Revoluṭia din Rusia a predat România germanilor, austro-ungarilor, bulgarilor şi turcilor

 

 Pacea preliminară de la Buftea, 20 februarie/5 martie 1918  

La 7 noiembrie 1917 izbucnea la Petrograd revoluṭia bolşevică. Manevraṭi de propaganda comunistă, soldaṭii ruşi cereau încheierea imediată a păcii şi demobilizarea, ameninṭând că altminteri vor părăsi frontul.

O lună mai târziu, generalul rus Dmitri Şcerbacev a fost silit să  propună duşmanului încheierea unui armistiṭiu, punând  România  în situaţia ca pe de o parte să piardă aliatul rus, iar pe de altă parte, celălalt aliat, Franṭa, care o ajutase să-şi refacă armata, îi cerea insistent să evite o capitulare.

 

 

 

 

 
Soldat român în tranşee, 1917; Fototeca Muzeului Militar Naṭional

După tratative frământate, la cererea bolşevicilor, la 9 decembrie 1917 s-a încheiat la Focşani un armistiṭiu care dădea o lovitură năucitoare României: ostaşii săi  erau obligaṭi să depună armele, nu pentru că fuseseră înfrânṭi de duşman (obṭinuseră mari victorii la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz), ci pentru că erau părăsiṭi de un aliat. 

Anul 1918 începea la fel de prost. Germania presa România să încheie pace, fără a o fi înfrânt.

O nouă întâlnire la Focşani a oferit ocazia Statului Major german să declare că de fapt starea de război este între români şi ruşi, că trupele ruse pleacă de pe front şi că cele româneşti sunt deplasate în alte locuri, toate acestea călcând prevederile armistiṭiului.

Această criză a frontului a provocat şi criza guvernului Ionel Brătianu. A fost numit un nou prim-ministru, generalul Alexandru Averescu, fost comandant al Armatei a II-a, un om cu mare prestigiu.

 

 

 

 

Foto: Generalul  francez Henri Berthelot şi mareşalul Averescu, 1917; Fototeca Muzeului Militar Naṭional

Mareşalul Mackensen a continuat presiunile, arătându-şi nerăbdarea de a scoate România din război, ca să elibereze trupele de pe frontul românesc. 

La 18 februarie 1918 a avut loc la Buftea o întrevedere a şefului guvernului român cu  mareşalul Mackensen, apoi, cinci zile mai târziu, cu delegaṭii Puterilor Centrale, care cereau încheierea imediată a păcii în condiṭiile grele cerute de ei , pe care nici regele Ferdinand şi nici generalul Averescu nu au putut să le accepte.

După mai multe serii de tratative, în ziua de 5 martie 1918 s-a încheiat la Buftea tratatul preliminar de pace impus de ṭările Puterilor Centrale, semnat din partea română de o delegaṭie condusă de Constantin Argetoianu.

Ţara urma să fie sacrificată. La 22 martie o altă întâlnire a reprezentanṭilor ṭărilor beligerante s-a ṭinut la Palatul Cotroceni din Bucureşti. Prim-ministrul României era atunci Alexandru Marghiloman.

Delegaṭii germani au venit cu textele tratatului şi ale convenṭiilor adiṭionale deja redactate, iar voluminosul tratat de pace semnat la 7 mai 1918   avea dispoziṭii care desfiinṭau efectiv România ca ṭară suverană: minimalizau armata, dizolvau toate mijloacele de prosperitate, aserveau economia ţării Puterilor Centrale. 

 

 

 

 România avea dreptul conform tratatului să menṭină doar opt divizii cu efective de 20.000 infanterişti. Austro-Ungaria anexa toată regiunea lanṭului Carpatic,  „ca o condiṭie de siguranṭă naṭională”.

Bulgaria şi cele patru puteri aliate obṭineau Dobrogea întreagă, până la gurile Dunării.

Tuturor acestor anexări teritoriale li se adăugau condiṭiile economice formulate de Germania, care erau atât de apăsătoare încât însuşi contele Ottokar Czernin, ministrul de Externe austro-ungar, a trebuit să intervină ca să le mai tempereze.

„Germanii”, comenta el, „doreau să obṭină un fel de despăgubire de război indirectă prin aceea că România trebuia să cedeze regiunile sale petrolifere, domeniile, căile ferate şi porturile sale către societăṭi germane şi să-şi supună finanṭele unui control permanent din partea Germaniei”.

Tragedia pe care a trăit-o atunci România a fost descrisă emoṭionant de ziaristul francez Gustave Hervé: 

„ România n-a fost bătută de germani, ea le-a fost predată, cu mâinile şi picioarele legate, de revoluṭia rusă”. 

http://www.rador.ro/2018/03/05/cum-a-fost-romania-predata-germanilor-de-revolu%E1%B9%ADia-rusa/

Publicitate

Secretul fabuloasei coafuri a preşedintelui Trump. VIDEO

Vântul dezvăluie secretul coafurii lui Trump  

 

Uneori privind fotografiile preşedintelui american Donald Trump ne atrage atenţia bogăţia  podoabei sale  capilare. Iată că  un videoclip distribuit recent pe rețelele sociale vine să spulbere un secret bine păstrat până acum şi anume faptul că Trump e cam pleşuv, adică e …chel !

Aceste imagini deranjante au fost publicate de un reporter de la Huffington Post, Ashley Feinberg, și au devenit virale pe reţelele de socializare.

Părul incongruent al lui Donald Trump a fost de mult timp  subiect de comentariu, mai ales datorită  nuanțelor sale  schimbătoare, care uneori se îndreptau către un portocaliu intens.

Domnul Trump a susținut de mai multe ori că nu poartă perucă, recunoscând totuşi că utilizează lacuri fixative.

Ivanka Trump, fiica preşedintelui american, a dezvăluit într-un cerc de prieteni originea părului blond al tatălui ei – „un craniu chel sus, absolut curat – o mică insulă limitată mulţumită unei operaţii a scalpului – înconjurat de un cerc de păr în faţă şi în părţi, care este îndreptat pentru a acoperi partea de sus şi ţinut cu un lac puternic”.

„Culoarea”, spunea ea în glumă, „provine de la produsul de colorat „Just for Men”, care îi face părul blond-portocaliu”.

Liderul  de la Casa Albă, Donald Trump, a trebuit până la urmă să recunoască el însuşi că are o reală problemă cu podoaba sa capilară, confirmând astfel ceea ce Washingtonul s-a străduit să ţină secret, dar nu a reuşit. 

Aflat de curând la o  Conferinţă a Acţiunii Politice Conservatoare (Conservative Political Action Conference, CPAC), preşedintele SUA şi-a arătat imaginea pe un ecran video şi a catalogat-o, pe un ton glumeţ, drept „frumoasă“.  

Audienţa s-a amuzat, iar Trump şi-a concentrat apoi atenţia asupra scalpului său, ducându-şi mîinile în spatele capului, în timp ce se uita la ecran.   Liderul SUA s-a prefăcut că şi-a aranjat părul, după care a ridicat din umeri în faţa audienţei.

  „Încerc ca dracu’ să ascund acel loc chel, oameni buni. Lucrez din greu la asta“, a spus el.   „Nu arată rău, nu? Rezistăm. Rezistăm, nu ne dăm bătuţi, corect? Împreună, perseverăm“, a adăugat Donald Trump.
Preşedintele Statelor Unite a făcut această mărturisire după ce ziua de 2 februarie a fost una cât se poate de proastă pentru părul său. 

  Rafale puternice de vânt i-au descoperit, pe când urca la bordul Air Force One o porţiune mare de scalp gol în partea din spate a capului, iar imagini şi clipuri cu acest incident au inundat reţelele de socializare.

 

 

 

 

Ca o tuşă de culoare, aflăm că dosarul medical prezentat de medicul lui Trump la Casa Albă, face referire la faptul că preşedintelui i se administraeză o doză zilnică de un miligram de Propecia, un produs care combate calviţia la bărbaţi.

 

PANOPTICON – sistemul generalizat de dominare a individului prin supraveghere neîncetată. VIDEO

 

 

 

 

 

Numele Panopticon provine de la termenul folosit de Jeremy Bentham in sec. XIX pentru a desemna o inchisoare in care prizonierii se simt monitorizati permanent dintr-un punct strategic central al acesteia. Este un concept care semnifica supravegherea totală. 

Stapânirile moderne sunt caracterizate de inregimentare, dresare, programare, “educare” prin nivelare, prin aducere la un numitor comun. De contabilizare, fişare, identificare.

De pildă, filosoful modern Michel Foucault vedea că principiul de funcţionare al puterii moderne inlocuieşte sabia ca instrument de impunere asupra individului, cu  mult  mai eficienta dominare a individului prin supraveghere. 

Panopticonul, un model de inchisoare imaginat de ultilitaristul J. Bentham (utilitariştii doreau fericirea unui numar cât mai mare de oameni), este luat de Foucault ca reprezentare a puterii moderne.

Panopticonul este o inchisoare construită în asa fel incât un singur paznic poate supraveghea toate mişcările tuturor prizonierilor. Vizibilitate maxima, expunere totala a prizonierilor, care nu mai sunt tinuti în frica de o putere ce pedepseste din cand in cand, ci de puterea care te urmareste zi şi noapte. 

Foucault vedea societatea modernă ca o astfel de carceră, în care individul, din pruncie până la moarte, este supravegheat, crescut, acomodat, educat, indrumat în cadrul unui sistem programat.

Intr-adevar, principiul panopticonului, al supravegherii neincetate şi permanente, arată deosebirea fundamentală dintre puterea moderna şi cea din vechime, care se exercita cu sabia şi prin culegerea taxelor.

Sabia era pentru păstrarea ordinii, pentru pedepsirea care avea un caracter de forta brutala (pedepse prin tortură, prin tot felul de instrumente – crucea, roata, etc.) dar periodică, iar taxele pentru intreţinerea aparatului de stat.

Au existat însă şi atunci, în vechime,  tendinţe, manifestari timpurii şi anticipatorii ale unei maladii omniprezente azi – autozeificarea, tendinţa de a impune ascultarea prin forţă, închinarea la chipul de aur sau la om.

Societatea moderna cunoaşte aşadar o putere care se perpetueaza într-un mod cu totul deosebit, după cum profeţeşte proorocul Daniel. Sabia este înlocuită cu închisoarea, cu sistemul concentraţionar deghizat în sistem social şi politic.

Iar nebunia auto-zeificarii îmbracă haina binelui umanist, în care chipul de aur şi împăratul roman se regăsesc în chipul omului pentru care se construieşte un nou Babilon.

“Nu am nimic de ascuns” – este o replică pe care o auzim frecvent de la cei carora nu le pasa de dezvoltarea exponentiala a tehnologiilor de supraveghere ubicua. Este şi una din atitudinile comune răspândite în Olanda, o ţară care se distinge pe plan european prin nivelul scăzut de preocupare faţa de subiectul protejarii vieţii private şi a temelor legate de monitorizare, control, reţinerea datelor personale etc.

Realizatorul documentarului de mai jos pleacă de la aceasta atitudine inconştientă pentru a arăta pericolele sistemelor tot mai avansate de supraveghere, generalizate în sistemul public de transport, şosele, oraşe, internet şi multe alte programe guvernamentale. 

Astfel, pe măsură ce tehnologia avansează intimitatea noastră este pe cale de dispariție.

Acest documentar explorează în ce măsură viețile noastre personale sunt afectate de utilizarea de tehnologie invaziva pentru a ne monitoriza continuu.

Filmul analizeaza exemple specifice Olandei, cum ar fi sistemul de monitorizare folosit in trenuri. In curand, va fi imposibila o calatorie fara detinerea unui card cu cip personalizat. Un astfel de sistem este implementat şi in România şi va fi implementat în orice alta ţara în viitorul apropiat.

Nu vă faceți iluzii!

Sunteți monitorizați 24/24, prin intermediul milioanelor de CCTV-uri, dar și de camerele și microfoanele de pe device-urile utilizate la birou, pe stradă, la shopping, la restaurant, în gări, în aeroporturi, în școli.

Dar atenție! Și în SPA-uri, băi publice, WC-uri.

Tot traficul electronic, convorbirile telefonice, SMS-urile, e-mailurile sunt stocate pe megaservere, conform legii, inclusiv cele criptate.

Mii de agenți guvernamentali, dar și privați, vă urmăresc comportamentul folosind algoritmi și software extrem de complexe pentru a vă modela și influența comportamentul. Cum? Cel mai facil este telefonul mobil de care nu vă despărțiți nici în cele mai intime locuri.

1. Oficial, operatorii de telefonie sunt obligați prin lege să “conecteze” tot traficul la organele abilitate ale statului (Interception Modernisation Programme).

Abuzurile sunt frecvente, mandatate de securitatea națională, numere de telefoane nerelevante pentru autorități.

Coruperea, la nivel de jos, a angajaților de telefonie. Cu câteva zeci de euro poți cumpăra lista de billing a iubitei. Ca să afli pe cine mai „iubește”.

2. Breșe și vulnerabilități ale protocolului de semnalizare SS7 (Signalling System no. 7). Suna complicat, dar e atât de simplu de implementat.

Un fel de deturnare a traficului prin date eronate, transmise către antenele de telefonie mobilă (sote). Se poate realiza din orice loc al lumii!

3. Prin intermediul unui „cal troian”, utilizat cel mai frecvent de persoane private în scopul de urmărire a concurenților, vecinilor, infidelilor.

Se instalează pe programe false, e-mailuri false, cu atașamente dubioase.

Se mai întâmplă și cu programe oficiale. Prin intermediul iTunes, în perioada 2008-2011, se putea foarte ușor implementa „un căluț” în toate device-urile Apple, inclusiv iPhone. Acum se pare că procesoarele Intel au lăsat „ușa din spate” deschisă.

Prin intermediul aplicațiilor pe care le puneți pe telefon, în mod special, jocuri care vă cer acces la video, microfon, e-mailuri, date personale etc. Copiii se joacă cu telefonul dumneavoastră?

4. Stații de bază de telefonie mobilă false, mai puternice decât cele
oficiale (tip stingray).

5. Stații de o capacitate mai slabă, FINP FEMTO, se folosesc în companii, locuințe, pentru a intercepta semnalul înainte de a fi transmis către stația oficială.

6. Stații mobile care interceptează semnalul, copiindu-l, îl retransmit către stația oficială. Raza de acțiune 300-500 m.

Tot traficul interceptat prin metodele descrise mai sus se descifrează foarte ușor prin intermediul programelor pe care le puteți găsi pe internet.

Descifrarea se face prin cuvinte-cheie, pe parametrii de voce, de date.
Nu este un secret că, în regiunea noastră, sunt hectare întregi de servere care au „grijă” de noi de la Berlin până la Bagdad.
Și totuși, lucrurile nu par a fi atât de simple. Un exemplu ar fi navigația pe internet, dacă site-ul are protocolul httrs, tot traficul este criptat. Se poate vedea doar unde ați intrat, cât ați stat, dar nu și ce ați vizualizat. Dacă priviți porno de pe site-uri cu protocolul http – vizionare plăcută tuturor!

Evident că sunt foarte multe oferte de criptare, dar care necesită timp și expertiză. Ar mai fi o soluție, aplicațiile care utilizează criptarea de tipul end-to-end (Whatsapp, Viber).

Dar atenție! Ce este o comunicare? Un număr de bytes care se stochează la operator sau pe serverele descrise mai sus. Teoretic, dacă ai codul de decriptare, poți avea acces la conținut. Dar nu toți providerii de aplicații pot pune la dispoziția „autorităților” cheile de decriptare. În cazul Whatsapp și Viber, ele sunt unice și se instalează pe device-ul utilizatorului. Teoretic, nimeni nu știe codul de criptare, dar asta teoretic.

Alte exemple includ:

– autostrăzi căptușite cu aparate fotografice, ca parte a sistemelor ANPR – recunoaștere automată a unui număr de înmatriculare;

– sistemul DPI – deep packet inspection – care analizează traficul electronic la nivel de pachete de date; și cu ajutorul căruia se identifică si stochează dosare ale activității dvs. pe Internet;

– localizarea tuturor telefoanelor poate fi depistată pe baza unui semnal transmis la fiecare 6 secunde; 

– paşapoartele sunt digitalizate si contin amprentele noastre;

– camerele video de pe străzi filmeză tot timpul oamenii, fără ca aceştia să conştientizeze acest lucru;

– software-uri de tip trojan folosite de guverne pentru a spiona calculatoarele oamenilor, a face capturi si a monitoriza activitatea;

Si, in perspectiva, internetul obiectelor – adica cipurile rfid plasate pe lucrurile pe care le purtam sau de care ne folosim si care, astfel, devin ”inteligente” şi ”vii”, preluand si comunicând informaţii.

Ar fi o iluzie să considerați că sunt vizate doar celebritățile. Nu! Toți. Total și permanent. Întrebarea e când Big Brother va scoate de pe raft datele dvs. și în ce scopuri le va utiliza?

Deocamdată, giganții Google, Facebook, Apple „analizează” la greu datele noastre din mesaje, e-mailuri sau convorbiri, pentru a construi algoritmi cât mai complecși în ideea de a modela comportamentul nostru social, pasional și comercial.
Așa că, relaxaţi-vă! Suntem monitorizați și manipulați din ce în ce mai eficient!

Aceasta este doar o listă parțială a tuturor programelor și sistemelor   introduse in uz cu scopul de a-i supraveghea şi controla pe cetățeni, în   tări care pretind ca sunt devotate toleranţei şi libertăţii de exprimare!

Numai că, în acest tărâm al “libetartii” observăm naşterea uneia dintre cele mai docile societăţi, care acceptă necritic dezvoltarea unui Big Brother care depăşeste cu mult posibilităţile tehnice inchipuite de George Orwell în secolul trecut.  

In cele din urmă, documentarul de faţă nu ne vorbeşte doar despre supravheghere şi control, ci şi despre pierderea libertăţii intr-o societate care se autodefineşte a fi  mai liberală şi mai  libertină decât oricare alta. 

Oare când va cădea  masca? 

 Traducere, subtitrare si prezentare –  Razbointrucuvant

 

Surse:

 http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/panopticon-documentar-video-supravegherea-totala-subtitrare-romana/

http://basarabialiterara.com.md/?p=30525