16 martie 1918 – Ministrul ucrainean de externe,V. Golubovici,a făcut cunoscut guvernelor german, austro-ungar, turc, bulgar și român, pretenţiile teritoriale ale ţării sale asupra Basarabiei

Telegrama trimisă de ministrul de externe al Republicii Ucraina, V. Golubovici, guvernelor german, austro-ungar, turc, bulgar și român în data de 16 martie 1918, în care erau prezentate interesele Ucrainei în Basarabia.

 

„Către guvernul German, Austro-Ungar, Turc, Bulgar și Român.

 Prin aceasta am cinstea a vă declara, că Sfatul Miniștrilor Republicii Democratice Ucrainiene Populare găsește neapărat să aducă la cunoștința Stăpânirii Imperiale Germane următoarele:

Stăpânirea ucrainiană e mult interesată de soarta provinciei vecine, Basarabia.

Cu toate că cele două popoare domnitoare: cel ucranian și cel moldovenesc locuiesc amestecate, nu mai lasă nici o îndoială faptul că partea de miază-noapte a teritoriului Basarabiei e locuită în cea mai mare parte de ucrainieni, iar în partea de miază-zi (între grupurile Dunării și a ministrului) ei au majoritatea relativă și astfel Basarabia în privința stării etnografice, economice și politice alcătuiește o parte nedespărțită din teritoriul Republicii Democratice Ucrainiene.

Stăpânind o mare parte din malul Mării Negre, unde în partea dinspre apus se află un mare centru economic – Odesa, cu care la drept vorbind e legată toată partea de miază-zi a Basarabiei, guvernul ucrainean scoate, că prin orice schimbare a fostei graniței ruso-române, mai ales în părțile de miază-noapte și miază-zi se calcă mult interesele politice și economice ale Republicii Ucrainiene.

Având în vedere că în vremea de față o parte însemnată a Basarabiei e cuprinsă de oștile românești și întrebarea a cui să fie Basarabia de acum înainte, ar putea să fie un punct de discuții la conferința de pace din București, Guvernul Republicii Democratice Ucrainiene, socoate cu putință dezbaterea și rezolvarea acestei întrebări numai dacă va lua parte și va fi de acord și împuternicitul guvernului ucrainian.”

Președintele consiliului de miniștri și ministrul de externe, Golubovici.

*Telegrama a fost citită în Ședința Sfatului Țării din Basarabia din 16 martie 1918.

Sfatul Ţării din Republica Democrată Moldovenească a protestat împotriva amestecului Ucrainei în treburile interne ale Republicii Democratice Moldoveneşti şi a formulării de către această ţară a unor pretenţii teritoriale nejustificate.

Nota trimisă în data de 16 martie 1918 de GuvernulRepublicii Poporane Moldoveneşti, Republicii Ucrainene :

„Sfatul Ţării, Parlamentul Republicii Moldoveneşti, aflând despre tendinţele Ucrainei asupra unor părţi ale Republicii Moldoveneşti, în special asupra unei părţi a ţinuturilor Hotinului şi Cetatea Albă, îşi exprimă faţă de Guvernul Republicii Ucrainene, Rada Centrală şi întreg poporul ucrainean protestul său energic împotriva tentativelor asupra drepturilor de autodeterminare a poporului moldovenesc şi a altor popoare, locuitoare pe teritoriul fostei gubernii a Basarabiei.
…Sfatul Ţării îşi exprimă convingerea fermă şi credinţa nestrămutată că poporul ucrainean eliberat nu va vroi să sugrume politiceşte şi economiceşte popoarele libere ale Republicii Moldoveneşti.

Pentru conformitate,
Secretar al Sfatului Ţării,
B. Epuri

În data de 23 martie 1918, la insistenţa Blocului Moldovenesc, o delegaţie basarabeană formată din  I. Inculeţ, D. Ciugureanu şi C. Stere, sosit de la Bucureşti , se deplasează la Iaşi unde, în incinta Palatului Sturdza, discută cu reprezentanţii guvernului român problema unirii Basarabiei cu România.

Delegaţia basarabeană îl invită pe Alexandru Marghiloman, primul-ministru al României, la Chişinău.
La 26 martie 1918  primul-ministru al României Alexandru Marghiloman, însoţit de ministrul de război Constantin Hârjeu şi de alţi demnitari, soseşte la Chişinău.

Primul-ministru român duce tratative cu membrii guvernului basarabean, cu reprezentanţii fracţiunilor din Sfatul Ţării, cu reprezentanţi ai clerului, ai marilor proprietari, ai altor pături sociale pentru a se edifica asupra atitudinii acestora faţă de problema unirii Basarabiei cu România.

 

 

 

27 martie 1918 

Sfatul Ţării votează Actul Unirii Basarabiei cu România.  

Cu majoritatea de optzecişişase (86) voturi împotriva a trei(3) rezoluţia pentru unirea Basarabiei cu România a Blocului Moldovenesc este adoptată în aplauzele furtunoase a   celor prezenţi.

În acest timp, în sala şedinţei şi-au făcut apariţia oaspeţii români în frunte  cu primul-ministrul Marghiloman căruia preşedintele adunării, IC Inculeţ îi comunică rezultatul votului Parlamentului, în mijlocul unei noi explozii de aplauze şi strigăte entuziaste: „Vivat!”, „Trăiască România!”.

 

 

Membrii Sfatului Ţării care au votat Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918.

 

După propunerea preşedintelui, secretarul Sfatului Ţării, deputatul Buzdugan, dă citire Declaraţiei  Sfatului Ţării , care este ascultată în picioare de toată asistenţa, după care, la tribună se urcă d.Marghiloman, primul-ministru al României care declară:

„În numele poporului român şi al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aci înainte şi în veci! Trăiască România Mare !”.

Primul ministru român termină discursul în aplauzele  furtunoase şi strigătele asistenţei : „Vivat!”, „Ura!”, „Trăiască România Mare!”, „Trăiască unirea în veci!”. Din public se aruncau flori deputaţilor.

Preşedintele Sfatului Ţării I.C. Inculeţ pune întrebarea primului-ministru d.Marghiloman: primeşte Guvernul
Român condiţiunile unirii, citite de către secretarul Buzdugan, din rezoluţia Blocului Moldovenesc, primite de către Parlament ca declaraţie a Sfatului Ţării.
Primul-ministru d.Marghiloman se urcă din nou la tribună şi declară că Guvernul Român primeşte în întregime atât litera cât şi sensul condiţiunilor unirii Basarabiei cu România pe bazele arătate în rezoluţia Blocului Moldovenesc, primite ca declaraţie a Sfatului Ţării (aplauze furtunoase şi strigăte „Ura”, „Trăiască unirea”, „Trăiască România Mare, nouă”).
Deputaţii şi publicul ovaţionează pe preşedintele I.C. Inculeţ, primul-ministru Ciugureanu şi ministrul Pelivan.
  La orele 7 şi 20 seara, Preşedintele declară închisă şedinţa Sfatului Ţării.

Așa se făurește Istoria !
 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/28/o-istorie-a-zilei-de-28-august-video-4/

 

 

 

 

Sursa: http://centenarulromaniei.ro/telegrama-trimisa-de-ucraina-guvernelor-german-austro-ungar-turc-bulgar-si-roman/#

Publicitate

Un moment astral al istoriei poporului român – UNIREA BUCOVINEI CU ŢARA MAMĂ, ROMÂNIA

„Ce vrem?” este titlul articolului din ziarul „Glasul Bucovinei”, publicat în 22 octombrie 1918, în care, o seamă ce intelectuali ai Universității din Cernăuți, în frunte cu Sextil Pușcariu, după întâlnirea din 11 octombrie din casa lui Isidor Bodea, prezintă problema românească din Bucovina.

Ce vrem?

Vrem: să rămânem Români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești.,

Nu mai vrem: să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin, ci în schimbul jertfelor de sânge aduse în acest război – jertfe mai dureroase decât ale altor popoare,

Pretindem: ca împreună cu frații noștri din Transilvania și Ungaria, cu care ne găsim în aceeași situație, să ne plăsmuim viitorul, care ne convine nouă, în cadrul românismului.

Cerem: să putem aduce la Congresul de pace aceste postulate ale noastre prin reprezentanți aleși de noi înșine din mijlocul națiunii noastre.

 

 

 

Declarația de unire a Bucovinei cu România din 15/28 noiembrie 1918 a fost citită în Congresul General al Bucovinei, reunit în ședința a cincea a Consiliului Național Român al Bucovinei.

 

Moțiune [de unire a Basarabiei cu România.

 

„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fundarea principatelor române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat:

Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

considerând că fii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne;

considerând că în 1744, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari el voiește să trăiască ca frate;

considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;

considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despuiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;

constată că ceasul acesta mare a sunat!

Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.

Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:

Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.

Declarația de unire a Bucovinei cu România a fost citită de Iancu Flondor, președintele Congresului General al Bucovinei și a fost primită de plenul congresului cu aplauze prelungite. Moțiunea de unire a fost votată în unanimitate de cei prezenți.”

 

•  detalii despre desfășurarea congresului la ședința Consiliului Național din 28 noiembrie 1918]

•  lista completă a deputaților Consiliului Național Român al Bucovinei care au votat declarația de unire a Bucovinei cu România.

Reportaj despre primirea trupelor române în Bucovina din 17 noiembrie 1918.

Primirea entuziastă a trupelor române. ‒ Aspectul nou al Cernăuților. ‒ Soldații străini dezarmați. ‒ Plecarea conducătorilor ucranieni. ‒ Autoritățile vechi rămân la posturile lor. ‒ Guvernul național al Bucovinei. ‒ Președintele Consiliului național. ‒ Primarul Cernăuților. ‒ Serviciul de propagandă. ‒ Batalion de voluntari bucovineni. ‒ d. Sextil Pușcariu și D. Iancu Nistor la Iași. ‒ Scoaterea de sub pază al lui A.Onciul.

Trupele române, care au intrat în Bucovina, au fost peste tot locul primite cu mare entuziasm.

Cu o însuflețire fără margini au fost primite la intrarea în Cernăuți. Liniștea a fost pretutindeni restabilită.

Trupele s-au oprit o zi în Cernăuți, fiindcă în urma cererilor făcute de numeroase delegațiuni de peste Prut, au primit ordin să treacă Prutul și au început înaintarea înspre Prut și Nistru, marți dimineața.

Cernăuții prezintă acum un aspect deosebit. În locul Pajurei cu două capete a Austriei, fâlfâie tricolorul român care e arborat pe cele mai multe clădiri publice.

Străzile sunt pline de diferiți soldați, din diferite armate, care au fost dezarmați.

Șefii partidului ucrainian au părăsit teritoriul ocupat. În noaptea de marți spre miercuri 30‒31 octombrie au afișat pe furiș pe zidurile orașului, un scurt manifestă în care îndeamnă populația ucrainiană la liniște, asigurându-o că conducătorii ei veghează asupra intereselor lor.

Deocamdată toate autoritățile austriece afară de guvernatorul Erzdorf au rămas la posturile lor.

Mare indignare a produs în cercurile românești faptul că generalul Fischer, asasinul criminal al populației românești și fostul guvernator Erzdorf, au fost tolerați să rămână în Cernăuți.

Formațiuni militare naționale

În scurtă vreme soldații români bucovineni întorci de la diferitele fronturi, vor fi organizați într-o formație unitară națională.

Guvernul Național al Bucovinei

În ședința de marți, 30 octombrie, a Consiliului Național s-a hotărât formarea unui guvern național al Bucovinei care să ia asupra sa conducerea țării. Guvernul s-a și constituit îndată. În fruntea Guvernului stă d. Iancu cavaler de Flondor, care are și departamentul Justiției.

La externe a fost numit d. Sextil Pușcariu, profesor universitar și membru al Academiei Române, la Interne d. dr. Dorimedont Popovici, deputat în dieta țării, departamentul Apărării Naționale d. Nicu cavaler de Flondor, deputat în dieta țării, la Instrucție d. Radu Sbiera, profesor, la comerț d. dr. Max Hacman, la aprovizionare d. dr. Vasile Marcu, la lucrări publice Aurel Țurcanu, inginer silvic.

Noul guvern a numit pe d. dr. Vasile Bodnărescu, agent diplomatic al său pe lângă guvernul român. În ședința sa de miercuri guvernul și-a fixat programul care a fost înaintat prin d. dr. Sextil Pușcariu, guvernului român.

Președintele Consiliului Național

Consiliul Național ales președinte al tău pe d. Dionisie cavaler Bejan, fost membru al consistoriului din Cernăuți, vice-președinte pe D. Eusebie Popovici, profesor și deputat în dieta țării. Acest consiliu este organul suprem al reprezentanței naționale care funcționează ca parlamentele legislativ. Guvernul e responsabil de actele sale consiliului legislativ. Deocamdată atât Consiliul Național, cât și guvernul își țin ședințele în Palatul Țării.

Primarul Cernăuților

Primar al orașului Cernăuți a fost numit de guvern părintele Gheorghe Șandru, preot la biserica Sf. Paraschiva, care a îndeplinit funcțiunea aceasta și pe vremea ocupației rusești.

Serviciu de propagandă

“Comitetul Românilor Bucovineni Refugiați” din Chișinău a organizat un serviciu de propagandă pentru Bucovina, care va începe a funcționa zilele acestea.

Statutele acestui serviciu au fost aprobate de guvern român. Scopul acestui serviciu este lămurirea populațiunii bucovinene asupra necesității și îndreptățirii realipirii Bucovinei la patria mamă.

Acest serviciu este condus de un consiliu de 4 membri cu sediul în Cernăuți.

Director d. Iancu Nistor, subdirector: d. Gheorghe Tofan, secretar: Dumitru Marmeliuc, casier: Vasile Greciuc.

Prima echipă de propagandiști va pleca zilele acestea în Bucovina.

Batalionul de voluntari bucovineni

Guvernul român a aprobat ca voluntarii bucovineni să formeze un batalion special încadrat de ofițeri bucovineni, care va fi întrebuințat în Bucovina.

Bucovina și Transilvania

Un curier special susține și acum legătura între Consiliul Național din Bucovina și cel din Transilvania. Toate hotărârile luate de unul din consilii sunt comunicate imediat celuilalt consiliu.

D. Sextil Pușcariu în audiență la d. general Văitoianu

D. Sextil Pușcariu, delegatul guvernului național din Bucovina a sosit joi la Iași însoțit de dr. Vasile Bodnărescu și d. Gheorghe Tofan, delegatul Comitetului Românilor refugiații din Bucovina, și a fost primit într-o lungă audiență de d. general Văitoianu, ministru de interne.

D. Iancu Nistor la Iași

D. dr. Iancu Nistor a plecat la Iași în misiunea specială. Va lua contact cu membrii guvernului român și va avea o conferință cu d. Sextil Pușcariu.

 

 

 

Cine a fost Aurel Onciul sau Aurel cavaler de Onciul ?

 

 

 

 

Născut la  29 februarie sau 12 martie 1864, Vicovu de Sus. Austro-Ungaria  – d. 30 septembrie  sau 7 octombrie 1921, Bucureşti, România, Aurel Onciul  a fost un jurist politician, care i-a reprezentat pe românii din Bucovina austriacă la începutul secolului al XX-lea, ca  membru al Dietei Bucovinei, precum şi al Consiliului Imperial.

 Tatăl său a fost profesorul universitar Isidor Onciul (1834-1897). Viitorul politician a finalizat ciclul secundar de învăţământ la Academia Tereziană din Viena şi ulterior a absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Viena.

  A slujit ca ofiţer în Armata Austro-Ungariei. S-a remarcat ca politician austrofil şi loialist, iar în timpul destrămării Dublei Monarhii s-a aflat printre cei care a susţinut o diviziune a provinciei pe linii etnice, într-o parte sudică ce ar fi urmat să fie controlată de români şi o parte nordică ce ar fi urmat să fie controlată de ucraineni.

  Între 1903 şi 1918 a fost membru al Dietei Bucovinei. De asemenea, a fost membru al Consiliului Imperial (Parlamentul naţional al Cisleithaniei), unde a câştigat un loc la alegerile din 1905 pentru curia comunităţilor rurale din Bucovina, îndistrictul Storojineţ.

A reuşit să-şi păstreze mandatul la alegerile pentru Consiliul Imperial din 1907, când a avut loc pentru prima dată un sufragiu universal şi egal, precum şi în 1911 când a fost ales în circumscripţia bucovineană nr. 14. 

  În 1900 a fost desemnat lider al Partidul Ţărănesc Democrat, iar în 1906 a figurat în Consiliul Imperial ca membru al facţiunii române, poziţie pe care şi-a păstrat-o inclusiv după alegerile din 1907 şi 1911. În politică a fost rival al lui Iancu Flondor, deşi temporar în perioada 1908-1910 a colaborat cu acesta.

 Ca lider al Partidului Ţărănesc Democrat s-a orientat spre segmentul social-democrat al populaţiei rurale, spre cler şi spre profesorii rurali.

Acuzat de machiavellism, Onciul nu a reuşit să atragă sprijinul intelectualilor, care la vremea respectivă erau mai preocupaţi de chestiunea naţională, după eşecul Compromisului austro-ungar.

În plus, în ţinuturile româneşti din Bucovina nu a reuşit să câştige sprijinul popular, datorită faptului că s-a aflat de partea rutenilor în ceea ce priveşte solicitarea acestora privind teritoriile din nordul provinciei.

În 1918 ultimul guvernator austriac al Bucovinei, Josef von Ezdorf, a predat puterea comisarului naţional ucrainean Omelian Popowicz şi lui Onciul – autoproclamat comisar naţional român.

Aceasta s-a petrecut într-un context în care Aurel Onciul, fără a fi împuternicit de către Consiliului Naţional Român, împreună cu ucrainenii trecuseră la împărţirea fostei provincii.

Aurel Onciu milita pentru aplicarea cu prioritate a principiului naționalităților în trasarea noilor granițe de după Marele Război, cu alte cuvinte, i se părea echitabil ca doar acele zone ale Bucovinei locuite în majoritate de români să se unească cu România.

În schimb, zonele locuite de ucraineni ar fi trebuit să fie alipite Ucrainei de Vest (provenită din Imperiul Austro-Ungar), care la rândul ei urmărea o uniune cu Ucraina, provenită din Imperiul Rus.

În toamna anului 1918, proiectul statului ucrainean părea încă realizabil și era departe de eșecul din 1920-1921 datorat invaziilor armate ale Poloniei și Rusiei bolșevice.

Împărțirea Bucovinei pe criterii etnice ar fi fost posibilă  după părerea lui Onciul, dacă Nordul provinciei ar fi trecut sub autoritatea ucrainenilor, în timp ce sudul acesteia s-ar fi unit cu România.

Aurel Onciul  a acționat de unul singur și a reușit să încheie un acord de partajare a provinciei cu liderul ucrainenilor din Bucovina, Omelian Popovici: ucrainenii ar fi urmat să controleze Bucovina între Siret și Nistru (incluzând, deci, orașul Cernăuți), iar românilor le-ar fi rămas părțile de la sud de Siret (incluzând Rădăuții, Suceava, Gura-Humorului etc.). Cei doi au reușit apoi să îl convingă pe guvernatorul austriac al Bucovinei, Josef von Etzdorf, să le transfere puterea asupra provinciei.

În octombrie-noiembrie 1918, în Bucovina, românii trec hotărâţi la fapte. Astfel grupul parlamentar român de la Viena , se transforma în Consiliul Naţional Roman din Austria (preşedinte C. Isopescu – Grecul). De asemenea, în primul număr al ziarului “Glasul Bucovinei” s-a publicat programul de luptă intitulat “Ce vrem” din care reieşea cu claritate şi ardoare unirea cu fraţii lor de la est şi sud de Carpaţi.

La 14/27 oct. 1918, la Cernăuţi, se constituie o Adunare Constituantă care se pronunţa pentru realizarea în viitor a unirii şi un Consiliul naţional cu rol executiv, alcătuit din 50 de membri.

Demersul politic al românilor era stânjenit de acţiunile ucrainenilor care, pe lângă acte de jaf şi teroare, au cerut, sprijiniţi fiind şi de contele Etzdorf, Consiliului Naţional Român să accepte ca partea de la nord de Prut a ţării să intre în administraţia Ucrainei, lucru respins categoric de Iancu Flondor, preşedintele C.N.R., care a adresat imediat şi o înştiinţare Guvernului României de la Iaşi , de a interveni cu forţă armata pentru a apăra drepturile încălcate ale românilor bucovineni. 

Ucrainenii, au răspuns refuzului cu o acţiune de forţă, pătrunzând la 24 oct/6 nov. 1918 în Palatul Guvernamental din Cernăuţi, unde au instalat un guvern din ucraineni, în cadrul căruia Aurel Onciul s-a erijat în reprezentant al românilor din Bucovina.

Rivalul său, Iancu Flondor, a denunţat intenţiile lui Onciul şi a cerut intervenţia României, punând capăt acordului cu ucrainenii. 

În continuare, Aurel Onciul – acordându-și fie titlul de administrator al Moldovei de Sus, fie titlul de comisar al românilor din Bucovina – a plecat la Iași ca să poarte convorbiri cu reprezentanții guvernului român.

Prim-ministrul, generalul Constantin Coandă, l-a primit cu răceală și ar fi mărturisit ulterior că Aurel Onciul „i-a înăcrit sufletul cu atitudinea sa de neînțeles”.

Când a dat să se întoarcă la Cernăuți, Onciul a fost huiduit și insultat pe peronul gării din Iași de către un numeros grup de patrioţi români bucovineni refugiați.

Lipsit de susținere și tratat cu ostilitate, această figură don-quijotescă s-a retras din viața politică și a rămas în istoria  Marii Uniri cu eticheta de „antinațional” şi „trădător de neam”.

Destinul Bucovinei a trecut în mâinile adepților „dreptului istoric”, care erau susținuți logistic și moral de către autoritățile române și care nu acceptau nici în ruptul capului ciuntirea acestei străvechi provincii româneşti pe considerente demografice.

 

 

 

  Decretul — lege prin care regele Ferdinand I a consfințit unirea Bucovinei cu România, apărut în Monitorul Oficial nr.217, din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919
Foto: ARHIVELE NATIONALE ALE ROMANIEI/AGERPRES

 

La sfârşitul vieţii, Onciul s-a retras din politică. A murit în toamna anului 1921 în Bucureşti,fiind înmormântat în cavoul familiei din Cernăuţi.

Două decenii mai târziu, istoria violentă a anilor ‘40 avea să ducă la conturarea unei graniței nordice a României contemporane asemănătoare cu cea propusă de ucrainenul Omelian Popovici și Aurel Onciul în noiembrie 1918.

Aşa se explică faptul că în anul 1992, autorităţile ucrainene recunoscătoare, au hotărât să atribuie lui Aurel Onciul numele unui bulevard din Cernăuţi… 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/28/ziua-de-28-august-in-istoria-romanilor/

 

 

 

 

SURSE: 

 

http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/

 http://www.dacoromania-alba.ro/nr56/ostirea_aparatoare_actelor_unire.htm

https://www1.agerpres.ro/cultura/2013/11/14/documentar-95-de-ani-de-la-unirea-bucovinei-cu-romania-16-41-15

https://ro.wikipedia.org/wiki/Aurel_Onciul