CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Summit de urgenţă pe tema imigraţiei organizat de Comisia Europeana. Un ministru austriac a sugerat crearea unor centre de azil pentru imigranţi în afara Europei

Imagini pentru imigranţi photos

Reprezentanţii a 16 state din Uniunea Europeana se reunesc duminică, la Bruxelles, pentru un summit de urgenţă pe tema imigratiei organizat de Comisia Europeana.

Cu o zi inaintea  acestui minisummit   european privind migratia, ministrul culturii din Austria, Gernot Blumel, a cerut controale mai stricte la frontierele Uniunii Europene si a sugerat crearea unor centre de azil in afara Europei,transmite dpa.

Intr-un interviu acordat postului public de radio german, Blumel  a spus ca astfel de centre vor fi folosite in timpul procesarii cererilor de azil formulate de potentialii refugiati în Uniunea Europeana.

Oficialul austriac a afirmat ca nu orice persoana care se imbarca din Africa de Nord trebuie sa obtina in mod obligatoriu „un bilet catre Europa”, estimând ca daca aceasta ar reduce stimulentele, atunci ar veni mai putini imigranti pe continentul european.

De fapt, încă de acum 15 ani se vehiculează ideea construirii unor lagăre pentru refugiați în afara teritoriului UE, însă ideea aceasta a fost dintotdeauna considerată imposibilă din punct de vedere legal, practic și moral.

Între timp însă, presiunea din partea populiștilor de dreapta din Europa a devenit atât de mare, încât propunerea a devenit dintr-o dată soluția salvatoare,iar premierul Ungariei, Viktor Orban, se simte sprijinit în politica lui dură de respingere a migranților:

”Ar trebui să ne concentrăm pe întrebările la care putem găsi răspunsuri unanime. În momentul de față, este vorba despre doua subiecte.

Primul este securizarea granițelor, iar al doilea, propunerea noastră veche de a construi așa-numitele hotspots în afara granițelor UE”.

Într-adevăr, cel puțin Austria și Danemarca au purtat deja negocieri neoficiale cu Albania, în scopul de a construi acolo lagăre pentru solicitanții de azil respinși.

Între timp, se discută și la nivelul UE în mod oficial despre centre regionale, implicând construirea unor astfel de lagăre în afara Europei, unde să fie aduși refugiații sosiți pe ruta Mării Mediterane.

Tot acolo s-ar decide și asupra cererilor acestora de azil. Rămâne neclar de către cine și pe baza căror reguli.

”Nu trebuie să mai discutăm despre redistribuire, ci să ne concentrăm pe securizarea granițelor externe”, spune cancelarul austriac, Sebastian Kurz, care va prelua la începutul lunii iulie președinția Uniunii Europene și care va decide, așadar, asupra subiectelor principale pentru următoarele șase luni.

Kurz a declarat că dorește să salveze tratatul Schenghen prin securizarea granițelor externe. În Scandinavia, șefii guvernelor prevăd deja că această fază fericită a Uniunii Europene ar putea să ia sfârșit.

Criza este atât de mare, încât chiar si soluții considerate la limită sunt luate în calcul. Chiar și atunci când comisarul european pentru refugiați, Dimitris Avramopoulos, subliniază:

”Sunt împotriva unui Guantanamo Bay pentru refugiați. Așa ceva nu corespunde valorilor noastre europene. Este exclus, nu discutăm despre acest aspect și nu am propus acest lucru. Convenția de la Geneva este valabilă și ne vom ghida după ea”.

Ministrul de interne al Italiei, Matteo Salvini, a reiterat refuzul său de a lăsa navele de salvare să intre cu migranţi în porturile Italiei. Pe pagina sa de Facebook, ministrul Salvini a precizat că alte două nave de salvare, Lifeline şi Seefuchs, aşteaptă în apele internaţionale din dreptul coastelor Libiei ceea ce el a numit „încărcătura umană abandonată de traficanţii de persoane”.

 

 

Matteo Salvini a mai spus că vasele de salvare ar trebui să ştie că „Italia nu mai doreşte să fie complice la imigraţia clandestină”.

El va face o vizită în Libia săptămâna viitoare. Dacă va discuta acolo despre construirea unor lagăre, el nu are cum să garanteze pentru condițiile de la fața locului. Acesta i-a numit deja pe migranții ajunși în fața coastelor Libiei cu bărci pneumatice ”carne umană”.

 

Italien Symbolbild Rettung von Flüchtlinge (Getty Images/AFP/A. Paduano)

Nimeni nu așteaptă minuni de pe urma întâlnirii de duminică la Bruxelles.

La Comisia Europeană oamenii își pun deja mâinile în cap din cauza neînțelegerilor, a scindării majore și pregătirilor haotice.

În noiembrie anul trecut, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, declara nici mai mult, nici mai puţin , că Europa are o “nevoie clară” de imigraţie în masă din Africa şi că „Fără milioane de imigranţi africani Europa va fi pierdută” !

Juncker nu a intrat în detaliu de ce Europa are o “nevoie clară” de imigraţie în masă din cele mai sărace şi turbulente ţări ale lumii, dar alte figuri UE au menţionat anterior că Europa are nevoie de milioane de imigranţi din lumea a treia pentru a combate o “populaţie în curs de îmbătrânire”.

Totuşi, nu pare că Comisia Europeană şi dl. Junker  s-au gândit la faptul că şi imigranţii îmbătrânesc, sau dacă au luat în considerare impactul automatizării – într-un moment în care unii experţi avertizează că milioane de locuri de muncă vor fi  în anii următori confiscate de roboţi.

 

 

Surse:

 

http://www.rador.ro/2018/06/16/italia-refuza-sa-mai-fie-complice-la-migratia-clandestina-a-declarat-ministrul-de-interne-matteo-salvini/

http://www.napocanews.ro/2018/06/ministru-austriac-propune-crearea-unor-lagare-pentru-refugiatii-africani-in-afara-europei.html

http://www.dw.com/ro/summit-pentru-migra%C8%9Bie-haos-la-bruxelles/a-44360690

http://epochtimes-romania.com/news/jean-claude-juncker-fara-milioane-de-imigranti-africani-europa-va-fi-pierduta–268397

23/06/2018 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , | Un comentariu

Adunarea Generală a ONU a votat rezoluția privind retragerea trupelor ruse din Transnistria. VIDEO

 

Adunarea Generală a ONU a votat rezoluția privind retragerea trupelor ruse din Transnistria 
 
 

Adunarea Generală a ONU a votat rezoluția privind retragerea trupelor ruse de pe teritoriul R.Moldova. Prezentarea acestei Rezoluții cu privire la „Retragerea completă și necondiționată a forțelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova”,  reprezintă o premieră diplomatică şi un act de mare curaj în istoria Republicii Moldova. 

Coautori ai proiectului de rezoluţie au fost 10 ţări, între care România, Ucraina, Polonia, Marea Britanie şi statele baltice.

Documentul înaintat de Republica Moldova a fost votat de 64 de ţări, în timp ce alte 14 state,pe lângă Rusia, s-au poziţionat  împotriva retragerii trupelor:

 

Armenia
Belarus
Bolivia
Burundi
Cuba
Coreea de Nord
Iran
Myanmar
Nicaragua
Rusia
Sudanul de Sud
Sudan
Siria
Venezuela
Zimbabwe

Totodată, alte 83 de state s-au abținut de la vot.

Iată cum a votat fiecare țară: 

 

get_img.png

 

Reprezentantul Rusiei a cerut înaintea votării, amânarea acestui subiect pentru sesiunea următoare a Adunării ONU, însă propunerea a fost respinsă.

Ministrul Afacerilor Externe al Moldovei, Tudor Ulianovschi, a declarat în cadrul Adunării că proiectul de rezoluție nu trebuie calificat drept un gest neprietenesc faţă de ţara sa.

 

Ministrul a mai declarat că prezenţa continuă a trupelor ruseşti şi a armamentului pe teritoriul Republicii Moldova, fără acordul său, este incompatibilă cu independenţa, suveranitatea, integritatea teritorială şi neutralitatea țării, precum şi cu dreptul internaţional şi cu prevederile Cartei ONU.

Ministrul moldovean de Externe, Tudor Ulianovschi, a mai declarat că Grupul Operativ de Trupele Ruse, pe scurt GOTR, staționează în continuare ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.

Anterior acesta a declarat că rezoluția vizează trupele ruse din cadrul GOTR, nu și pe cele de menținere a păcii.

Cehia, Polonia și Marea Britanie s-a alăturat în calitate de co-sponsori la rezoluția Republicii Moldova.

Rusia s-a opus vehement adoptării documentului, insistând chiar asupra retragerii rezoluției de pe agendă, însă propunerea nu a fost susținută de statele membre.

 

După adoptarea documentului, adjunctul reprezentantului Rusiei la ONU, Dmitri Polianski, a declarat că acesta va avea un puternic impact negativ asupra procesului de apropiere a celor două maluri ale Nistrului, precum și asupra progresului înregistrat în ultimul timp în reglementarea transnistreană.

 

„Viitorul apropiat va arăta ce lovitură dură a fost dată procesului de apropiere a celor două părți și e regretabil că viitoarele eșecuri se vor asocia cu Adunarea Generală ONU.”Polianski a acuzat de asemenea și UE de „duble standarde” și de faptul că nu e interesată de o reglementare în problema transnistreană și că îi pasă doar de geopolitică, nu și de nevoile oamenilor din regiune.

Reprezentantul Rusiei a pus accent și pe faptul că la nivelul conducerii Republicii Moldova nu există unitate în subiectul retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană, iar proiectul de rezoluție inițiat de Guvern a fost criticat recent de sluga ruşilor, președintele Igor Dodon.

Acesta a calificat poziția Chişinăului ca fiind distructivă și a spus că e în detrimentul efortului de reglementare transnistreană sub egida OSCE.Poziția Rusiei a fost susținută și de Siria, al cărei reprezentant a preluat mai multe teze ale argumentării rusești, spunând, printre altele, că formatul 5+2 este cadrul optim pentru a rezolva problemele ce țin de reglementarea transnistreană, iar rezoluția privind retragerea trupelor ruse „nu va îmbunătăți relațiile” dintre Republica Moldova și Rusia și ar putea compromite efortul de menținere a stabilității în regiune.

Reprezentanta Uniunii Europene la ONU a reafirmat suportul UE pentru integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova în frontierele sale recunoscute internațional și a subliniat necesitatea respectării acordurilor de la Istanbul:

„UE salută progresele în negocieri și va continua să le susțină, salută protocoalele de la Roma, susține un proces orientat către rezultate și care să aducă beneficii oamenilor de rând.”

La nivelul conducerii R.Moldova, părerile continuă să fie opuse…În timp ce premierul Pavel Filip a calificat votul drept „o decizie istorică și poate cea mai importantă de la obținerea independenței”, președintele țării,sluga rusească  Igor Dodon, a calificat procedura inițiată de Guvern drept „un nou gest ostil antirusesc”.

Anterior, autoritățile au precizat că se insistă asupra retragerii trupelor ruse (GOTR), dar nu şi a contingentului din componența militară a Comisiei Unificate de Control, așa cum speculează unii.

GOTR (Grupului Operativ al Trupelor Ruse) este o reminiscenţă a fostei Armate a 14-a sovietice, reorganizată în iulie 1995 și dislocată ilegal în regiunea transnistreană.

 

În prezent, în regiunea transnistreană se află circa 1500 – 1700 de militari ruși şi circa 21 de mii de tone de muniţii, stocate în depozitele din localitatea Cobasna.

La 2 mai 2017, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a aprobat o Hotărâre potrivit căreia „dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a trupelor sau bazelor militare, conduse și controlate de către state străine, este neconstituțională.”

Vorbind în finalul dezbaterilor, ministrul moldovean de Externe, Tudor Ulianovschi, a mulțumit țărilor care au susținut rezoluția Republica Moldova și a spus că „este o zi mare pentru cetățenii Republicii Moldova, care au recăpătat încrederea că comunitatea internațională este de partea lor și justiția poate fi făcută”.

„Este un moment istoric – după 27 de ani Adunarea Generală ONU a confirmat că prezența militară rusă în Republica Moldova este ilegală și trebuie să fie evacuată. Este un mic pas în scopul nostru mare – retragerea trupelor și munițiilor străine este pentru noi doar un element în construirea relațiilor de încredere cu toate țările, bazate pe respect reciproc, înțelegere și, bineînțeles, pe legislația internațională.”

Pavel Filip declarat că acest subiect va rămâne constant pe agenda ONU, până când ultimul soldat rus nu va părăsi teritoriul ţării.

În cadrul unei conferinţe de presă, Prim-ministrul R.Moldova a subliniat că rezoluţia nu vizează contigentul militar de menţinere a păcii în regiunea transnistreană.â şi că documentul se referă doar la grupul operativ al armatei ruse care staţionează ilegal în stânga Nistrului.

Totuşi, potrivit lui Pavel Filip, Chişinăul insistă pe transformarea misiunii de menţinere a păcii în una civilă.

 

 

 

 

Surse:

https://www.europalibera.org/a/onu-moldova-rezolutie-retragerea-trupelor-ruse/29314184.html

23/06/2018 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

23 iunie 1990 – Este declarată solemn suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, aflată sub ocupaţia URSS

 

Harta RSSM (verde), actuala Republica MoldovaStema Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)

Harta şi stema RSS Moldoveneşti, actuala Republica Moldova.

 

 

Astăzi se împlinesc 28 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Suveranitate a Republicii Moldova.

 

În URSS, odată cu venirea la putere în 1985 a noului lider Mihail Gorbaciov şi lansarea de către el a politicii Perestroika de restructurare a vieţii politice şi economice, s-a sperat într-o armonizare a relaţiilor interetnice din statul sovietic.  

În RSS Moldovenească şi în toate republicile care alcătuiau URSS, se desfăşura o amplă mişcare general-democratică de afirmare a identităţii naţionale, susţinută de majoritatea populaţiei, un proces care a cuprins întreg spațiul sovietic.

 RSS Moldova a devenit la 23 iunie 1990, a şasea republică din fosta URSS care şi-a declarat suveranitatea.  

 

Estonia a fost prima şi-a declarat suveranitatea în noiembrie 1988, fiind urmată de Lituania în aprilie 1989 şi Letonia în iulie 1989.

Între timp, Lituania și-a declarat independenţa de stat pe 11 martie 1990.

Declaraţia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti fusese precedată de asemenea de cea a Georgiei din 26 mai 1990 şi a Rusiei din 12 iunie 1990.

Au urmat, în iulie, Ucraina şi Belarus, apoi celelalte republici din URSS. 

La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, apelând la adevărul că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimînd dorinţa poporului, a declarat solemn: suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti.

Adoptarea Declaraţiei de Suveranitate a fost prima victorie importantă a forţelor democratice în lupta de renaştere şi eliberare naţională.

  Declaraţiei de Suveranitate, votată cu o singură abţinere, stipula în mod clar că suveranitatea R.S.S. Moldova este unica şi necesara condiţie a existenţei statalităţii acestui teritoriu.

Se afirmă supremaţia legilor R.S.S. Moldova asupra celor unionale, se instituie cetăţenia republicii şi se prevede dreptul suveran de a menţine relaţii diplomatice cu toate ţările lumii.

De asemenea, documentul stipulează caracterul unitar şi indivizibil al statului.

Se stabilește că R.S.S. Moldova respectă statutul ONU şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile acestei organizaţii, se declară o zonă demilitarizată, activ promovează consolidarea păcii şi securităţii, este implicată direct în procesul de cooperare şi securitate precum şi în structurile europene.

Este de remarcat de asemenea că „pămîntul, subsolul, apele, pădurile şi alte resurse naturale aflate pe teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întregul potenţial economic, financiar, tehnico-ştiinţific, valorile patrimoniului naţional” sînt declarate „proprietatea exclusivă necondiţionată a R.S.S. Moldova”.

În sfîrşit se stipula că „prezenta Declaraţie serveşte drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a R.S.S. Moldova, perfecţionarea legislaţiei republicane şi ca poziţie a RSS Moldova pentru pregătirea şi încheierea Tratatului unional în cadrul comunităţii statelor suverane”.

 

 

 

 

 

 

                             

Ne amintim că înaintea Declaraţiei de suveranitate, la 27 august 1989 a avut loc la Chişinău cea mai mare demonstraţie de mase din istoria Republicii Socialiste Sovietice Moldoveneşti.

Marea Adunare Naţionala a adunat cca. 750.000 de cetăţeni în centrul Chişinăului pentru a cere Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, care urma să-şi înceapă sesiunea in 29 august, înlocuirea șefului Partidului Comunist Moldovenesc și trecerea de la definiția limbii ca „moldovenească” (în litere chirilice), la desemnarea limbii ca română (în litere latine) și ca limba oficială și de comunicare interetnică.

Legile care aveau să fie adoptate de sovietul suprem al RSS Moldoveneşti au fost un compromis, acordând un răstimp de 5 ani funcţionarilor republicii pentru a învăţa nou declarata limbă de stat. Compromisul nu a putut calma situaţia.

În noiembrie 1989 vor izbucni manifestaţii violente la Chişinău, cu asedierea Ministerului de Interne moldovenesc (ministru fiind atunci Vladimir Voronin).

Primele alegeri democratice pentru Sovietulu Suprem al RSS Moldovenească au avut loc pe 25 februarie 1990.

Frontul Popular a câștigat majoritatea voturilor. După alegeri, Mircea Snegur, a fost ales președinte al Sovietului Suprem; în Septembrie el a devenit președinte al republicii.

Guvernul reformist care a preluat puterea în mai 1990 a făcut multe schimbări care nu au fost pe placul minorităților, incluzând și schimbarea numelui republicii în iunie, din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în Republica Sovietică Socialistă Moldova și declararea suveranității în aceiași lună.

În timpul loviturii de stat de la Moscova din august 1991, comandanții Comandamentului de sud-vest au încercat să impună starea de urgență în Moldova, dar au fost invinși de guvernul moldovenesc, care și-a declarat sprijinul față de președintele rus Boris Elțin.

Pe 27 august 1991, după eșuarea loviturii de stat la Moscova, Moldova și-a declarat independența față de Uniunea Sovietică şi a ieşit din componenţa acesteia.

                                           

Principalele realizări în acele momente istorice au fost  trezirea conştiinţei naţionale, revenirea la limba română, recunoaşterea  Independenţei Republicii Moldova la nivel internaţional .

Totodată, R.Moldova devenine membru a mai multor organizatii internaţionale influente şi în primul rînd, a Organizatiei Naţiunilor Unite în  martie 1992.

După declararea Independenţei Republicii Moldova, au urmat alte documente menite să întărească statutul de independenţă a ţării.

Pe 3 septembrie 1991 a fost creată Armata Naţională a Republicii Moldova.

În anul 1994 a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova, conform căreia drepturile şi libertăţile omului sunt garantate cetăţenilor şi apărate conform normelor legislative.

Din păcate, sunt şi anumite goluri în Constituţie, unul dintre acestea fiind  articolul potrivit căruia limba de stat este declarată limba „moldovenească”, fapt care divizează societatea în „tabere”, unii find pro-ruşi alţii pro-români sau pro-europeni.

În timpul care a urmat a luat amploare  conflictul de pe Nistru, pus la cale de Moscova, în urma căruia Republica Moldova a pierdut de sub jurisdicţia sa regiunea Transnistreană.

Noile procese politice din R.S.S.Moldovenească , dezmembrarea U.R.S.S. şi transformarea Republicii Moldova într-un stat independent, perspectiva de a deveni minorităţi etnice şi de a pierde privilegiile politice şi economice într-un stat nou au radicalizat populaţia „rusofonă”.

Această stare de lucruri a modelat în mare măsură şi comportamentul politic al acestui segment de populaţie.

În situaţia când fobia antiromânească a fost cultivată timp de decenii, ideea separatismului transnistrean a fost susţinută, inclusive, de o mare parte din etnicii moldoveni.

Prin urmare,  contradicţiile de bază care au dus la agravarea conflictului din raioanele de est ale Moldovei, au fost, totuşi, cele politice.

Totodată, în ultimii ani zona transnistreană a devenit un mecanism eficient de îmbogăţire prin intermediul unor activităţi economice ilicite, în primul rînd, contrabanda.

Conform estimărilor experţilor în domeniu, pierderile economiei naţionale a Moldovei, provocate de activităţile economice ilicite din zona transnistreană, sînt comparabile cu întregul volum al asistenţei financiare, obţinute de statul moldovenesc din partea structurilor financiare internaţionale.

În urma acestui război nu au fost doar pierderi  teritoriale, ci şi umane şi economice, fapt care a reprezentat un obstacol considerabil în   dezvoltarea tânărului stat.

Sistemul politic din R.Moldova pe parcursul anilor de independenţă a fost modificat de două ori: cel mixt dintre anii 1994-2000, când preşedintele era ales prin vot direct, iar începând cu anul 2000 şi până în prezent este în vigoare sistemul de republică parlamentară.

Republica Moldova, deşi este membru ONU, stat recunoscut de circa 180 de ţări, are încă o identitate disputată de anumite forţe politice, separatiste şi iredentiste.

Reintegrarea teritorial-politică şi social-psihologică a statului moldovenesc contemporan, a poporului român moldovenesc de pe ambele maluri ale Nistrului, rămâne o sarcină fundamentală a clasei politice şi a societăţii civile din Republica Moldova.

 

 

 

 

CITIŢI ŞI:

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/23/o-istorie-a-zilei-de-23-iunie-video-2/

 

 

 

 

Surse:

 

Radiochisinau.md

 

https://transilvanialachisinau.wordpress.com/2013/08/25/republica-moldova-stat-independent-si-suveran/

http://www.istoria.md/articol/882/23_iunie,_istoricul_zilei#1990

23/06/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: