenost i Bessarabskji vopros (Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană), Ed. Cartea Moldoveneasca, Chisinau, 1974, 910 p, în care justifica “istoric” existenta celor două popoare şi state romanic, fiind  totodată dur criticați istoricii români care chipurile“falsificau istoria”. 

Deși elogiată de factorii politici din RSS Moldovenească (inclusiv de Piotr Lucinski, presedintele de atunci al R.Moldova), această ultimă lucrare a fost combătută argumentat de P. Moldovan, în lucrarea ” A. M. Lazarev – un falsificator al istoriei”, Milano, 1976 (în limbile franceza si engleza), și de Alexandru Grega, ”Știința si polemica.Istorici ruși falsificatori ai istoriei”, în Buletinul Bibliotecii Române, Freiburg, 1976.

Oarecum legată de această teorie este si teoria „Bucovina vechi pământ slav”, susținătorii acesteia -A. Jukovski, B. A. Timošciuk, I. P. Rusanova, L. P. Mihailina s. a., considerând tot din rațiuni politice, că partea de nord a Bucovinei constituie patria primitivă a lumii slave. 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/09/03/ziua-de-3-septembrie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

Sursa: P.Parasca, I.Negrei, Gh.Gonța, G.Gavriliță, M.Dobzeu,Istoria Românilor, Epoca antică și cea medievală, clasa X-a, Știința, 2002, pag. 32-33, prinhttps://pastiladeistorie.wordpress.com/2017/01/28/teorii-eronate-privind-etnogeneza-romaneasca/