În dimineaţa zilei de 21 august 2018 aproape de centrul Chişinăului a avut loc un accident de circulaţie care poate fi catalogat ca cel puţin suspect.
În timp ce Generalul (r) Ion Costaș se deplasa regulamentar, un autoturism marca Renault a oprit brusc în fața acestuia, forţându-l să frâneze instantaneu.
În acelaşi moment a venit din spate cu viteza mare, un autoturism marca Volkswagen Passat care a lovit „în plin” automobilul d-lui. general Costaș.
Generalul Ion Costaș a fost transportat de urgenţă şi internat la Spitalul Militar Central cu multiple contuzii dar şi cu fractură de bazin.
Starea sa este stabilă în acest moment dar este gravă, Dl general (r) Ion Costaş este imobilizat la pat şi va trebui să sufere o spitalizare de minimum 5 săptămâni.
În plus NU poate lua legătura cu Ambasada României din Chişinău cu toate că este de mulţi ani şi cetăţean român.
Toate aceste ştiri au parvenit pe surse din Chişinău care au dorit să-şi păstreze anonimatul.
Asemenea veste tulburătoare a provocat şoc şi consternare în rândul autorităţilor de la Bucureşti.
Întrebarea care s-a pus imediat a fost:
„Cine doreşte să-l elimine fizic pe generalul (r) Ion Costaş?”.
A fost o tentativă eşuată sau doar o încercare de intimidare ?
Dl. general Costaş are 74 de ani, a fost deportat în copilărie cu toată familia, deoarece tatăl Domniei Sale, sergent al Armatei Regale Române, vânător de munte a luptat pentru Eliberarea Basarabiei de sub ocupaţia bolșevico-sovietică şi a căzut prizonier la ruşi, luptând pentru Tricolorul românesc la Cotul Donului.
A revenit la ai săi în 1948, dar curând după aceea, în 1949 el şi toată familia a fost deportată în Siberia, şi apoi strămutaţi în stepele Kazahstanului, la Karaganda.
După o carieră militară impecabilă a devenit general de aviaţie cu trei stele.
La scurt timp după proclamarea independenţei Republicii Moldova, generalul Costaş Ion a devenit ministru de Interne şi apoi ministrul Apărării, într-o perioadă dificilă în care trebuia să gestioneze războiul din Transnistria provocat de separatiştii transnistreni care erau sprijiniţi de Moscova.
Ulterior s-a retras din viaţa publică şi a devenit director general al unor companii româneşti şi apoi al unei companii vest-europene.
De scurt timp generalul (r) Ion Costaş a fost propulsat în poziţia de principal lider şi decident al unui partid politic românesc şi unionist din Chişinău.
Ţinând cont de cele expuse mai sus, rămâne întrebarea:
„Cine are interes să-l elimine chiar şi temporar sau să-l intimideze pe generalul Costaş, mai ales că numai peste câteva luni au loc alegeri parlamentare în Republica Moldova ?”
Pe cine a deranjat generalul ? Pe cine a speriat aşa de tare formaţiunea sa politică ?
Celebrii mititei românești au devenit subiect în presa franceză.
Specialiștii gastronomi au inclus acest produs românesc într-un top al celor mai bune mâncăruri preparate la grătar.
Mititeii se află într-un top mondial realizat de francezi care arată cele mai interesante și gustoase preparate făcute la grătar. Este important de menționat că în articol francezii folosec chiar cuvântul „mititei” neavând un corespondent în limba franceză.
Iată descrierea mititeilor făcută de francezi:
Mititeii sunt o mâncare tradițională din România. Ei au aspectul unor batoane medii, formate dintr-un amestec de carne de porc și de miel, condimentată cu piper, cimbru, usturoi, cimbru, boia de ardei, coriandru și un vârf de sifon.
Aceste batoane sunt gătite la grătar și servite cu muștar puțin dulce, pâine și bere.
Crucea de pe Caraiman | Povestea celei mai înalte cruci din lume pe un vârf de munte
Unul dintre simbolurile Bucegilor, Crucea de pe Caraiman, are 90 de ani şi de când a fost inaugurată nu a fost niciodată reabilitată. Deşi mulţi o văd de pe Valea Prahovei, iar alţii au urcat pe munte să o vadă de aproape, puţini ştiu cât de greu a fost să fie ridicată..
Drumul până la Crucea comemorativă a eroilor români din Primul Război Mondial, situată pe Vârful Caraiman din Munţii Bucegi, cunoscută sub denumirea „Crucea de pe Caraiman” sau „Crucea Eroilor”, este unul care încântă privirea şi care poate fi parcurs de oricine, neavând un grad mare de dificultatе.
După aproximativ două ore de mers, timp în care muntele îşi etalează splendoarea, turistul ajunge la Crucea de pe Caraiman, monument atestat documentar din 1928.
Realizată dintr-o structura metalică confecţionată din oţelul fabricat de vestitele Uzine şi Domenii Reşiţa, crucea a fost inaugurată şi sfinţită pe 14 septembrie 1928, de Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
Are înălţimea totală de 39,3 metri şi o deschidere a braţelor orizontale de circa 15 metri, fiind amplasată la o altitudine de 2.291 de metri, ceea ce a făcut ca monumentul, devenit simbol national, să atragă mii de vizitatori, din ţară sau din străinătate.
„Crucea comemorativă a eroilor români din primul război mondial a fost desemnată în Cartea Recordurilor Guiness (2013) ca fiind cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan”, arată Ministerul Apărării Naţionale (MApN), care, la începutul anului 2016 a preluat în administrare Crucea de pe Caraiman.
Deşi mulţi dintre turiştii care trec prin zonă au văzut Crucea şi au urcat pe Caraiman să o privească de aproape, puţini ştiu că cei care au iniţiat construcţia au fost regele Ferdinand I al României şi Regina Maria, ca omagiu adus eroilor care şi-au jertfit viaţa în Primul Război Mondial. Doi ani a durat construcţia, între 1926 şi 1928.
„S-a dorit ca acesta să fie văzut de la o distanţă cât mai mare şi, din acest motiv, s-a renunţat la amplasamentul de pe vârful principal, înalt de 2.325 metri, al masivului Caraiman, de unde monumentul nu putea fi văzut decât odată ajuns pe platou.
S-a ales, astfel, vârful de 2.291 metri al versantului de sud-est, care permitea vizualizarea Crucii de departe, din valea Prahovei şi împrejurimi, chiar şi în condiţii meteorologice dificile”, arată sursa citată.
Nu a fost uşor ca acest monument să fie ridicat, având în vedere amplasamentul. Materialele au fost cărate cu funicular, căruţe, măgari sau cai.
„Sculele, lemnul, piesele metalice componente şi restul materialelor necesare au fost transportate cu trenul până la staţia CFR Buşteni. De aici, o parte dintre traversele metalice şi materialele de construcţie au fost transportate cu carele cu boi ale localnicilor pe ruta Buşteni – Sinaia – Vârful Păduchiosul – Vârful Dichiu – Platoul Bucegi – Vârful Caraiman.
Restul materialelor au fost transportate cu funicularul Fabricii de hârtie Schiel din Buşteni pe valea Jepilor până la cantonul Schiel de pe platoul Bucegi, de unde au fost duse pe cărări înguste cu cai şi măgari până în Vârful Caraiman.
Deoarece numărul carelor din zonă s-a dovedit insuficient, o căruţă neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziţionarea de noi atelaje”, mai scrie Ministerul Apărării Naţionale.
Odată ce a prealuat în administrare Crucea Eroilor, MApN vrea să o reabiliteze cu fonduri europene. Monumentul, inclus în grupa A a Listei monumentelor istorice, se află într-o stare avansată de degradare şi are nevoie de reparaţii majore.
„Valoarea totală a propunerii de proiect este de peste 19 milioane lei, din care suma de peste 16 milioane lei reprezintă valoarea finanţării externe nerambursabile, iar suma de aproximativ 3 milioane lei reprezintă valoarea cofinanţării cheltuielilor eligibile asigurată de Ministerul Apărării Naţionale”, arată MApN. Contractul a fost semnat în data de 26.07.2017.
Reprezentanţii ministerului au declarat, corespondentului MEDIAFAX, că prin aceste lucrări se va schimba sistemul de iluminat, partea metalică va fi curăţată şi lăcuită, soclul va fi reabilitat iar în soclu va fi organizată şi o expoziţie.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova