MEDITAŢIILE UNUI SECUI, DE 1 DECEMBRIE: ” Noi, secuii si ungurii, ar trebui să începem prin a cere iertare pentru crimele noastre fată de români!”

 

 

 

Nagy Attila

 

 

 

La mulţi ani România, la mulţi ani, români! Cred că maghiarimea ar trebui să adopte, în locul izolării cauzate de frustrările istorice, calea dublei identităţi, calea biculturalității! Despre aceasta nu se vorbeşte, deși reprezintă o formă de păstrare a identităţii în relaţie de armonie cu majoritatea!

Ceea ce ar însemna asumarea istoriei, chiar dacă, eventual, aceasta a fost nefavorabilă ungurimii şi secuilor! 

Uneori omul, ca să fie salvat, trebuie să-şi amputeze anumite părţi ale corpului! Câteodată aşa este şi în istorie! După părerea mea, o Ungarie mare în exces ar fi pus în pericol chiar existenţa maghiarimii! Nimeni nu se gândeşte ce s-ar fi întâmplat în cazul supravieţuirii Austro-Ungariei!

Oare nu cumva a existat pericolul ca ungurimea să se fi dizolvat în alte neamuri, care erau majoritare în cea mai mare parte a Austro-Ungariei!?

Trebuie să fim realişti: Ungaria aşa-numită mare, mult prea idealizată, în mod nerealist, de către naţionaliştii maghiari, nu mai era demult viabilă în sine! Dacă am judeca aşa, am înţelege că Trianonul a venit ca un sfârşit normal, natural, al Imperiului Austro-Ungar şi că durerea şi frustrarea care i-au urmat au fost nefondate!  

Merită reţinută, în legătură cu frustrarea istorică a maghiarimii, afirmaţia lui Eugen Drewermann, teolog romano-catolic şi psiholog jungian, care zicea că, dacă cineva devine frustrat, în urma unui eveniment oarecare, înseamnă că era şi înainte!

O identitate problematică, precum cea a maghiarimii, nu se vindecă prin imagini neverosimile, cum e imaginea Ungariei Mari, şi prin dureri/frustrări legate de această imagine, de dispariţia ei, imagine care niciodată nu s-ar mai putea reface!

O frustrare nu se vindecă niciodată prin confruntare duşmănoasă cu mediul, cum cred naţionaliştii maghiari!

Şi nu reprezintă o apărare a identităţii, a cărei problemă este boala în sine! Această confruntare nu poate genera decât tensiuni! Din păcate aşa se întâmplă în judeţul Covasna, prin primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Árpád András, pentru care Ziua Naţională a României reprezintă în fiecare an prilejul de a provoca tensiuni interetnice!

Cred că de alt comportament avem nevoie noi, secuii şi ungurii, în România, faţă de istorie, faţă de prezent, comportament care ar putea decide viitorul nostru comun în bună înţelegere! Chiar un sociolog secui, Magyari Nándor László, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, scria, că „în loc să plângem pentru Triannon şi pentru ceea ce i-a urmat, ar trebui să ne confruntăm cu ceea ce au simţit românii înainte de Trianon, adăugând la asta şi suferinţele românilor în timpul ocupației horthyste în Nordul Ardealului”!

Problema maghiarimii, sursa frustrărilor ei, este neputinţă integrării, în conştiinţa naţională, a părţii întunecate a neamului maghiar!

Avea dreptate scriitorul evreu Kertész Imre, care zicea că „maghiarimea este frustrată din cauza că n-a conştientizat niciodată atrocităţile sale comise în istorie faţă de alte neamuri, adică n-a avut curajul de a se confrunta cu propria istorie”!

Lipsa curajului duce totdeauna la frustrare şi la idealizarea iluzorie a eroismului neamului!

Cred că, după ’89, noi, secuii şi ungurii, trebuia să începem o altă era, în România: cea a loialităţii faţă de Statul Român, pe care încă n-am acceptat-o după Trianon. Ar trebui să începem prin a recunoaşte public şi a cere iertare pentru crimelor noastre faţă de români!

Cred că un astfel de gest ar fi însemnat o împăcare istorică între două neamuri şi ar însemna începutul integrării noastre, adevărate, în România.

O integrare adevărată, fără izolationisme şi separatisme, pe care încă n-am făcut-o!

Guvernul maghiar anterior guvernului Orban a făcut un gest frumos faţă de România, când a acceptat ca ziua de 1 Decembrie să fie sărbătorită, la Budapesta, într-un teatru renumit.

Guvernul Orban însă, ajuns la putere, a interzis acest lucru! Şi nu numai atât, el a declanşat și o retorică intensă antiromânească, revizionistă!

Să nu uităm însă că Orban este aliatul lui Putin, deci nu trebuie ca noi, secuii şi ungurii, să cădem în capcană revizionismelor.

Trebuie să fim loiali Statului Român, căci revizionismul serveşte unei cauze străine, nu cauzei noastre comune! Nu vom câştigă nimic prin revizionism, istoria ne-a arătat-o!

Ocupaţia, administraţia horthysta, i-a discriminat pe secui, chiar în secuime!

Ungurii sunt cei care ne-au furat identitatea noastră secuiască, asimilând-o cultural în maghiarime, în timp ce, în cea mai mare parte a istoriei noastre, ne-au asuprit!

Vitorul nostru, dacă va fi, va fi comun. Dacă nu – nu va fi!

http://www.certitudinea.ro/  Nagy Attila

 

Publicitate

Iosif Ivanovici – Un mare compozitor român despre care se vorbeşte prea puţin

 

 

 

 

 

Compozitorul IOSIF IVANOVICI
1844-1902

 

Iosif Ivanovici cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici, s-a născut la Alba Iulia în anul 1844 (1845?) unde a trăit până în anul 1858 urmând şcoala primară şi gimnazială.

Numele i-a fost sârbizat după obiceiul timpului de către biserica din Vârşet şi mitropolia din Carlovitz aşa după cum multe nume bănăţene poartă frecvent terminaţia de „vici” (ex.numele Popovici).

Aşa se face că până în zilele noastre mai întâlnim diverse „surse” care îl cred de origine sârbă…

 Rămas orfan de mic copil a îndurat nenumărate lipsuri, iar la vârsta de 14 ani (în anul 1858) s-a înrolat copil de trupă, la fanfara militară a Regimentului 6 Infanterie din Galaţi, unde şeful de muzică ALOIS RIEDL i-a dat lecţii de clarinet şi s-a ocupat special de educaţia sa muzicală, fiind impresionat de talentul său muzical, dublat de o voinţă şi perseverenţă rar întâlnite.

Fiind unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său, a fost încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr.

Ulterior, va fi numit dirijor și compozitor al mai multor formații de muzică militară și muzică ușoară. Creația sa a cuprins în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri, îmbogăţind repertoriul naţional cu peste 350 de piese muzicale valoroase.

A compus valsuri („Amalia”, „Frumoasa româncă”, „Alina”, „Aurel”, „Cleopatra”; mazurci „La balul curţii”, „Pe Dunăre”, „Plăcerea balului” etc., precum şi polci, cadriluri, serenade, romanţe, piese în stil popular ca de pildă „Sârba moţilor” care a fost creată şi pentru a dovedi originea sa ardelenească de care a fost mândru întotdeauna.

Iosif Ivanovici ne-a lăsat şi importante lucrări pentru voce cu acompaniament de pian, printre care foarte cunoscută a fost „Frumoşii ochi albaştri”.

 În anul 1880, când avea vârsta de 36 ani, a apărut prin grija editorului său Constantin Ghebauer din Bucureşti, valsul care l-a făcut celebru în întreaga lume „VALURILE DUNĂRII”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Succesul a fost atât de mare încât peste 60 de edituri străine s-au întrecut să-i publice acest minunat vals, încât chiar EDUARD STRAUSS l-a introdus în repertoriul Orchestrei Curţii de la Viena. Încă de atunci, revista germană „Die Musik” l-a numit cu admiraţie”Regele valsului românesc”.

 „Valurile Dunării”, căruia editorul îi adaptase un text scris de C. Sbrob, şi apoi un altul de S. Pappini, devenise la acea dată cel mai popular şi mai îndrăgit vals, care a fost cel mai des cântat în toată Europa, iar în scurt timp faima lui s-a răspândit pe toate meridianele lumii până în America şi chiar în Coreea.

     Un alt mare succes al său a avut loc în anul 1889 la vârsta de 45 de ani, când a părticipat la un concurs internaţional pentru realizarea a unui „marş de defilare” în onoarea ţarului Alexandru al Rusiei, care era şi el prezent la acea expoziţie ce avea loc la Paris. Din 116 compozitori prezenţi în concurs, premiul I şi gloria de laureat i-a revenit lui. 

Şi-a petrecut aproape întreaga viață în Galați, înaintând la gradul de maior, iar mai târziu, în anul 1900, a fost numit în funcția de inspector general al muzicilor militare din România.
Compozitorul s-a stabilit în 1901 la București și a decedat aici un an mai târziu, în data de 16/28 septembrie 1902.

 În afară de faimosul vals „Valurile Dunării”, multe din piesele sale printre care se numără „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte până în ziua de astăzi din repertoriul fanfarelor militare.

    Trebuie şters colbul  care a aşternut uitarea în cei peste 100 de ani care s-au aşezat peste mormântul şi opera acestui mare român  …

 

  Inima română (fr. Cordialité roumaine), vals, op. 51

 

 

 

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Ivanovici

http://www.dacoromania-alba.ro/prof. Maria D’Alba

 

Avocatul Poporului din România se va adresa Împuternicitului Parlamentului de la Kiev pentru drepturile omului (Ombudsman), pentru a cere clarificări privitoare la discriminarea românilor în noua lege a educației din Ucraina

 

 

 

 

 

 

Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și cere clarificări Ombudsman-ului ucrainean în legătură cu adoptarea noii legi a Educației din Ucraina, care afectează învățământul în limba maternă în cazul comunității etnicilor români.

 

„Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și se va adresa Împuternicitului Parlamentului de la Kiev pentru drepturile omului (Ombudsman), doamna Valeria Lutkovska, pentru a cere clarificări în legătură cu adoptarea noii legi a Educației din Ucraina, care, în esență, desființează sistemul de învățământ în limba maternă, afectând, implicit, comunitatea celor aproximativ 400.000 de etnici români aflați pe teritoriul Ucrainei”, informează un comunicat al Avocatului Poporului transmis, vineri, Agerpres.

Sesizarea din oficiu a Avocatului Poporului vizează posibila încălcare a drepturilor cetățenilor români din Ucraina, astfel cum sunt acestea reglementate în art. 7 din Constituția României privind românii din străinătate, art. 2 al Protocolului Adițional nr. 1 din 20 martie 1952 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 14 din Convenția cadru pentru protecția minorităților naționale, art. 8 din Carta Europeană a limbilor regionale sau minoritare și art. 13 din Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între România și Ucraina.

La rândul lor, Ministrul de Externe Teodor Melescanu, alaturi de omologii sai din Bulgaria, Grecia si Ungaria, a transmis ministrului Afacerilor Externe al Ucrainei, Secretarului General al Consiliului Europei si Inaltului Comisar al OSCE pentru Minoritati Nationale o scrisoare comuna prin care isi exprima ingrijorarea fata de adoptarea recenta de catre Rada Suprema a Ucrainei (Parlamentul)  a proiectului de Lege a Invatamantului din Ucraina si cer asigurarea protectiei drepturilor minoritatilor nationale.

Noua lege a educaţiei din Ucraina – care va fi trimisă pentru promulgare presedintelui Petro Porosenko – prevede introducerea treptata a noului sistem si, prin aceasta, inlocuirea materiilor care se predau in limba română cu discipline care vor fi predate in limba ucraineană.

Prima faza a reformei va avea loc incepand cu 1 septembrie 2018 (reforma claselor primare si a gradiniţelor). Predarea materiilor in limba româna se va pastra doar in clasele primare (1-4).

De la 1 septembrie 2022, reforma va fi implementata in cazul claselor medii, iar din 2027-in clasele superioare (9-12).

Această aşa zisă reformă a sistemului de invatamant din Ucraina a starnit un val de critici, comunitatea de români din Ucraina vorbind despre un proces de lichidare a scolilor romanesti si de ucrainizare a minoritatilor etnice.

In acest sens, a fost semnat un apel catre presedintele Ucrainei, Petro Porosenko, prin care se solicita respingerea prin veto a acestei legi, considerata a fi una care ar putea genera noi conflicte si instabilitate in tara.

Datele Ministerului Afacerilor Externe din Ucraina arata ca, in prezent, in aceasta tara locuiesc peste 400.000 de etnici romani, potrivit TVR Moldova.

 

Surse:

http://www.ziare.com/social/romani/avocatul-poporului-s-a-autosesizat-in-cazul-noii-legi-a-educatiei-din-ucraina-si-cere-clarificari-autoritatilor-de-la-kiev-1481330

http://www.rador.ro/2017/09/15/sesizarea-din-oficiu-a-avocatului-poporului-in-legatura-cu-adoptarea-noii-legi-a-educatiei-din-ucraina/