Dosare nerezolvate: Ce se ascunde în spatele mineriadelor ? VIDEO

 

 

 

 

Sub pretextul apărării „valorilor revoluţionare”, sau pentru a-şi impune prin forţă revendicările, de patru ori minerii din Valea Jiului au venit la Bucureşti, în 1990 şi 1991, şi încă de două ori, în 1998 şi 1999, minerii au pornit în marş spre capitală.

Mii de oameni au fost afectați de violenţe direct, unii iremediabil, iar cele mai multe acte de abuz au rămas nesancţionate în justiţie.

În urma mineriadelor, zeci de mii de români au emigrat, iar România, izolată, şi-a pierdut credibilitatea în plan internaţional.

În cursul violenţelor din timpul celor şase mineriade, centrul Bucureştiului a fost ocupat de mineri, au fost asediate sediile Guvernului, Televiziunii Române, devastate sediile partidelor politice, prefecturilor, a Universităţii Bucureşti şi gările din Petroşani, Vulcan şi Craiova, s-a intrat în forţă în redacţiile presei de opoziţie şi în sediul Camerei Deputaţilor, au fost deturnate garnituri de tren.

În cursul violenţelor au murit patru persoane şi au fost rănite multe sute de oameni, reţinuţi ilegal sute de cetăţeni, agresaţi lideri politici, miniştri, prefecţi, primari, militari, poliţişti sau simpli civili şi luaţi prizonieri 2000 de jandarmi chemaţi să restabilească ordinea.

 Mineriadele au fost un atentat la democrație, în care autoritatea de atunci a manipulat fără scrupule un grup indus în eroare și violent contra unor oameni aleși aleator, dar mai ales din zona urbană și educată, pentru că era singura implicată politic care amenința noul monopol al puterii.

Justiția nu s-a realizat la timp din cauza forţelor aflate la   putere care a împiedicat-o, dar o societate democratică nu poate avansa fără justiție, care e indispensabilă inclusiv pentru orice discuție despre reconciliere – cum bine spune Herta Muller.

Abia la un sfert de secol după ce centrul Bucureștiului a fost violent ocupat de mineri, Universitatea, partidele și presa de opoziție închise și nenumărați oameni, cei mai mulți fără vreo legătură cu opoziția, maltratați, Înalta Curte a trebuit să redeschidă dosarul  evenimentelor, închis anterior de procuratură și apoi redeschis în urma unei decizii CEDO. 

În dosarul Mineriadei, procurorii militari din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au dispus, în 23 decembrie 2016,  punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru infracţiuni contra umanităţii, faţă de Ion Iliescu, la data faptelor preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi preşedinte al României, Petre Roman, fost premier, Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru, Virgil Măgureanu, fost director al Serviciului Român de Informaţii, Nicolae Dumitru, fost prim-vicepreşedinte al Frontului Salvării Naţionale şi Mugurel Cristian Florescu, general în rezervă, fost adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare.

În acelaşi dosar a fost pusă în mişcarea acţiunea penală, pentru infracţiuni contra umanităţii, şi faţă de amiralul în rezervă Emil „Cico” Dumitrescu, la data săvârşirii faptelor membru al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională şi şef al Direcţiei Generale de Cultură, Presă şi Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazimir Ionescu, fost vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, Adrian Sârbu, fost şef de cabinet şi consilier al primului ministru în iunie 1990, Miron Cozma, fost preşedinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”.

De asemenea, au fost puşi sub acuzare Matei Drella, la data săvârşirii faptelor lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Cornel Burlec Plăieş, fost ministru adjunct la Ministerul Minelor, generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri a Ministerului de Interne, generalul (r.) Petre Petre, fost comandant al Unităţii Militare 0575 Măgurele, aparţinând Ministerului de Interne.

În aceeaşi cauză, procurorii militari efectuează în continuare urmărirea penală faţă de alţi 18 suspecţi, tot pentru infracţiuni de crime împotriva umanităţii.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că, în perioada 11 – 15 iunie 1990, inculpaţii au decis, organizat şi coordonat un atac generalizat şi sistematic, lansat împotriva unei populaţii civile, respectiv împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii din Bucureşti, precum şi a populaţiei municipiului Bucureşti, atac în care au implicat participarea forţelor armate ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi a unui număr de peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării.

În urma atacului au fost ucise prin împuşcare patru persoane şi au fost rănite prin împuşcare alte trei. De asemenea, 1.269 de persoane au suferit vătămări ale integrităţii fizice sau psihice, iar 1.242 au fost private de dreptul fundamental la libertate, pe motive de ordin politic.

Să amintim că, în același dosar, au mai fost puși sub acuzare, pentru infracţiuni contra umanităţii, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu şi Miron Cozma.

Fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, susţine că deplasarea ortacilor la Bucureşti în iunie 1990 s-a făcut la ordinul lui Ion Iliescu. Mai mult, el declară că garniturile de tren au fost puse la dispoziţia minerilor din ordinul lui Traian Băsescu.

În calitatea sa de subsecretar de stat, Traian Băsescu îl avea în subordine pe Gheorghe Dobre, cel care l-a demis pe inginerul Mănuţiu, de la Regionala CFR Craiova, pentru că a încercat sa oprească garniturile de tren pline cu mineri în marşul forţat către capitală. 

 

 

 

 

 

Fostul preşedinte Ion Iliescu este acuzat de procurorii militari că el este cel care a dat ordinul pentru evacuarea în forţă a manifestanţilor din Piaţa Universităţii, inclusiv prin folosirea unor muncitori din marile întreprinderi din Bucureşti.

În ziua de 11 iunie 1990, la sediul Guvernului, a avut loc o şedinţă condusă de Ion Iliescu şi Petre Roman, la care au mai participat şi prim viceprim-ministrul Gelu Voican Voiculescu, ministrul de Interne Mihai Chiţac, directorul SRI Virgil Măgureanu, şeful IGPR Corneliu Diamandescu, şeful Marelui Stat Major Vasile Ionel, procurorul general Gheorghe Robu, adjunctul procurorului general şi şeful Direcţiei Procuraturii Militare Mugurel Florescu, Dan Iosif, Bogdan Niculescu Duvăz şi Adrian Severin.

Subiectul acestei şedinţe l-a constituit intervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea demonstranţilor din Piaţa Universităţii. 
Ion Iliescu a dorit ca această acţiune să se desfăşoare în data de 12 iunie 1990, însă Mihai Chiţac a avut o obiecţiune solicitând ca întreaga operaţiune să se desfăşoare în dimineaţa de 13 iunie 1990, aceasta pentru a avea timp în vederea organizării acţiunii.

De asemenea, ministrul de Interne, Mihai Chiţac, a mai solicitat ca poliţia să fie ajutată de către armată pentru blocarea străzilor care converg spre Piaţa Universităţii, pentru a se împiedica pătrunderea populaţiei în zonă, până la curăţarea zonei. Ion Iliescu, referindu-se la posibilitatea ca Piaţa Universităţii să fie reocupată de către manifestanţi, a spus că:

„Vom aduce câteva mii de muncitori care, după eliberarea pieţei, vor pătrunde şi vor staţiona, paşnic, o perioadă de timp până la normalizarea circulaţiei”, se arăta în declaraţiile date de Mihai Chiţac şi Dan Iosif. 

Procurorii militari spun că, prin această decizie de a folosi forţe civile împotriva altor civili, Ion Iliescu a încălcat în mod grav normele ce caracterizează un stat de drept, întrucât rolul său de preşedinte ales, iar în acel moment de preşedinte al CPUN, era de a veghea la respectarea drepturilor tuturor cetăţenilor ţării şi de a susţine, în mod imparţial, interesele şi opţiunile acestora.

 

Întrebat dacă se simte vinovat pentru morții de la Mineriadă, Iliescu a răspuns fără să clipească: ”Bineînțeles că nu!”

 

 

 

 

Publicitate