CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Avangarda literară românească interbelică finanţată de sovietici, un factor subversiv de disoluţie al statului de drept şi a „democraţiei burgheze”


 

 

  Imagini pentru „Avangarda românească în arhivele Siguranţei”, Editura Polirom,photos „Avangarda românească în arhivele Siguranţei”, Editura Polirom, photos

Avangardismul se manifesta, în perioada interbelică, sub forma unei radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea derivă de la termenul militar avangardă, care
este „o mică trupă de şoc, o unitate de comando, de mare iniţiativă, curaj şi energie, care se strecoară spre liniile inamicului, înfruntând multe riscuri şi obstacole, pentru a deschide drum armatei în înaintare” [Adrian Marino].

Colecţia de documente din arhiva Siguranţei şi Poliţiei interbelice, dovedeşte că avangarda literară românească a fost un factor de disoluţie subversiv al statului de drept şi a a aşa zisei democraţii burgheze.

Sub pretextul avangardei literare, scriitorii de stânga contribuiau la deturnarea democraţiei româneşti interbelice şi erau pe statele de plată ale legaţiei sovietice şi agenţilor NKVD.

În proporţie de 90% avangardiştii români erau membrii în ilegalitate ai Partidului Comunist din România.

Ei aveau intense legături cu mişcarea suprarealistă a lui Andre Breton sau Louis Aragon, care arau agenţi de influeneţă literară ai URSS în Franţa şi pe statele de plată ale NKVD şi ambasadei sovietice.

Andre Malroux sau Andre Gide, împreună cu ceilalţi suprarealişiti, erau membri ai cercurilor internaţionale de scriitori revoluţionari comunişti şi participau la congresele scriitorilor de la Harkov sau Moscova.

E interesant de ştiut că Geo Bogza aparea în arhivele Siguranţei ca un scriitor plătit de Legaţia sovietică de la Bucureşti.

Tot pe banii sovieticilor el a plecat în Franţa, luând legătura cu suprarealiştii francezi, dar şi cu luptătorii din Brigăzile Roşii din Spania republicană.

Personal scriitorul român participă în calitate de corespondent de război de partea republicanilor comunişti din Spania, fiind atent monitorizat de către agenţii Siguranţei.

Avangardiştii români, în mare parte de origine evreiască, foloseau presa literară ca pretext pentru a introduce articole de propagandă în favoarea URSS, a agriculturii colhoznice, şi a cultului  lui IV Stalin.

Dacă se spune că evreii ne-au adus comunismul, ei au făcut-o și pe calea sensibilă a artei, i-au plătit pe scriitori să creeze o anti-artă, o latrină destabilizatoare.

Reviste de avangardă, considerate vârful de sabie al noului, ca „Alge”, „unu”, „Urmuz”, „75 HP”, „Bluze albastre”, „Cuvântul liber”, nu erau decât o troacă cu lături plătita de PCdR.

Se cunosc două surse de finanțare: soția secretarului general al PCdR, tovarășa Foriş, și soția ambasadorului sovietic la București, tovarășa Ostrovski. Dar cred că nici “Punct”, “Apostrof” și “Integral”  nu au scăpat de acest servilism.

Apoi ne tot miram că avangardiștii români au fost primiți imediat în cercul avangardiștilor francezi, că au devenit fruntași ai mișcării suprarealiste, dar dacă știm că André Breton, Aragon, Malraux, Gide…. erau și ei în aceeași situație, adică agenți ai URSS în Franța, plătiți de NKVD și ambasada sovietică, ne explicăm imediat această înfiere parisiană a românilor.

Însuși faimosul Gherasim Luca este recomandat de Geo Bogza lui André Breton să-l inițieze pe drumul comunist.

Avangarda devenea un pretext pentru a face propagandă mascată puterii sovietice. Iar schema s-a perpetuat, a funcționat și în deceniile următoare.

Dacă un avangardist român ar fi scris ceva de rivalul lui Stalin, celebrul comunist Trotki era imediat pus la index şi înceta finanţarea de la Moscova.

Revistele avangardiştilor români erau închise de Siguranţă şi scriitorii hărţuiţi de poliţie, unii făcând şi puşcărie.

Cei mai mari scriitori de după 1945, care au primit funcţii înalte în aparatul de stat al RPR şi RSR, ca Zaharia Stancu, Alexandru Balaci, George Macovescu, MR Paraschivescu,  Gh. Ivaşcu, Geo Bogza, Alexandru Graur, Gogu Rădulescu au fost membrii în lilegalitate ai PCR şi pe statele de plată ale NKVD.

 

 

Fișier:OrganUniversal.jpg

 

 

Geo Bogza e arhicunoscut cu editarea celebrei reviste „Pulă”, care a şocat lumea literară burgheză şi i-a adus puşcăria câteva zile. „Pulă”, subintitulată Revistă de Pulă Modernă sau Organ Universal, a fost tipărită împreună cu Aurel Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun și Jules Perahim, anterior redactori ai revistei Alge.

A apărut într-un singur număr, pe data de 1 octombrie 1931. Conform lui Sașa Pană, 20 de exemplare au fost imprimate, dintre care doar 7 exemplare au fost distribuite.

În interiorul revistei se află o fotografie cu doi dintre autori, în pielea goală, sub care se află precizarea: „Redactorii șefi ai revistei Pulă la lucru“.

Revista conținea un poem de Aureliu Baranga, Femeia care se încalecă normal (p. 2), o epigramă de Paul Păun despre blenoragie (pp. 2-3) și răspunsul revistei la această epigramă, intitulat În atenția poetului român Paul Păun care a luat un sculament ca un balaur (p. 3), sub el, un desen de S. Perahim care schițează „povestea unei fecioare care face pe nebuna” (p. 3), urmează apoi un poem ceva mai lung semnat de Gherasim Luca, Pe munte cu popi și cu curve (pp. 4-5), iar alături, tipărit perpendicular pe textul lui Luca, poezia Strada fără nume sau Casa nr. 4 a lui Paul Păun (p. 5).

Pe colțul din dreapta sus a paginii 4 e o fotografie reprezentând două nuduri masculine. Dedesubt, „Redactorii șefi ai revistei «PULA» la lucru”.

Dintre cele 13 exemplare, unul a ajuns la Sașa Pană, directorul revistei unu, iar altul i-a fost trimis profesorului lor, Nicolae Iorga, cu dedicația „Tu ai? N-ai!”[1].

Ultragiat, Iorga i-a reclamat pentru „conținutul pornografic” al publicației. Drept urmare, autorii ajung la tribunal și stau câteva zile după gratii înainte să fie amnistiați.

Ziarul Curentul publica un articol:

“Un scandalos atentat la bunele moravuri. Câțiva literați adolescenți tipăresc o revistă scabroasă și o trimit pe la casele oamenilor.

Sunt câteva zile de când, atât Prefectura poliției Capitalei, cât și Parchetul de Ilfov au primit reclamațiuni din partea unor personalități ale vieții noastre publice care se plângeau că poșta le aduce de la o vreme publicațiuni obscene. D. profesor N. Iorga preciza în reclamația d-sale că ceea ce l-a scandalizat mai mult a fost o publicație primită chiar acum două zile, care avea drept titlu un Phalus, iar titulatura, de-a dreptul în limbaj popular. (Pe care, bineînțeles, n-o putem transcrie aici).

Publicațiunea aceasta (…) își luase sarcina de a spune lucrurilor «pe nume» – adică totul, pe șleau, fără rușine (…). Nici o indicație asupra redactorilor responsabili, nici o indicație asupra tipografiei ori a redacției.

O descindere. Inspectorul V. Parisianu, șeful poliției sociale a Capitalei începând cercetările de rigoare, a operat în cursul zilei de eri o descindere la tipografiile suspecte.

La tipografia «Steaua» din bulevardul Maria, proprietatea lui David Bercovici, descinderea a fost revelatoare: autorii «Phalus»-ului au fost prinși tocmai când făceau corectura ultimului număr al porcoasei publicațiuni.

Au fost ridicați cu “toptanul”, transportați la poliție, de unde au fost înaintați Parchetului Ilfov. (…) Atentat la bunele moravuri.

D. Jude-instructor Oprescu fiind delegat cu anchetarea cazului a emis împotriva indivizilor de mai sus mandate de arestare pentru atentat la bunele moravuri. Ei au fost trimiși la Văcărești.”

 

În articol nu se precizează faptul că, de fapt, a fost scos un singur număr al revistei, într-un tiraj restrâns din care se distribuiseră și mai puține exemplare.

Din cauza informațiilor puține, fondatorul revistei este considerat încă de unii a fi fost Geo Bogza.

Acesta este însă doar părintele spiritual al poeților de la Alge, dintre care Sesto Pals, precum și colaboratorii ocazionali (Mielu Mizis, Mihail Hubert, Freddy Goldstein), nu participă cu niciun text.

Junii „ziarişti” au încercat  încă două re-enactmenturi, unul pe 7 februarie 1932, când au scos revista Muci, sub titulatura căreia scria „Pentru că nu purtăm fuduliile în tabacheră ne intitulăm Grupul Mucoșilor” și care a fost tipărită pentru a celebra expoziția de pictură a lui Perahim ce avea loc în aceeași perioadă; și altul, în 1933, cu ocazia unei serii noi a revistei Alge, când i-au trimis iarăși un exemplar lui Iorga cu dedicația: „Marelui nostru Profesor Nicolae Iorga”.

 

 

comunismul-a-intrat-in-romania-pe-furis

Numai Iorga i-a demascat pe acești agenți deghizați în artiști, iar membrii Mișcării Legionare au simțit cacealmaua, persecutându-i și arzându-le revistele în piața publică.

Nu de puţine ori aceste reviste de avangardă interzise de Siguranţă au fost arse de membrii Mişcării Legionare, iar autorii lor percepuţi ca decadenţi şi agenţi sovietici, erau bătuţi de tinerii naţionalişti pe străzile sau în crâşmele Bucureştiului.

După 1968, când Ceauşescu a cam rupt-o cu sovieticii şi cu Moscova, ei au devenit nişte agenţi de influenţă sovietică şi dizidenţi de ocazie.

De fapt, aceşti scriitori au revenit la metehnele de spioni sovietici din perioada interbelică.

Avangardiştii interbelici ca Ştefan Roll, Ilarie Voronca, Geo Bogza, Ion Călugăru sau Gherasim Luca, militau împotriva moralei burgheze, aplicând o literatură rebelă şi pornografică ca preludiu al distrugerii culturale a statului român.

Lucru pe care nu l-ar fi putut face în URSS-ul lui Stalin pe care îl proslăveau şi-l dădeau exemplu.

Acolo ar fi fost trimişi în faţa plutonului de execuţie sau în lagărele din Siberia.

 

Ciudat că, după 1990, resurecţia avangardei româneşti nu a mai fost de sorginte stângistă şi sovietică, ci cu fundamente ideologice originare.

Dar asta e o altă istorie literară care trebuie scrisă.

 

 

Surse:

Cartea lui Stelian Tănase „Avangarda românească în arhivele Siguranţei”, Editura Polirom, 2008.

 

http://www.napocanews.ro/2014/03/avatarurile-sovietice-ale-avangardei-interbelice-revista-pula.html

 

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Pul%C4%83_%28revist%C4%83%29

Grid Modorcea – Corespondenţă de la New York pentru Ziariști Online

 

Anunțuri

31/08/2017 - Posted by | LITERATURA | , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. A republicat asta pe O LADO ESCURO DA LUA.

    Apreciază

    Comentariu de anisioluiz2008 | 31/08/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: