Cea mai GRAVĂ problemă a României din ultimii 100 de ani. Situația R. Moldova e și mai DIFICILĂ
Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei se adânceşte în România de la un an la altul.
În actualul ritm, în 30 de ani, populaţia României va ajunge la nivelul anului 1950, iar în 2100 vom fi mai putini cu şapte milioane şi jumătate, informează gândul.info.
Fenomenul de îmbătrânire demografică s-a accentuat, la 1 ianuarie 2018 populaţia vârstnică de 65 ani şi peste depăşind cu 350 mii persoane populaţia tânără de 0-14 ani, 3,614 milioane faţă de 3,264 milioane persoane anul trecut.
Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 107,9 (la 1 ianuarie 2017) la 110,7 persoane vârstnice la 100 persoane tinere (la 1 ianuarie 2018).
Vârsta medie a populaţiei a fost de 41,3 ani, cu 0,2 ani mai mare decât la 1 ianuarie 2017. Vârsta medie a fost de 41,2 ani, în creştere cu 0,4 ani faţă de 1 ianuarie 2017.
La 1 ianuarie 2018 cea mai mare pondere în totalul populaţiei o deţinea grupa de vârstă 45-49 ani (8,6%).
Ponderea grupei de 0-4 ani a fost de 4,6%, mai mică decât cea a grupei de 5-9 ani (5,0%) şi a celei de 10-14 ani (5,1%).
În ansamblu, populaţia după domiciliu, adică numărul persoanelor cu cetăţenie română şi domiciliul pe teritoriul României, care poate să includă şi emigranţii, a scăzut la 22,194 milioane persoane, cu 0,2% mai mică faţă de 1 ianuarie 2017, potrivit INS.
Peste 3 milioane de români vor dispărea din statistici în următorii 30 de ani
În 30 de ani, populaţia României va ajunge la nivelul anului 1950, iar în 2100 vom fi mai puţini cu şapte milioane şi jumătate.
Cu o populaţie de 19,679 milioane de locuitori în 2017, România va ajunge la 16,397 milioane de locuitori în 2050, întorcându-se, practic, la nivelul anului 1950, aşa cum arată datele ONU, care prevede un viitor sumbru al ţării noastre, inclusă în topul 10 al statelor al căror număr de locuitori va scădea cu peste 15%.
De partea celalată, lumea se va confrunta cu o creştere a populaţiei în ţările subdezvoltate, organismele globale ajungând în punctul în care nu vor mai putea lupta cu sărăcia, inegalitatea, foametea şi malnutriţia.
Datele Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), scot la iveală o realitate sumbră care va marca lumea în următorii aproape 100 de ani.
Dacă în prezent, populaţia globală se apropie de 7,6 miliarde de oameni, în condiţiile în care în 2015 aceasta atingea doar 7,4 miliarde.
Această creştere devine una nesemnificativă dacă ne uităm la predicţiile existente pentru următorii 50 – 100 de ani.
Potrivit datelor ONU, în 2050 populaţia globală ar putea ajunge la 9,8 miliarde de locuitori, urmând să depăşească 11,2 miliarde în 2100.
Creşterea uriaşă va avea la origine escaladarea nivelului de fertilitate în ţările subdezvoltate. Astfel, rata fertilităţii în cele mai slab-dezvoltate 47 de ţări va ajunge la 4,3 naşteri per femeie, iar numărul total de locuitori al acestor state va atinge 1,9 miliarde de persoane până în 2050, aproape dublu faţă de nivelul actual, estimat la 1 miliard de persoane.
Totodată, estimările depăşesc orice aşteptare când vine vorba despre anul 2100.
Pentru acest an, datele ONU preconizează atingerea unui nivel maxim de 3,2 miliarde de oameni.
În perioada 2017-2100, este de aşteptat ca cel puţin 33 de ţări subdezvoltate să-şi tripleze populaţia.
Între ele se regăsesc Angola, Burundi, Nigeria, Somalia, Tanzania şi Zambia, în cazul ultimelor două fiind estimată o creştere de peste cinci ori.
Concentrarea acestei creşteri a populaţiei în ţările cele mai sărace va face din ce în ce mai grea reuşita guvernelor de a eradica sărăcia şi de a reduce inegalitatea între diferitele părţi ale Globului sau de a combate foametea şi malnutriţia.
Totodată, va deveni mult mai greu ca organismele globale să extindă şi să îmbunătăţească sistemele sanitare şi de educaţie sau să să asigure accesul la serviciile de bază, asigurându-se că nimeni nu este lăsat în urmă.
La polul opus se situează alte 51 de ţări ale lumii, ale căror populaţii se estimează că vor scădea în perioada 2017-2050.
În cazul câtorva state se va ajunge în situaţia în care numărul de locuitori se va diminua cu peste 15%.
Este vorba despre: Bulgaria, Croaţia, Letonia, Lituania, Polonia, Republica Moldova, România, Serbia, Ucraina şi Insulele Virgine.
Inscripție bilingvă pe o clădire din micul oraș ucrainean Beregove
Macedonia e singura țară în care romii si aromânii și-au vazut limba recunoscută ca limbă oficială în administrație și învățământ acolo unde sînt mai bine de 20% din populație.
In afară de România, doar Macedonia mai are o politica atât de favorabilă minorităților. (O țară precum Spania, de pildă, nu intra la socoteală, fiind un sistem semi-federal.)
Pentru comparație cu România, in Belgia francofonii care locuiesc in Flandra nu au școli în limba lor și nu au voie sa-si folosească limba in contactele cu administrația.
Este pur ăi simplu interzis să se vorbească franceza într-un tribunal din Flandra.
Prezenţa unui traducător jurat e obligatorie, chiar dacă toată lume înțelege franceza.
Sau: polonezii din Lituania nu pot obține ca numele lor sa fie scrise in documentele oficiale, de pilda in pașaport, cu litere poloneze precum „ł” sau „ę”, pentru ca acestea nu exista in alfabetul lituanian.
Foto: Tőkés László
E ca şi cum, în România, numitul Tőkés László nu ar avea dreptul la „ő” si „é” si „á” si ar trebui sa aibă consemnat în buletin Tiocheș Laslo…
Din punctul de vedere al drepturilor minorităților, aşadar, democratia nu e intotdeauna acolo unde este asteptata.
Astfel, România, Bulgaria, Macedonia, ţări sărace din marginea Europei, şi-au cooptat sistematic principalele minorităţi în guvern, ceea ce a dus la diminuarea unor importante tensiuni.
R. Macedonia e în acelasi timp singura ţară în care romii (tiganii) si aromânii şi-au văzut limba recunoscută ca limba oficială de folosit în administraţie şi învaţământ acolo unde reprezintă mai bine de 20% din populație.
Grecia, în schimb, sau Belgia, nici nu recunosc existenta minorităților.
Belgia si Grecia nu au semnat Carta Europeana a Limbilor Regionale si Minoritare a Consiliului Europei.
Lucru care poate parea surprinzator, doar 15 state din cele 28 ale Uniunii Europene au ratificat Carta.
Unele, precum tarile baltice sau Belgia nici macar nu au semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat in Belgia, tara care adaposteste principalele instituții europene, dar in care minoritatea francofona din Flandra întâmpină probleme juridice si administrative in folosirea limbii franceze.
Vecinii Moldovei, atat Ucraina, cât si România au ratificat carta.
Franta a semnat carta, dar nu a ratificat-o. In afara de Belgia, șapte alte ţări membre ale Uniunii Europene, au refuzat să semneze Carta.
Este vorba de Irlanda, Portugalia, Bulgaria, tarile baltice si Grecia, Grecia fiind un caz aparte, in măsura in care nici macar nu recunoaște existenta minorităților nationale.
Ratificarea Cartei nu înseamnă însă că, în mod automat, țara respectiva este gata sa ii aplice prevederile.
Nu exista modalitate de constrângere în caz de nerespectare a Cartei.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 