CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

25 octombrie 1820: S-a născut Gheorghe Costa-Foru, primul rector al Universităţii Bucureşti şi unul dintre întemeietorii sistemului de drept modern în România. VIDEO


 

 

 

 

 

Gheorghe Costaforu

 Gheorghe Costa-Foru

(n. 26 octombrie 1820, București; d. 28 noiembrie 1876, București)

 

 

 

 Gheorghe Costa-Foru a fost un om politic, jurist  şi profesor, primul rector al Universităţii Bucureşti, autorul unui studiu asupra sistemelor europene de educaţie contemporană, pe baza căruia s-a început reorganizarea pe principii moderne a învăţământului superior românesc.

 

A avut origini aromâne, familia sa provenind din orașul Larissa, situat în Tessalia grecească.

În 1740 familia Foru s-a stabilit în București, unde a acumulat avere considerabilă,posedând printre altele un conac în Popești-Leordeni și o reședință de vară în Berca.

Numele Costa- Foru este rezultatul compunerii numelui de familie Foru cu prenumele tatălui, Costa (Constandin/Costea).

Gheorghe Costa- Foru a frecventat Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, pe care l a absolvit în 1839. A obţinut o bursă de la Eforia Şcoalelor, continuându-şi studiile în ştiinţe juridice la Paris între anii 1845-1850.

 

 In anii studenţiei a participat la şedinţele Societăţii studenţilor români din Paris (înfiinţată în 1845), aflându-se în strânse legături cu C.A. Rosetti, A.G. Golescu, N. Bălcescu.

Totuşi, nu a luat parte nici la revoluţia izbucnită (februarie 1848) la Paris, nici la cea din ţară, continuându-şi studiile, pe care le va  încheia cu un doctorat în drept ( în 1850), devenind cel de-al patrulea român posesor al unei diplome de doctorat în drept la Paris, la prestigioasa universitate Sorbona.

Reîntors în patrie, predă mai întâi cursuri de drept la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti, cursurile juridice la această renumită şcoală fiind redeschise în 1851.

In paralel cu activitatea sa unionistă, Gheorghe Costa-Foru a militat pentru infiinţarea Universităţii din Bucureşti, convingându-l pe caimacamul Alexandru Ghica să dispună construirea clădirii acestui important lăcaş de cultură în apropierea mănăstirii Sf. Sava.

Insărcinat de caimacam cu activitatea de documentare în vederea organizării unei Universităţi  în Bucureşti, Gheorghe Costa- Foru a vizitat universităţi din Germania, Franţa, Elveţia şi a adus în ţară numeroase documente (regulamente, broşuri, programe), care au servit la fundamentarea unui studiu asupra sistemelor europene de educație contemporană, pe care l-a  prezentat Caimacamului Țării Românești, Alexandru D. Ghica, pe baza căruia a început organizarea pe fundamente moderne a învățământului superior românesc.

Tot el a insistat  pe lângă Caimacam pentru începerea lucrărilor de construire a clădirii Palatului Universității, în 1857.

La 25 noiembrie 1859, când a luat fiinţă Facultatea de Drept din Bucureşti, a fost numit profesor de drept civil.

A făcut parte din comisia Ministerului Istrucţiunii Publice care a elaborat proiectul de lege privind obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar.

  Prin decret al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la deschiderea oficială a Universităţii (4 iunie 1864), a fost numit primul rector Universității din București, funcţie pe care o va îndeplini până în 1871, când va trece decan al Facultăţii de Drept (1871-1873).

 

 

 

 

Imagine similară

 Foto: Clădirea Universităţii din Bucureşti

 

 

 

 Activitatea politică a început-o în anii premergători Unirii din anul 1859, când a susţinut o neobosită propagandă în favoarea acesteia şi a sprijinit candidaţii Partidei Naţionale în calitate de membru al Comitetului electoral al oraşului Bucureşti şi director al Eforiei Şcoalelor (1856-1858).

A fost numit  ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice din 1859, ministru ad-interim la Finanţe şi ministru de Interne (13 iulie 1860-11 aprilie 1861) şi a girat interimatul Preşedinţiei Conşiliului de Miniştri Departamentul Dinlăuntru (de la 4 februarie 1861).

După abdicarea lui Cuza (10/11 februarie 1866), în contextul internaţional tensionat creat de acest eveniment, a făcut parte din delegaţia care a vizitat Istanbulul şi Capitalele Puterilor garante, pentru a pleda în favoarea recunoaşterii Unirii şi aducerii pe tronul Principatelor a unui principe străin, dintr-o dinastie europeană. 

 A fost de asemenea vicepreşedinte al Adunării Constituante, care a elaborat şi adoptat Constituţia din 1866.

Deputat (1866), el a deţinut şi  portofoliile mai multor ministere în guvernul conservator a lui Lascăr Catargiu (11 martie 1871-30 martie 1876): ministru ad-interim la Culte şi Instrucţiune (11-14 martie 1871), ministru ad-interim la Justiţie (8 iunie 1871-28 octombrie 1872).

Între 1871 și 1873 a îndeplinit funcția de ministru al Afacerilor Străine (11 martie 1871-27 aprilie 1873), iar din 1873 până în 1876, a servit şara ca agent diplomatic al României la Viena.
In timpul ministeriatului său la Ministerul  Afacerilor Străine,a propus marilor puteri (în 1872), în numele guvernului român, iniţierea unor acorduri comerciale bilaterale, fără a ţine seama de tratatele existente între aceste puteri şi Imperiul Otoman, propunere reţinută de ministrul de Externe al Austro-Ungariei.

In calitate de agent diplomatic al României la Viena (1873-1876)  el va participa la negocierea şi semnarea Convenţiei comerciale cu monarhia dualistă (10/22 iunie 1875), act cu importantă semnificaţie politică.

A avut şi o bogată activitate publicistică, făcând parte din redacţia periodicului conservator „Ordinea” din Bucureşti.

A lăsat câteva lucrări juridice de referinţă, între care reţinem teza sa de doctorat, „Jus romanum… (1849)”, şi lucrările „Despre aristocraţie şi oarecare prinţipii de drept public (1857)” şi „Studii asupra instrucţiunei publice în unele din statele cele mai înaintate ale Europei (1860)”.

Este considerat împreună cu Vasile Boerescu, unul dintre pionierii Dreptului Penal în România.

A fost adeptul ideii că independenţa poate fi obţinută pe cale diplomatică.

După venirea la putere a guvernului liberal condus de I.C. Brătianu (1876), a fost  trimis în judecată, alături de alţi foşti membri ai guvernului, acţiunea respectivă rămânând însă nefinalizată.

A decedat  la scurtă vreme, fiind înmormântat în cavoul familiei din Cimitirul Bellu din Bucureşti.

 

Cărturar şi om politic cu mari merite, Gheorghe Costa-Foru rămâne în posteritate mai ales datorită rolului pe care l-a jucat în fondarea învăţământului superior românesc.

Este în zilele noastre o personalitate despre care se vorbeşte prea pţin, pe care abia începem să o înţelegem şi să ne dăm seama ce rol de seamă a avut în modernizarea  societăţii româneşti şi a ţării noastre.

 

 

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Costaforu

http://biografii.famouswhy.ro/gheorghe_costaforu/

 

 

 

 

26/10/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Mtumim pentru valoroasele informatii

    Apreciază

    Comentariu de dininimapentrutine | 26/10/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: