CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prof. Univ. Dr. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române: „Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918”

Imagini pentru ioan aurel pop photos

 

Președintele Academiei Române, profesorul Ioan Aurel Pop, a făcut o analiză amănunțită a situației din România în cadrul unui interviu oferit numărului din mai al revistei Familia Ortodoxă.

Rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj spune că românii se unesc astăzi „adesea prin declarații bombastice”, iar mulți dintre compatrioții noștri aleg să-și pună valoarea în slujba altor țări.

„Poate că suntem mai uniți decât acum un secol, dar adesea doar prin declarații bombastice, uitând de unirea cotidiană, de binele zilnic pe care se cuvine să-l facem în numele unirii, de credință, de adevăr și de dreptate, scrie Romanian Global News.

Mulți dintre noi, în loc să facem binele aici, la noi, prin profesionalism, prin zbateri continue, prin luptă, ne ducem pe alte meridiane și ne punem experiența în slujba altor „uniri” și a altor „patrii”.

În concluzie, Centenarul nu ne găsește așezați și mulțumiți și nici țara nu o găsește întreagă, așa cum au făcut-o liderii luminați în 1918…”, a spus Președintele Academiei Române.

Iată în cele ce urmează câteva teze ale președintelui Academiei Române despre identitatea românească:

„De mii de ani trăiesc oameni la Dunăre și la Carpați, pe Olt și pe Mureș, pe Siret și pe Nistru, și asemenea oameni, chiar dacă s-au perindat mereu, nu au lăsat vreodată acest pământ nelocuit și nechivernisit.

De peste o mie de ani, românii s-au aflat, alături de alții, între truditorii gliei de pe aceste locuri.

Nu este de prisos să le cunoaștem originile, taina limbii vorbite, credințele, dorurile și jalea, nuntirile și prohodurile, trecerile și petrecerile.

Așa, vom înțelege mai bine, poate, de ce „lacul codrilor albastru” este încărcat de „nuferi galbeni”, sau cum au reușit arhitecții de la 1500 să facă minunea de Mănăstire a Argeșului, înveșnicită, în credința populară, prin sacrificiul Anei și al Meșterului Manole, sau cum ajunge un om matur ca Ion al Glanetașului să se închine și să sărute pământul reavăn, descoperindu-se ca la rugăciunea de dinaintea icoanei.

Gesturi similare fac toți oamenii, de oriunde și de oricând, dar aura care le însoțește pe cele mai sus evocate se-arată numai la acest popor și numai pe acest pământ, semn că românii și România au un fel al lor de a fi.

Secolul trecut de la Marea Unire este un bun prilej de a-i face și pe alții – prieteni, neprieteni sau indiferenți – să ne vadă, să ne cunoască și să ne înțeleagă, cu identitatea noastră de români.

Simplu spus, identitatea românească este felul de a te simți român, iar această simțire vine prin limbă, credință, origine, nume, tradiție, obicei, strai, pământ și cer etc.

Avem nevoie de identitate națională ca să nu fim ai nimănui.

La unele popoare, naționalitatea se confundă cu cetățenia și nu te poți bucura de nimic pe lumea asta dacă nu ai identitate națională”, a continuat el.

Președintele Academiei deplânge faptul că românii se critică pe ei înșiși așa cum nu o face nimeni.

„Am întâlnit mereu intelectuali străini care să vorbească despre identitatea proprie, care să critice „naționalismul” altora, dar nu am întâlnit niciodată polonezi, unguri, americani, francezi ori germani care să se critice pe sine în felul în care o fac românii.

În rest, identitatea popoarelor este o realitate foarte puternică astăzi, chiar și atunci când acest lucru este negat sau nu este recunoscut pe față”, a mai declarat el.

Marele istoric deplânge faptul că oamenii în general, dar românii în mod special, s-au îndepărtat unii de alții și au uitat să comunice față către față.

Ioan-Aurel Pop consideră că în ziua de astăzi se citește foarte puțin și dacă nu se iau măsuri, oamenii vor deveni numai buni de manipulat de către cei care controlează comunicarea.

 „Satul global”, despre care scria McLuhan, ne-a apropiat, dar ne-a și îndepărtat unii de alții în același timp.

Suntem mai vecini și mai străini concomitent, mai aproape și mai departe… Ne ducem să ne vedem rudele și prietenii în Australia sau în America, dar nu ne vedem cu vecinii de scară și nu vorbim cu colegii de grupă. Sau vorbim – dar pe net, prin Facebook!

Românii sunt și ei prinși în acest vârtej.

Generația mea, care a prins și alte vremuri, încearcă să redeștepte anumite cutume, anumite valori ale tradiției, dar se lovește uneori de un zid dur.

Dacă, de exemplu, încerc să le explic adolescenților, tinerilor, taina muncii tăcute la câmp, la seceră și la coasă, a țăranilor de odinioară, horele din sat, doina și jalea, nuntitul și prohoditul etc. îmi dau seama că ei nu au cum să înțeleagă toate astea.

Motivele sunt legate, firește, de globalizare, de accelerarea ritmului Planetei, de modernizare. Sunt însă și motive mai profunde.

Generația mea, chiar dacă nu a fost toată rurală, a avut șansa să mai miroasă pământul reavăn, să simtă fânul proaspăt cosit, să vadă curgând sudoarea muncii fizice, sub soare dogoritor ori sub vânt și viscol.

În plus, a mai avut o șansă, anume aceea de a se împărtăși din toată experiența universală prin lecturi solide și prin dascăli de excepție, dăruiți școlii și națiunii.

Azi toate acestea s-au pierdut. Zestrea omenirii zace în cărți, pe care nu le mai citește nimeni.

Necazul este că nu se citesc integral nici e-book-urile sau cărțile electronice.

Prin urmare, dacă nu luăm măsuri, riscăm să devenim toți otova, cu mințile odihnite și goale, instrumente bune de manipulat de către forțe malefice, care stăpânesc comunicarea și care au puterea să ne îndrepte pe calea dorită de ele”, a afirmat reputatul istoric şi  om de cultură român.

Președintele Academiei Române a afirmat că sentimentul apartenenței la familie, la o țară este „primejdios pentru globaliști”. A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, mai spune Pop.

„Sentimentul despre care vorbiți este rezultatul acelorași manipulări. Legarea solidă de țară, sentimentul apartenenței la familie, la comunitate, la națiune și la credința oamenilor țării este primejdios pentru globaliști, pentru că îi face pe oameni profunzi, critici, circumspecți, fideli.

Românii sunt un popor deschis și primitor și s-au lăsat ușor antrenați în acest proces dirijat, de „deschidere” fără limite.

Pe de altă parte, noi am trecut prin mai bine de patru decenii de comunism, care a fost demonizat pe bună dreptate și care ne-a făcut să ne simțim vinovați, înjosiți, victime etc.

Nu-i vorbă, nici în trecut nu am dus-o foarte bine, aici, ca „enclavă latină la porțile Orientului”, bântuită de inamici, jefuită de regate și imperii orgolioase, ciuntită mereu de oameni și teritorii.

Țara nu a prea fost a noastră, pentru că ne-o luaseră alții demult și ne-am refăcut-o cu greu.

Pentru că nu am fost în rând cu marile puteri și nici nu am gustat din sentimentul elitei, ne-am lăsat ușor amăgiți și ne-am dezgustat de noi înșine.

A respinge țara înseamnă a te respinge pe tine, pentru că ce este țara fără oameni, fără români?

Or, noi nu găsim nimic mai bun să facem decât să hulim România așa de mult cum nici un inamic străin nu reușește!

Firește, ne apucă uneori remușcările și dorul, ne ceartă parcă părinții și bunicii deveniți țărână, ne mustră icoanele din „casa dinainte” sau de pe tâmpla bisericii, dar ne „revenim” repede și nu facem nimic ca să îndreptăm situația.

Dimpotrivă, în loc să ne purtăm crucea și să spunem străinilor cine suntem și de ce vorbim românește, de ce credem în Dumnezeu colindând și de ce mai strângem fânul doinind, ne declarăm altceva decât români și trecem mai departe.

Sunt neamuri mult mai oropsite și mai umilite de soartă decât al nostru, dar nu-și declină identitatea, originea, tradiția”, a continuat Președintele Academiei.

Acesta mai adaugă faptul că nivelul educației în România este scăzut, tinerilor spunându-li-se să nu mai acumuleze cunoștințe, să nu învețe istoria și limba Românilor.

În schimb, se introduc materii care îi transformă pe tineri în roboței adaptați.

„Zi de zi se predică tinerilor să-și trăiască clipa, să nu mai memoreze nimic, să nu mai acumuleze cunoștințe, să învețe numai aspectele practice ale vieții, să-i critice pe dascăli, să intervină în planurile de învățământ și în structura materiei, să fie protagoniștii prezentului și nu figuranți pe scena vieții.

Unde să mai aibă loc, în acest vacarm de lozinci ale vremurilor noi, meditația, interesul pentru înaintași, pentru literatură, pentru muzică, pentru artele frumoase?…

Revenind la români: dacă neamul românesc este demn de milă, atunci de ce să ne interesăm de soarta lui istorică?

Pe cine să mai intereseze cum s-au format românii ca popor, cum au rezistat ei aici, ce au făcut Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Cuza?

Și apoi, dacă am reuși să-i interesăm pe elevi de istoria românilor, ar apărea „pericolul” formării unor sentimente patriotice, de mândrie față de popor și de țară, ceea ce ar fi primejdios!

Românii trebuie să rămână aluat moale, ușor de modelat, mai ales când vecinii lor polonezi, unguri, cehi sau slovaci se dovedesc „nuci tari” pentru conducerea de la Bruxelles și nu cedează nimic din identitatea – altfel spus, suveranitatea lor.

Acolo însă, istoria și limba națională se studiază încă în școli cu mare seriozitate, pe când la noi disciplina „Istoria Românilor” s-a scos aproape cu desăvârșire.

Nu aș vrea să se înțeleagă că totul este un complot universal îndreptat împotriva românilor și al României.

Există și mulți intelectuali români care cred că așa e bine, că nu avem nimic de arătat lumii, că nu am făcut nimic important în istorie, că limba ne este bună numai de înjurături și că tot trecutul ne este presărat de mituri naționaliste.

Efectele pe termen lung ar putea duce spre anihilarea poporului român – și nu spun vorbe mari.

Sunt exemple de multe popoare care au dispărut așa, topindu-se în masa altor neamuri.

Există pericolul să ne pierdem seva și vâna națională și să ne lăsăm complet pe mâna altora, care au alte limbi, alte idealuri, alte obiective.

Natural, acest pericol este ipotetic, virtual și îndepărtat. Dar el există.

Educația se face cu trudă multă, iar educația este acum în declin.

A învăța la școală alfabetul cu chiu cu vai, a putea lucra la computer, a avea telefon inteligent, a ști jocuri electronice și a expedia SMS-uri cu frânturi de cuvinte nu înseamnă educație.

Aud că azi se introduc în școală materii ca Nutriție, Educație Sexuală, Circulație Rutieră, Bussines, etc, dar cu acestea nu se vor crea oameni culți și educați, ci, eventual, oameni adaptați misiunii lor de roboți.

Școala trebuie să insufle idealuri de viață, credințe și convingeri de viață, misiunea de a duce viața familiei tale mai departe, cu demnitate”.

Profesorul Pop încheie afirmând că românii au nevoie de conducători buni (De unde???) pentru a-și păstra dăinuirea.

„Oare de ce ne iubim mama? O iubim pentru că ne-a adus, chinuindu-se, pe lume dar și neamul ne-a adus pe lume ca grup, ne-a făcut cunoscuți ca ființă colectivă.

Eminescu, acela care este chintesența sufletului nostru românesc, a scris că „rămâne stânca, deși moare valul”.

„Valul” suntem noi, trecătorii prin viață, iar „stânca” este națiunea aceasta.

Ca să fie „stâncă”, neamul are nevoie de demnitate și de onoare, de adevăr și de dreptate și peste toate, de bunătate și înțelegere.

Nu am griji prea mari pentru poporul român, cu o condiție: să aibă conducători buni!

Dacă liderii vor fi buni, poporul nu se va rătăci!”.

 

http://www.familiaortodoxa.ro/2018/05/07/popoarele-care-nu-sunt-bine-conduse-pier-incet/

Publicitate

03/06/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

La Conferinţa internaţională desfăşurată recent în Băile Balvanyos pe tema „Utilizarea limbilor în administraţiile locale şi regionale”, reprezentanţii comunităţii maghiare au spus adevăruri trunchiate şi în plus au atacat autorităţile române. Materialele care prezentau punctul de vedere românesc au fost pur şi simplu furate…

Foto: Gudrun Mosler-Törnström, președintele Congresului Autorităților Locale și Regionale a Consiliului Europei, vorbește participanților la eveniment   

 

La Conferinţa internaţională „Utilizarea limbilor în administraţiile locale şi regionale”, un eveniment internațional care s-a desfăşurat în staţiunea Băile Balvanyos, la care au participat cetățeni din Belgia, Spania, Marea Britanie, Suedia, Serbia, Norvegia, Letonia ș.a.,organizată pe bani publici de Consiliul Județean Covasna, condus de Tamas Sandor, și de Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei, singurele materiale care nu prezentau punctul de vedere al UDMR cu privire la situația din județele Covasna și Harghita, au fost furate de către organizatori, scrie jurnalistul Dan Tănasă pe blogul său

https://www.dantanasa.ro/dosar-penal-pentru-furt-la-balvanyos-la-conferinta-congresului-autoritatilor-locale-si-regionale-a-consiliului-europei-mi-au-fost-furate-cartile/#prettyPhoto

 

Deși atât jurnalistul Dan Tănasă cât și europarlamentarul Cătălin Ivan au solicitat organizatorilor să le fie returnate cele 3 cutii cu cărți (cea de-a patra cutie fusese lăsată goală la fața locului), Tamas Sandor, preşedintele  Consiliului  Județean Covasna și subordonații săi, au refuzat să dea curs solicitărilor acestora, motiv pentru care a fost necesar să fie chemată Poliția.

 

 

Foto: Tamas Sandor

Până la urmă, autorul furtului a fost identificat de către polițiștii IPJ Covasna, iar acesta  și-a recunoscut fapta, susținând oficial că a acționat de unul singur.

În mod evident, tot acest incident nu ar fi avut loc fără concursul liderului UDMR Covasna, Tamas Sandor, scrie pe blogul său jurnalistul Dan Tănasă.

Europarlamentarul Cătălin Ivan afirmă că, în cadrul conferinţei internaţionale „Utilizarea limbilor în administraţiile locale şi regionale” care s-a desfăşurat joi, 31 mai a.c., în staţiunea Băile Balvanyos în prezenţa reprezentanţilor Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale a Consiliului Europei, reprezentanţii comunităţii maghiare au spus „adevăruri trunchiate” legate de drepturile minorităţilor naţionale, prin urmare participanţii la acest eveniment nu şi-au putut face o părere obiectivă în legătură cu acest subiect, transmite Agerpres.

Europarlamentarul Cătălin Ivan a scrispe Facebook :

https://www.facebook.com/catalin.ivan.7528/posts/247365379174502

 

„MATERIALELE  AU FOST FURATE.
IN DOAR ZECE MINUTE AU DISPĂRUT CUTIILE CU MATERIALE .

Am ajuns la Balvanyos, in Covasna, impreuna cu Dan Tanasa la conferinta despre utilizarea limbilor minoritatilor nationale in administratia publica regionala.

Aceasta conferinţă a fost organizata de Consiliul Europei, dar folosita de UDMR pentru a ataca fără rezerve România.

Am asistat la o prima interventie a presedintelui Consiliului Judetean Covasna plină de minciuni, frânturi de adevăr şi dezinformări.
Suntem pregătiţi. Avem un portbagaj plin cu materiale care să demonteze aceasta campanie mincinoasa.  
Deja este iritare mare pentru ca am pus materialele noastre lângă pliantele pe care scrie mare:

“Acesta este Tinutul Secuiesc”.

 

 

Fotografia postată de Catalin Ivan.

 

Europarlamentarul român  a mai menţionat că materialele pe care le-a adus în scopul prezentării  şi dintr-o altă perspectivă a subiectului, pe care le-a pus la dispoziţia organizatorilor spre a fi distribuite participanţilor, au dispărut, prin urmare a solicitat prezenţa Poliţiei.

„Nu cred că au reuşit să plece cu o imagine obiectivă, cred că UDMR a denaturat tot sensul unei astfel de conferinţe. Cum a spus şi cineva înaintea mea, care a participat şi ieri la dezbateri, s-a prezentat doar un punct de vedere, al minorităţii maghiare.

Statul român a fost atacat din toate părţile cu sferturi de adevăr, nici măcar jumătăţi, cu adevăruri trunchiate.

Nu a fost nimeni din partea statului român ca să prezinte un punct de vedere.

Am luat cuvântul, m-am simţit obligat ca europarlamentar român să prezintă şi cealaltă parte a adevărului, ca participanţii să plece cu un adevăr cât de complet (…) Am venit şi cu materiale la această conferinţă, la care s-a lucrat foarte mult, sunt traduse în mai multe limbi străine. Ghiciţi ce? Au fost furate. Dacă vă puteţi închipui în România acestui secol, la o conferinţă europeană, cu invitaţi din toată Europa, materialele să fie furate, nu împărţite!

Pliantele cu Ţinutul secuiesc sunt bine păzite, iar cele pe care le-am adus noi, efectiv le-au luat şi le-au ascuns. Am chemat şi Poliţia, pentru că este inacceptabil”, a declarat, pentru AGERPRES, Cătălin Ivan.

La rândul său, jurnalistul Dan Tănasă președinte-fondator al Asociației Civice pentru Demnitate în Europa (ADEC), care în anul 2016 a publicat volumul „Uitați în inima României” în care dovedesc cu documente modul în care sunt epurați etnic românii din județele Covasna și Harghita a consemnat pe blogul său următoarele:

„M-am înscris la această conferinţă, le-am spus organizatorilor că voi participa şi le-am spus că voi veni însoţit de cărţi, materiale prin care să prezint şi cealaltă parte a acestei poveşti, pentru că, în mod evident, această întâlnire este folosită în scop propagandistic-iredentist de partea maghiară (…)

Am pus materialele la dispoziţia organizatorilor, pentru că mi s-a interzis să le duc în sală, iar trei dintre cele patru cutii au dispărut. Deci, să ne înţelegem, organizatorii acestui eveniment au făcut o găinărie, au furat materialele pentru ca membrii congresului din ţările străine să nu afle adevărul (…)

Am adus aproximativ 30 de exemplare ale cărţii mele „Uitaţi în inima României” (…) în care vorbesc, cu documente, despre felul sistematic în care sunt discriminaţi românii din cele două judeţe controlate politic de către UDMR şi o broşură a Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna şi Mureş pe care m-au rugat frumos să o aduc aici şi să o împart participanţilor (…) pentru că membrii delegaţiei, de bună credinţă, pot avea impresia că aici trăiesc numai maghiari”, a declarat Dan Tănasa.

Potrivit Agerpres, preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, şi-a cerut scuze pentru acest incident, la începutul unei conferinţe de presă, menţionând că Poliţia, care a descins la locul conferinţei, va putea constata că documentele date dispărute au fost duse la recepţie. 

Acesta a ţinut să mai spună că Dan Tănasa este o „persoană căreia îi place să creeze probleme”, menţionând că de zece ani de zile face „denunţuri” către diverse instituţii ale statului privind activitatea administraţiei publice locale…

 

 

03/06/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Acum 751 de ani, la 3 iunie 1267, apărea prima menţiune documentară a Mediaşului. VIDEO

 

Conform tradiţiei, Mediaşul ar fi fost întemeiat la 1146, fiind cel mai vechi oraş al Transilvaniei, însă prima menţiune documentară sigură datează din 1267, deşi este foarte probabil ca această aşezare să fi existat deja de mai multă vreme.

 

Imagini pentru mediaş photos

 

Municipiul Mediaș se află în centrul României, în Transilvania, într-o regiune deluroasă aflată la confluența pârâului Moșna cu râul Târnava Mare.  

Teritoriul său și al împrejurimilor sale a fost locuit în permanență de către comunitățile umane, încă din timpuri îndepărtate.

Astfel, cele mai vechi urme de locuire în zona orașului datează încă din anii 5500 – 2500 î.e.n.  în neoliticul timpuriu, continuitatea de viață de-a lungul epocii bronzului și fierului, a perioadelor dacică, romană, post romană și prefeudală, fiind dovedită de importante descoperiri arheologice făcute de-a lungul timpului.

Din perioada dacică s-au descoperit urme ale unei fortificaţii, un tezaur şi alte obiecte, iar din perioada romană, urme de aşezări cu atelier de fierărie şi alte indicii care arată existenţa unui castru.

Mai departe este atestată prezenţa goţilor, a slavilor şi a populaţiei autohtone.

În perioada medievală, ca urmare a politicii de colonizare practicată de regii Ungariei în zona Transilvaniei, în secolele XI-XIII arcul intercarpatic este populat de coloniștii provenind din diferite zone ale Germaniei.

La fel se întâmplă și în cazul bazinului mijlociu al Târnavei Mari, care este populat cu sași, precedați inițial de secui, ca avangardă a regalității maghiare.

Tradiţia spune că la început a existat un nucleu de case în jurul unei biserici construite pe ruinele castrului roman şi că la 1200 ar fi trăit aici 100 de locuitori.

Cu timpul acest nucleu s-a extins şi a fost înconjurat de fortificaţii.

Data general acceptată pentru prima mențiune documentară sigură a Mediașului este 3 iunie 1267.  

Atunci localitatea apărea sub denumirea de Mediesy. În documentele din perioada următoare, localitatea apare scrisă în forme diferite (Medies, Medgyes, Medyesch, Medwisch, etc.), în funcție de epocă sau de limba în care a fost redactat documentul. 

În 1283 Mediaşul apare într-un document sub denumirea de “villa Medgyes”, iar în  1289  aşezarea este  pomenită documentar cu numele “terra Medies” (până la 1308).

La 1315 regele maghiar Carol Robert de Anjou conferă locuitorilor din Mediaş, Şeica şi Biertan, toate drepturile provinciei Sibiu, iar la 1318 acordă un privilegiu saşilor din Mediaş şi Şeica Mare, privind scutirea lor la participarea la oastea regală şi la încartiruire, precum şi cu privire la impozite. 

Din anul 1320 datează  prima menţiune documentară a unui comite de Mediaş şi din 1356 cel mai vechi document referitor la juzii provinciali de pe “terra Medyesch”.

Mediașul a fost singura așezare din zonă care a  primit de timpuriu statutul de târg (oppidum) şi apoi de civitas, încă din anul 1359, dar în cursul secolului XV, începând cu anul 1407, se va reveni la denumirea de oppidum și villa, devenite mult mai constante în mențiunile documentare.

De altfel, în 1402, Regele Sigismund eliberase  scaunele Mediaş şi Şeica de sub jurisdicţia comitelui secuilor şi tot din acest an avem prima menţiune a judelui local (villicus).

După ce a fost declarat oraş, Mediaşul a primit drept de judecată şi drept de târg anual.

Din 1457 avem prima menţiune a breslei croitorilor şi a celei vânzătorilor de postav din Mediaş, iar la 1501 existau deja 6 bresle.

Prima menţiune a unui spital la Mediaş datează din 1487
La 13 Iulie 1508  este atestat documentar târgul anual de la poalele castelului.

În 1510 Mediaşul era locuit de 300 “hospites saxones”, 38 de jeleri, 2 ciobani şi 4 săraci.

În 1517 oraşul  primeşte drept de sigiliu şi se impune drept unul din cele mai importante oraşe ale Transilvaniei medievale, fiind centru administrativ şi sediu permanent al unui jude regal.

Aşezarea a avut de la bun început un ţesut des de meşteşugari şi comercianţi.

Între zidurile cetăţii se găseau măcelari, morari, brutari, pielari, tăbăcari, cizmari, blănari, dulgheri, rotari, fierari, aurari, şelari, curelari, cărămidari etc.

Ei erau organizaţi în bresle şi uniuni de bresle la care aveau arondate localităţile din împrejurimi.

Pe lângă aceste activităţi, se dezvoltă viticultura, Mediaşul fiind centrul unei zone viticole deosebit de prielnice supranumită „Ţara vinului”.

Vinul era atât de important în zonă încât, la un moment dat, preţurile mărfurilor se stabileau după preţul mustului.

Incursiunea turcească în Transilvania din 1437-1438, în perioada războaielor antiotomane, duce la o accentuată decădere a Scaunului Mediaș, atât din punct de vedere economic cât și demografic.

Având permanent prezent pericolul turcesc, între secolele XV-XVI, satele și târgurile mai mici, neputând asigura apărarea unor ziduri de mare lungime, au recurs la fortificarea bisericilor.

Același fapt este identificat și în cazul Mediașului, care, într-o primă etapă, pe la mijlocul secolului XIV, ridică ziduri pe o suprafață restrânsă, întărite cu două turnuri.

În 1480 în contextul ameninţării turceşti, începe ridicarea fortificaţiilor cu valuri de pământ şi şanţuri în jurul aşezării, apoi sunt ridicate ziduri de piatră iar zidurile existente sunt supraînălțate și se proiectează construirea a încă trei turnuri unite cu centuri, prevăzute cu șanțuri de apă și drumuri de strajă, ridicate pentru protejarea zonei din jurul Bisericii Sfânta Margareta.

 

 

 

 

 

 

Ansamblul acestor fortificații va purta denumirea de Castel (termen derivat din latinescul castellum, care desemnează un loc întărit, redută, fortăreață), prima sa atestare documentară datând din anul 1450. 

Abia în 1534 se termină zidirea fortificaţiilor.

 

 

 

 

Imagini pentru cetatea mediaş photos

 

 

Trupele lui Ioan Zapolya ocupă în 1529 oraşul, provocându-i distrugeri importante.

În 1534 istoria consemneză că  Aloisio Gritti, un fiu nelegitim al dogelui veneţian Andrea Gritti care lucra în slujba Imperiului Otoman, a fost  decapitat la Mediaş .

Participant la bătălia de la Mohács din 1526, în anul 1529 acesta a fost desemnat de sultanul Soliman Magnificul consilier şi supraveghetor al voievodului Transilvaniei, Ioan Zápolya.

Intenţiile lui Gritti era să dobândească titlul de guvernator al Ungariei şi să-şi asigure stăpânirea unui „regat” al Daciei, prin numirea celor doi fii ai săi ca domnitori în Moldova şi Ţara Românească.

Pentru a-şi realiza planul, în anul 1534 a intrat cu trupe otomane în Ţara Românească, apoi în Transilvania.

Lipsit de ajutorul lui Ioan Zápolya, Gritti s-a refugiat în cetatea Mediaşului, unde a fost asediat   de trupele nobilului român făgărăşan Ştefan Mailat  , ajutate de un contingent trimis de domnul Moldovei Petru Rareş.

 Mailat reuşeşte să-l captureze pe Gritti, care va fi executat iar cei doi fii ai săi vor fi duşi în Moldova , unde vor fi ucişi la ordinul voievodului Petru Rareş.

Gritti a fost executat la 28 septembrie 1534 şi a fost înmormântat în Biserica Franciscană din Mediaş.

Un tablou al Mediaşului medieval ne-ar înfăţişa o viaţă orăşenească tumultuoasă, cu şcoală la care se studiau religia, latina, greaca, logica, retorica, poezia, muzica, istoria şi geografia; exista un spital, leprozerie, hală comercială, baie publică.

Oraşul avea un primar care dădea socoteală unui sfat (senat) şi centumvirilor (100 de bărbaţi importanţi).

Ei erau ajutaţi de juraţi, de notar şi secretar, precum şi de villic (un jude ales de obşte).

Multe alte figuri îmbogăţeau peisajul orăşenesc: colectorii de dări, jandarmii, călăreţii, mercenarii dar şi parohul, predicatorii, clopotarul, trompetistul, muzicanţii şi organistul.

Exista de un rector, orator, arhivar, călău, medic, moaşă, bucătari, poştaşi şi chiar un îngrijitor al ceasului.

  

Meşteşugarii din Mediaş aveau un bun renume în toată Transilvania. La 1562 existau 34 de bresle de meşteşugari. Între timp apăruseră meseriile de pălărier, ceasornicar, năsturar, săpunar, bărbier, chirurg, sticlar şi altele.

Dieta Transilvaniei s-a reunit de mai multe ori la Mediaş şi mai mulţi principi au fost investiţi ca atare la Mediaş.

Anual se ţinea un târg care atrăgea oameni din toate colţurile principatului şi de peste hotare. Evul Mediu a fost o perioadă înfloritoare, marcată însă şi de numeroase evenimente neplăcute.

Numai între 1556 şi 1661 au fost înregistrate 11 epidemii de ciumă şi numai la una dintre acestea au murit 800 din 2000 de locuitori.

Au loc şi incendii, atacuri şi jefuiri care blochează dezvoltarea oraşului.

În 1557 avem prima menţiune a unei leprozerii în Mediaş.

1564
Mare incendiu la Mediaş.

1572
Sinodul preoţilor saşi ţinut la Biserica “Sf. Margareta”, hotărăşte oficial aderarea la religia lutherană.

1586
Menţionată documentar “Schola civitatis” (Şcoala oraşului).

1586
Epidemie de ciumă.

1588
Incendiu care duce la distrugerea a 47 de case în Str. Nouă (Gh. Doja).

1588
Sigismund Bathory convoacă la Mediaş Dieta Transilvaniei pentru a aproba izgonirea iezuiţilor din ţară.

1599
Dieta întrunită la Mediaş l-a ales ca principe al Transilvaniei pe cardinalul Andrei Bathory.

1601-1604
Ani cu noi epidemii de ciumă.

1603
Mediaşul este prădat de trupele principelui Moise Szekely.

1605
Aşezarea este pustiită de către trupele lui Stefan Bocskay. Recunoaşterea lui Bocskay ca principe al Transilvaniei în Dieta ţinută la Mediaş (septembrie).

1611
Trupele imperiale sub comanda lui Sigismund Forgach ocupă Mediaşul.

1611
Ulterior oraşul este pustiit de trupele principelui Gabriel Bathory.

1642
Existau la Mediaş 28 de bresle.

1646
Ciuma răpune 800 de oameni. Alţi ani cu ciumă: 1653, 1656-1658, 1660-1661.

  În  1687 se instaurează stăpânirea austriacă în Transilvania şi începe o nouă perioadă în istoria oraşului.

Şcoala oraşului era menţionată în 1692 ca fiind plasată în partea sudică a Castelului.

În 1705 cetatea Mediaşului este asediată (10 săptămâni) şi ocupată de către curuţii aflaţi sub comanda lui Simon Forgats.

În 1826 se înălţa aici Biserica română unită şi a şcoala greco-catolica  de către episcopul Ioan Bob.

În 1830 Mediaşul avea 5413 de locuitori.

1848 – Se înfiinţează Asociaţia Transilvană a Tineretului German sub preşedinţia pastorului sas  Stephan Ludwig Roth.

În 1872, Mediaşul este racordat la calea ferată. Multe dintre fortificaţiile sale sunt dărâmate în secolul XIX şi începutul secolului XX.  

1880 – Mediaşul avea 6489 locuitori.

În 1895 se pun bazele renumitei  fabrici locale de salamuri si conserve.

1900 – Mediaşul avea 7665 locuitori.

În 1902 apare publicaţia lunară în limba germană “Volksgesundheit” (Sănătatea populară) la Mediaş şi în acelaşi an este construit un spital orăşenesc cu 32 de paturi care în 1908 îşi va mări capacitatea la 160 de paturi.  

1905 – Începe să apară publicaţia maghiară “Medgyesi ujsag”(Ziarul medieşan).

 

 

 

Imagine similară

 

1910 – Mediaşul a ajuns la  8647 locuitori, din care 4464 de sex feminin şi 4183 de sex masculin.

 

În 1911 este  construită  Şcoala ortodoxă română. 

Tot în 1911 începe exploatarea gazului metan în zonă. Vechile ateliere meşteşugăreşti se transformă cu timpul în fabrici şi dau oraşului un caracter puternic industrializat.

 

 

 

 La 8 ianuarie 1919, Adunarea Naţională Săsească, întrunită la Mediaş, hotărăşte aderarea saşilor din Transilvania la Marea Unire pe baza hotărârilor de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.

În 1930, Mediaşul are 2252 de clădiri, 3528 de familii, 15549 de locuitori, 454 de firme de comerţ si industriale înregistrate.

 

 

 

Imagine similară

La 28 Iulie 1935 a avut loc în Mediaş  Sfinţirea Catedralei ortodoxe cu hramul “Sf. Mihail şi Gavril”, iar în  1936-1937 este construit gimnaziul  de stat mixt din acest oraş (lărgit în 1940-1942).

 

 

 

 

 

 

 

În 1964 populaţia Mediaşului ajunsese la 42000 de locuitori.

 La recensământul din 2002, municipiul Mediaş, împreună cu localitatea aparţinătoare Ighişu Nou, număra 55.153 locuitori, din care 53.713 locuiau în oraşul propriu-zis.

Dintre aceştia, 44.236 erau români, 6.516 maghiari, 1.741 ţigani, 1.113 germani, 15 evrei, 12 ucraineni şi 80 de alte naţionalităţi.

    

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/06/03/ziua-de-3-iunie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/06/03/o-istorie-a-zilei-de-3-iunie-video-4/

 

 

 

Surse:

 

http://www.primariamedias.ro/portal/portal.nsf/AllByUNID/00001346?OpenDocument

https://www.mediasturism.ro/despre-medias/istoria-mediasului

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Media%C5%9F

03/06/2018 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: