CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Mizerii comuniste : A fost o vreme când portul părului lung şi al bărbii trebuia aprobat obligatoriu de „organele” de partid

 

 

                                            Amintiri din comunism. Foto: Adeverinţă prin care era acordată permisiunea de a purta părul lung şi barbă, emisă cu aprobarea „organelor”,  în care se menţiona că aceasta „nu dădea dreptul posesorului ei să aibă o atitudine ce ar contraveni relaţiilor de convieţuire socială, atât pe stradă cât şi la locul de muncă”…

Prin  deceniile 6 şi 7 ale secolului trecut, miliţia noastră populară şi patrulele de utecişti, acţionau la ordinul iubitului Partid, pentru reprimarea pletoşilor şi bărboşilor.
Aceşti „decadenţi” odioşi, cum erau consideraţi cei care purtau plete şi barbă, erau pur şi simplu săltaţi de pe stradă, aruncaţi în dubele miliţiei  şi duşi la Secţie, unde erau percheziţionaţi, fişaţi şi bătuţi cu bulanele la palmă, după care nişte dobitoci în uniformă (de obicei cu grad inferior), le ciopârţea  cu foarfeca podoaba capilară, în numele doctrinei marxist- leniniste victorioase, obligându-i astfel să se ducă  la un frizer care să-i tundă şi bărbierească „regulamentar”…
Pentru anumite categorii de persoane, în special actori şi cascadori care jucau în filme istorice, se eliberau adeverinţe, pentru a nu fi săltaţi pe stradă şi târâţi la poliţie.

Cum arăta o  astfel de adeverinţă aţi putut vedea  mai sus .
Conducerea comunistă a ţării nu dădea doi bani pe Marx, Engels, Lenin, Fidel Castro sau Ernesto che Guevarra, care aveau şi ei, uite poznă, plete şi barbă, reacţionarii dracului !

Iubitul  partid comunist român avea alergie şi la vederea purtătorilor de blue jeans şi de aceea a dat dispoziţie „organelor” să ia măsuri ca atunci când întâlneau pe stradă tineri cu blugi, să le sfâşie fără prea multe discuţii pantalonii decadenţi „capitalişti” cu foarfeca, neştiind că aceştia erau un obiect de vestimentaţie ieftin şi rezistent, preferat de văcarii şi în general de muncitorii americani…

Nu mai vorbim că mulţi dintre copiii protipendadei comuniste a timpului se încăpăţânau să se afişeze cu acest tip de ţinută, ceea ce ducea la dese conflicte cu patrulele care îi vânau pe cei consideraţi a avea un comportament decadent „burghez”…
Uite aşa, dragi nostalgici ai „epocii de aur”, au reuşit comuniştii să se mai facă încă odată de rahat în ochii tinerei generaţii !

Publicitate

09/02/2018 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | 6 comentarii

Descoperiri senzaționale în arhiva Televiziunii Române. VIDEO

 

 

 

 

 

 

 

 

Căutările prin arhiva Televiziunii Române ne-au pus în fața unei descoperiri senzaționale. În 1989, propaganda, care ajunsese să rescrie istoria românilor într-o mare măsură, oferea o inedită fotografie document.

Aceasta confirma că la marea și istorica adunare comunistă și antifascistă din 1 mai 1939, Nicolae și Elena Ceaușescu nu doar că erau participanți, ci se aflau chiar între conducători.

Doar că televiziunea mai amintise despre acel eveniment istoric în anii anteriori, minus participarea cuplului de dictatori și folosise imaginea cu pricina doar ca pe o unealtă de construcție a mitului partidului comunist eroic. Ce se întâmplase ? La fel ca în bancurile absurde de altădată cu Radio Erevan, era o mică mare problemă.

În realitate, cei doi nu participaseră la acea adunare, iar adunarea nu fusese de fapt organizată de partidul comunist, care la acea vreme cu greu ar fi putut umple o bodegă, darămite o piață centrală. În plus, nu era o demonstrație antifascistă, ci una care susținea regimul dictaturii regale al lui Carol al II-lea.

