CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Memoriile referitoare la situaţia din România înaintate preşedinţilor americani în primii ani de după ocuparea ţării de către sovietici, nu au ajuns niciodată la aceştia. VIDEO

 

 

 

 

Analiza politico-economico-militară a lui Thomas S. Blonton,  intitulată „Ce ştia preşedintele Truman despre România”.

Un raport american despre România din 1949

Un Memoriu exhaustiv şi competent adresat de regele Mihai I  fostului preşedinte Franklin Delano Roosevelt, în ianuarie 1945, n-a ajuns niciodată în mîna preşedintelui, iar secretarul de stat, atunci în funcţiune, a formulat opinia scrisă că nu trebuie să se dea un răspuns formal acestui patetic document. 

 

 

 

regele Mihai aviator

 

 

 

De asemenea, se pare că un raport al serviciilor americane elaborat în 1949, înaintat preşedintelui Harry Truman, nu a ajuns niciodată la acesta.    

Şi alte documente de acest fel, trimise, n-au ajuns pe masa de lucru a preşedintelui S.U.A.

De altfel, preşedintele Truman era un mediocru ca inteligenţă şi ca om politic. Profesorul  Mihai Ralea povestea, prin 1957, că la prezentarea acreditării sale de ambasador al României în S.U.A. (în 1946), la protocolara convorbire de după ceremonie, Truman l-a întrebat, tam-nisam, dacă acum, poporul român are conflicte cu …dacii.

Asta îi comunicase lui Truman, rapid, vreun consilier tot atît de ignar (ignorant) în problemele Europei de Est, răsfoind vreo enciclopedie, şi atît s-a priceput să-l întrebe pe noul ambasador al României…

Să nu ne înşelăm. România a fost cedată sovietelor încă de la Conferinţa de la Teheran din decembrie 1943 şi în octombrie 1944 a intervenit înţelegerea secretă de la Moscova, dintre Churchill şi Stalin prin care România era cedată Rusiei în schimbul Greciei.

 

yalta

Foto: Churchill, Roosevelt şi Stalin 

Conferinţa de la Yalta din februarie 1945 a pecetluit această înţelegere.

Toată politica S.U.A. şi a Angliei de după război a respectat această cinică înţelegere şi nimic efectiv nu au întreprins puterile occidentale în apărarea democraţiei în România.

A fost un laş, cinic şi interesat abandon. Şi măcar de ar fi spus asta, direct, forţelor democratice din România. Dimpotrivă, lăsau a se înţelege că puterile occidentale sânt interesate în apărarea forţelor democratice româneşti şi le vor sprijini în militantism.

Tot ce au întreprins a fost Conferinţa miniştrilor de Externe ale celor trei mari puteri, din 1946 de la Moscova, care a decis, pentru România, organizarea unor alegeri libere şi reprezentarea, în guvernul P. Groza, a exponenţilor politici ai P.N.Ţ. şi P.N.L.

Dar n-au protestat decis şi cu consecinţe, după falsificarea grosolană a alegerilor din noiembrie 1946.

 

 

Foto: Petru Groza

 

Regretatul N.Carandino povesteşte în al doilea volum al memoriilor sale, că stăruinţele ambasadorului american din Moscova, Averell Harriman, venit, special, la Bucureşti pentru a convorbi cu opoziţia democrată din toamna lui 1946, aveau un singur scop: să creeze o zonă de linişte relativă în Europa de Est pentru ca, în S.U.A., Truman să poată cîştiga, triumfător alegerile.  

 

 

 

visinski

 

Foto: Preşedintele american Harry Truman

 

 

Atât şi nimic mai mult şi N. Carandino regretă mult, gândind la asta la închisoare că s-a lăsat înşelat de promisiunile ademenitoare ale lui Harriman.

Dacă nu ar fi fost timp de doi-trei ani această politică occidentală duplicitară, se modifica, cu siguranţă, şi strategia partidelor politice democratice româneşti, nemaiîntreţinînd, în popor, speranţa venirii americanilor pentru a curma atotputernicia Sovietelor.

Dar aşa au stat lucrurile pînă tîrziu în 1948. 

În 1948 se petrece luarea de atitudine categorică a lui – cine ar crede? – Churchill în celebrul său discurs de la Foulton. S.U.A. aveau aceeaşi atitudine categorică.

Atunci se deschid aripile războiului rece care a durat cîteva decenii bune. Dar să revenim la raportul secret al lui Thomas S. Blonton.

A fost elaborat în 1949 şi predat la 5 octombrie al acestui an şi a devenit public posibil de consultat în 1970.

Acest Blonton a folosit, inteligent, rapoartele diverşilor oficiali americani în România şi, ştiind să culeagă de acolo ceea ce îi era util, mai şi documentîndu-se în literatura de specialitate, a întocmit un raport pătrunzător care putea fi necesar.

Dar era, atunci, cineva oficial în S.U.A., în frunte cu preşedintele, să pornească un război eficient împotriva URSS, fără de care eliberarea ţărilor pe care le ţinea în captivitate nu era posibilă? Ştim, azi, bine că nu, deşi, în ţară, destui deznădăjduiţi mai investeau speranţe în această minune.

Dar astăzi,acest raport sobru devine, la lectură, brusc zguduitor. Raportul dezvăluia trista realitate a alegerilor din noiembrie 1946:

„În campania de alegeri, Blocul Partidelor Democratice, dominat de comunişti, a susţinut o singură listă electorală şi, potrivit rezultatelor date de guvern, şi-a asumat o victorie strălucită.

În realitate, alegerile s-au caracterizat prin intimidare şi falsificarea rezultatelor. Opoziţia care, se estimează, a cîştigat aproximativ 75% din voturi, a primit doar 35 din cele 414 locuri în Camera Deputaţilor”.

Şi se adaugă imediat: „În anul următor, guvernul a subminat necontenit prerogativele Regelui, iar la 30 decembrie 1947 a forţat abdicarea sa.

În aceeaşi zi, a fost proclamată Republica Populară Română, de către premierul Groza şi miniştrii săi, cu acordul „în unanimitate” al Camerei.

Proclamarea republicii a marcat culminaţia succesului comunist în procesul de preluare completă a controlului. În lunile ce au urmat, comuniştii s-au concentrat asupra schimbării formei de stat, pentru a-şi epura rîndurile de elementele considerate nu deplin obediente faţă de ordinele Kremlinului”.

Oficialii americani neavînd cunoştinţă de rezistenţa românească din munţi, Thomas S. Blonton afirmă în raportul său:

„Nu există nici o informaţie care să indice existenţa sau formarea unei opoziţii eficiente şi organizate în forma unor grupuri de rezistenţă. Puterea poliţienească absolută a guvernului este suficientă pentru a descuraja persoane sau grupuri capabile de a organiza şi a realiza asemenea demersuri.”

Blonton se referea şi la organizarea centrală a tineretului, după modelul sovietic, inclusiv copiii de 9-14 ani, precizînd că „această înregimentare a tineretului român are ca scop îndoctrinarea comunistă în orele libere, mai degrabă decît recreere.

Se fac presiuni asupra tineretului pentru ca acesta să se înscrie în brigăzi „voluntare” de muncă pentru reconstrucţie prin toată ţara. Cu toată ostilitatea celor mai mulţi tineri români faţă de acest gen de constrîngere, programul comunist de a extinde ideologia marxistă asupra unei proporţii apreciabile dintre ei va reuşi, fără îndoială, dacă accesul la alte puncte de vedere va continua să fie împiedicat. Comuniştii îşi pun evident mari speranţe în programul pentru „controlul gîndirii”, care în viitor va afecta în mare măsură tînăra generaţie”.

De fapt, constată Blonton, s-au întreprins demersuri eficiente pentru influenţa Occidentului în România. Şi citează ca exemple oficiale, denunţarea, în iunie 1948, a înţelegerii din 1929 între România şi Vatican şi închiderea, în 1948, a Institutului Francez din România.

De asemenea, în august 1948, au fost închise toate şcolile conduse de străini, iar bunurile lor confiscate de stat. Apoi declararea obligatorie a limbii ruse în şcoli a contribuit, de asemenea, la oprirea influenţei culturii occidentale la graniţă.

Să adaug că, de fapt, în curînd, cultura (literatura) occidentală îşi va recuceri statutul privilegiat, prin iniţierea unui vast program de traduceri la E.S.P.L.A.

Revenind la raportul lui Blonton, să adaug că acesta informa şi că de fapt, „cenzori comunişti zeloşi controlează toate producţiile literare, fiecare spectacol de teatru, sală de concert ori cinema, pentru a descoperi tendinţele care ar putea să aibă legătură cu Occidentul „decadent şi reacţionar”.

Chiar şi Academia Română a fost naţionalizată după modelul sovietic.” Conchizîndu-se că revoluţia din România este practic desăvîrşită, „o mare parte a programului comunist mai urmează să fie implementată, mai ales în zonele rurale, care reprezintă majoritatea zdrobitoare a poporului român.

În consecinţă, sub îndrumarea şi controlul permanent al URSS, România va urmări, în politica internă, obiectivul de a deveni un stat colectivist, care nu va susţine idei şi dorinţe în contradicţie cu dorinţele Kremlinului”. 
Un capitol important şi foarte serios în analiză e cel consacrat economiei româneşti. După o descriere analitică, probă, a fizionomiei economiei româneşti din trecut, relevîndu-se relativele ei bogăţii şi starea ei latent înapoiată, se arată că, în prezent, URSS a introdus, aici, sistemul planificării, adăugîndu-se precizarea că „URSS a secătuit România, luînd o pradă de război estimată la un miliard şi trei sferturi, transportarea în contul reparaţiilor de război şi exploatarea companiilor cu capital mixt”.

Şi se mai precizează că „atît agricultura, cît şi industria petrolieră, de importanţă crucială pentru redresarea României, se află mult sub nivelul antebelic… A avut de suferit mai ales consumatorul…, standardul de viaţă, deşi este în creştere, se află sub cel din 1930… După război, redresarea economică a fost întîrziată şi România se află printre cele mai slab dezvoltate ţări din Europa de Est”.

Apoi raportul detaliază tabloul, analizînd competent şi în spiritul adevărului, toate sectoarele economiei româneşti, punînd de fiecare dată, accentele acolo unde se cuvine, cu tabele şi grafice binevenite care susţine seriozitatea extremă a raportului Blonton.

Relativ la expunerea situaţiei petroliere din ţară, indiscutabil, atunci, principala ei sursă de bogăţie, raportul Blonton precizează: „România are nevoie urgentă de echipament nou şi piese de schimb, dar restricţiile actuale fac importurile din vest practic imposibile, iar URSS şi celelalte state-satelit nu sînt capabile să, acopere aceste necesităţi”. Observaţie dreaptă şi care s-a remediat, tîrziu, în anii şaizeci.

Constata, apoi, declinul ratei natalităţii de la 35/1000 locuitori în 1930 la 23,8/1000 locuitori în 1946.De menţionat că, făcîndu-se referiri la situaţia deficientă a alimentaţiei în ţară se preciza că „în ciuda dificultăţilor de comerţ cu Vestul, SUA a trimis României cantităţi considerabile (în special grâne), fiind al doilea mare furnizor cu aproximativ o cincime din valoarea totală a importurilor în 1947”.

De notat şi aprecierea lucidă potrivit căreia se spune: „Este posibil ca ţăranii să opună o rezistenţă serioasă la colectivizare distrugînd plantaţiile şi sacrificînd excesiv animalele, pentru a preveni confiscările şi colectarea produselor.

Dacă colectivizarea agriculturii are loc pînă în 1951-1952, atunci aducerea nivelului de producţie la cel de dinainte de război va întîrzia pînă în perioada 1955-1960.”

În capitolul relaţii externe, evident se arată totala dependenţă a României faţă de URSS, constatîndu-se consolidarea, după alegerile din 1946, a regimului comunist care a respins nota SUA care contesta imparţialitatea acestor alegeri. 
Raportul acesta, de o impresionantă seriozitate, este, astăzi, un document istoric de reală importanţă, dar e îndoielnic că o personalitate cu putere decisivă în administraţie l-a citit şi analizat.

Şi, practic, chiar dacă l-ar fi citit, ce putea întreprinde SUA faţă de România în 1949, la începuturile războiului rece care a durat decenii întregi?

Academia Civică a făcut un extraordinar serviciu publicîndu-l în întregime (inclusiv cu doctele anexe). 

 

 

 

 

Surse:

Thomas S. Blonton, Ce ştia preşedintele Truman despre România. Un raport al serviciilor secrete americane (1949). În româneşte de Ioana Ieronim, în colaborare cu Raluca Schian, Raluca Ionescu şi Andrei Popovici. Fundaţia Academia Civica, 2000. 

 

http://www.romlit.ro/un_raport_american_despre_romnia_din_1949

02/11/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Avem copii isteţi !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ce este igiena?

Igiena este când vin neamurile şi văd ce curat e în casă. 

 

 

 

Din ce se face săpunul?

Săpunul se face din mai mulţi clăbuci, la un loc.  

 

De ce ne spălăm cu săpun?

Noi ne spălăm, ca să dăm săpun în ochi la microbi.  

 

 

De ce circulă sângele în corp? 

Sângele umbla prin corp, ca să îi prindă pe microbi şi să îi înece. 

 

Ce sunt amprentele?

Amprentele e când punem mâna pe o clanţă şi rămân degetele acolo şi le găseşte poliţia. 

 

Ce este sufletul?

Suflet e când îţi pune mama prăjituri pe farfurie şi îi laşi prăjituri şi lu ăla mic.  

 

 

Ce este tristeţea?

Tristeţe inseamnă când un om vine la altul şi bea mult.  

 

 

 

Ce înseamnă cuvântul „modern”?

Modern e când vezi ceva frumos şi e scump şi n-ai bani.  

 

 

Ce este timpul?

Timpul este o vreme care trece tot timpul.  

 

 

 

 

Ce sunt buruienile?

Buruienile sunt nişte plante folositoare doar lor.  

 

 

Ce este acela un secret?

Secretul este atunci când nu trebuie să ştie poliţia. 

 

 

Ce este zambetul?

A zâmbi este când nişte oameni râd cu gura închisă, ca să nu deranjeze oamenii de la bloc.  

 

 

La ce foloseşte steagul?

Steagul foloseşte, ca atunci când veneau turcii peste noi, ei nu ştiau pe ce ţară veneau şi atunci noi le arătam steagul şi după aia ei ştiau. 

 

 

 

Ce este acela un minister?

Minister inseamnă, ca să te duci acolo să te razbuni. 

 

 

Ce sunt vecinii

– Vecinii sunt nişte oameni, care tatăl meu şi mama mea se împrietenează, ca să-i dea o sută de lei.  

 

 

Dragostea este atunci când, după o perioada de întâlniri, un baiat îi propune unei fete să se căsătorească şi îi promite că va fi alături de ea toată viaţa, sau cel puţin pâna vor avea copii și vor divorţa.  

 

 

 

De ce işi fac oamenii cadouri?

Oamenii îşi fac cadouri, ca să nu fie nesimţiti.  

 

 

 

 

Dirijorul are un băţ in mână, că e urât să arate cu degetul la ăla care cântă cu contrabasul, ca să vadă cum merge simfonia.  

 

 

De ce găina nu zboara pe sus, ca celelalte păsări?

Găina nu zboară pe sus ca celelalte păsări, pentru că-i e frică să nu scape oul, când îi vine să-l facă.  

 

 

 

 

 

 

 

02/11/2017 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: