CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

19 martie 2018 – Se împlinesc 53 de ani de la moartea dictatorului stalinist Gheorghe Gheorghiu-Dej. VIDEO


ISTORIA NU UITĂ, NU MINTE ŞI NU IARTĂ

În data de 19 martie 2018, se împlinesc 53 de ani de la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, lider comunist  înscăunat la conducerea României în timpul lui Stalin, datorita influenţei politico-militare sovietice . 

 Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu, n. 8 noiembrie 1901, Bârlad – d. 19 martie 1965, București), a fost dictatorul comunist al României din 1948 până la moartea sa și Președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965, fiind  perceput în toate mediile ca un lider animat de convingeri staliniste puternice.

 

                                                      24 martie 1965

Ceasul din turnul Gării de Nord din Bucureşti a bătut de două ori, vestind cele două sferturi care trecuseră peste ora 14:00. La un semn, sirenele au început să şuiere strident.

În câteva secunde, Republica Populară avea să „încremenească”: o maşină se oprea în mijlocul pieţei din faţa Gării de Nord, asemeni tuturor celorlalte de pe bulevardele Bucureştilor; pe magistralele feroviare, garniturile de tren îl cinsteau pe „cel dintâi ceferist al ţării”, zăbovind o clipă din goana lor; în fabrici, războaiele de ţesut sau strungurile îşi întrerupeau vuietul sacadat; la fel se întâmpla cu vehiculele agricole pe întreg cuprinsul ţării.

Dar nimic din toate acestea nu impresiona precum spectacolul pe care îl ofereau oamenii: toţi rămăseseră muţi, acolo unde îi găsise clipa. Şi aproape nimeni nu îndrăznea să se mişte – cu gesturi stângace, și vizibil timorat, un muncitor îşi descoperea capul; la fel de şovăilenic, o bătrână păstra momentul de reculegere în dreptul unei fântâni, neștiind dacă ceea ce face e firesc sau necuviincios. Pe întreg cuprinsul României, totul avea să rămână într-o prosternare funestă timp de trei minute.

În dimineața zilei de 24 martie, sicriul cu trupul neînsuflețit al fostului secretar general era depus pe o estradă, în Piața Palatului Consiliului de Stat.

Au luat cuvântul atunci mai toți „greii” partidului, însă Nicolae Ceaușescu a fost cel însărcinat să își ia adio, în numele Partidului și al Republicii, de la cel care îi „păstorise” vreme de două decenii. Succesiunea lui Dej s-a desfăşurat cu o rapiditate exemplară. După constatarea decesului lui Dej, Nicolae Ceauşescu ar fi fost primul care s-ar fi aplecat şi l-ar fi sărutat pe „fostul” secretar general al partidului. Un gest simbolic prin care tânărul Ceaușescu atrăgea atenţia celor prezenţi asupra întâietăţii pe care o revendica.

„Vom cinsti memoria ta, dragă tovarășe Gheorghiu, întărind continuu unitatea și forța de luptă a partidului, unitatea întregului popor în jurul partidului și al Comitetului său Central.

Vom înzeci eforturile și vom munci cu abnegație pentru înfăptuirea neabătută a liniei generale a partidului. Vom închina întreaga noastră viață cauzei fericirii poporului, ridicării patriei pe culmile socialismului și comunismului.

Vom lupta și cu mai mare hotărâre pentru triumful cauzei păcii, prieteniei între popoare, a unității mișcării comuniste și muncitorești internaționale. Adio, scump tovarăș și prieten …” a spus atunci Ceauşescu.

 

 

 

Foto: Funeraliile lui Gheorghiu- Dej

 

 

Cortegiul a pornit apoi încet, către Parcul Libertății. Sicriul era purtat pe un afet de tun. În urma lui, pășea familia, membrii conducerii partidului, zecile de reprezentanți ai delegațiilor partidelor „frățești” (printre care Todor Jivkov sau Ciu Enlai), și zeci de mii de oameni. 

În Parcul Libertăţii, la Mausoleul din Dealul Filaretului, trupul îmbălsămat al lui Gheorghiu-Dej era depus în rotonda „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”. Era așezat alături de Petru Groza, acolo unde numai Constantin Parhon își va mai regăsi un loc, patru ani mai târziu.

Unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale arhivelor comuniste este cel legat de decesul acestuia. Mai precis, despre presupusa asasinare a lui prin iradiere.

O posibilă „crimă comunistă cu circuit închis”, la cel mai înalt nivel. O crimă care ar fi putut face parte dintr-o serie neagră a epurărilor externe comandate de la Moscova. Deşi au curs tone de cerneală despre acest subiect, nici până în prezent nu s-a stabilit dacă a fost sau nu a fost Dej pe lista neagră a KGB.

Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul.

 

 

 

Foto: Dej îl primeşte pe Hrusciov la aeroportul Băneasa din Bucureşti

 

„Trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer”, spune istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea „Duplicitarii – O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România”.

Şi totuşi, oficial, Dej a murit în patul lui. De moarte bună.

Adică din cauze naturale. Ca şi Stalin, ca şi Lenin, marii lui înaintaşi. E drept, şi Dej, şi Stalin, şi Lenin au fost înconjuraţi de cei mai buni medici. Ca şi cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, sub cel mai profesionist control medical cu putinţă. Toţi trei au avut parte de funeralii naţionale şi de înmormântări faraonice.

Trebuie menţionat, că, precum predecesorii săi întru moarte, Dej a sucombat în plină glorie. N-a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-şi dea obştescul sfârşit, aşa cum li s-a întâmplat lui Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi atâtor altor comunişti morţi în timpul luptei pentru putere care s-a desfăşurat în rândurile partidului comunist.

Aparent, în anul morţii, Dej era pe val. Pe dedesubt, însă, se afla plasa nevăzută şi braţul lung ale Kremlinului şi ale serviciilor secrete ale Moscovei, de unde, mulţi zic, că şi lui Dej i s-ar fi tras. Într-o zi de sfârşit de februarie a anului1965, mai, în glumă, mai în serios, Dej ar fi exclamat către generalul Pacepa, aflat în vizită: „M-a otrăvit KGB-ul!”.

La acea întâlnire de taină, după spusele lui Pacepa, mai era de faţă şi nelipsitul Chivu Stoica, care nu a scăpat prilejul de a pune gaz peste foc amintind de „cazul Togliatti”, o victimă certă a KGB (care a fost iradiat cu thallium, după ce, la Ialta, comisese „crima” de a scrie un testament politic în care şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de Hruşciov).

”Ei l-au terminat pe Togliatti! Asta-i sigur”, ar fi spus Chivu Stoica, iar lui Dej i-a îngheţat pur şi simplu zâmbetul pe faţă.

Cu toate acestea, tot Pacepa relatează că, la alegerile pentru MAN, din 16 martie 1965, „Dej arăta viguros şi plin de viaţă” şi că, în mod surprinzător, „o săptămână mai târziu, Dej a murit” – de o formă de cancer galopant.

„Asasinat de Moscova!”, susţine Pacepa că i-ar fi şoptit la ureche, câteva luni mai târziu, Ceauşescu, atunci când i-ar fi ordonat să-i procure „detectoare de radiaţii din Occident”.

Generalul Pacepa a adus ca argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej afirmaţiile lui Ceauşescu, care îl informase despre cei „zece lideri pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă”.”Rezultatele anchetei privind cauza reală a morţii lui Gheorghiu-Dej, <>, au fost ţinute la strict secret de Nicolae Ceauşescu pentru a-şi asigura o domnie cât mai reuşită şi lungă în slujba partidului.

Fără îndoială că, în situaţia în care rezultatele anchetei ar fi fost cunoscute imediat de opinia publică, reacţia Kremlinului putea fi imprevizibilă, iar succesorul lui Dej, o nouă victimă”, e concluzia profesorului Troncotă, cu privire la secretomania din jurul „afacerii”.
Gheorghiu-Dej a fost deranjat de reformele sovietice dupa moartea lui Stalin din martie 1953 și de declanșarea procesului de totala destalinizare , in aceasta actiune vioara întâi fiind Nikita Hrusciov , situatie care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de adeptul politicii staliniste .

Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe și economice semiautonome în cadrul blocului comunist ( aici avand in vedere Tratatul militar de la Varsovia cât și CAER ). El a luat hotărârea creării unei industrii grele, inițiativă care contravenea planurilor moscovite care rezervaseră pentru România rolul de grânar al blocului comunist ( a se vedea aici “ Planul Valev “ ).
Atitudinea politică a lui Gheorghiu-Dej a fost ambivalentă. Dacă în 1954 el hotăra eliberarea a numeroși prizonieri politici , în celași an Securitatea organiza un nou val de arestări ale oponenților regimului și de noi epurări.

Mulți dintre supraviețuitorii acestui nou val de arestări au fost eliberați în 1964, când Dej mai era încă în fruntea partidului și statului. Un nou val de represiune a fost inițiat după înfrângerea de către sovietici a revoluției maghiare din 1956.

Unii dintre liderii acestei mișcări antisovietice în frunte cu Imre Nagy au fost deținuți de sovietici o vreme în România. Menţinerea trupelor sovietice pe teritoriul României chiar şi după semnarea Tratatului de pace din 1947 fusese motivată la vremea respectivă de necesitatea păstrării liniilor de comunicaţie cu armata de ocupaţie din Austria, ţară cu care URSS a semnat tratatul de pace abia în 1955.
Profitând de „spiritul Genevei”, care detensionase într-o oarecare măsură relaţiile între Est şi Vest, Dej a căutat să demareze negocierile privind retragerea armatei sovietice chiar din 1955, însă fără succes.

În 1957 însă, dată fiind noua orientare a politicii externe a lui Hruşciov, care după crizele anului 1956 căuta să reafirme ataşamentul său faţă de politica de „coexistenţă paşnică”, precum şi datorită dorinţei liderului sovietic de a restructura bugetul militar al URSS, s-a căzut de acord cu privire la încetarea staţionarii trupelor sovietice în România.

La 24 mai 1958 se semna de către România şi URSS un acord de repatriere a militarilor sovietici staţionaţi pe teritoriul naţional.

Acordul prevedea un calendar al eşalonării efectivelor în perioada iunie – august 1958, cât şi aşa-zise manifestări ale solidarităţii şi prieteniei româno-sovietice…..  ( Ziarul RadioMetafora www. radiometafora.ro – Seattle, W.A., USA).

 

 

 

 

Reclame

20/03/2018 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: