CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DESPRE ORGANIZAŢIA SUBVERSIVĂ INTERNAŢIONALĂ „ANTIFA. Subversiunea de sorginte marxistă utilizează mijloace şi tactici anarhiste şi fasciste în ţara noastră.VIDEO

Motto:

 „Fasciștii se împart în două categorii: fasciștii și antifasciștii.”
– Ennio Flaiano, scriitor italian și co-autor al scenariilor celor mai importante filme ale lui Federico Fellini.

 

 

Imagini pentru antifa fotos

 

 

Socialismul dus la extrem sau ce vor militanții AntiFa, noii „teroriști urbani”.

 

 

 

În ziua instalării președintelui Donald Trump la Casa Albă, paralel cu imaginile de la festivitățile de inaugurare, televiziunile au arătat aspecte de la protestele care aveau loc la mică distanță.

Dar ceva a apărut ca neobișnuit… Unii dintre protestatari nu erau grupuri care manifestau cu pancarte și scandând lozinci, ei erau majoritatea îmbrăcați în negru, aveau fețele acoperite și erau vizibil concentrați pe acțiuni de distrugere și vandalizare.

 

 

 

 Imagini pentru antifa fotos

În săptămânile următoare, acești protestatari de tip nou, despre care am aflat că se numesc black bloc și că fac parte din organizația AntiFa (nume derivat de la termenul de antifascist) au fost din nou văzuți în acțiune la protestele universitare, mai ales cele de la universitatea Berkeley din California și la mitingurile pro-Trump, a căror desfășurare a fost oprită de ei prin violență.

Mai înainte, grupuri de demonstranți BB (black bloc) au protestat la întrunirile internaționale pentru promovarea economiei globale și la formarea pichetelor care sancționau companiile comerciale „vinovate” de încălcarea drepturilor salariaților lor: Starbucks, Old Navy, GAP, Adidas, Urban Outfitters și altele.

 

 

 Imagini pentru antifa în romania photos

 

S-a putut observa că există un prototip al acestor manifestanți, haine negre cu glugă, măști de hokey sau măști Anonymous, cagulă, ochelari de schi sau de soare negri, căști de motocicliști, fulare negre, mănuși… Mulți poartă bâte, spray-uri cu piper, lanțuri. Și e clar că fac parte din grupuri organizate și antrenate.

Iar drapelul lor, o variantă a grupurilor anti-fasciste mai vechi din Europa, are imaginea celor două steaguri: roșu (comunist) și negru (anarhist).

 

Natasha Lennard (în ziarul The Nation, ianuarie 2017) ne lămurește un pic dându-ne prime informații despre această mișcare, cu o existență mai veche, dar exacerbată de alegerea lui Trump.

  • AntiFa se definește ca o mișcare opusă fascismului. Ea introduce un set de strategii și practici, care s-au dezvoltat de la începutul secolului XX (antifascismul italian), ca un răspuns de confruntare a grupurilor fasciste… AntiFa combină mișcările de stângă radicală cu politica anarhistă și respinge rasismul, sexismul, homofobia, și islamofobia.

 

Mişcarea AntiFa a devenit o componentă de opoziție directă, prin acțiuni violente în campaniile cunoscute de multă vreme  înglobate în confruntarea ideologică numită corectitudinea politică.

Dar apare o problemă: protestatarii care se reclamă din ideologia și mișcarea antifascistă, reintroduc în societatea contemporană procedee și metode aplicate de grupările de forță care au consolidat puterea politică a partidului nazist din Germania anilor ’30 și a partidului lui Mussolini în Italia de după primul război mondial.

Numai culoarea îmbrăcăminții îi deosebește pe agresorii antiFa, care poartă negru, de batalioanele de asalt (Sturmabteilung SA) germane, care purtau uniforme brune. Și acele forțe, ca și noii teroriști urbani, au ales bătaia, distrugerea și intimidarea ca argumente ale discursului politic. Jalnic…

Grupurile black bloc au apărut pentru prima dată în Germania, la începutul anilor ’80 și numele lor der schwarze bloc a fost introdus de presa țării.

După exemplul Germaniei, organizații similare au apărut în alte țări europene și – în câteva decenii de activitate – tacticile lor s-au definit prin lupte de stradă, vandalismul proprietăților private, demonstrații fără aprobare, baricadare și blocare de străzi, atacarea forțelor de ordine, ajutor pentru evadarea celor arestați, solidaritate de grup în populația închisorilor și distribuire de materiale.

Dar, comparat cu grupurile antifasciste originale (Italia, Germania, Spania din secolul trecut), multe sprijinite direct de Comintern și conducători politici sovietici ca Leon Troțki, noile grupări de tip AntiFa înțeleg prin fascist acel adversar politic care se opune noului liberalism american, cunoscut și sub numele de progresism.

Conducătorii lor folosesc nediferențiat termenele de nazist și fascist, demonstrând o clară incultură politică şi de asemeni au făcut în mod repetat afirmația că fascismul italian și nazismul german sunt ideologii de dreapta, deși istoria lor este legată direct de socialismul celor două țări.

 

  Grupul extremist Antifa şi originile sale comuniste

Antifa – este o prescurtare de la AntiFascism iar numele respectiv a fost folosit pentru prima data în perioada interbelica, în cercuri de stânga, apropiate de doctrina comunista şi influenţate de Uniunea Sovietica.

 

 

Antifa-Conference-1932

 

Conferinta AntiFa din anul 1932. Se observă, la loc de cinste steagurile comuniste

După înfrângerea Germaniei si a aliaţilor săi, în cel de-Al Doilea Război Mondial, antifascismul a devenit un slogan şi un instrument puternic în mâna regimurilor comuniste controlate de Moscova.

Au primit eticheta de „fascişti”, fiind ostracizati ca atare, nu doar persoane implicate politic dar şi toti cei care nu erau erau de acord cu noul regim impus de ocupanţii sovietici.

Revenind la istoria miscarii AntiFasciste, este de mentionat că până spre finalul anilor ’80, existenţa sa era legată intrinsec de autorităţilor statale din lagărul socialist şi de partidele comuniste din restul Europei.

De abia, dupa unificarea Germaniei, mişcarea se va transforma intr-o subcultura adoptată de tineretul urban din ţările occidentale.

Liberalismul clasic avea ca piloni principali crezul în libertatea socială generală, libertatea inițiativei economice (liberalism economic), piața liberă și neîncorsetată de reglementări guvernamentale, reducerea la maximum a dimensiunilor și puterii guvernului, scăderea taxelor, statul de drept și drepturile civile.

Neoliberalismul american, care este de fapt o variantă a socialismului și care a căpătat o pondere mare în rândurile politicienilor democrați, militează pentru un rol dominant al statului (statism), pentru reglementări stricte ale economiei (capitalism controlat de stat), pentru controlul guvernamental în toate domeniile societății şi pentru  statului asistențial.

Multe dintre conceptele neoliberale americane derivă din curentul filozofic al marxismului cultural, inițiat de scoala de la Frankfurt și importat în Statele Unite de intelectualii refugiați din Germania și Austria, în frunte cu Herbert Marcuse.

Este o reacție constantă a stângii neoliberale să sancționeze cu epitetele „fascist”, „rasist”, „sexist”,”homofob” pe oricine se opune ideilor sale.

Din acest punct de vedere, numele de AntiFa (scist) al organizațiilor intrate recent pe scena politică poate fi tradus mai corect prin „cei care se opun adversarilor neoliberalismului”.

La inceputul anilor ’90, beneficiind de o relativa toleranta din partea autoritatilor, miscarea AntiFa a cunoscut o dezvoltarea puternica în state precum Germania, Italia, Grecia şi altele. E interesant de observat ca aceasta dezvoltare a fost favorizata de existenţa în societate si în main streamul politic a unor discursuri socialiste cu puternic impact la public.