Totul era o mare minciună, la fel precum comunismul însuși. Preocupării pentru măsluirea istoriei îi scăpase topirea unui film cu o mitologie nedefinitivată a partidului comunist și astfel investigațiile noastre au găsit fotografia originală pentru care niște specialiști în propagandă și-au câștigat, nu pâinea, ci dulceața de pe untul de pe pâine, toate raționalizate în 1989, ultimul an al lui Ceaușescu.

Am descoperit cu surprindere că, în chiar această zi, 1 mai 1939, și muncitorii din Germania nazistă își aveau sărbătoarea. În chiar acele zile se pregătea în secret semnarea pactului Molotov – Ribbentrop, care avea să sfâșie Europa și să confirme faptul că atât comunismul, cât și național-socialismul țâșnesc din același izvor al infernului.

Arhiva Televiziunii Române geme de mărturii propagandistice realizate după rețete împrumutate de la Uniunea Sovietică și de cel de-al Treilea Reich, ale înjosirii poporului român de către o clică de stăpâni certați cu munca, și care își găseau plăcerea sadică să le soarbă ovațiile și închinarea tocmai oamenilor muncii, a căror sărbătoare, chipurile, o organizau.

În primii ani, la demonstrațiile de 1 mai se vorbea despre Ziua internațională a celor ce muncesc, iar pe măsură ce comunismul românesc devenea tot mai naționalist și cultul personalității tot mai accentuat, Nicolae Ceaușescu ocupa invariabil miezul sărbătorii. În primii ani ai dictaturii acestor revoluționari de profesie, certați cu munca – cei mai mulți, unii proletari mai aveau încă speranțe că vor vedea o orânduire mai dreaptă.

Cu fiecare an, însă, camera de luat vederi este tot mai neputincioasă în a găsi oameni care să pară fericiți. O inovație stranie a paranoiei ultimilor ani de dinaintea căderii lui Nicolae Ceaușescu a fost așa-zisa sărbătorire prin muncă tocmai a Zilei Muncii, unul din cele mai năucitoare paradoxuri ale societății socialiste multilateral spulberate.

Dictatorul era fericit doar dacă umplea stadioanele pe unde trecea cu oameni aduși cu sila, inclusiv copii care trebuia să stea de multe ori în frig și ploaie pentru a-l preamări și a-i aduce osanale. Imaginile de arhivă sunt valoroase prin ceea ce arată, dar și prin ceea ce nu arată. Toate crucile sau simbolurile creștine erau cu mare atenție cenzurate și scoase din filmările televiziunii.

Nici o autoritate nu trebuia să existe deasupra efemerei dictaturi a omului. Evenimentul oficial al genezei Zilei Muncii amintește de o serie de mișcări de mase care au avut loc în 1886, la Chicago. Așa numita afacere Haymarket a fost un miting muncitoresc în timpul căruia cineva, un anarhist, a aruncat o bombă în rândurile Poliției.

Aceștia au deschis, apoi, focul. A murit un polițist și-un muncitor, alți 70 de polițiști au fost răniți și-un număr apreciabil de demonstranți. Hagiografia comunistă, care a găsit astfel martiri, pe sângele cărora să-și poată zidi miturile uită să menționeze faptul că acest eveniment a avut loc nu la 1, ci la 4 mai.

Mai mult, la acea dată, cea mai mare organizație muncitorească americană, Knights of Labor (Cavalerii muncii), avea deja aproape 20 de ani și lupta pentru ziua de muncă de 6 ore.

Era, însă, o problemă pentru ca, această organizație să poată intra în mitul comunismului: era anti-socialistă și anti-radicală. Nu folosea bombe, ci negocieri pentru a obține drepturi pentru proletari, și culmea, sărbătoareau Ziua Muncii în septembrie. De ce oare să-și celebreze muncitorii ziua la 1 mai ?

Ce legătură poate exista între Noaptea Valpurgică, asociată definitiv cu vrăjitoria care este o uvertură, Armindenii, care este o sărbătoare pâgână numită și a pelinului sau a bețivilor, în care, paradoxal, oamenilor le era frică să muncească și Ziua internațională a Muncii?

Data sărbătorii nu a apărut ca o expresie spontană a proletariatului care-și cerea drepturile, ci a fost indusă de ideologii comuniști care l-au împins să „zdrobească orânduirea cea crudă și nedreaptă”, pentru a se putea cățăra apoi pe umerii săi,care avea să suporte o nouă ordine mondială, mai crudă și mai nedreaptă.

Karl Marx nu a avut la activ nici o zi de muncă în fabrică, la fel și Engels, la fel și Lenin. Totuși, la marile demonstrații comuniste, portretele lor erau purtate cu o mai mare venerație și teamă decât icoanele în procesiunile religioase.

Marxismul a apărut într-un context în care clasa muncitoare lupta pentru drepturile sale, dar Marx a susținut că această luptă nu trebuie să urmărească drepturi sau obținerea unor condiții mai bune de muncă și viață, ci răsturnarea întregii ordini care făcuse posibilă această muncă. Mai puțin cunoscut, însă, este faptul că Marx, însuși, a fost, mai degrabă, preocupat de îndepărtarea omului de credința în Dumnezeu și, îndeosebi de Creștinism, pe care îl considera o „religie a sclavilor”.

Doar un proletar, din universul căruia fusese scos Dumnezeu, era în stare să înființeze Gulag-ul, să extermine milioane de semeni de-ai săi, și, în ultimă instanță, să fie manipulați să realizeze cele mai nedemne acte de proslăvire ale stăpânilor pe care-i are.

Eforturile lui Marx de a lupta împotriva unei societăți coagulate tradițional în jurul unor valori creștine par să aibă o anumită justificare machiavellică. Este însă stranie îndârjirea sa împotriva socialiștilor creștini care luptau pentru drepturile proletarilor cu Biblia în mână.

O incursiune aprofundată în opera și biografia lui Marx îl descoperă pe acesta preocupat de satanism și autor al unor „Poeme satanice”. În câteva dintre ele nu se sfiește să profereze cele mai întunecate blesteme împotriva lui Dumnezeu și să-și afirme ca ideal suprem prăbușirea în infern, alături de întreaga umanitate. Tot materialismul lozincard era doar o stratagemă pentru a înșela dorința oamenilor muncii după o viață mai bună.

Dar Marx este doar o verigă intermediară în incursiunea noastră. Ideile sale sunt de fapt, doar o continuare a idealurilor illuministe. Coincidență ? Societatea secretă a illuminaților, care a zămislit Revoluția franceză și care a umplut apoi Europa de sânge de proletari și țărani, a fost înființată chiar la 1 mai, în anul 1776, în Bavaria, de către Adam Weishaupt, chiar după Noaptea valpurgică, noaptea orgiilor vrăjitorești a lui Mefistofel.

Acest profesor de teologie devenit dușman al credinței creștine a înființat o mișcare ce își propunea să lupte împotriva Monarhiei, împotriva proprietății private, împotriva religiei, mai ales a celei creștine, împotriva Familiei și, în general, împotriva unei lumi care trebuia răsturnată pentru a aduce Noua Ordine Mondială.

Mișcarea mima ateismul, dar era impregrantă de ocultism. Bineînțeles că plebeea secolului XX nici nu trebuia să știe adevărul din spatele miturilor pe care fusese clădită, ci doar despre o iluzorie luptă care încerca să radă de pe fața pământului o lume în curs de dispariție.

Atât socialismul bolșevic, cât și socialismul naționalist aveau să se închine, în acest fel, idolilor urii, inventând dușmani de clasă sau de rasă și umplând lumea cu sânge, sacrificii pe altarele întunericului secolului XX. Era o religie răsturnată, a tenebrelor, care-și avea idolii, icoanele, altarele de butaforie, până și sărbătoarea denaturată a Floriilor, sacrificiile, ritualurile pe care le plasase suficient de aproape de Paști încât să poată încerca să se substituie sărbătorii Învierii unui Dumnezeu care, culmea, fusese de dragul oamenilor, timp de 33 de ani, chiar Om al muncii, înainte de a fi Om al durerii, obișnuit cu suferința.

Așa cum trebuie însă, întotdeauna ca să se întâmple, idolii s-au părvălit la pământ, dar omenirea a trebuit să plătească zeci de milioane de vieți pentru această rătăcire căreia i-a căzut pradă. Iar dacă azi mai râde primăvara pentru proletari, este doar pentru că El, Iisus este singurul care a redăruit cu adevărat demnitatea.

Este singurul dintre conducătorii muncitorilor care a știut ce înseamnă munca proletarului, singurul care i-a iubit. Dar și singurul care a înviat !

 

 

 

 

09/02/2018 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Gânduri grele…

 

 

 

 

 

 

 

Dragă Moș Crăciun, după sărbători, când nu vei mai  avea nevoie de ea, te rog să-mi dai mie lista cu fetele rele…

 

 

 

 Proverb vasluian: Fimeia vânătă di azi, îi fimeia îmbufnatî di ieri.

 

 

 

E uşor de remarcat, că majoritatea românilor cred că majoritatea românilor sunt proști…

 

 

O soţie bună nu strigă niciodată la soţul ei, ea dă ordinele calm, scurt, clar şi concis !

 

Dacă vrei să ţi  se ierte păcatele, trebuie mai întâi să păcătuieşti…

 

 

De ani de zile femeile îşi doresc egalitate între sexe numai că, din pacate, nu toţi bărbaţii au sexul la fel de mare.

 

 

M-am speriat atât de tare după înregistrările cu Bercea Mondial, încât dis-de-dimineață, am plecat să-mi plătesc toate datoriile către clanurile mafiote: am plătit curentul, întreținerea, impozitul pe mașină, internetul, dările locale și taxa radio-tv.

 


Din memoriile bulibaşei: „Cand eram mic, mama îmi lua tot ce-mi doream, iar tata ținea de şase…”

 

„Munca-i muncă, dar trebuie să ne mai și relaxăm” s-a gândit vecinul meu de apartament, la ora unu noaptea şi, lâsand bormașina din mână, începu să cânte la trompetă.

 

 

O veche legendă spune că există femei care, atunci când deschid dulapul, știu ce vor îmbrăca.

 

 Toți copiii înălțau zmeul, numai unul dădea cu el de pământ… era viitorul Făt-Frumos.

 

 

O judecătoare de la Tribunalul Municipiului București s-a plâns că, în timpul furtunii de ieri, s-a trezit cu o vilă în curte.

 

La o nuntă, toţi bărbaţii căsătoriţi au fost rugaţi de organizator să stea lângă persoana care le face viaţa frumoasă. Barmanul, aproape c-a murit sufocat.

 

Când încep să mă dezbrac în baie, în colţul oglinzii apare următoarea  inscripţie:

”Atenţie, urmează imagini care vă pot afecta emoţional!”

 

 E foarte important să faci femeile să râdă! Totuşi, dacă îţi reuşeşte faza asta când te dezbraci, nu este un semn prea bun…

 

 Cea mai bună dovadă că există civilizaţii extraterestre inteligente este faptul că nu ne contactează.

 

 

Filozofii care cred cu tărie în puterea de convingere a logicii, n-au discutat niciodată cu o femeie.

 

Fiecare bărbat de succes are în spatele lui o femeie. Dacă succesul continuă, mai apar și altele…

 

 
Daca ţi se pare ca Patria  te ignoră, încearcă măcar odată  să nu plăteşti taxele…

 

 

Astăzi, la muncă, am căzut de pe o scară de zece metri! Noroc că eram pe prima treaptă !

 

 

 

 

 

09/02/2018 Posted by | UMOR | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: