CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

LEGE ÎMPOTRIVA ANTIROMÂNISMULUI pe masa Parlamentului României

 Imagine similară

 

 

Mai mulţi parlamentari PSD şi ai Opoziţiei au depus pe 28 iunie la Senat, un proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului.

Proiectul prevede închisoare de la 3 luni la 3 ani pentru promovarea ideilor antiromâneşti şi închisoare de la 3 ani la 10 ani şi  interzicerea unor drepturi, pentru constituirea unei organizaţii cu caracter antiromânesc

Ce ar putea însemna materiale antiromânești?

Totul, de la stickere/pliante ale partidelor maghiare extremiste de tip Jobbyk, simboluri separatiste, manuale școlare care denigrează sau demonizează românii pentru crime fictive, sau scrieri de genul celor răspândite de Horia Roman Patapievici, în care este hulit poporul român, etc…

De asemenea, este interzisă comercializarea sau “răspândirea simbolurilor antiromâneşti şi untilizarea acestora în spaţiul public” .

 

Antiromânismul este un mijloc de luptă împotriva tuturor formelor de afirmare a identității românești, de contestare a suveranității naționale legitime a națiunii române, cât și de exprimare a unor idei, concepte, doctrine ori politici publice care vizează xenofobia în raport cu poporul român ori discriminarea negativă a acestuia.

Antiromânismul se manifestă prin instrumentalizarea unor concepte și expresii care vizează punerea în inferioritate a poporului român, așa cum se întâmplă cu noțiuni de tipul “valah”, “olah”, ori “voloh”, cu înţelesul de popor inferior și  definiții semantice de tipul “cioban” “necioplit”, “prost”, „puturos”, împuţit.

De asemenea, astfel de  generalizări la adresa poporului român nu se opresc aici, anumite organizații politice și de media din unele țări europene folosind la adresa comunităților românești din diaspora eticheta de “țigani” cu sensul depreciativ pe care dicționarul explicativ îl oferă acestui termen.

Antiromânismul are o istorie vechie, fiind prezent în Transilvania încă din perioada medievală, unde majoritatea românească era doar „tolerată” în raport cu celelalte naţiuni „privilegiate”, adică ungurii, saşii şi secuii.  

„În perioada habsburgică, românii din spaţiul intracarpatic au cunoscut o serie de persecuţii cu caracter etnico-religios, lucru care, după instaurarea regimului austro-ungar la 1867, s-a transformat într-o politică explicită de maghiarizare a românilor.

Dacă în vestul spaţiului românesc aveam de-a face cu o politică de asimilare maghiară, la est, după 1812, în Moldova dintre Prut şi Nistru (Basarabia), românii se confruntă cu o politică de stat prin care regimul ţarist de la Petrograd urmăreşte rusificarea forţată a autohtonilor din Basarabia”, a explicat Paşcan.

Deputatul trece la secolul XX, când, spune el, poporul român „cunoaşte cele mai brutale forme de practicare a antiromânismului”.

Deputatul Paşcan menţionează „o serie de masacre româneşti”, care au culminat cu masacrul de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941, unde forţele sovietice au ucis aproximativ 3.000 de civili români.

De asemenea, continuă el, au avut loc crime în masă, fiind urmărită lichidarea etnică a românilor şi în Transilvania, în jumătatea nord-vestică a acesteia.

El mai  consideră că ideile xenofobe la adresa românilor au revenit şi sunt vizibile, iar aplecarea spre această problemă ţine de demnitatea naţională şi de apărarea principiilor constituţionale după care funcţionează statul român.

Parlamentarul spune că în Transilvania se desfăşoară acţiuni pretins comemorative secuieşti, însă ele sunt de fapt manifestări antiromâneşti, şovine, în care se scandează lozinci calomnioase la adresa românilor.

„În interiorul României, în numeroase judeţe din Transilvania, se desfăşoară consecvent acţiuni pretins comemorative secuieşti, care sunt de fapt manifestări antistatale, antiromâneşti, segregaţioniste, şovine, în cadrul acestora scandându-se lozinci insultătoare şi calomnioase la adresa românilor, a statului român, precum şi a autorităţilor române.

Mai apoi, relatări asupra respectivelor evenimente, precum şi mesaje antiromâneşti sunt reverberate prin mass-media, prin internet şi reţelele de comunicare şi socializare electronice.

Astfel, aproape că au devenit obişnuite manifestările generalizate pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc”, explică Paşcan, care susţine că scopul urmărit este constituirea unei noi entităţi statale în interiorul României, separată şi independentă teritorial, cu caracter etnic, condusă de un guvern local şi structuri administrative proprii, cu deplină autonomie administrativă, în care limba maghiară să devină limbă oficială, alături de limba română.

Tot în Ţinutul Secuiesc, spune el, se vor înfiinţa simboluri proprii, cu steag şi stemă, iar capitala va fi la Târgu Mureş, în timp ce Consiliul regional va fi la Sfântu Gheorghe, celelalte organisme adminsitrative la Miercurea Ciuc, iar drumurile, autostrăzile şi căile ferate vor trece în proprietatea Ţinutului Secuiesc.

„Cu alte cuvinte, sunt promovate, pe cale oficială, demersuri neconstituţionale pentru un stat în interiorul României, adică un stat în stat. S-au înmulţit organizaţiile extremist-revizioniste, deviza acestora fiind combaterea şi anularea prevederilor Tratatului de la Trianon şi refacerea prin orice mijloace a Ungariei Mari. Organizaţii precum Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate sunt susţinute şi încurajate chiar cu bani publici de autorităţile locale din Harghita, Covasna şi Mureş.

Această organizaţie, cunoscută şi sub iniţialele HVIM, are şi un pronunţat caracter antisemit şi xenofob, desfăşurând activităţi în toată Europa Centrală.

Prin propaganda pe care o promovează, militează pentru mobilizarea etnicilor maghiari, în vederea <<stopării>>, între altele, a <<criminalităţii ţigăneşti>>, dar şi împotriva evreilor care cumpără pământurile <<ungureşti>>, şi cer <<să plece>> la timp de aici.

O altă grupare extremistă este Garda Maghiară, sprijinită în acţiunile ei iredentist-şovine din Transilvania tot de către autorităţile locale, chiar de Consiliul Judeţean Harghita, prin preşedintele său, iar după modelul acestei grupări s-au înfiinţat şi aşa-zisele detaşamente civile, un fel de organe locale care ar acţiona împotriva <<infractorilor ţigani>>”, mai scrie în postarea lui Paşcan.

El subliniază faptul că în Ungaria sunt promovate acţiuni antiromâneşti, îndemnuri la ură, la răzbunare, în Ucraina, unde se închid şcolile româneşti, iar liderii româneşti sunt ţinuţi sub presiune permanentă, ori în Serbia, unde românilor nu le sunt respectate drepturile fundamentale şi li se pune eticheta de „vlahi”, în Albania, Bulgaria şi Grecia, unde românilor nu le este recunoscut statutul de minoritate naţională.

„Considerăm că trebuie prevenite şi combătute astfel de manifestări ostile la adresa statului român, situate în afara prevederilor Constituţiei României, care aduc atingere integrităţii teritoriale a României, valorilor naţionale sau memoriei eroilor naţiunii române.

În ultima perioadă s-a văzut tot mai clar necesitatea extinderii formelor de protecţie legală care decurg din obligativitatea respectării şi aplicării articolelor 1 şi 12 din Constituţia României, articole care subliniază caracterul de stat naţional, unitar, indivizibil al României, ori care înscriu în legea fundamentală simbolurile naţionale ale statului român.

Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea şi combaterea antiromânismului decurge şi din faptul că propagarea în public a ideilor, concepţiilor şi doctrinelor antiromâneşti, precum şi a simbolurilor sau materialelor antiromâneşti nu a putut fi combătută prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziţie în prezent”, mai spune Paşcan, adăugând că adoptarea acestei legi de combatere a antiromânismului va fi un instrument legislativ esenţial şi „o expresie a puternicului angajament politic de a acţiona hotărât împotriva tuturor formelor de instigare la ură, separatism, secesionism şi discriminare, subsumate urii îndreptate împotriva românilor”.

Trebuie menționat și faptul că, în ultimii ani, s-au înregistrat o serie de persecuții și atacuri cu caracter etnic la adresa românilor în unele state vecine României, unde le-au fost limitate arbitrar drepturile fundamentale, ori  li s-a interzis folosirea limbii române în învățământ ori cultură, la care se adaugă impunerea unor denumiri etnice divizante precum aceea de “moldoveni”, se arată în expunerea de motive a legii.

 

 

Imagini pentru ţinutul secuiesc photos

 

 

Se urmărește constituirea unei noi entități statale în interiorul României, separată și independentă teritorial, cu caracter etnic, condusă de un guvern local și structuri administrative proprii, cu deplină autonomie administrativă; limba maghiară să devină limbă oficială, alături de limba română; înființarea de simboluri proprii – steag şi stemă; localizarea capitalei la Târgu-Mureș, a Consiliului regional la Sfântu Gheorghe şi a celorlalte organisme administrative la Miercurea Ciuc; drumurile, autostrăzile şi căile ferate de interes regional să treacă în proprietatea Ținutului Secuiesc etc.

Cu alte cuvinte, sunt promovate, pe cale oficială, demersuri neconstituționale pentru un stat în interiorul României, adică un stat în stat.

S-au înmulțit organizațiile extremist-revizioniste, deviza acestora fiind combaterea și anularea prevederilor Tratatului de la Trianon și refacerea prin orice mijloace a Ungariei Mari…

 

 

Imagine similară

 

 

De asemenea, asistăm la manifestări evidente de antiromânism și în autointitulata “Republică Moldovenească Nistreană”, unde populația românească a fost persecutată sistematic, în Ucraina unde școlile românești se închid, iar liderii românilor sunt ținuți sub presiune permanentă, ori chiar în Serbia, unde românilor din Valea Timocului nu li se recunosc drepturi fundamentale, lucru care contrastează cu românii din Voivodina care beneficiază de toate drepturile, element dublat de impunerea etichetei de “vlahi”.

La toate acestea se adaugă situația critică cu care se confruntă persoanele provenite din rândul comunităților de macedo-români ori megleno-români, în state precum Albania, Bulgaria ori chiar Grecia unde nu le este recunoscut statutul de minoritate națională și unde sunt supuși constant unei politici abile de deznaționalizare care merge pe urmele crimelor comise în urmă cu 100 de ani, o dată cu prăbușirea Imperiului Otoman, când au loc fapte de maximă gravitate precum masacrul inițiat de albanezi împotriva aromânilor la Moscopole în 1916.”

Deputatul, Marius Pașcan, este de părere că: ”trebuie prevenite și combătute astfel de manifestări ostile la adresa statului român, situate în afara prevederilor Constituției României, care aduc atingere integrității teritoriale a României, valorilor naționale sau memoriei eroilor națiunii române.

Necesitatea adoptării unui act normativ distinct care să introducă măsuri pentru prevenirea și combaterea antiromânismului decurge și din faptul că propagarea în public a ideilor, concepțiilor și doctrinelor antiromânești, precum și a simbolurilor sau materialelor antiromânești nu a putut fi combătută prin intermediul mijloacelor legislative aflate la dispoziție în prezent. ”

 

Prin aplicarea unei astfel de legi  s-ar curăța plaiul mioritic și s-ar umple închisorile de trădători și activişti ai antiromânismului.

Iniţiatorii explică în proiectul de lege, înţelesul cuvântului “antiromânism” astfel:

percepţia referitoare la români exprimată ca ură împotriva acestora, precum şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva românilor, îndreptate împotriva românilor sau ne-românilor, a proprietăţilor românilor, a instituţiilor comunităţilor româneşti sau a lăcaşurilor de cult ale românilor.

Potrivit propunerii legislative, o “organizaţie cu caracter antiromânesc” se defineşte astfel: “orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îşi desfăşoară activitatea temporar sau permanent, în scopul ptomovării ideilor, concepţiilor sau doctrinelor antiromâneşti.

În această categorie pot fi incluse organizaţiile cu sau fără personalitate juridică, partidele şi mişcările politice, asociaţiile şi fundaţiile, societăţile reglementate de Legea societăţilot nr 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orive alte persoane juridice care intră sub incidenţa prezentei legi”.

Simbolurile antiromâneşti constau  în “drapele, embleme , insigne , uniforme , sloganuri , formule  de salut, precum şi orice alte asemenea însemne, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiromânismul”.

 

 

 

Imagini pentru lozinci antiromanesti şi  antiromânismul  photos

 

 

Materiale antiromâneşti înseamnă “imagini, mesaje text, conţinut audio-video, precum şi orice alte asemenea reprezentări, care transmit idei, concepţii sau doctrine care promovează antiromânismul”.

 

 

 

#fărăAntiromâni

 

Revenindu-ne din euforie, probabil că nu se va ajunge la arestarea în masă a trădătorilor.

Dar ce va genera această lege mai concret, este dezvăluirea dublei măsuri a politicienilor, iar cei care sunt anti-români nu vor semna legea.

Deja USR a transmis că cei doi parlamentari USR semnatari îşi retrag semnăturile, şi că formaţiunea respectivă nu susţine proiectul de lege şi va milita împotriva adoptării lui, întrucât majoritatea PSD-ALDE l-ar putea folosi chipurile pentru a transforma România într-o dictatură.

Este mare lucru faptul că parlamentarii noştri s-au gândit la o astfel de lege, pentru că îi vom putea identifica pe cei care   vor vota  împotriva ei, plasându-se astfel în tabăra antiromânilor.

Vom ști  pe cine să nu mai votăm în viitoarele alegeri. Niciodată !

 

 

 

 VIDEO:

 

 

 

 

 

 

SURSE:

 

https://www.punctul.ro/marius-pascan-deputat-pmp-avem-

nevoie-de-o-lege-pentru-prevenirea-si-combaterea-antiromanismului/

 

https://www.news.ro/politic-intern/proiect-lege-controversat-combaterea-antiromanismului-usr-isi-retrage-semnaturile-initiator-cata-vreme-parlamentul-adopta-lege-combaterea-antisemitismului-proceda-identic-cazul-antiromanismului-

08/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

Szocs Zoltan şi Beke Istvan, activişti ai grupării iredentiste maghiare HVIM, au fost condamnaţi definitiv la câte 5 ani de închisoare pentru terorism  

 

 La 4 iulie 2018, Curtea Supremă din România – ultima instanţă de judecată după o serie lungă de apeluri – a condamnat doi activiști naţionalişti unguri (István Beke și Zoltán Szőcs) la 5 ani de închisoare.

Decizia Înaltei Curţi a stârnit contestaţii şi proteste în Ungaria și în rândurile minorităţii maghiare din România.

Magistraţii instanţei supreme au decis condamnarea defintivă la câte cinci ani de închisoare pe Szocs Zoltan şi Beke Istvan Attila, membri ai grupării „Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” (HVIM)din Transilvania, în dosarul în care sunt acuzaţi că voiau să detoneze un dispozitiv exploziv la manifestările de 1 Decembrie, de la Târgu Secuiesc, din 2015, transmite Agerpres.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a schimbat încadrarea juridică în cazul acestora din atentat contra unei colectivităţi în forma tentativei în infracţiunea de acte de terorism şi i-a condamnat pe cei doi la câte cinci ani de închisoare.

Decizia instanţei supreme este definitivă.

Szocs Zoltan şi Beke Istvan au fost acuzaţi de procurorii DIICOT că :

„Începând cu anul 2014, pe teritoriul României a fost semnalată preocuparea unor cetăţeni străini şi cu dublă cetăţenie pentru alimentarea interesului membrilor extensiei în România a structurii naţionalist-extremiste ungare ”Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” – HVIM pentru dezvoltarea propriilor abilităţi fizice, în vederea iniţierii de acţiuni violente care să conducă la materializarea obiectivelor autonomiste şi revizioniste promovate prin mesaj public de membrii respectivei organizaţii iredentiste (refacerea ”Ungariei Mari”)” .

Astfel, la data de 10 octombrie 2015, în cadrul unei şedinţe la care au participat membrii organizaţiilor locale ale extensiilor în România ale HVIM Ungaria, „Szocs Zoltan, preşedinte al HVIM Transilvania, i-a trasat inculpatului Beke Istvan, preşedinte al organizaţiei Târgu Secuiesc a HVIM Transilvania, sarcina de a confecţiona un dispozitiv exploziv improvizat pe care să-l detoneze în public, pe raza judeţului Covasna, în data de 1 Decembrie 2015, în timpul manifestaţiilor prilejuite de sărbătorirea de către etnicii români a Zilei Naţionale a României”, precizau procurorii.

Szocs Zoltan l-ar fi determinat pe Beke Istvan „să-şi asume în faţa şefului ierarhic pe linie de organizaţie HVIM executarea acţiunii ordonate în realizarea căreia ulterior acesta a efectuat demersuri de procurare a mijloacelor şi instrumentelor necesare confecţionării unui astfel de dispozitiv”, completează DIICOT.

Potrivit legii, constituie acte de terorism producerea, dobândirea, deţinerea, transportul, furnizarea sau transferarea către alte persoane, direct ori indirect, de arme chimice sau biologice, dispozitive explozive de orice fel, precum şi cercetarea în domeniu ori dezvoltarea de asemenea arme sau dispozitive.

 

 CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/07/08/ziua-de-8-iulie-in-istoria-romanilor/

 

http://www.monitorulcj.ro/actualitate/64767-extremi%C5%9Ftii-szocs-zoltan-%C5%9Fi-beke-istvan-condamna%C5%A3i-definitiv-la-cate-5-ani-de-inchisoare#sthash.bTNP3AkX.dpbs

Dan Tanasa Blog

 Agerpres.

 

08/07/2018 Posted by | PRESA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 3 comentarii

Pot fi estimate beneficiile reunficării României cu R.Moldova?

 

Imagini pentru unirea romaniei cu r moldova photos

 

 

 

Costurile și beneficiile Reunificării: Unirea cu România ar putea costa cel mult un PIB, desfășurat pe o durată de cel puțin 20 de ani.

În cartea „Se mai poate face astăzi Unirea”, semnată de expertul român Gabriel Petrișor Peiu,  se demonstrează cu  cifre și fapte beneficiile Reunificării neamului românesc.

Această lucrare, citită cu atenție, este cel mai bun manual pentru  românii care se tem că Unirea ar necesita sacrificii materiale prea mari şi pentru electoratul din R. Moldova, care sprijină în continuare, cu ochii închiși, partidele proruse, considerând fără argumente că România ar putea reprezenta un pericol pentru ei și copiii lor.  

Ce model se poate adopta pentru studiul Reunificării României cu R. Moldova?

Dacă reținem datele esențiale ale modelelor prezentate, respectiv: raportul de 4:1 între populații și de 3:1 între performanțele economice (PIB/locuitor în metodologia PPP) ale celor două Germanii, precum și raportul de 2:1 între populații și de peste 20:1 între performanțele economice (PIB/locuitor în metodologia PPP) ale celor două state coreene, rezultă că modelul cel mai apropiat de situația celor două state românești este cel german.

Reținem că, în cazul nostru, raportul între populații este 6:1, dar raportul între performanțele economice (PIB/locuitor în metodologia PPP) este de cel puțin 4:1.

Deși raportul între populații este mai mare cu o treime în cazul nostru, acest fapt este compensat de un raport mai mare, tot cu o treime, în cazul performanțelor economice, ceea ce conduce la o oarecare suprapunere a modelului german peste situația celor două state românești.

Ce costuri pentru Reunificare ne indică experiența românească?

Experiența românească ne indică un cost al Unirii de la 1918 echivalent cu valoarea a două PIB-uri, în contextul în care s-ar integra în România o populație la fel de mare precum cea existentă.

Dacă am fi integrat o populație de trei ori mai mică (ponderea Basarabiei de atunci, aproximativ 16%), costurile, cel puțin matematic, s-ar reduce de trei ori, adică ar fi fost de așteptat să se situeze la valoarea a două treimi dintr-un PIB anual.

Ce concluzie se poate trage în privința costurilor Reunificării?

Suprapunând modelul german (costuri pentru reunificare în valoare de un PIB pentru 20 de ani), cât și experiența românească, ne putem aștepta ca Reunificarea României cu R. Moldova să presupună un cost financiar echivalent cu cel mult un PIB, desfășurat pe o durată de două decenii cel puțin, timp în care s-ar reuși atingerea obiectivului de a aduce nivelul de performanță economică al actualei R. Moldova la un nivel de 75-80% din nivelul atins atunci pe actualul teritoriu al României.

Poate România să suporte acest cost financiar și este aceasta o „povară” atât de mare?

Un cost de un PIB timp de 20 ani înseamnă, practic, aproximativ 9 mlrd USD în fiecare an, ceea ce este perfect „suportabil” pentru economia românească, din următoarele motive:

– O sumă importantă (probabil o medie anuală de 1,5-2 mlrd USD) ar fi reprezentată de investițiile private ale companiilor, care vor deschide între Prut și Nistru filiale, sucursale sau orice alt tip de prezență;

– O altă contribuție importantă ar proveni din fondurile structurale europene, care s-ar distribui proporțional și pentru teritoriul dintre Prut și Nistru, adică alte 2 mlrd USD anual;

– După Reunificare, datorită structurii economiei (cu o importantă pondere a agriculturii), actualul teritoriu al R. Moldova va primi o importantă sumă, reprezentând „subvenția unică pe hectar” din partea bugetului UE;

– O altă contribuție va veni din efectul de multiplicare, care va face să crească veniturile bugetare ca urmare a unei noi dezvoltări (probabil încă 1 mlrd USD);

– Cea mai importantă sumă rămâne să fie alocată de la bugetul de stat al României, probabil provenind fie dintr-o taxă specială (similară taxei de solidaritate din Germania), fie dintr-un credit asumat de stat (gradul de îndatorare al României este încă mic).

Există, însă, și metode de a reduce această „povară financiară”, de exemplu, prin crearea unui fond special care să înceapă să investească de pe acum în companiile din R. Moldova sau prin emiterea unor obligațiuni care să poată finanța respectivele operațiuni.

 

 

 

Imagini pentru unirea romaniei cu r moldova photos

 

Cum ar arăta România Reunificată în primul an?

România ar avea o suprafață de peste 267 000 kmp, populația ar ajunge din nou la 23 mln locuitori, iar valoarea PIB-ului în metodologia prețurilor comparate ar fi de aproape 500 mlrd USD, aducându-ne pe poziția 41 în lume, la foarte mică distanță de Elveția.

Investitorii ne vor încadra în altă categorie de piață, revenind din nou la clubul „20-25 milioane consumatori”, ceea ce va determina un interes sporit pentru deschiderea unor afaceri sau pentru extindere pe o astfel de piață.

Importanța României în agricultura europeană va crește și va face din țara noastră un jucător important, de exemplu pentru comerțul cu cereale din Marea Neagră.

Cum va evolua economia țării după Reunificare?

Mărimea pieței va determina un val de investiții private. Tendința de a ocupa o piață liberă până acum va aduce cel puțin extinderea firmelor prezente în România dincolo de Prut, iar investițiile care vor fi demarate în infrastructură vor aduce profituri importante și creșteri de cifră de afaceri pentru companiile care le vor realiza.

Va crește numărul peroanelor active pe piața muncii (se vor face noi angajări) și nivelul câștigurilor salariale în stânga Prutului.

Într-un cuvânt, se va repeta efervescența investițională din România după 1859 sau după Marea Unire.
Acest fenomen de efervescență, de descoperire a unei noi piețe care trebuie „ocupată” va genera un efect de multiplicare în economie, va fi un important „motor de creștere” pentru economia românească, care va conduce la creșterea sănătoasă de PIB peste nivelurile potențiale de astăzi.

Pe de altă parte, includerea în populația activă și în antreprenoriat a unor buni vorbitori de limbă rusă va crea premizele unei reale deschideri a firmelor românești spre piața rusă, aproape netestată astăzi. Fără îndoială, această nouă categorie de salariați și antreprenori va ajuta la creșterea gradului de „internaționalizare” a economiei noastre.

Plastic vorbind, ar fi ca și cum un avion (România) ar căpăta un motor în plus.

Chiar dacă, în primii ani, nivelul performanțelor medii ale noii Românii vor scădea (de exemplu, PIB/locuitor în metodologia PPS sau PPP), aceste valori vor recupera foarte repede pentru că vor avea un ritm de creștere foarte rapid în perioada următoare, după absorbirea șocului Reunificării.

Modelul german va funcționa și în cazul nostru: o țară mai mare, va crește economic mai rapid decât vecinii săi.

Pot fi estimate beneficiile Reunficării?

Dacă luăm în considerare modelul german, este realist să așteptăm o creștere de cel puțin o treime a ritmurilor de creștere după integrarea Basarabiei, ceea ce ar însemna revenirea la situarea/poziționarea de astăzi a României în cel mult cinci ani, urmând ca apoi să continuăm recuperarea decalajelor.

Dar economia nu poate fi prezisă cu mare precizie, pot apărea crize sau perioade de boom, care pot să te găsească pregătit sau nepregătit, pot fi reduse unele costuri, pot fi maximizate unele efecte, noi putem da doar orientări generale.

De exemplu, includerea sub „umbrela de securitate” NATO a unui nou teritoriu de 30 000 kmp poate aduce aici investiții care altfel nu ar fi venit, din cauza lipsei de siguranță.

De asemenea, intrarea Basarabiei în componența statului român ar pune Moldova vestică (cele opt județe moldovene din România actuală) în altă lumină.

Ea nu ar mai fi granița estică a lumii transatlantice, ci ar deveni un hub pentru direcțiile de dezvoltare din Moldova estică.

Cel puțin, infrastructura de aici ar avea o altă perspectivă, mai clară, de creștere.

Nu în ultimul rând, europenii pot lua în calcul valorificarea noului teritoriu al UE ca bază de plecare în eforturile de extindere a afacerilor spre republicile central-asiatice din fosta URSS.

Oricum, trebuie reținut că România a mai trecut o dată prin asta, în condiții mai grele și când era mult mai mică și a reușit să își revină și să recupereze situația de dinainte pe durata unei generații (20-25 ani).

Este Reunficarea „proiectul de țară” pe care îl așteaptă România?

România își caută, după 2007, an în care s-a „bifat” îndeplinirea în totalitate a proiectului de țară precedent (integrarea în comunitatea transatlantică, adică în NATO și UE), o nouă motivație națională, o nouă paradigmă care să concentreze energiile națiunii în vederea atingerii unui nou prag de dezvoltare.

Reunificarea cu R. Moldova poate deveni acest nou „proiect de țară”, în sensul în care poate fi un obiectiv la care vor concura toate forțele politice importante și, în același timp, poate fi un motor nou de creștere, inexistent până acum în universul economiei noastre.

Lăsând de o parte aspectul identitar, important și definitoriu, economia poate deveni un alt argument că Reunificarea trebuie făcută.

Ea ar aduce un nou val de investiții și ar putea genera o nouă perioadă de prosperitate.

În fine, valorizarea Reunificării României ar putea fi benefică pentru UE însăși, care ar câștiga, prin includerea în Uniune a unui grup masiv de 3 mln de persoane.

Pentru NATO, securizarea unui nou teritoriu de mărime medie ar balansa incertitudinile provocate de situația fluidă din Ucraina, precum și lipsa de claritate a viitorului Turciei, ca parte componentă a sistemului de valori euroatlantice din regiune.

Gabriel Petrișor Peiu, Timpul md.

 

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/08/o-istorie-a-zilei-de-8-iulie-video-4/

08/07/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: