VIN COLINDĂTORII
Vin colindătorii
„Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura-i arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Gazdelor creştine să-i primiţi în casă, leru-i ler,
Şi cum se cuvine să-i poftiţi la masă, leru-i ler
Ni-i trimite sfântul să ne-‘ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-şi deschidă vila, leru-i ler,
Şovăielnic pasul, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasul, nu ştiu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă şi nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica, leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-aţi făcut din ţară, leru-i ler,
Tot în frig şi-n foame, tot cu mâini întinse, leru-i ler,
Pe la porţi străine ce ne stau închise, leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă şi li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.”
Versuri: Tudor Gheorghe
22 decembrie 1989 – După o săptămână de demonstrații populare și reprimari sângeroase, dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a fost înlăturat
Cu 28 de ani în urmă, în ziua de 22 decembrie 1989, revoluţia română anticomunistă se intensifica . În Bucureşti, manifestaţiile împotriva dictaturii au luat amploare.
După mai puţin de opt ore de când Nicolae Ceauşescu fusese anunţat că mişcarea de stradă a fost reprimată şi zona centrală a Capitalei a fost degajată de manifestanţi,sute de mii de muncitori de pe marile platforme industriale şi cetăţeni din toate categoriile sociale se îndreptau, în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, spre sediul Comitetului Central al PCR şi Piaţa Universităţii, locul în care cu o zi înainte se tragea în manifestanţi.
Cu puţin înainte de ora 10.00, Nicolae Ceauşescu, în sediul Comitetului Central al PCR, prezida ultima şedinţă, în care anunţa că, din cauza situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi a instituit starea de necesitate în întreaga ţară, care interzicea întrunirea în grupuri mai mari de cinci persoane. La acea oră, în centrul Bucureştiului se aflau sute de mii de oameni.
S-a anunţat introducerea stării de necesitate pe întreg teritoriul României (ora 10:00).
La prânz, după anunţarea sinuciderii ministrului apărării naţionale, numit de Ceauşescu „trădătorul” Vasile Milea, sediul CC al PCR este luat cu asalt de manifestanţi. Militarii au pactizat cu populaţia.
Cuplul dictatorial Nicolae şi Elena Ceauşescu, forţat de zecile de mii de bucureşteni care au ieşit în stradă, a părăsit clădirea CC al PCR cu elicopterul. După-amiază cei doi au fost arestaţi la Târgovişte. S-a instalat o nouă putere provizorie, Frontul Salvării Naţionale – FSN.
Câteva ore mai târziu, instituţii publice erau atacate de „terorişti” cu focuri de armă.
Consiliul Frontului (CFSN) a adresat în cursul serii, un comunicat către ţară prin care anunţa dizolvarea tuturor structurilor de putere ale regimului comunist şi prezenta un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România.
În cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie, au avut loc în Capitală confruntări armate (la Televiziune, în Piaţa Palatului, la Radiodifuziune, în diferite alte zone ale oraşului), soldate cu victime – răniţi şi morţi şi a fost distrusă Biblioteca Centrală Universitară
Tot în această zi, Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ), interzis de regimul comunist la 29 iulie 1947, îşi relua activitatea, odată cu fondarea Partidul Creştin Naţional Ţărănesc.
La 28 decembrie cele două formaţiuni politice (PNŢ şi PCNŢ) vor fuziona formând Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD) şi a fost înscris oficial la 7.I.1990, fiind prima formaţiune politică înregistrată după Revoluţia din decembrie 1989).
În după-amiaza acestei zile, apărea şi primul ziar al Revoluţiei române – „Libertatea”. În seara aceleiaşi zile apărea şi primul număr al ziarului „Tineretul liber” .
Timp de câteva zile, străzile din Bucureşti, dar şi din multe oraşe din ţară au fost patrulate de militari şi voluntari, iar schimburile de focuri cu „teroriştii” au făcut victime.
Potrivit statisticilor oficiale, la Revoluţie, 1.142 de persoane şi-au pierdut viaţa, 3.138 au fost rănite, iar 760 de oameni au fost reţinuţi.
Războiul de stradă cu inamici a căror identitate rămâne şi astăzi, cel puţin în parte, necunoscută s-a încheiat în 25 decembrie 1989, când Nicolae şi Elena Ceauşescu, aflaţi sub arest la o unitate militară din Târgovişte, au fost executaţi în urma unui proces sumar, judecat de un tribunal militar.
Soţii Ceauşescu au fost acuzaţi de genocid şi de subminarea puterii de stat, întrucât au determinat, în decursul vremii, moartea a 60.000 de persoane, au organizat acţiuni armate împotriva poporului român şi a puterii de stat, au distrus bunuri obşteşti şi au încercat să fugă din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuşi la bănci din străinătate.
Aceste acuzaţii formulate de completul de judecată au fost încadrate în categoria crimelor grave săvârşite împotriva poporului român.
Sentinţa a fost executată în 25 decembrie 1989, în jurul orei 14.45, în incinta garnizoanei din Târgovişte.
SURSE:
http://www.rador.ro/2017/12/22/calendarul-evenimentelor-22-decembrie-selectiuni-4
http://www.mediafax.ro/social/25-de-ani-de-la-revolutie-22-decembrie-1989-fuga-lui-ceausescu-si-zeci-de-mii-de-oameni-in-strada-sub-tiruri-de-gloante
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 