CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

La 16 aprilie 1864, a fost publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române”, prima lege de organizare judecătorească din istoria României


 

 

 

 

Foto: Prinţul Alexandru Ioan Cuza,  litografie de Josef Kriehuber,1861. S-a născut în data de  20 martie 1820, la Bârlad , în Moldova – a decedat la 15 mai 1873 (în vârstă de 53 de ani) la Heidelberg, în  Imperiul German. A inițiat o serie de reforme care au contribuit la modernizarea societății românești și a structurilor statului.

 

 

Cu 154 de ani în urmă, în 1864,  în numărul 88 al „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române” din 16 aprilie, era publicată prima lege de organizare judecătorească din istoria României, mai exact a Principatelor Unite, primul act normativ care a statornicit înfiinţarea Curţii de Apel Bucureşti chiar sub această denumire (16/28)

Perioada decembrie 1863 – mai 1864, a domniei principelui Alexandru Ioan Cuza, s-a caracterizat printr-o activitate legislativă bogată, fiind adoptate legi după modelul francez: Codul civil (care garanta libertatea persoanei şi egalitatea în faţa legilor), Codul penal, legea contabilităţii, legea organizării judecătoreşti.

 

Scurt istoric al Curţii de apel Bucureşti

Dacă ne raportăm la o anumită ierarhie a instanţelor de judecată, dar şi la competenţele de judecată ale acestora, putem aprecia că prima formă de organizare a Curţi de apel Bucureşti, sub denumirea de divan judecătoresc, a fost reglementată prin art. 267 – 270 din Regulamentul organic al Munteniei (1832- 1865), care prevedeau următoarele:

„Divanurile judecătoreşti sunt în Valachia mai mari judecătorii care judecă apelaţiile(…). Divanurile vor fi două la număr, dintre care unul se va afla în Bucureşti şi celalt la Craiova. Cel dintâiu va judeca toate apelaţiile ce se vor da împotriva hotărârilor judecătorilor din trei-spre-zece judeţe de dincoace de Olt(…).
Divanul din Bucureşti se va alcătui din două-spre-zece mădulare alese dintre boerii cei vrednici şi cu ştiinţă.

Şapte dintre aceştia vor întocmi despărţirea politicească şi ceilalţi cinci despărţirea criminalicească”.
Într-o formă indirectă, prin normă de trimitere inclusă în Legea pentru înfiinţarea Curţei de Casaţiune şi de Justiţie adoptată la 12 ianuarie 1861 se invocă în chiar articolul 2, existenţa „curţilor de apelu”, ca forme de organizare judecătorească „ale Statului Principateloru-Unite”.

 Primul act normativ care a statornicit însă înfiinţarea Curţii de apel Bucureşti chiar sub această denumire a fost Legea din 11 aprilie 1864,
publicată în „Monitorulu Jurnalu Oficialu alu Principateloru-Unite-Române”, nr. 88 din 16/28 04.1864, care a fost prima lege de organizare judecătorească din istoria României (mai exact a Principatelor Unite).
În art. 54-55 din această lege se prevedea înfiinţarea a „patru Curţi de Apelu aşezate în Bucuresci, Iaşi, Craiova şi Focşani”. Competenţa teritorială a instanţei din Bucureşti cuprindea „judeţele Ilfovu, Vlaşca, Ialomiţa, Argeşu, Muşcelu, Teleormanu, Oltu, Dâmboviţa, Prahova şi Buzău”.
Cu modificări nesemnificative, din perspectiva competenţei teritoriale şi a structurării sale în „secţiuni”, Curtea de apel Bucureşti a fost consacrată legislativ prin toate actele normative emise de-a lungul timpului în România, până în anul 1952.
Astfel, Legea de organizare judecătorească din martie 1865, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 60 din 16.03.1865, prin articole distincte (art. XLV lit. a, art. XLVI şi art.XLVII) reglementa „Curtea din Bucuresci” care „va cuprinde judeţele Ilfovu, Vlaşca, Ialomiţa, Argeşu, Muşcelu, Teleormanu, Oltu, Dâmboviţa, Prahova şi Buzău”(…), trei secţiuni(…)”, iar „fie-care secţiune a Curţilor de apel se compune: de atâţi preşedinţi câte sunt secţiunele, dintre care unul se va numi Prim Preşedinte, de un Prim Procuror şi atâţi procurori câte
sunt secţiunele, de câte patru membri, un supleant şi un grefier(…)”.
Aceleaşi menţiuni le regăsim şi în Legea de organizare judecătorească decretată la 4 iulie 1865 şi promovată la 9 iulie 1865, care prevedea
următoarele:
„Curtea din Bucuresci va cuprinde judeţele Ilfovu, Vlaşca, Ialomiţa, Argeşu, Muşcelu, Teleormanu, Oltu, Dâmboviţa, Prahova şi Buzău”.
„Fie-care curte se va împărţi în mai multe secţiuni, compusă fie-care de câte cinci membri, între cari şi preşedintele.

Curtea din Bucuresci va cuprinde trei secţiuni (…)”. (art. 53 lit. a şi art. 55)

 

 

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/16/ziua-de-16-aprilie-in-istoria-romanilor/

 

 

 

Surse: 

http://www.rador.ro/2018/04/16/calendarul-evenimentelor-16-aprilie-selectiuni-2/

http://www.cab1864.eu/upload/Scurt_istoric_CAB.pdf

Reclame

16/04/2018 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: