Lagărul sovietic de exterminare Ivdel-lag, un infern al basarabenilor

 

 

 

Ivdel-lag, un infern al basarabenilor

 

 

”Jandarmul român ” –  o sperietoare sovietică devenită clasică…

La sfârșitul toamnei anului 1917 lumea se zdruncina de marea lovitură de stat a bolșevicilor în Rusia, dar încă nu știa ce o așteaptă.

Evenimente înfiorătoare legate de acest cataclism abia urmau să se arate. Războaie, foamete, teroare, genocid, lagăre și pușcării, deznaționalizare, sărăcie, nedreptate socială, minciună sfruntată și alte efecte ale unui regim inuman au suportat apoi oamenii din ”raiul” sovietic.

Toate aceste orori au trecut cu tăvălugul lor nemilos și peste pământenii din Basarabia ruptă de sovietici în 1940 din trupul matern al României.

Pe unde treceau, bolșevicii lăsau groază și sânge, mult sânge – de bărbați, de femei, bătrâni sau copii. Dar mai întâi, criminalii instalați la kremlin și progeniturile lor își întăreau teritorial rangul de boieri nevoie mare, de care să asculte și la care să se închine toată lumea ”de la mic la mare”.

Dar pentru că orice ciocoi are nevoie și de laude, în statul sovietic pornit în acea toamnă sinistră și ajuns nepoftit până și prin părțile noastre, a fost format un aparat propagandistic ce s-a pus pe treabă pentru a demonstra că albu-i negru și negrul este alb.

Bieții basarabeni! Timp de decenii au tot fost hrăniți cu minciuni și povești de genul ”jandarmii români erau răi, pentru că îi băteau cu palma pe țărani”, iar ”milițienii veseli din NKVD care umblă cu pistolul scos vă sunt prieteni”…

Este tocmai prilejul ca noi să revenim la subiectul acesta, deoarece mai întâlnim și astăzi oameni cu destulă pleavă sovietică în cap.

Arestați fără vină

Vorbind despre violența sovietică peste creierii și sufletele compatrioților mei, trebuie s-o încep totuși… de la Germania.

Regimul nazist al Germaniei care a pierdut războiul cu URSS a picat tocmai bine sovieticilor ca să dea pe capul lui toate grozăveniile lor mai vechi și mai noi.

Istoria ca atare, presa și cărțile de ”educație patriotică”, dar nu mai puțin manualele școlare și universitare de specialitate erau pline de exemple cu monștri hitleriști care torturau și omorau oameni în modul cel mai fioros. În special filmele sovietice ne arătau cu exces de zel violențe comise de militari germani în lagăre de concentrare.

Iar până la acestea, puteai vedea atrocități naziste neînchipuite în mintea omului civilizat, cum ar fi bunăoară despărțirea forțată a familiilor: părinți rupți din mijlocul copiilor sau copii smulși din brațele părinților, frați despărțiți de frați și case arse în urma acestora etc.

De fapt, toată propaganda aceasta se efectua pentru a ascunde crimele din propriul sistem, crime mult mai odioase care se produceau în proporții mult mai mari și în forme mult mai barbare.

Or, condițiile de întreținere a deținuților în lagărele și penitenciarele sovietice se dovedeau mult mai nemiloase decât cele din regimul hitlerist.

Deținuții erau privați de orice drepturi cetățenești și li se neglija orice calități umane.

Erau înfometați sistematic și în același timp impuși să presteze munci istovitoarea până la epuizare, fără vreo îngrijire medicală adecvată.

Și termenele de condamnare la sovietici erau mult mai extinse decât în Germania nazistă.

 Practic, deținuții lagărelor și penitenciarelor sovietice se aflau în condiții de sclavie clasică.

Sistemul de exterminare al Germaniei naziste în perioada celui de al Doilea Război Mondial,  n-a fost singurul.

Condiţiile de întreţinere a condamnaţilor în Gulalagul sovietic se dovedeau mult mai nemiloase.

O soartă de sclavi în secolul 20 au avut-o şi miile de basarabeni ce au nimerit sub barbaria organelor de opresiune (NKVD) după trâmbiţata „eliberare” sovietică din 1940.

Vom exemplifica prin destinele unor oameni din satul Tătăreşti, Străşeni, prinse şi ele între cuţitele malaxorului de la răsărit.

În Uniunea Sovietică, din care făcea parte şi Basarabia ocupată la 28 iunie 1940, stilul de tocat carne omenească era mult mai fioros. URSS întrecea regimul hitlerist prin numărul, dimensiunea şi durata activităţii lagărelor şi puşcăriilor.

Per total, în lagărele, penitenciarele şi în alte forme de privare a libertăţii cetăţenilor din URSS, se aflau închişi concomitent, după unele surse, până la şaisprezece milioane de oameni.

Deţinuţii Gulagului efectuau cele mai grele munci pentru „construcţia socialismului” în URSS.

Prevalau muncile necalificate şi de mare efort fizic, în condiţiile cele mai dificile, fără alimentaţia şi îngrijirea medicală necesară supravieţuirii.

Obiect al arestării au fost ţărani înstăriţi, activişti de partid în România Regală.

În noaptea de 13 iunie 1941 organele de opresiune ale statului sovietic au operat arestări în masă împotriva populaţiei paşnice din ţinut.

Peste 30 mii de oameni, inclusiv femei, copii, bătrâni, bolnavi etc., au fost ridicaţi de la casele lor şi deportaţi în diverse regiuni siberiene.

Este cunoscut, de asemenea, că în gări bărbaţii (capii familiilor) au fost smulşi prin forţa armelor din sânul celor dragi şi expediaţi în lagărul de exterminare Ivdel-lag, din nordul munţilor Ural.

Acesta s-a dovedit a fi ultimul drum pentru circa şase mii de bărbaţi basarabeni, printre care patru gospodari din Tătăreşti: Tenuţă Cucereanu (născut în 1880), Petrea Ţârdea (n. 1892), Ion Mârzenco (n. 1884) şi Tudorache Focşa (n. 1897).

Tuspatru au nimerit în vârtejul sinistru doar pentru că în anii interbelici fuseseră primari ai localităţii, au reprezentat diverse partide româneşti şi au muncit mai cu osârdie, agonisind mai mult decât alţii.

De altfel, printre capetele de acuzare aduse lui Tenuţă Cucereanu se găseşte şi „dovada” că l-a avut de mai multe ori în calitate de oaspete pe Ion Inculeţ, ilustru om politic din România. Acelaşi lucru i s-a incriminat şi lui Petrea Ţârdea, doar că acesta fusese onorat de vizitele lui Pan Hallipa, alt renumit om politic al României.

 

 

 

Condițiile de întreținere a deținuților în lagărele naziste nu se deosebeau cu nimic de cele din gulagul sovietic

 

Ivdel-lag, un Auschwitz al basarabenilor 

Infernul celor arestaţi a început odată cu închiderea lor în vagoane de marfă suprapopulate. Sub cerul de vară cu arşiţă, interiorul vagoanelor s-a transformat în cuptor adevărat. Întemniţaţilor nu li se dădea îndeajuns apă de băut, chiar dacă erau hrăniţi mai mult cu peşte sărat.

Nu se ştie însă de ce sovieticii au ales pentru basarabeni lagărul din Ivdel, situat la peste patru mii de kilometri depărtare. Este evident că, pe o asemenea distanţă, cei mai slabi au murit până a ajunge la destinaţie.

Ce-i drept, unii istorici afirmă că basarabenii arestaţi în iunie 1941 au fost expediaţi mai întâi în lagărele Putivl şi Kozelsciansk din Ucraina, tocmai în locul foştilor prizonieri polonezi, executaţi de NKVD ceva mai devreme.

Se presupune că şi conaţionalilor noştri, plasaţi şi ei în categoria de „prizonieri”, li se pregătea aceeaşi soartă: un glonţ în ceafă. Doar că între timp a pornit războiul şi sovieticii şi-au schimbat planurile.

Lagărul din Ivdel număra pe atunci peste douăzeci de mii de deţinuţi. După sosirea unor contigente noi, inclusiv cel din Basarabia, precum şi al nemţilor deportaţi din Povoljia rusească, numărul deţinuţilor a ajuns să depăşească treizeci şi două de mii.

La sfârşitul anului respectiv, Ivdel-lag avea o populaţie de două ori mai mare decât a lagărului nazist de la Auschwitz şi mai numeroasă chiar decât cea a oraşului Ivdel.

Comunismul şi nazismul, fraţi de sânge… străin.

Apropo, istoriografia sovietică a condamnat în permanenţă, şi pe bună dreptate, modul nazist de extragere a dinţilor de aur şi confiscarea altor obiecte de pe cadavrele deţinuţilor. Dar a făcut-o ca de obicei ipocrit.

Or, în lagărele sovietice, extragerea oficială a aurului din gura morţilor a început mult mai devreme, în toamna anului 1941 şi anume în Ivdel-lag.

O directivă secretă a conducerii Gulagului din 17 noiembrie anul respectiv impune formarea comisiilor locale anume pentru evidenţa aurului scos în mod organizat din gura celor morţi. În context, se mai cere o paralelă importantă între cele două regimuri represive: nazist şi comunist.

În timp ce deasupra intrării la Auschwitz trona lozinca în germană „Arbeit macht frei” (Munca te face liber), la Ivdel-lag deţinuţii sosiţi erau întâmpinaţi cu  lozinca scrisă în rusă ”Munca este faptă de onoare, de virtute, curaj și eroism”.

Prizonierii lagărului erau siliţi să cânte zilnic în cor imnul sovietic „Ia drugoi takoi stranî ne znaiu, gde tak volno dîşit celovek”…

Prima atestare documentară a contactului celor patru cu această groaznică zonă o găsim în dosarul lui Petrea Ţârdea.

Există un certificat medical pe numele respectivului, întocmit la punctul medical al lagărului.În el se spune, precum că arestatul Petrea Ţârdea „a fost supus examenului medical şi se declară apt pentru prestarea oricărei munci grele”.

Formal, el, ca şi ceilalţi tovarăşi de suferinţă, se afla în proces de anchetă penală. Însă, până în decembrie, sătenii  n-au mai fost chemaţi la anchetator. 

Scoteau dinţii din gura morţilor pe care apoi… îi judecauTenuţă Cucereanu, om cu multă demnitate, a încercat să pună întrebări temnicerilor.

Drept răspuns, aceştia l-au aruncat în mijlocul gloatei de criminali de drept comun, iar asta însemna grăbirea sfârşitului.

Se ştie că aceştia cooperau cu autorităţile penitenciare şi erau de fapt stăpânii gulagului. Trecut de şaizeci de ani, fără hrană suficientă şi batjocorit de adunătura hoţilor, inima lui Tenuţă n-a rezistat decât până la 24 octombrie acelaşi an. Certificatul lui de deces găsit în dosar indică drept cauză a morţii „atacul de cord”.

Acest gospodar din Tătăreşti reuşise în viaţă să-şi instaleze o coroană dentară din aur. Doar după ce i-au smuls-o din gură, l-au aruncat la o margine de lagăr, alături de alţi nenorociţi decedaţi.În scurt timp, a plecat în lumea celor drepţi şi Tudorache Focşa.

Despărţit de casă în acel iunie nefast, pe când cântărea 90 de kilograme şi era plin de sănătate, iată că în jumătate de an îl găsim numai schelet.

Un certificat medical din 2 decembrie 1941 al aceluiaşi an atestă că Tudorache Focşa, „într-o consumare fizică totală, este invalid de gradul doi”.

Nu s-a mai mişcat până şi-a dat şi el sufletul peste zece zile.L-au aruncat în groapa comună şi au uitat de el până la 20 februarie, când un anchetator a încercat să-l cheme la interogatoriu.

Nemaigăsindu-l, doar i-a scris certificatul de deces şi i-a închis dosarul.În cazărmile întemniţaţilor din lagărele sovietice, fie ele chiar şi siberiene, nu se făcea focul. După o zi de muncă istovitoare, care dura 12-14 ore, oamenii nu aveau unde se încălzi.

Cu atât mai mult cu cât prin multiplele găuri din pereţii cazărmilor de lemn şuiera permanent vântul.În aceste condiţii, bolile provocate de hipotermie accelerau moartea oricui.

Astfel, până în primăvara anului următor, au decedat peste un sfert din deţinuţii lagărului Ivdel. Este de mirare cum doi dintre conaţionalii noştri, oameni de vârsta a treia, au ajuns până în acea primăvară.

Petrea Ţârdea a supravieţuit cel mai mult dintre cei patru tătăreşteni – până la 28 martie 1942, cu o zi mai mult decât Ion Mârzenco.Şi în dosarele acestora însă nu lipsesc certificatele medicilor despre totala extenuare fizică.

De notat însă că batjocura sovietică a continuat să danseze pe cadavrul acestui creştin.

Mai întâi temnicerii i-au extras şi lui cei doi dinţi de metal ce-i avea în gură, apoi l-au judecat… aşa mort, cum era.Deci, Petrea Ţârdea, din Tătăreşti, Străşeni, mort la 28 martie 1942 în Ivdel-lag, a fost condamnat trei luni mai târziu, la 24 iunie 1942, de către organul extrajudiciar ”Osoboie Soveşcianie NKVD SSSR”, la opt ani privaţiune de libertate… 

Judecarea morților, o procedură de rutină

Cei patru tătăreșteni au ajuns în Ivdel-lag pe la începutul lunii august același an şi până la sfârșitul lui martie anul următor toți au decedat în chinuri groaznice.

Iar cine a avut dinți de metal în gură a rămas fără ei până a ajunge în groapă.

Le-am examinat minuțios dosarele și am găsit că primul contact documentar cu această groaznică zonă au devenit certificatele de examinare medicală a celor sosiți.

Basarabenii noștri au fost căutați mai întâi în gură, ca să li se ia la evidență coroanele dentare de metal, apoi li s-a măsurat puterea mâinilor și picioarelor și cam atât.

Rezultatul examenului medical se înregistra scurt:  bun pentru munci grele, sau bun pentru munci mai grele, sau pentru muncile cele mai grele … 

Fiecare zonă de detenție la sovietici își avea ”kilerii” săi, care cu acordul tacit al administrațiilor făceau ”ordinea” în lagăre.

În cazărmile întemnițaților din lagărele sovietice chiar și pe timpul renumitelor geruri siberiene nu se făcea focul.

După o zi de muncă istovitoare și plină de batjocură, care dura câte 12-14 ore, oamenii nu aveau măcar unde să-și dezghețe mădularele. 

În aceste condiții, bolile provocate de hipotermie accelerau moartea oricui.

Astfel, până în primăvara anului următor, au decedat peste un sfert din deținuții lagărului Ivdel.

Este de mirare cum doi dintre conaționalii noștri, oameni de vârsta a treia, au ajuns până în acea primăvară.

În dosarele acestora însă nu lipsesc certificatele medicilor despre totala extenuare fizică, cauzată de condițiile de muncă și trai în lagăr.

De notat însă că batjocura sovietică a continuat să danseze sfidător pe cadavrele acestor creștini. Mai întâi temnicerii le-au extras și lor dinții de aur și argint ce-i aveau în gură.

Apoi nefericiții basarabeni, cu ochii închiși deja, iar pe lângă ei și alte mii de prizonieri ce zăceau acum în gropi comune la o margine de lagăr, s-au pomenit judecați prin cele mai înalte instanțe tocmai la Moscova.

 

Din sursele de arhivă se mai cunoaște că mai mult de trei sferturi dintre cei peste șase mii de basarabeni închiși în Ivdel-lag ,au rămas să zacă pentru vecie în morminte siberiene necunoscute.

 

 

 

Foto sus: Intrarea în lagărul nazist din Auschwitz. Pe frontispiciu este afișat sloganul în germană ”Munca te face liber” ().

 In poza de jos: Intrarea într-un lagăr sovietic pe porțile căruia, sub steluța roșie cu chipul lui Lenin, este scris în rusă

”Munca este faptă de onoare, de virtute, curaj și eroism”.

 

 

Robii gulagului sovietic

 

 

Copii și femei la muncă în lagăr

 

 

Deținuți la construcţia unui canal

 

Deținuți la construcția unei căi ferate

 

 

 

 

Foto: O copie a directivei secrete a conducerii gulagului sovietic  emisă la 17 noiembrie 1941, semnată de adjunctul șefului gulagului, maiorul de securitate Zavgorodnyi, care atestă obligativitatea extragerii dinților de aur și de alt metal din gura deținuților decedați, cu indicarea procedurii de extragere (facsimil).

 

 

Condamnat după moarte. Sentința anunțată la Moscova (!) lui Petrea Țârdea din Tătărești, Strășeni, după trei luni de la decesul său: ”Privațiune de libertate în lagăr de muncă pe o perioadă de 8 ani.”

Un pic de statistică privind  lagărele din URSS care s-au dovedit mai odioase decât cele din regimul hitlerist

Tabel:

Numărul deținuților  în lagărele și penitenciarele URSS în anii 1934 – 1953

(date la 1 ianuarie fiecare an)

(Rus: Численность заключенных ГУЛАГа (по состоянию на 1 января каждого года).

 

Anii	În lagăre de corecție (ИТЛ)	Inclusiv condamnați  pentru ”crime contrarevoluționare”	Numărul condamnaților pentru ”crime contrarevoluționare”  în %	Deţinuţi în colonii de corecție (ИТК)	Total
1934	510.307	135.190	26,5	–	510.307
1935	725.483	118.256	16,3	240.259	965.742
1936	839.406	105.849	12,6	457.088	1.296.494
1937	820.881	104.826	12,8	375.488	1.196.369
1938	996.367	185.324	18,6	885.203	1.881.570
1939	1.317.195	454.432	34,5	355.243	1.672.438
1940	1.344.408	444.999	33,1	315.584	1.659.992
1941	1.500.524	420.293	28,7	429.205	1.929.729
1942	1.415.596	407.988	29,6	361.447	1.777.043
1943	983.974	345.397	35,6	500.208	1.484.182
1944	663.594	268.861	40,7	516.225	1.179.819
1945	715.505	289.351	41,2	745.171	1.460.677
1946	746.871	333.883	59,2	956.224	1.703.095
1947	808.839	427.653	54,3	912.704	1.721.543
1948	1.108.057	416.156	38,0	1.091.478	2.199.535
1949	1.216.361	420.696	34,9	1.140.324	2.356.685
1950	1.416.300	578.912*	22,7	1.145.051	2.561.351
1951	1.533.767	475.976	31,0	994.379	2.528.146
1952	1.711.202	480.766	28,1	793.312	2.504.514
1953	1.727.970	465.256	26,9	740.554	2.468.524

 

Notă:

• În tabel este evidențiat anul 1941, în care au fost arestați fără judecată românii-capi ai familiilor din Basarabia, ținutul Herța și Nordul Bucovinei.

• Românii arestați fără judecată la 13 iunie 1941 (familiile lor au fost deportate în alte direcții) au fost închiși în lagărul morții Ivdel-lag din orașul Ivdel, regiunea Sverdlovsk.  (Numărul de populație cu trai permanent a raionului Ivdel – cca 30 mii de oameni – era cu mult mai mică de cât numărul total al deținuților din zonă.)

• În 1942, rata mortalității în Ivdel-lag depășea un sfert din populația deținuților.

 

 

SURSE:

https://marzenco.wordpress.com/2017/02/11/lagare-sovietice-de-exterminare/

http://www.jurnal.md/ro/social/2016/6/12/13-iunie-1941-ivdel-lag-locul-fatidic-pentru-mii-de-basarabeni/