Un război îndepărtat în care au căzut la începutul secolului trecut mii de basarabeni recrutaţi cu forţa de Rusia. VIDEO
Tratatul de la Portsmouth, sau în engleză, The Treaty of Portsmouth, a fost un act diplomatic, semnat de reprezentanţii Imperiului Rus şi Japoniei (foto) în SUA, la baza Navala de la Portsmouth din Kittery, Maine, prin care s-a pus capat Razboiului dintre aceste ţări început in 8 februarie 1904 si încheiat in 5 septembrie 1905.
Conflictul avusese drept obiect controlul asupra Manciuriei si Coreii.
Principalele teatre de război au fost Port Arthur şi Peninsula Liaodong, împreună cu calea ferată care lega Port Arthur de Harbin. Ruşii căutau de multă vreme un port ale cărui ape să nu îngheţe în timpul iernii.
Japonezii au intrat în război datorită nevoii strategice de stăvilire a expansiunii ruseşti către Coreea.
Conflictul s-a încheiat cu victoria indiscutabilă a Japoniei, care a câştigat majoritatea bătăliilor şi a distrus total flota maritimă rusă şi mai multe armate de infanterie ruseşti.
În acest război, care nu era al lor, şi-au pierdut vieţile mii de basarabeni recrutaţi cu forţa de Rusia.
Cum este trunchiată istoria în manuale
După 1812, odată cu anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist, manualele de istorie au fost scrise așa ca să convină doar imperiului rus.
Secole la rând românii basarabeni au crescut cu mitul unei Rusii puternice. Procesul durează și astăzi, însă in zilele noastre există posibilitatea de informare din mai multe surse.
Recent am descoperit în Cimitirul din strada Armenească din Chişinău, chiar la intrare pe dreapta, un scuar dedicat basarabenilor care au luptat în războiul ruso-japonez din anii 1904-1905.
A fost un episod istoric extrem de important, care a spulberat mitul Rusiei puternice în care au crezut (mai mult manipulaţi, decât deschis și sincer) străbuneii, buneii și părinții basarabenilor .
Despre acest război în cărțile de istorie nu găsim absolut nimic. De ce? Pentru că Imperiul Rus a pierdut dramatic acel război. Mai mult, Rusia a pierdut practic întreaga flotă orientală și baltică și a suferit un recul pe scena politică mondială, mai ales în ochii liderilor germani.
Rusia era în acel moment aliatul Franței, iar scăderea prestigiului internațional al imperiului avea să aibă un efect important asupra planurilor germane cu privire la viitorul război.
Mai trebuie menționat că în timpul războiului, armata japoneză a tratat civilii și prizonierii de război ruși bine, fără brutalitățile și atrocitățile din al doilea război mondial.
Prizonierii coreeni și chinezi nu s-au bucurat însă de un tratament uman, scrie wikipedia.org (nu cărțile de istorie).
Au fost peste 15 mii de basarabeni căzuți pe câmpul de luptă din Extremul Orient – victime ale ambițiilor imperiale ruse.
Pe una dintre plăcile comemorative scrie că personalități din rândul participanților la acest război au contribuit la înfăptuirea Statului Național Unitar Român, prin semnarea Actului Unirii din 1918.
Așadar, să le cinstim memoria și să cinstim istoria adevărată, să o cunoaștem în afara manualelor de istorie, prin ochii celor care o trăiesc.
Oare câte alte episoade ascund cărțile noastre de istorie?
Informația este putere, informați-vă corect!
Dedic acest articol basarabenilor noștri, străbuneilor care au luptat forţat în acel război, despre care noi, urmașii, nu știm aproape nimic.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Lasă un răspuns