Exact acesta este motivul pentru care tarile din estul Europei au ramas relativ imune la „reinventarea”  antifascismului.

În mediile universitare și urbane, intimidarea, amenințarea și atacul înlocuiesc dezbaterea și dialogul și la aceasta contribuie şi această grupare resuscitată din resturile unor mișcări istorice, de la care noii prozeliți, costumați în negru, păstrează numai numele și nici pe acesta nu-l înțeleg cu adevărat.

Dacă la inceputul anilor ’90 s-a incercat dezoltarea acestei miscari intr-o forma organizatorica centralizată (destul de probabil pentru un mai bun control), treptat lucrurile au evoluat intr-o directie diferita, aparând diverse nuclee, fără o coordonare unitara.

Miscarea a fost preluata în peluzele stadioanelor dar si pe scena muzicala, existând, la ora actuala, zeci de trupe cu mesaj AntiFA.

 

 

 

 

In felul acesta, AntiFA(scismul) a devenit o adevarata subcultură cu atractivitate mare în rândurile tinerilor din clasa de mijloc.

Aparitia internetului şi ulterior a reţelelor de socializare, a facut posibila dezvoltarea acestui curent la un nivel superior şi patrunderea lui in zone care ar fi fost greu accesibile, în lipsa unor structuri organizatorice politice traditionale.

Doctrina AntiFA(scistă) actuală este greu de definit, tocmai fiindca există extrem de multe grupuri şi grupuscule autonome fără documente definitorii, în sensul clasic.

Totusi, cateva aspecte tind sa fie general acceptate,în privinţa mişcării Antifa, care, în lipsa fascismului în forma sa istorică şi-a ales alte ţinte, împotriva carora sa lupte:

  • Naţionalismul, patriotismul ( pe care le asimilează direct fascismului)

  • Discriminarea de orice fel (reală sau imaginată)

  • Libertatea de exprimare, atunci cand aceasta vine in contradicţie cu principiile asumate de AntiFa (unul dintre sloganurile lor, foarte interpretabile sună aşa : „Nici o libertate, pentru dusmanii libertăţii” – unde atat „Liberatatea” cat şi „duşmanii libertatii” sunt notiuni relative, lăsate la libera interpretare a Antifa

  • Traditionalismul/ conservatorismul social sau religios (cu exceptia cazurilor în care  este vorba de  religia musulmană şi interpretările ei)

  • Autoritatea statului (asta nu îi impiedica pe cei de la AntiFa sa ceara drepturi sociale pentru imigranti – locuinte, venituri si drepturi garantate pentru minorităţi de la acelaşi stat pe care il urăsc)

  • Corporatiile (vazute ca un rău suprem,se numără printre tintele favorite aleAntifa )

O alta caracteristica a miscarii Antifa este ca accepta si imbrăţişeaza violenţa ca mod de exprimare publică si folosesc forta bruta pentru a-si impune punctul de vedere sau a transmite anumite mesaje pe care le considera justificate.

Concluzionând, mişcarea Antifa reprezinta o subcultura contemporana, cu radacini in miscarea socialista/ comunista, definita, la ora actuala, de actiuni  ce o aproprie extrem de mult de regimul politic pe care isi propunea, initial, să il combată.

 

Aflaţi mai mult accesând:

https://republica.ro/ce-vor-militantii-antifa-noii-teroristi-urbani-neoliberalismul-american-sau-socialismul-dus-la-extrem

https://donaldtrumpromania.wordpress.com/2017/08/28/cine-sunt-antifa/

Preotul Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscută în România şi sub numele de „Coaliţia românilor pentru combaterea corupţiei”, spune că are informaţii despre mercenari infiltraţi pe 10 august la Bucureşti în rândurile manifestanţilor, pentru a lua cu asalt sediul Guvernului.

”M-am uitat pe foarte multe inregistrari video de la protestul din 10 august si au fost momente unde se vedea clar coordonare profi in actiunile unei parti ale multimii violente. Cand spun „profi” ma refer la actiune, grupare, miscare, retragere, etc. Multiple surse imi spun ca la proteste au fost si mercenari, persoane cu pregatire militara gata sa puna mana pe arme si sa ia cu asalt sediul Guvernului. Unii dintre acestia s-ar fi grupat in Serbia. 

Paragraful de mai sus luati-l ca venind „pe surse” si nu o certitudine. Va zic doar ce am auzit. Am ales sa scriu insa asta public, pentru ca am vazut actiuni/miscari care aratau foarte bine coordonate, clar fiind facute de profesionisti.

Poate cineva care a fost intre ei ne-ar spune mai multe. Au fost si perioade de ciocniri unde am vazut tactici de-ale anarhistilor care imi erau cunoscute de la protestele ANTIFA din SUA. 

Asa ca am dat o cautare pe net sa vad daca sunt astfel de grupari anarhiste in Romania si am gasit o pagina de-a lor din Bucuresti pe care o vedeti mai jos. Dupa cum vedeti, acestia cheama la revolutie, la insurectie – cum zicea Prună -, ca pe 10 august să se rastoarne ordinea de drept.

Cautati voi singuri pe youtube sau Facebook ce fac astia de la ANTIFA la proteste si cum reactioneaza politia, apoi singuri trageti concluziile pentru voi.”, se arată în postarea lui Terhes.

Cei de la ANTIFA participă la proteste îmbrăcați complet în negru și sunt agresivi. În mai multe filmări din Piața Victoriei, apar persoane care se potrivesc descrierii.”

 

 

Foto: Pagina ANTIFA de pe Facebook în care erau publicate îndemnurile la revoluţie pentru „preluarea puterii de către popor”, a dispărut după numai câteva ore…

 

 

Pe 10 august la demonstraţii  au fost prezente şi forţe Antifa care au luat  cu asalt Guvernul, pentru a răsturna ordinea de drept din Romania. Există numeroase înregistrări video în care putem vedea cum  provoacă ei autoritatile pentru a se autovictimiza, ce slogane folosesc etc.  Căutaţi pe youtube sa vedeţi cum e relatat un incident ANTIFA la o televiziune din vest şi comparaţi-l cu postările ori reacţiile unor comentatori ai unor anumite televiziuni de la noi. Cei de la ANTIFA ar trebui sa dea o decoraţie  aşa zişilor jurnalişti care vorbesc atât de usor  despre lucruri pe care nu le cunosc sau nu vor să le cunoască şi care îndeamnă la anarhie.Tacticile acestui grup anarhic, sunt gândite şi create pentru a genera o emoţie puternică în rândul mulţimilor şi pot păcăli persoane mai slabe de înger ori care habar nu au în ce lume traiesc. Remarcaţi cum au venit la protestul din 10 august cu masti de gaze ori chirurgicale, căşti şi mănuşi de protectie, bâte, lanţuri,răngi etc.  Toate slugile din presă care instigă oamenii sa iasă la proteste neasumate politic şi fără obiective clare, uită că astfel de manifestaţii  sunt mediul propice de actiune distructivă al anarhiştilor, inclusiv al celor de la ANTIFA şi că expun populaţia civila la riscuri majore care pot  degenera în violenţe tragice.

Politicienii care  aprobă astfel de acţiuni sunt nu doar iresponsabili, dar de-a dreptul cinici, atunci când cred că aşa se pot obţine mai multe voturiModul acesta de a obtine voturi, instigand la anarhie si creand conditii ca populatiacivila inocenta sa fie batuta, e mai diabolic decat acela cu litrul de ulei si zahar.

Mulţi dintre cei care au fost prezenţi cu bune intentii la protestul de pe 10 august,oată justifica acţiunile de destructurare a statului la a cărui conducere nu au putut accede prin vot democratic.

S-a dorit ca unul, cel putin, dintre demonstranţi sa fie omorât pentru a justifica escaladarea violentelor si asaltul asupra Guvernului.

Nu întâmplător, în noaptea aceea se spunea printre protestatari ca sunt doi morti…

Uitati-va la înregistrarile video şi gânditi-va dacă aţi fost sau nu folosiţi, sau dezinformaţi, ori dacă a meritat riscul la care v-ati expus.

 

 

 

 

15/08/2018 Posted by | ISTORIE, LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , | Un comentariu

Trădători şi spioni declaraţi „eroi” ai Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti

Zi istorică pentru Basarabia: 28 iunie –Comemorarea ocupaţiei sovietice şi lupta pentru evitarea unei noi ocupaţii

 

 

Tancuri sovietice pe străzile Chişinăului după cotropirea Basarbiei la 29 iunie 1940 (foto: Timpul md.)

Moldova sovietică a fost reprezentată oficial pentru prima dată de către o spioană, care denunţa legionarii, poliţiştii şi militarii români, pentru ca aceştia să fie arestaţi de bolşevici

La 2 august 1940, prin voința Kremlinului, fără a fi consultată opinia poporului, în șase județe de pe teritoriul ocupat al României de Est și șase raioane ale Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, a fost creată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM).

Nici atunci, nici mai târziu, Moscova nu a considerat necesar să semneze Tratatul Unional cu Chișinăul, folosind acest teritoriu ca pe o simplă colonie sovietică.

În consecință, după dezintegrarea URSS, din cauza lipsei elitelor naționale, s-a constatat că R. Moldova, succesoarea RSS Moldoveneşti, este un stat falimentar.

Deși, după ocupația bolșevică, era cât se poate de clar că Basarabia, teritoriul României de Est, va fi transformată într-o nouă entitate sovietică, URSS a încercat să respecte toate formalitățile, pentru a demonstra comunității internaționale că respectă legislația și pentru a mima democrația în interiorul imperiului.

Iată de ce, la 10 iulie 1940, la Moscova a fost convocată şedinţa comună a biroului politic al CC al PC(b) şi al Consiliului Comisarilor Poporului (CCP) din URSS cu participarea lui Stalin, Molotov, Voroşilov, Kalinin, Malenkov, Andreev, Beria, Svernik ş.a., la care s-a votat hotărârea „Cu privire la reunirea populaţiei moldoveneşti a Basarabiei cu populaţia moldovenească din RASSM (actuala regiune transnistreană şi unele regiuni ucrainene – n.a.)”.

În aceeaşi zi, hotărârea a fost publicată în presa unională. În baza acesteia, CCP din RASSM şi Comitetul Regional moldovenesc a PC(b) din Ucraina au înaintat CCP şi PC(b) din URSS un document, prin care propuneau, chipurile, reunirea populaţiei moldoveneşti din Basarabia cu cea din RASSM şi crearea RSSM.

Deși este cert că iniţiativa creării acestei noi republici unionale venea direct de la Kremlin și nu aparţinea populaţiei din RASSM, cu atât mai puţin basarabenilor, în presa timpului şi în istoriografia sovietică a fost promovată anume această idee.

Chiar a doua zi, pe 11 iulie, ziarul „Pravda” (Adevărul – rus.) scria despre unificarea Basarabiei cu RASSMoldoveneşti din stânga Nistrului, precizând că suprafaţa noii republici este de 50000 km pătraţi, iar populaţia – de 3 700 000 de locuitori.

Accentuăm că, la acea dată, nici CCP al RASSM, nici comitetul regional moldovenesc al PC(b) din Ucraina, nu erau organe de stat şi de partid ale Basarabiei.

Alături de Stalin, pe prima pagină în „Moldova Soţialistă”

Pe 2 august 1940, la Moscova, a fost convocată sesiunea a VII-a a Sovietului Suprem al URSS. Prezentă la fața locului, delegaţia Basarabiei şi a nordului Bucovinei nu a fost primită în sala de şedinţe în timp ce se discutau propunerile cu privire la hotarele dintre RSS Ucrainene şi RSS Moldoveneşti și hotarele cu România.

Spre deosebire de delegaţiile seimurilor Lituaniei şi Letoniei, şi cea a Dumei de Stat a Estoniei, delegaţia Basarabiei şi a nordului Bucovinei a venit la sesiune doar în calitate de invitat.

Chiar dacă și Țările Baltice erau ocupate de sovietici, pe teritoriul lor au fost organizate măcar formal referendumuri și alegeri în organele executive și legislative, fapt care le-a permis din punct de vedere juridic să-și reprezinte republicile la Moscova.

Cât privește Basarabia și nordul Bucovinei, sovieticii le-au tratat din start ca pe proprietatea lor și nici nu i-au permis RSSM să semneze Tratatul Unional, alături de celelalte republici.

Analizând componenţa etnică a delegaţilor din partea Basarabiei şi Bucovinei de Nord constatăm că: şapte din totalul acestora o constituiau românii, 19-ucrainenii şi ruşii, patru-evrei şi un ungur.

Membrii delegaţiei au fost însoţiţi de trei persoane: I.Misenko, secretarul de propagandă al CC al PC(b.) din Ucraina, N.Şlâkari, membru al PC(b.) din URSS din 1939, şeful secţiei administrative a Prezidiumului Sovietului Suprem al RASSM, B.Moţr, membru al PC(b.) din URSS, secretarul doi al comitetului judeţean Akerman al PC(b.) din Ucraina.

Conform ordinii de zi, în după-amiaza zilei de 2 august 1940, după ce membrii delegaţilor Basarabiei şi nordului Bucovinei au fost chemați în sfârșit în sală, de la tribuna centrală a Kremlinului a fost citită „Legea cu privire la crearea RSSM”.

Această lege stipula că noua entitate unională – a treisprezecea la acel moment – se crea în baza a șase județe ale României și șase raioane ale RSS Ucrainene. Erau teritorii cu istorie diferită și, respectiv, limbă, tradiții și cultură total diferite.

 

 

După aceasta, membra delegaţiei din Basarabia, Zinaida Crăciunescu, a fost chemată la tribuna centrală unde a lăudat conducerea de la Kremlin, a criticat România, în acelaşi timp elogiind situaţia maselor truditoare din URSS.

Discursuri similare au prezentat și transnistrenii T. Konstantinov, deputat din partea sectorului electoral Slobozia din RSSU, şi L. Kornieţ, deputat din partea sectorului electoral Kameni-Kalira al RSSU.

Presa sovietică a acordat o importanţă majoră evenimentului. Fotografia Zinaidei Crăciunescu, flancată de Stalin și Molotov, a fost publicată pe prima pagină a ziarului „Moldova Soțialistă”.

„Mă întrebam: n-au pribluit ei o femeie mai acatării?”

Dacă analizăm componența etnică a celor 31 de reprezentanţi ai delegaţiei, observăm că doar şapte dintre ei erau moldoveni, patru erau evrei, unul – ungur şi 19 – ucraineni şi ruşi.

Printre aceştia se numărau: A. Andruşenko, mașinist la calea ferată Chişinău, P. Brâceac, muncitor la staţia de cale ferată Tighina, I. Melnicenko, muncitor la fabrica de zahăr din Bălţi, F. Homodja, preşedintele Comitetului Executiv din s. Gura Galbenă, N. Golub, ţăran din Ciocâlteni, E. Cuzina, ţărancă din Cricova, I. Kiriliuk, ziler, N. Gumaliuc, pictor, I. Ciumac, ţăran din Slobozia, Bălţi, iar „eroina” Crăciunescu era învăţătoare la Orhei.

Membrii delegaţiei au fost însoţiţi de trei angajați ai NKVD-ului: I. Lisenko, secretar de propagandă al CC al PC(b) din Ucraina, N. Şlîkari, membru al PC(b) din URSS şi şef al secţiei administrative a Prezidiumului Sovietului Suprem al RASSM, B. Motsr, membru al PC(b) din URSS, secretar doi al comitetului judeţean Akkerman al PC(b) din Ucraina.

Peste ani, E. Cuzina din Cricova, descriind vizita sa la Moscova, se arăta nedumerită:

„Mă întrebam: n-au pribluit ei o femeie mai acatării, că atâtea sunt şi harnice şi aşezate la minte? Ş-apoi cine putea să ştie, cum şi unde lucrasem, pe la câte curţi cu gardurile înalte şi dulăi de pază am făcut slujbă?

Cine, mă gândeam, ne-ar fi putut cunoaşte toate nevoile care ne împresuraseră? Căci se chema că avem noi cu Alexei, bărbatul meu, o gloabă de cal şi o darabană cam deocheată de felul ei, dar ce folos.

Câte o pereche de mâini aveam mai de nădejde, acestea, că acuma s-au coşcăit, sireacele… Într-un cuvânt, la fel de pripăşiţi ca şi grosul cricovenilor eram, nici mai bine, nici mai rău.

Cum, dar, tocmai pe mine să mă aleagă? Oamenii mă propusese. Ce dichiseam eu atunci? Că, precum ziceam, numai 25 de ani e, totuşi puţin”.

Cine  a fost Zinaida Crăciunescu și de ce tocmai ei i s-a încredințat sarcina să aducă osanale conducerii sovietice din partea Basarabiei?

În istoriografia sovietică, ea era descrisă cu mult fast, atribuindu-i-se cele mai nobile calităţi. Iar studiile istorice, apărute după restructurarea gorbaciovistă, o califică pe Crăciunescu ca pe o exponentă a etniei ruse (vezi: Anton Moraru, O „operaţie militară” necunoscută în Basarabia, 1940, Cartea moldovenească, 1991).

 Arhiva Naţională a R. Moldova deţine un document care ne prezintă activitatea acestei femei, din care desprindem  următoarea informaţie:

„La 24 iulie 1940, au fost repatriaţi din Cernăuţi, agentul teatral Iancu Economu, concubina sa Zina Crăciunescu, zisă Economu, sora ei Gherta Ştefănescu şi jidanca Roza Feldman (dintr-un regiment de grăniceri din Constanţa).

Iancu Economu locuia la Cernăuţi pe strada Regina Maria (…) şi tolera ca în casă la el să se ţină adunări comuniste, să se facă spionaj şi găzduia, fără a anunţa poliţia, pe toţi curierii şi agenţii de spionaj care veneau la concubina sa Zina Crăciunescu şi care-l plăteau numai să nu se amestece în acţiunile lor.

Zina Crăciunescu, zisă Economu, originară din Mohiliov (Rusia), fostă chelneriţă la un restaurant din Chişinău, căsătorită şi divorţată de plutonierul Crăciunescu, dat afară din armată pentru comunism, trăia în concubinaj de 18 ani cu Iancu Economu şi în Cernăuţi o făcea pe actriţa, dar nu juca teatru, ci avea venituri din serviciul de spionaj bolşevic.

Individa Zina Crăciunescu avea relaţii în Cernăuţi cu toţi jidanii pe care poliţia îi bănuia că fac spionaj bolşevic şi anume jidanul Math de la cinematograful central, Wolf agent la bursa neagră din Cernăuţi şi alţii.

La Cernăuţi, de peste 7 ani, avea amant pe jidanul Max Brusdorf, conducătorul acţiunii de spionaj bolşevic şi comunist din Bucureşti. Individa avea un limbaj telefonic şi în fiecare seară vorbea la telefon cu Brusdorf din Bucureşti.

Lunar se mai ducea la Bucureşti sau venea jidanul la Cernăuţi şi-i dădea bani, instrucţiuni sau material de propagandă comunistă.

Totdeauna când venea individa Z. Crăciunescu din Bucureşti, veneau la ea jidanii Math şi Wolf, de unde ieşeau cu pachete, iar a doua zi se găseau manifeste comuniste prin oraş.

Prin lunile ianuarie şi februarie 1940, a venit la individa Z. Crăciunescu femeia de moravuri uşoare Anca Balaban, fata codoaşei Miţa Ţiganca din Crucea de Piatră, iar actualmente joacă Teatru la Liga Culturală.

Aceasta a venit la Cernăuţi cu jidanul Max Brusdorf şi încă cu un jidan sau grec, care avea foarte mulţi bani şi toţi au locuit la Z. Crăciunescu unde făceau adunări comuniste şi lua contact cu spionii bolşevici din Soviete.

Gherta Ştefănescu, sora Z. Crăciunescu, femeie de moravuri uşoare şi curieră comunistă la organizaţia comunistă din Galaţi, avea aceeaşi activitate ca şi sora ei.

În luna iunie (1940 – n.a.) au venit la Zina Crăciunescu trei ofiţeri bolşevici şi ea s-a dus cu aceştia pe la diferite cazărmi din Cernăuţi, arătându-le interiorul şi pe la alte autorităţi.

Până la plecarea ei din Cernăuţi, ea cu sora ei şi cu alte jidance au fost numai în societatea bolşevicilor, fiindu-le călăuze în oraş şi denunţând pe legionari, militari şi poliţişti ca aceştia să fie arestaţi de bolşevici. Individa a venit în ţară cu 2 mln şi locuieşte la jidanul Max Brusdolf unde de asemenea se ţin adunări comuniste şi se face spionaj în domeniul marinei şi aviaţiei.”

5 februarie 1941 (ANRM, F. 691, Inv. 1, dos. 54).

Documentelul denotă clar, că Z. Crăciunescu a făcut spionaj în favoarea sovieticilor.

După reocuparea teritoriului românesc al Moldovei de la Est de Prut de către trupele sovietice la 23 august 1944 aceasta a revenit la Chişinău.

În scurt timp conducerea sovietică a răsplătit-o pentru meritele sale cu titlul de învăţătoare emerită.

O perioadă îndelungată a fost prezentă în presa de la Chişinău, cu precădere în ziarele: „Colhoznicul Moldovei” şi „Cultura Moldovei”.

Sora lui Kotovski – „trimisa poporului”

La 18 august 1940, cu ocazia revenirii delegației de la Moscova, la Chişinău a fost organizat un miting de amploare.

Imagine similară

 

„Pravda” scria:

„Oraşul s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare, pregătit să întâlnească pe trimişii poporului Basarabiei care se întorc de la Sesiunea a VII a Sovietului Suprem al URSS.

În piaţă este organizat un miting la care participă 50 000 de oameni. Din numele organizaţiei de partid şi sovietice îi salută pe delegaţi secretarul comitetului orăşenesc tov. Selivanov.

După care cuvânt i se oferă învăţătoarei tov. Sârbu, care salută delegaţii din numele intelectualilor.

Ca răspuns ia cuvânt membrul delegaţiei învăţătorul tov. Şinder, după care a vorbit un alt membru al delegaţiei tov. Gorskaia – sora lui Kotovski”.

Noua conducere a RSS Moldoveneşti a încercat să se mențină la putere, iar istoria a demonstrat că acest lucru a fost posibil doar prin teroare şi minciună.

 

Mariana S. ȚĂRANU,
conferențiar universitar, doctor în istorie

Timpul md.

http://intersectii.eu/zinaida-crciunescu-spion-bolevic/

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/08/15/ziua-de-15-august-in-istoria-romanilor/

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/15/o-istorie-a-zilei-de-15-august-video-3/

15/08/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: