31 august 1990 „Limba noastră cea română” a fost celebrată pentru prima dată în Republica Moldova

 

 

 

 

 

 

31 august 1990 – „Limba noastră cea română” a fost celebrată pentru prima dată   în Republica Moldova

 

 

„Limba noastră-i o comoară

Din adîncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată„

 

(A. Mateevici, fragment poezia „Limba noastră„)

 

 

În contextul dezintegrării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) şi a mișcării de renaștere națională de la sfîrșitul anilor ’80 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), la Chișinău a avut loc la 27 august 1989 o „Mare Adunare Națională„, la care au participat aproximativ 750.000 moldoveni (circa 1/6 din populația de atunci a republicii) care cereau printre alte drepturi naţionale  proclamarea limbii moldoveneşti(române) ca limbă de stat şi revenirea la grafia latină.

Sub impulsul „Marii Adunări Naţionale„, peste două zile, pe 29 august 1989, s-au deschis lucrările celei de-a XIII sesiuni a Sovietului Suprem din R.S.S.M., care au durat până pe 1 septembrie.

La 31 august Sovietul Suprem al republicii (Parlamentul) a votat  legile care răspundeau cererilor participanţilor la „Marea Adunare Naţională„.

 

 

 

 

Discuţiile ce au precedat semnarea legilor privind trecerea la alfabetul şi grafia latină din Sovietul Suprem au avut loc într-o atmosferă tensionată din cauza polarizării membrilor parlamentului în proromâni şi proruşi.

Încă din 16 august începuseră greve ale muncitorimii rusofone împotriva decretării limbii “moldoveneşti” ca limbă de stat, cerîndu-se acordarea aceluiaşi statut şi limbii ruse.

Conform informării făcute de Mircea Snegur în plenul Sovietului Suprem, 116 întreprinderi, cu un efectiv de 80 000 de muncitori, intraseră în grevă (conform publicaţiei “Tinerimea Moldovei” din 1 septembrie 1989).

Este foarte probabil faptul că această intrare în grevă a rusofonilor a contribuit la mobilizarea mai bună a moldovenilor, care au venit în număr mare la “Marea Adunare Naţională”.

Adoptarea din 31 august 1989, de către Sovietul Suprem al R.S.S.M., a legilor privind revenirea la grafia latină:

1. A permis Declararea ca „Limbă de Stat” a Republicii Moldova a limbii moldoveneşti – găsită identică cu cea română;

2. A fost recunoscută unitatea lingvistică dintre limba română şi cea moldovenească şi a fost stipulată trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin;

3. A fost iniţiat un program pentru extinderea folosirii limbii moldoveneşti în guvernare, educaţie şi economia naţională.

Începând cu 1990, 31 august a fost declarată sărbătoare a Limbii Române și marcată în fiecare an în Republica Moldova, cu mai mult sau mai puțin fast, în funcție de opțiunile geopolitice ale partidelor care s-au aflat la guvernare de-a lungul celor 27 de ani de independență. 

Limba română a fost consfințită la limbă de stat și în Declarația de Independență, votată de Parlament la 27 august 1991. 

În 1994 însă, Parlamentul de la Chișinău, condus de agrarieni, a schimbat denumirea oficială a limbii române în ”limbă moldovenească”.

În 1996, președintele de atunci,  Mircea Snegur a avut o încercare de a readuce lucrurile la normalitate, inițiativă respinsă pe motiv că ar încuraja expansionismul românesc. 

Controversele legate de denumirea limbii oficiale a Republicii Moldova continuă și astăzi. Constituția mai păstrează noțiunea de limbă moldovenească, deși Curtea Constituțională a decis, la 5 decembrie 2013, că denumirea corectă este cea de limbă română.

Toate astea în condițiile în care limba rusă mai joacă încă un rol important în Republica Moldova, în special în mass-media dominată de posturi rusești.

Ziua de 31 august se celebrează anual, fiind marcată cu manifestări patriotice prin poezie, cîntec şi joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiţii populare şi a momentelor care le-a marcat istoria.

„Sunt multe daruri moştenite de la înaintaşi în patrimoniul spiritual al neamului românesc, însă cel mai mare dar este limba naţională în care ne exprimăm identitatea şi comuniunea între generaţii, în care chemăm pe Dumnezeu în rugăciune, în care descriem frumuseţile locurilor natale şi ale sufletului românesc. 

Limba naţională nu este doar un simplu mijloc de comunicare funcţională în societate, ci este o parte constitutivă a modului nostru propriu de a fi în lume şi de-a cultiva comuniunea etnică în ţară şi pretutindeni, ca neam sau popor” spunea Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în mesajul adresat cu prilejul sărbătorii Ziua Limbii Române, la 31 august 2013:

Sărbătoarea Limbii Române de la 31 august, a fost  promovată şi susţinută prin Legea nr. 53/2013 şi de Parlamentul României care a pornit de la ideea că limba unei naţiuni este un puternic instrument de păstrare a identităţii naţionale, cu atât mai mult cu cât, în prezent, există peste 10 milioane de etnici români ce trăiesc în afara graniţelor de stat ale României

Această lege are ca izvor de inspiraţie un moment crucial al istoriei recente a Republicii Moldova, când limba română a fost declarată limbă de stat şi s-a revenit la grafia latină.

Lupta pentru libertate se asocia atunci cu dreptul românilor moldoveni de vorbi şi a scrie oficial în limba părinţilor şi a bunicilor.

„Limba noastră cea română”, cum a numit-o poetul Grigore Vieru, este sărbătorită în fiecare an la data de 31 august în Republica Moldova şi în România, prin manifestări de recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la dăinuirea peste timp a sfintei conştiinţe de neam, a comuniunii de cuget, de credinţă, de limbă şi simţire românească.

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/31/ziua-de-31-august-in-istoria-romanilor/

 

 

Sursa:

 

http://istoria.md/articol/578/31_august,_istoricul_zilei#1990

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/ziua-limbii-romane-de-ce-avem-nevoie-de-aceasta-sarbatoare/

Publicitate