CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mituri şi minciuni propagandistice sovietice din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, prezente şi în propaganda actuală a Kremlinului. VIDEO

Fapte istorice falsificate grosolan în epoca sovietică, folosite în prezent de propaganda rusă.

În URSS, mitul „Marelui Război Patriotic” (Al Doilea Război Mondial) a stat la baza formării identității cetățeanului sovietic. Motivele practice au fost evidente: după sfârșitul războiului, nu a existat nici un eveniment de importanță egală, care putea juca un rol unificator.

Începând din 1965, statul sovietic cultivat, imaginea națiunii sovietice victorioase în lupta cu invadatorii, au început să fie marcate prin sărbători grandioase.

Astăzi, această propagandă este folosită pentru a justifica expansiunea militară rusă modernă. Kremlinul convinge astfel populația din Rusia că, prin invadarea Ucrainei, a altor state ex-sovietice, și anexarea unor teritorii, nu comite o agresiune împotriva unei țări vecine, ci doar continuă lupta împotriva fasciștilor care pun în pericol atât Rusia, cât și întreaga lume. Pentru a face acest lucru, perpetuează fapte istorice false din epoca sovietică.

Iată câteva mituri sovietice din cel de-Al Doilea Război Mondial, care sunt prezente în propaganda actuală a Kremlinului:

Mitul 1. Pentru URSS, Al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941.

În Rusia mai este denumit „Marele Război Patriotic”, deoarece URSS s-a apărat împotriva invaziei naziste.

În realitate, URSS a început războiul la 17 septembrie 1939, când Armata Roșie a ocupat Polonia, în urma unui tratat încheiat cu Germania nazistă condusă de Hitler. Înțelegerea este cunoscută ca „Pactul Ribbentrop-Molotov”.

Astăzi, conceptul de „Mare Război Patriotic” este folosit de Rusia ca o alternativă la cel de-Al Doilea Război Mondial în încercarea de a-și menține influența asupra fostelor republici sovietice.

Mitul 2. URSS este o victimă nevinovată a agresiunii germane și a fost întotdeauna un inamic al naziștilor.

Realitatea? URSS a semnat un pact de neagresiune cu Germania nazistă, pactul Ribbentrop-Molotov, care nu numai că a definit o cooperare economică largă cu cel de-al Treilea Reich, dar a fost un acord privind neagresiunea reciprocă. Tratatul conținea și un protocol secret prin care URSS și Germania au fost de acord să împartă Europa. În urma acestui acord, România pierdea Basarabia și nordul Bucovinei.

Trupele germane și sovietice au mers o perioadă mână în mână. După ce Hitler a început războiul în Europa, URSS chiar a oferit în secret asistență economică Germaniei naziste.

În perioada sovietică și în Rusia de azi, existența pactului între Germania nazistă și URSS a fost explicată ca o necesitate venită în urma unor negocieri fără rezultat cu Marea Britanie și Franța. De asemenea, se neagă că invazia Poloniei era legată de pact.

De fapt, Stalin a ruinat de bunăvoie încercările de a înființa o coaliție anti-nazistă. În perioada 12-21 august 1939 au avut loc la Moscova negocieri cu Marea Britanie și Franța privind colaborarea militară împotriva de-al Treilea Reich.

Nu s-a ajuns însă la un acord, deoarece Stalin a cerut dreptul de a ocupa regiunile poloneze Halychyna și Vilenska Oblast (astăzi, regiuni occidentale din Ucraina și Belarus).

După cum se știe, britanicii și francezii nu au fost de acord.

Atât Stalin, cât și Hitler erau nemulțumiți de ordinea mondială apărută după Primul Război Mondial, ceea ce a făcut ca colaborarea lor să fie naturală.

Caricatură de epocă despre „dragostea” dintre nazişti şi comuniştii sovietici

Pe lângă clauzele stipulate la vedere în Pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov, a fost adoptat și un protocol secret, care împărțea teritoriile României, Poloniei, Lituaniei, Letoniei, Estoniei și Finlandei în „sfere de influență” germane și sovietice, anticipând potențialul unor reamenajări teritoriale și politice ale acestor țări. Kremlinul a negat existența protocolului secret al pactului dintre Hitler și Stalin până în 1992.

Colaborarea militară sovieto-nazistă este fără îndoială clară în fotografiile de la parada militară germano-sovietică din Brest-Litovsk la 22 septembrie 1939 în timpul invaziei Poloniei.

Foto: Parada comună a trupelor naziste şi sovietice la Brest, imediat după nimicirea Poloniei în 1939.

 

 

Pactul a avut consecințele tragice pentru națiunile europene și pentru lume. Acest acord a devenit mecanismul de deschidere a ușilor pentru un nou război mondial. Ceea ce a urmat a fost invazia Poloniei de către Germania nazistă și URSS, urmată de remodelarea granițelor din interiorul Europei.

Mitul 3. Armata Roșie nu a comis crime de războiSe vorbea frecvent în timpul perioadei sovietice că Armata Roșie a protejat URSS împotriva fasciștilor, a salvat milioane de oameni de la exterminare și a adus libertate națiunilor europene asuprite, fără a comite crime de război în acest proces.

Toate dovezile care mărturisesc contrariul au fost respinse ca propagandă și falsificare a istoriei.În realitate, crimele soldaților sovietici împotriva civililor au fost numeroase. 4.148 de ofițeri și un număr mare de soldați au fost condamnați chiar de tribunalul militar rusesc numai în primele luni ale anului 1945.Când Armata Roșie a intrat în Prusia de Est în octombrie 1944, unul dintre soldați a scris părinților săi din Smolensk: 

„Acum ni se permite să facem orice ne dorim ticăloșilor germani”.Într-o scrisoare, un căpitan al Armatei Roșii scria: „Băieții noștri au gustat deja toate femeile germane. În general, există multe trofee”.

Un alt ofițer nota: „Desigur, este extrem de brutal să ucizi copii. Dar germanii merită aceste barbarii”.

Amploarea jafurilor, incendierile, violența împotriva civililor și a prizonierilor a devenit larg răspândită în rândul armatei sovietice.

S-a încercat însă, după o bucată de timp, restabilirea disciplinei în armată. Cu toate acestea, măsurile luate nu au fost suficiente. La sfârșitul lunii martie 1945, un memorandum adresat Secretarului Partidului Comunist, Malenkov, înregistrează un alt caz de viol în masă a femeilor de către soldații sovietici. Și nu erau doar femei germane ci și de alte naționalități, toate aflate în drumul Armatei Roșii către Berlin. Tot acolo se consemnau zeci de mii de jafuri.

Militarii sovietici furau orice – de la piane, covoare, până la haine, biciclete și ceasuri.

Mitul 4. URSS a învins Germania nazistă fără ajutorul aliaților. Conform propagandei, forțele rusești ar fi câștigat războiul și fără ajutorul altor naționalități din Uniunea Sovietică.Manualele sovietice au descris rolul aliaților URSS în război într-o manieră destul de superficială.

Despre ajutorul Statelor Unite se vorbește doar în treacăt.În timpul Războiului Rece, această informație a fost deosebit de importantă. Se preamărea rolul Uniunii Sovietice în război și se diminua cel aliaților săi, care erau acum de cealaltă parte a Cortinei de Fier.

În realitate, înzestrarea armatei sovietice de către SUA a fost unul dintre factorii decisivi în victoria Armatei Roșii împotriva Axei. Nici până astăzi, URSS, apoi Rusia ca succesor al acesteia, nu și-a rambursat datoriile pentru împrumutul venit din partea americanilor.

Conform unor estimări, echipamentele venite de la aliații occidentali reprezentau 12-16% din echipamentul trupelor armate sovietice, 10-15% din aviația URSS și 32,4% din marina sa.

Până la 70% din mijloacele de transport ale armatei sovietice proveneau din SUA, ceea ce înseamnă că militarii ruși au condus în principal mașini americane.

De exemplu, în timp ce URSS a dotat numai 600 de camioane rusești cu celebrele rachete „Katyusha”, SUA au contribuit cu 20.000 de camioane Studebakers, acestea devenind principalul vehicul al artileriei sovietice.Ponderea echipamentelor împrumutate de aliați URSS:

  • 56% dintre locomotive și vagoane

  • 43% pneuri pentru vehicule

  • 42% din zahăr

  • 108% din conservele de carne

  • 18% din combustibilul pentru avioane

Locomotivele pe care Occidentul le-a oferit a depășit producția URSS de 2,4 ori, iar numărul trenurilor – de 10,2 ori.

Cantitatea de alimente primită de URSS, ca parte a contractului de împrumut, ar fi fost suficientă pentru a alimenta o armată de zece milioane de oameni timp de 1.688 de zile, și anume întregul război.

 

Surse: 

Euromaidanpress.com

 

https://www.digi24.ro/stiri/externe/rusia/fapte-istorice-false-din-epoca-sovietica

 

CITIŢI ŞI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/09/ce-sarbatoresc-la-9-mai-dupa-25-de-ani-de-independenta-cetatenii-r-moldova-video/

 

 

 

Video: Cauzele care au determinat intrarea României în al doilea război mondial de partea Germaniei.

 

 

 

 

 

17/05/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Hristos s-a Înălţat! Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, sărbătoare naţională a poporului român. VIDEO

 

 

 

 

Inaltarea Domnului

 

Inălţarea Domnului – Ziua Eroilor

 

In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa şi poporul credincios sărbătoreste praznicul Inaltarii Domnului. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332.

In aceasta opera se menţioneaza ca Inălţarea Domnului era sarbatorita in Orient (sec.IV), in a 50-a dupa Pasti, deci, odata cu Rusaliile. Incepand cu secolul al V lea, sarbatoarea Inaltarii lui Hristos s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile).

Toţi creştinii ortodocşi şi catolici cinstesc joi Înălţarea Domnului. Începând din secolul al IV-lea, Înălţarea este celebrată atât în Răsărit, cât şi în Apus la 40 de zile după Paşte, întotdeauna într-o zi de joi. Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era prăznuit de Rusalii.

Oamenii se salută în această zi spunându-şi „Hristos s-a Înălţat!” şi „Adevărat s-a Înălţat!”.

In secolul al VI lea, Sfantul Roman Melodul compunea Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Inaltarii.

Potrivit tradiţiei, locul de pe care Mântuitorul Hristos s-a înălţat la cer este situat la Ierusalim, pe Muntele Măslinilor.

Micuţa capelă rotundă de acolo păstrează încă o piatră imprimată cu urma piciorului lui Hristos.

Capela Înălţării Domnului este un loc de închinăciune, atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.

În popor, sărbătoarea Înălţării Domnului se mai numeşte şi Ispas, după numele ciobanului care a stat ascuns după pietre, a urmărit uimit şi apoi a povestit înălţarea domnului.

In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului.

Pomenirea eroilor neamului românesc la praznicul Înălţării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920 şi a continuat până la instaurarea regimului comunist în 30 decembrie 1947.

După căderea regimului comunist, această tradiție  a fost consfinţită prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, când sarbătoarea Inălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericească.

Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

 Ei au crezut în fiinţa neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: Viaţa! Graiul pământului românesc din adâncuri şi pe o arie tot mai întinsă dă mărturii sfinte despre adevăraţii lui stăpâni, care l-au lucrat cu sudoarea frunţii lor şi au pecetluit dreptul asupra lui şi Libertăţii cu sângele de eroi şi martiri.

Din jertfa lor, în ceasurile noastre de îndoială, ne vin îndemnuri, mustrări şi sfaturi, ca să pricepem ce este viaţa şi scopul unui sublim ideal. Ei s-au jertfit pentru idealuri atât de înălţătoare cum sunt acelea pe care le reprezintă Sf. Cruce şi tricolorul naţional. Pilda lor de slujire necondiţionată şi jertfa neprecupeţită pe altarul pământului strămoşesc, ne dau în aceste momente statornicia şi viitorul ţării şi ne asigură biruinţa pe care o dorim.

        E lung, nesfârşit de lung pomelnicul de eroi şi martiri ai neamului românesc. Ei îşi dorm somnul în nădejdea învierii alături de strămoşii şi părinţii noştri şi lasă ca pe osemintele lor de jertfă să se ridice măreţul edificiu: România! Pentru aceasta ziua eroilor, care se sărbătoreşte în această zi sfântă, simbolizează culmea jertfei, a bucuriei şi gloriei la care s-au ridicat peste veacuri, aleşii neamului, ca să ne aducă întregirea, dezrobirea, pacea şi libertatea după care am însetat!

Dintre atâtea zile de reculegere “Ziua Eroilor” este şi una din cele mai sfinte sărbători care ne poate da prilej de aducere aminte, căci prin jertfa lor au devenit pentru noi toţi un adânc legământ sufletesc şi înălţare.

        Astăzi, ca nişte trimişi ai neamului ei vin la noi, cu rol hotărâtor în viaţa de zi cu zi şi ne cer să dărâmăm egoismul, răutatea, duşmănia, ura, nedreptatea şi tot ce ne desparte şi ne îndepărtează.

        Eroii reprezintă jertfa de veacuri a unui neam! Dar nu-i de ajuns numai să ne aducem aminte de ei cu respect şi recunoştinţă! În această sfântă zi, ei cer de la noi să ne schimbăm firea prin înnoirea minţii, schimbarea mentalităţii, şi o recâştigare a gândirii sfinte care să ne ducă spre o renaştere, o reînnoire a sufletelor noastre în a deveni mai buni, mai cinstiţi, mai muncitori, plini de înţelegere şi dăruire.

Se vorbeşte de o lume nouă! Duhul eroilor vrea de la această lume, o slujire nouă, un ideal nou de viaţă plin de demnitate, de muncă cinstită, iubire, de jertfă şi istorie. Să căutăm a ne ridica cu viaţa şi faptele noastre la înălţimea Virtuţilor lor.

        Ei nu se jelesc, ei cer să fie urmaţi pe calea muncii, a faptelor şi a idealului de lumină din care să răsară pentru noi toţi o viaţă mai bună, liberă, cinstită, plină de pace, dragoste şi demnitate naţională. Cinstirea faptelor lor eroice le-o vom arăta şi dovedi nu prin simple discursuri şi confesiuni retorice, ci prin înălţarea noastră la măreţia şi strălucirea jertfei lor!

Făclie de lumină şi de înălţare, eroii neamului ne cer astăzi un stil de viaţă nouă şi devotament cu dăruire pe altarul neamului. Să plecăm genunchii şi inimile noastre pentru pioasa reculegere în faţa eroilor noştri, ctitori ai veşniciei româneşti şi să lăsăm să cadă o lacrimă de recunoştinţă,în rugăciunea noastră pentru veşnica lor odihnă!

ÎNCHINARE:

Celor căzuţi pe front trimişi „fără întoarcere”;
Celor prizonieri surghiuniţi prin Siberia roşie;
Celor căzuţi luptând, cu arma în mână;
Celor ce au albit prin închisori sub oblăduirea democraţiilor „parlamentare, dictaturii militare şi tiraniei comuniste”;
Tinerilor de azi care s-au sacrificat cântând ca să spele ruşinea şi laşitatea părinţilor;
Celor ce vor veni, val după val, să lupte şi să moară (de va mai fi nevoie) pentru dărâmarea zidului de ură şi de mişelie ce ne înconjoară şi pentru apropierea neamului românesc de Dumnezeu.

Prin legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război, sărbătoarea Înălţării Domnului Iisus Hristos a fost proclamată Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român.

 

http://basilica.ro/inaltarea-domnului-ziua-eroilor-sarbatoare-nationala-a-poporului-roman-10/

https://www.crestinortodox.ro/predici/predici-sarbatori/inaltarea-domnului-ziua-eroilor-91074.html

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/astazi-este-inaltarea-dar-si-ziua-eroilor-in-biserici-au-loc-slujbe-de-pomenire-730896

http://www.ascorsuceava.ro/Comunicate-de-presa/inlarea-domnului-cinste-i-onoare-pentru-eroii-neamului.html

 

 

17/05/2018 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Începerea lucrărilor de construcție a gazoductului Ungheni-Chișinău se amână din nou. Cine nu este interesat ca Republica Moldova să aibă surse alternative de alimentare cu energie?

EXPERT | Gazoductul Ungheni-Chișinău ar putea fi torpilat inclusiv din cauza rezistenței Gazpromului

Construcţia gazoductului Ungheni-Chișinău ar putea fi torpilată inclusiv din cauza rezistenței Gazpromului.

Începerea lucrărilor de construcție a gazoductului Ungheni-Chișinău se amână din nou spre sfârșitul verii. Experții susțin că ar putea fi vorba de probleme legate de logistică, dar nu exclud nici piedicile din partea gigantului rus Gazprom, care nu este interesat ca Republica Moldova să aibă surse alternative de alimentare cu gaz.

După ce la 1 martie premierul Pavel Filip dădea asigurări că lucrările de construcție a gazoductului vor începe odată ce vor permite condițiile meteo, adică în lunile mai-iunie, acum oficiali guvernamentali vorbesc de sfârșitul verii sau chiar începutul toamnei. Pavel Filip și ministrul Economiei Chiril Gaburici au avut întrevederi cu ministrul Economiei al României, Dănuț Andrușca, cu care au discutat inclusiv despre extinderea gazoductului Iași-Ungheni. 

Chiril Gaburici a anunțat că la sfârșitul verii vor fi efectuate deja lucrări pe șantier. Iar în cadrul discuțiilor cu Pavel Filip s-a menționat că lucrările vor demara cel târziu în luna septembrie. 

Aceste amânări ar fi cauzate de mai multe motive, inclusiv financiare, chiar dacă Guvernul a semnat două contracte de împrumut cu BERD și BEI, a comentat pentru Radio Chișinău expertul în energetică, Ion Muntean.

În același timp, el admite și piedici din partea Gazpromului, care ar fi procedat la fel și în cazul construcției tronsonului Iași-Ungheni.

„Nu este un secret faptul că anume rezistența Gazpromului a făcut ca acest  proiect, inclusiv interconexiunea Iași-Ungheni a fost finalizată atât de târziu. Pe parcursul a opt ani practic nu s-a reușit să se progreseze pe acest segment. Judecând după realitățile anterioare sigur că putem presupune că Gazpromul ar putea opune rezistență și în prezent”, spune Ion Muntean.

Gazoductul Ungheni-Chișinău va fi o continuare a conductei Iași-Ungheni, inaugurată în 2014. Atunci autoritățile declarau că extensia până la Chișinău urma să fie finalizată până la sfârșitul anului 2016, după care termenul a fost extins până în 2018, iar în prezent se vorbește despre anul 2019 ca termen limită.

Construcția conductei până la Chișinău va costa aproximativ 130 de milioane de euro, dintre care 80 de milioane vor reprezenta împrumuturi de la Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și un grant de 10 milioane din partea Comisiei Europene.

Autoritățile de la Chișinău au declarat construcția gazoductului ca utilitate publică de interes naţional și a fost adoptată o lege care ar permite urgentarea lucrărilor, inclusiv prin simplificarea procedurii de expropriere a terenurilor pe care va trece conducta.

Chișinăul susține că vrea să urgenteze lucrările, fiind îngrijorat și de intenția Gazprom-ului de a sista tranzitul de gaze prin Ucraina după 2019.

Prezenţa firmei româneşti de stat Transgaz ar aduce o contribuţie esenţială la diversificarea resurselor energetice ale vecinilor de peste Prut. Deocamdată, însă, Republica Moldova este prinsă ca într-o menghină de Gazprom iar situaţia este una foarte complexă.

În acest moment, unicul transportator viabil de gaze naturale pentru Republica Moldova este Moldovatransgaz, companie deţinută de Moldovagaz, controlată la rândul ei de Gazprom cu 50%, de guvernul de la Chişinău cu 37% şi de Transnistria, care are 13% dar ale cărei interese, hai să spunem că sunt reprezentate tot de Gazprom în această ecuaţie.

Moldovatransgaz controlează, de-asemeni şi Chişinău Gaz, distribuitorul din Capitala ţării vecine.

În prezent, 11% din volumul exporturilor celor de la Gazprom, destinate pieţelor din Balcanii de Vest şi Turcia, tranzitează Transnistria şi Republica Moldova. Dacă proiectele Nord Stream 2 şi Turkish Stream vor fi duse la bun sfârşit, Moldova nu va mai fi o ţară de tranzit, Moldovagaz nu va mai câştiga nici puţinii bani din taxele percepute pentru tranzit şi va fi efectiv la mâna Gazpromului.

Iar pe ruşi nu îi interesează atât să scoată bani din conductele din Moldova cât, mai ales, să nu cumva să lase alt gaz, afară de cel rusesc, să treacă prin ele. Un alt aspect important este că reţeaua de electricitate a Republicii Moldova porneşte din Transnistria.

Centralele care o produc sunt alimentate cu gaz natural şi sunt controlate de oameni apropiaţi de anumite structuri de la Kremlin. În orice moment, practic, vecinii noştri ar putea să se trezească în beznă. 

Moldovenii plătesc de două ori pentru gaz.

O altă vulnerabilitate pentru Republica Moldova este că marii consumatori industriali din Transnistria, care furnizează electricitate pe malul stâng al Nistrului dar care înghit aproape 2 miliarde de metri cubi anual de gaze naturale, nu au plătit niciodată vreo factură.

În schimb, decontul a fost pasat guvernului de la Chişinău care s-a trezit pe cap cu o datorie de 6,5 miliarde de euro.

500 de milioane de euro înseamnă soldul Republicii Moldova, restul este ceea ce consumatorii industriali din Transnistria ar fi trebuit să plătească. Practic, consumatorul casnic din Republica Moldova plăteşte de două ori preţul gazului.

O dată achită factura şi a doua oară, de la buget, trebuie să plătească pentru gazul consumat de centralele electrice care funcţionează pe bază de gaz natural pentru a nu se trezi fără electricitate!

Cel mai sărac popor din această zonă a Europei este jefuit, efectiv, fără milă de Rusia, cetăţenii moldoveni ajungând să plătească direct sau indirect, preţuri exorbitante pentru gaze şi electricitate.

Achiziţia de gaze româneşti ar putea să-i ajute pe vecini să scape, uşor-uşor, de această haiducie, unde se iau bani de la cei săraci pentru buzunarele oligarhilor.

De curând, preşedintele Republicii, dl. Dodon, se lăuda că a cerut Gazprom un discount de 10-15% la preţul gazelor livrate Moldovei, crezând că astfel va îi va face pe cetăţenii Moldovei să ignore că ei, de fapt, plătesc cea mai mare factură de din Europa, atâta timp că furtul din Transnistria este acoperit din bănuţii cetăţeanului onest.

Transgaz trebuie să depăşească patru mari obstacole Birocraţia şi mediul politic volatil, ca o balanţă de care atârnă pe de-o parte preşedintele pro-rus Igor Dodon şi o guvernare pro-europeană erodată de scandaluri de corupţie, reprezintă prima piatră de încercare pentru Transgaz.

Al doilea obstacol ar putea fi rezolvat, paradoxal, de trecerea timpului. Aşa cum spuneam mai sus, operatorul moldovean de distribuţie a gazelor şi toată reţeaua de conducte este controlată de Gazprom.

Numai că, prin adoptarea Pachetului III Energetic, Republica Moldova va trebui să asigure până la urmă accesul nedescriminatoriu la reţeaua de gaze al tuturor distribuitorilor, în consecinţă şi pentru Vestmoldtransgaz, compania unde va investi Transgaz.  Puţină lume, însă, ştie că cei de la Gazprom au obţinut în urmă cu ceva vreme o derogare de la  o serie de prevederi din Pachetului III Energie.

Practic, companiile ruseşti nu se supun reglementării care separă activităţile de furnizare de gaze de cele care privesc operaţiunile de distribuţie până la finalul anului 2019.

Termenul de finalizare al conductei este anul 2019. Tot atunci, contractul Republicii Moldova cu Gazprom se va încheia.

A treia provocare: România nu are un furnizor de gaze naturale în Republica Moldova. Dar, acest obstacol, ar putea să se transforme foarte uşor într-o oportunitate, întrucât s-ar deschide un nou segment pe piaţa gazelor din ţara vecină care ar putea trezi interesul şi altor companii româneşti, fie singure, fie într-un joint venture cu alte firme din Moldova.

Decizia strategică luată de Transgaz este primul pas important de extindere transfrontalieră făcut de o companie românească de un asemenea calibru.

Gazoductul Ungheni – Chişinău rămâne, la o primă vedere, singura opţiune concretă a unei investiţii cu capital de stat românesc dincolo de Prut, deşi au mai existat, în trecut, câteva tentative şi din partea celor de la Electrica şi Transelectrica.  

România ar putea inclusiv să completeze un ciclu complet de export prin construirea unei centrale electrice pe gaz sau a unui depozit de gaze naturale. Reacţia oligarhilor din Transnistria ar fi a patra problemă.

Ei şi unii politicieni bine ascunşi în mrejele politicii de la Chişinău riscă să piardă sume uriaşe de bani care, în prezent, sunt produse pe spatele cetăţenilor din Republica Moldova.

În orice caz, prezenţa unei companii de stat româneşti în Republica Moldova într-un sector atât de important ar putea deschide drumul şi altora care, până acum au şovăit şi nu s-au încumetat să treacă Prutul, fie din lipsă de viziune, fie din comoditate.  

 

Surse:

 

http://radiochisinau.md/

http://adevarul.ro/economie/business-international/

17/05/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: