CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

11 Martie 1291 – Prima menţiune documentară cunoscută privind oraşul Făgăraş şi atestarea pentru prima dată a participării românilor la o Adunare obştească (Congregație generală) în Transilvania. VIDEO


 

 

Harta: Împărţirea administrativă a Transilvaniei 1300 – 1876

 

Adunările obşteşti (Congregațiile generale) ale Voievodatului Transilvaniei erau de mai multe categorii şi au suferit transformări în decursul timpului.

De obicei, ele erau adunări cu caracter judiciar; mai rar, se ocupau şi cu alte probleme, economice sau administrative, ca: reglementarea raporturilor dintre biserică şi nobilime cu privire la dijmele eclesiastice, problema vămilor feudale, verificări de acte de danie etc.

Prima menţiune cunoscută despre cele din Transilvania datează din 1288, din timpul lui Lorand Borşa, unul dintre cei mai puternici voievozi; e vorba de o adunare obştească a „nobilimii ţării Transilvaniei”, convocată lângă Turda de vicevoievod.

Aceasta atestă existența unui „regnum Transilvanum“, deosebit de „regnum Hungariae“, în frunte cu Roland Borșa, „voyvoda Transsylvanus et comes Zonuk“ cu puteri de real suveran.

Deşi românii alcătuiau majoritatea populaţiei din Transilvania, ei nu participau, în genere, la aceste congregaţii, fiind în cea mai mare parte aserviţi. Uneori sunt menţionaţi însă printre participanţi şi românii – desigur cnezi şi alţi oameni liberi – precum şi reprezentanţii târgurilor şi oraşelor, când acestea aveau procese sau alte interese de susţinut.  

 

Participarea românilor la aceste adunări a fost amintită pentru prima dată cu 727 de ani în urmă, la 11 martie 1291, când regele maghiar Andrei al III- lea al Ungariei (1290-1301), a convocat la Alba-Iulia o adunare „cu toți prelații, baronii, nobilii, secuii, sașii, românii din toate părțile Transilvaniei“ … „pentru îndreptarea stării acestora“.

Atunci  au fost menţionaţi românii din Transilvania ca participanţi alături de nobili (nobiles), de saşi (Saxones), de secui (Syculi) şi prelaţi la congregaţia de la Alba Iulia, ale cărei lucrări se desfăşuraseră în prezenţa regelui Andrei al III-lea al Ungariei (1290-1301).

Adunarea a consacrat restaurarea nobilului ungur Ugrinus în stăpânirea domeniilor de la Făgăraş şi Sâmbăta, eliminând astfel ultima autonomie românească din Transilvania

Astfel, Făgăraşul a fost pentru prima oară menţionat documentar, cu numele de Fogros.

Numele Făgăraşului avea să apară din nou menţionat în 1393, iar ca oraş în 1431.

 

 

 

Document Alba Iulia 1291-03-11

 

 

 

„Noi Andrei, din mila lui Dumnezeu, regele Ungariei, aducem la cunoștința tuturor cărora se cuvine că, atunci când am ținut împreună cu toți nobilii, Sașii, Secuii și Românii din părțile Transilvaniei o adunare la Alba Iulia, pentru îndreptarea stării acestora, cu sfatul tuturor prelaților și baronilor regatului nostru, care se aflau cu noi în acea vreme, magistrul Ugrinus, iubitul și credinciosul nostru, ridicându-se în acea adunare a noastră, a cerut să i se înapoieze și restituie prin noi niște moșii ale sale numite Făgăraș (Fogoros) și Sâmbăta (Zumbothel) aflătoare lângă râul Olt (Olth), zicând că i-au fost înstrăinate pe nedrept și a înfățișat actele și privilegiile sale cu privire la aceasta.

Iar noi, voind să ne lămurim mai bine asupra pricinei numitelor moșii, adică dacă ele au fost sau nu ale numitului magistru Ugrinus, am pus să se cerceteze cu luare aminte printre numiții nobili, printre Sași, Secui și Români (Olachis), dacă se știe că numitele moșii aparțin de drept și legiuit numitului magistru Ugrinus.

Aceștia toți și fiecare în parte au declarat că pomenitele moșii numite Făgăraș și Sâmbăta au fost și sunt ale magistrului Ugrinus și ale înaintașilor săi.

Așadar noi, deoarece am văzut și am aflat că acele moșii aparțin de drept și legiuit acestui magistru Ugrinus, i le-am înapoiat și restituit împreună cu toate folosințele și tot ce ține de ele, numitului magistru Ugrinus și prin el moștenitorilor săi și urmașilor acestor moștenitori, ca să le stăpânească pe veci și nestrămutat, în același fel și cu aceeași deplinătate cu care au fost stăpânite și ținute aceste moșii de către înaintașii lui Ugrinus.

Dat în Alba-Iulia, în dumineca Invocavit, în anul domnului o mie două sute nouăzeci și unu.”

 

Românii au mai fost amintiți şi la Congregația generală din mai 1355, ținută de voievod la Oprișani lângă Turda.

După 1437, în locul „Congregațiilor voievodale“ au apărut „Congregațiile generale ale nobilimii“, alcătuite din „stările privilegiate“ – nobilimea maghiară, sașii și secuii. „Stările privilegiate“ au folosit aceste adunări pentru făurirea alianței lor împotriva țărănimii, în general și, în special, împotriva românilor considerați „națiune tolerată“.

Din secolul al XVI-lea Congregațiile se transformă în Dietă. În condițiile în care Transilvania a devenit principat autonom, problemele mai importante de politică externă și internă aveau să fie soluționate în principiu de Dietă.

Dieta a evoluat din Congregaţiile generale ale Transilvaniei, care includeau, pe lângă unguri şi români, pe saşi şi secui. Din secolul XIV, existenţa ei a întărit şi mai mult ideea de „regnum Transilvaniae” ca entitate statală distinctă de Regatul Ungariei.

Organizarea Dietei s-a bazat pe principiul lui Unio Trium Nationum, grupând reprezentanţii nobililor, fruntaşii saşilor şi secuilor, însă fără a include Biserica, aceasta dispunând de organizare proprie.

Prin impunerea sistemului „religiei recepte”, Dieta a contribuit la eliminarea treptată din viaţa politică a Transilvaniei a românilor, care erau majoritar ortodocşi.

Acei nobili români care erau catolici, ulterior protestanţi, se vor regăsi în Dietă, dar ei vor fi asimilaţi treptat de maghiari sau germani, pierzând astfel calitatea de reprezentanţi şi susţinători ai intereselor româneşti în Dietă.

Până la instituirea principatului, Dieta nu pare să fi jucat un rol major în viaţa voievodatului şi a Transilvaniei decât în plan legislativ. După 1541 ea devine principalul organism legislativ şi de politică internă şi externă, luând hotărâri împreună cu principele sau independent de acesta, dar pe care el trebuia să le respecte.

Cu toată dominaţia otomană asupra Transilvaniei, sistemul a funcţionat, Dieta căpătând puteri sporite în secolul XVII după adoptarea legilor constitutive ale PrincipatuluiApprobatae şi Compillatae.

După încorporarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic şi mai ales după Diploma leopoldină din 1691, rolul Dietei s-a restrâns drastic în ciuda protestelor reprezentanţilor „celor trei naţiuni”. Instituirea Curţii Aulice a Transilvaniei, a guvernatorului şi Guberniului a restrâns şi mai mult rolul Dietei, care a ajuns doar un organism care punea în practică hotărârile luate la Viena veghind la respectarea lor, fără să poată interveni în adoptarea acestora ori în modificarea lor decât cu mare greutate, situaţie care s-a menţinut până la 1848 când rolul Dietei va fi cu totul altul.

Dieta Transilvaniei a existat până la crearea statului dualist Austro – Ungaria în 1867.

In decembrie  1866  Dieta voteaza  anexarea Transilvaniei la Ungaria, in ciuda protestelor vehemente ale romanilor;

  Prin acordul din 17 februarie 1867 şi incoronarea împăratului Austriei Franz losif I ca rege al Ungariei s-a intemeiat oficial „fatala” intovărăşire austro-ungară, regim politic de tristă amintire în istoria popoarelor încorporate în noul imperiu;

Dieta dominată de maghiari a anulat toate instituţiile autonome ale Transilvaniei şi a încorporat-o pe aceasta la Ungaria;

Prin incorporare, Transilvania nu mai avea organe proprii de conducere, căci Dieta şi guvernul au fost desfiinţate. Ea avea doar dreptul să-şi trimita reprezentanţii in Parlamentul de la Pesta;

  • Legea din 1868 a consacrat unirea fortata a Transilvaniei cu Ungaria, a desfiintat autonomia Transilvaniei si a inaugurat un regim de maghiarizare si deznationalizare a romanilor;

 O lege cu privire la statutul naţionalităţilor (tot în 1868) a interzis orice incercare a romanilor de a se manifesta ca o entitate nationala de sine statatoare. Legea prevedea ca in Ungaria exista o singura natiune, cea maghiara, unica si indivizibila. Ea scotea in afara vietii politice orice persoana sau grupare care nu recunostea ca apartine natiunii maghiare;  Legea electorala din 1874 urmarea, de asemenea, scoaterea romanilor   in   afara   vietii   politice.   Sistemul   electoral   din Transilvania  era diferit de cel din Ungaria; censul era mult mai mare. 

Transilvania  avea 14% din intreaga populaţie a Ungariei, dar in parlament avea doar 9%;

―     Nobilii si secuii liberi erau scutiţi de cens, iar la oraşe cu majoritate maghiara şi săsească, censul era cu mult mai mic decât în circumscripţiile rurale;

―     In aceste condiţii, aveau drept de vot doar 75.000 de romani (3%), iar in Parlamentul de la Pesta (1910) 393 de deputati erau unguri, 138 germani, iar români numai 5.

 

 

 

 

 

 

 

Pe scurt despre Cetatea Făgăraşului

 

Reşedinţă a principilor Transilvaniei, complexul feudal fortificat de la Făgăraş şi-a definit forma şi proporţiile actuale în ultima parte a secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Importante lucrări sunt întreprinse în vremea principilor Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Gheorghe Rackoczi I (1630-1648).

În timpul principelui Mihail Apafi (1661-1690) în acest castel a funcţionat Dieta Transilvaniei. Până în 1737, Făgăraş a fost reşedinţa Episcopiei greco-catolice, mutată apoi la Blaj de către Ioan Inochentie Micu Klein.

Localitatea Făgăraş a fost mult timp centrul politico-administrativ al ţinutului, ca reşedinţă de district până în 1886, de comitat între 1886 şi 1918 şi, apoi, reşedinţă de judeţ între 1918 şi 1950, polarizând întreaga viaţă economică, social-politică şi culturală a zonei, arată site-ul amintit.

În 1968, odată cu noua reorganizare administrativ-teritorială, fostul judeţ Făgăraş devine parte componentă a actualului judeţ Braşov.

Oraşul Făgăraş a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979. La recensământul populaţiei din 2011, acesta avea 30.714 locuitori.

 

 

 

Surse:

 

 

http://crispedia.ro/adunarile-obstesti-congregatiile-generale-din-transilvania-secolul-al-xiv-lea-si-prima-jumatate-secolului-al-xv-lea/

http://www.stiucum.com/drept/istoria-dreptului/Organizarea-de-stat-si-evoluti82155.php

 

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/05/05/participarea-romanilor-la-dieta-de-la-alba-iulia-11-martie-1291/

Sursa foto: Arhivele Naționale ale Ungariei
Sursa traducerii: Documente privind Istoria României, Veacul XIII, Seria C, Transilvania, Vol. II ( 1251-1300), București, 1952 (pe www.digibuc.ro).

 

 

 

 

11/03/2018 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: