CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Oraşul Urlaţi, fosta capitală a unui judeţ dispărut în istorie


   

 

Localitatea  Urlați este atestată pentru prima oară într-un hrisov semnat de voievodul muntean Neagoe Basarab, la 16 martie 1515, prin care acesta întărea dreptul de proprietate asupra mai multor ocine (moşii) mânăstirii Snagov și în care printre martori se afla și boierul Oancea din Urlați.

Urlați ar putea să fie o derivare a traducerii din slavă a hidronimului Cricov (din krik „strigăt”, „urlet”).

De asemenea, acest toponim ar putea fi și o versiune etimologică derivată din maghiară, respectiv o adaptare românească a termenului maghiar Váralatt „Subcetate” (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat) şi  sugerează imigrarea medievală a unor etnici maghiari din scaunele secuiești din Transilvania, peste munţi, în Muntenia. 

A doua mențiune documentară, cunoscută nouă, este hrisovul din 1527 – 1528, semnat de Radu de la Afumați, prin care voievodul reconfirma aceleiași mânăstiri dealul cu viile de la Poiana (în Valea Călugărească ) și Valea Călugărilor a patra parte, cât ține ocina până în apa Teleajenului, cu vinăriciul (impozitul pe cârciumi) și perperii (impozitul pe buțile de vin și putinele cu struguri), partea domnească și un vad de moară în Cârciumari pe Cricov.

Întocmirea hrisovului se făcuse pe baza cercetării făcute la fața locului de Stoica din Cozleci însoțit de boierii: Oancea din Urlați (același de mai sus), Șoplea și Miclea din Șoplești, Dragomir din Cozleci, Craina din Stăncești, Grozea din Pădure (lângă Plopu).
Registrele vamale din 1545, ale Brașovului, care țineau evidența târgoveților din Țara Românească, veniți pentru tranzacții comerciale cu negustorii brașoveni, menționează pe un anume Stan din Urlați, printre comercianții din alte localități prahovene.
La 11 ianuarie 1581, Mihnea Turcitul consemna printr-o carte domnească lui Ursu și Oancea, cu feciorii lui, ca să le fie lor moșie la Urlați (…), din câmpu și din apă și din siliștea satului … 

Lăsând la o parte posibilitatea stabilirii în spațiu a terenului pomenit în document, mai importantă pare cauza pentru care voievodul a eliberat hrisovul celui interesat și anume: îi arseseră cărțile de proprietate pentru moșia cumpărată încă din zilele lui Mircea.

Aici, ar trebui să insiste cercetătorii în studierea documentului cu pricina, pentru a stabili despre care Mircea este vorba în hrisov: Alexandru al II-lea Mircea, care a domnit între 1568-1574, Mircea Ciobanul care a condus țara în trei rânduri, între 1545 și 1559, acel Mircea care a cârmuit doar câteva luni în primăvara lui 1442 și numai câteva zile, în toamna lui 1481, sau Mircea cel Bătrân (1386-1418), ultimele două posibilități putând printr-o logică istorică, să schimbe atestarea documentară a localității.
Tot Mihai Viteazul a eliberat, la 5 iunie 1598, o carte domnească lui Drăgan și cu feciorii câți Dumnezeu îi va da, ca să fie lui moșie în Urlați (…) din câmpu și din apă și din deal (ul) cu viile și de peste tot hotar(ul).

 Urlaţiul a fost capitala Judeţului Saac sau Săcuieni, atestat pentru prima oară în anul 1482, cu toate că unii istorici îl consideră că fusese înfiinţat undeva pe la 1227.
Colonizarea aceştui ţinut a început, se pare, pe vremea cavalerilor teutoni (1211-1225). Pe aici trecea drumul pe Valea Teleajenului, care asigura legătura de comerț cu Brașovul.

În secolele următoare, ştirile despre oraşul Urlaţi şi judeţul SAAC (Săcuieni) au devenit din ce în ce mai dese.

Reşedinţa judeţului  Săcuieni s-a aflat la Urlaţi până cel târziu în 1645, an în care a fost mutată la Vălenii de Munte şi apoi, în 1781,   la Bucov.   

 Județul avea ca stemă doi butuci de vie.

 

Tarile Romane 1800 Vin

 

A  fost desfiinţat la 1 ianuarie 1845  şi împărţit între judeţele Prahova (cea mai mare parte – bazinele râurilor Teleajen şi Cricovul Sărat şi zona de câmpie până la Mizil) şi Buzău (partea de est).

Regionalizarea în Prahova, între fostul Saac şi „canibalizarea vecinilor“. Cum a luat Prahova „partea leului“ în secolul XIX

Foto: Fostul  judeţ istoric SAAC până la împărţirea din 1845, când  a fost desfiinţat, iar teritoriul acestuia a fost redistribuit între Prahova şi Buzău.

 

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Urlați se ridică la 10.541 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 11.776 de locuitori.  Majoritatea locuitorilor sunt români (93,84%), cu o minoritate de romi (1,29%). Pentru 4,78% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,15%).

Pentru 4,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

 

 

 

 https://arnoldplaton.wordpress.com/2015/08/08/harta-socialista-a-judetului-saac/

20/10/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. O interesanta incursiune in istorie

    Apreciază

    Comentariu de dininimapentrutine | 20/10/2017 | Răspunde

  2. A republicat asta pe Octavpelin's Weblog.

    Apreciază

    Comentariu de octavpelin | 21/10/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: