În 1774 un autor german publica la Leipzig o lucrare privitoare la români
Johann Thunmann, Cercetări asupra istoriei popoarelor din Europa de Răsărit, Leipzig, 1774
„Și valahii de dincolo de Dunăre, pe care grecii îi numesc în derâdere cuțovlahi, sunt necunoscuți. Cunosc istorici de meserie care nu au auzit de existența lor niciodată.
Sunt un popor mare și numeros și compun jumătate din populația Traciei și trei sferturi din cea a Macedoniei și Thessaliei.
Și în Albania locuiesc mulți. Vorbesc același grai ca și frații lor de dincoace de Dunăre, însă amestecat cu multe cuvinte grecești.
Ei nu sunt în niciun chip veniți din Dacia. De 750 de ani sunt cunoscuți sub numele de vlahi și găsim urme ale graiului lor încă din secolul al VI-lea.
Se numesc ei înșiși rumani sau rumuni. Grecii îi numesc vlahi, uneori însă îi confundă cu arvaniții*.
Albanezii îi numesc ciobani.
Sunt și astăzi în mare parte nomazi. Au însă și așezări temeinice și cele mai multe orașe ale Traciei de Mijloc, Macedoniei și Thessaliei sunt locuite de valahi.”
*Arvaniţii sunt o populaţie de origine albaneză şi de religie creştină ortodoxă din Grecia central-sudică, iniţial vorbitoare a graiului arvanitic al dialectului tosc din cadrul limbii albaneze.
În ţările române, au fost mercenari, neferi sau poteraşi în garda domnească, sau paznici înarmaţi ai boierilor pentru paza personală, fiind cunoscuţi sub denumirea de arnăuţi (din limba turcă: arnavudlar însemnând albanezi).
Sursa: https://tiparituriromanesti.wordpress.com/
Sursa traducerii: Stelian Brezeanu, Gheorghe Zbuchea (coord.), Românii de la sud de Dunăre. Documente, București, 1997
Sursa Foto: Johann Thunmann, Untersuchungen über die Geschichte der östlichen Europäischen Völker, Leipzig, 1774
Noțiunea de Țară Românească, pe hartă și în suflete, există de mai bine de 1.000 de ani. VIDEO
„Este adevărat că ne-am format târziu ca stat național unitar, dar noțiunea de Țară Românească pe hartă și în suflete există de mai bine de o mie de ani.
Ca istoric medievist ştiu că primele denumiri de Țară Românească, în limbile folosite în cancelariile de atunci există și sunt cunoscute. Toți istoricii specialiști le știu.
Noi am devenit o țară de țări, dar țări românești am avut încă din preajma anului 1000.
Cam când erau țări germane, țări franțuzești și multe țări de alte feluri”, a spus Ioan-Aurel Pop, potrivit Agerpres.
Acesta a precizat că ideea generală care circulă în multe medii este că România are un prezent imperfect, „uneori dificil și greu de suportat de către unii” .
„În contextul marasmului și al nesiguranței care domnesc astăzi în societatea românească, dar chiar și în societatea europeană și mondială, era de așteptat să fie maculat nu numai prezentul, dar și trecutul.
Ideea generală care circulă în multe medii astăzi este că dacă avem un prezent imperfect, uneori dificil și greu de suportat de către unii, înseamnă că nu am fost în stare de nimic nici în trecut…
Se spune în contextul acesta al nesiguranței în care trăim că nu ar trebui să vorbim triumfalist în legătură cu Centenarul Marii Uniri pentru că suntem o țară recentă și ar fi bine să ne cunoaștem lungul nasului și să acceptăm că formându-ne într-un interval de circa șapte decenii, de pe la jumătatea secolului trecut până în 1918 – 1920, am putea să fim mai modești pentru că suntem mici la scara istoriei. Este și nu este adevărat”, a menționat profesorul Ioan-Aurel Pop.
Cehia este primul stat european care anunţă că îşi va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim
Primul președinte din UE care anunță oficial mutarea ambasadei țării de la Tel Aviv la Ierusalim.
Premierul român, Viorica Dăncilă, a avut, miercuri o întrevedere cu prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, în cadrul vizitei oficiale pe care şeful Executivului român o face în Statul Israel.
In ultimul paragraf al textului comun adoptat de cele două părţi, se aminteşte de faptul că „premierul israelian a salutat adoptarea de către Guvernul României a cadrului de lansare a dezbaterii privind relocarea ambasadei României la Ierusalim”.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 