CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O istorie aproape neştiută – colonelul canadian Joseph Boyle la Moscova în cautarea Tezaurului României, sechestrat de comuniştii lui Lenin

 

 

 

   

Foto: Regina Maria şi colonelul Joseph Boyle  

 

 

Joe Boyle, iubitul Reginei Maria, în cautarea Tezaurului Romaniei la Moscova

La inceputul lui decembrie 1917, colonelul canadian Joe Boyle, impreuna cu capitanul englez George Hill, aflandu-se in drum spre Moldova, au poposit pentru scurt timp la Petrograd. Constantin Diamandy, ministrul de externe al Romaniei in capitala Rusiei, i-a rugat sa-l viziteze inainte de a parasi orasul.

Boyle si Hill au primit invitatia.

In culmea disperării, Diamandy le-a făcut urmatoarea declaraţie:

„V-o spun, colonele, situaţia e fără scăpare. România n-are bani. Stiţi că de la luarea Bucureştiului am expediat rezervele noastre de aur, bijuteriile Coroanei, arhivele Afacerilor Străine şi stocurile de bilete de bancă la Kremlin pentru a fi puse acolo în siguranţă.

 

Totul se gaseste înca la Moscova si acum, când bolsevicii au naţionalizat toate bunurile şi sunt pe punctul de a ne sili la razboi, vom pierde ultimele noastre resurse.

N-avem nici chiar presa pentru bilete la Iasi. Dumnezeule, este inspaimantator!… Daca o parte numai din acest tezaur ar putea fi adus la Iasi, ce usurare pentru sarmana mea tara!… Domnilor, daca veţi reuşi, veţi fi salvatorii noştri.

Daca dumneavoastra îmi veţi spune ca aceasta se poate, ştiu ca se va face!”

 

N. Musalov, seful militar din Moscova

Răspunsul a fost afirmativ. Joe Boyle si George Hill şi-au luat angajamentul să facă tot ce le va sta în puteri pentru a transporta tezaurul la Iaşi.

Diamandy, ministrul României, depozitarul  nominal al tezaurului, s-a grabit sa dea instrucţiunile necesare delegaţilor români de la Moscova, invitându-i să le elibereze domnilor Boyle si Hill toate obiectele si valorile, în cazul în care ei vor reuşi sa obţina consimţământul autoritaţilor sovietice pentru a le transporta la Iaşi.

Cartea lui George Hill

 

Ajungând la Moscova, unde au plecat in aceeasi seara, delegatii romani de acolo au intampinat cu rea vointa dispozitiile lui Diamandy. Boyle si Hill au staruit insa sa li se incredinteze tezaurul, sfatuindu-i sa ceara instructiuni suplimentare prin telefon de la ministrul nostru la Petrograd, pentru a nu regreta mai tarziu.

După ce au luat informatii de la functionarii români asupra valorii tezaurului si locului unde se afla depozitat, Boyle si Hill s-au grabit sa obtina incuviintarea transportului din partea comandantului de armata bolsevic Nikolay Muralov, care avea mari obligaţii fata de ei pentru ca reusisera sa dezlege „nodul moscovit”, indepărtând spectrul foametei din oraş si reorganizaseră intregul sistem feroviar rus.
De la vorba până la faptă e, însa, un drum lung. Transportul nu a avut loc, iar valorile au rămas neclintite in pivniţele de la Kremlin si Sudnaia Kassna. 

În urma unor îndelungate discuţii si dupa mari stăruinţe, Muralov le-a promis ca va interveni pentru a obtine autorizatia ceruta, care le-a si fost eliberata în scris chiar a doua zi. Boyle si Hill puteau transporta la Iasi bijuteriile familiei regale in valoare de 100 mil. lei aur, biletele de banca, arhivele străine aparţinând României, câteva rezerve ale Crucii Rosii…, aproape tot cu exceptia câtorva obiecte preţioase aflate în pivniţele Kremlinului. Colonelul canadian Joe Boyle si spionul George Hill au reusit să transporte la Iaşi doar hârtia şi biletele Bancii Nationale (si, odata cu ele, au fost repatriaţi cei 20 de soldaţi trimişi pentru paza tezaurului).

Hârtia si biletele au fost incarcate in gara Brianska in doua compartimente de la mijlocul vagonului special al lui Boyle, iar soldaţii au fost asezaţi în alt vagon. Operaţiunea s-a efectuat pe 6 decembrie 1917, în prezenţa domnilor G. Dobrovici si C. Vasilescu care au insoţit trenul până la Iaşi.Trenul care transportă documente şi ajutoare pentru România ajunge în gara Iaşi în ziua de Crăciun a anului 1917.

Practic, nu a fost ridicat niciun gram din aurul românesc aflat la Moscova, iar acest lucru este evident, pentru că există procesul verbal încheiat la Iaşi, cu ocazia depunerii valorilor aduse de la Moscova în depozitele Băncii Naţionale.

Cine a fost Joe Boyle?

Joseph Whiteside Boyle – sau Joe Boyle, cum avea să intre în istorie – a văzut lumina zilei în anul 1867, la Toronto/Canada. Aventurier din fire, dornic de îmbogăţire, s-a angrenat cu forţa trupului şi, deopotrivă, a minţii, în iureşul exploatării filoanelor aurifere din zona Klondike/Yukon din „Ţara Frunzei de Arţar”.

A fondat „Canadian Klondike Company”, găsind soluţii dintre cele mai ingenioase şi moderne de a exploata intensiv zăcămintele de metale preţioase.  Era cunoscut la începutul secolului al XX lea – mai ales sub porecla Klondike Joe, pe care şi-a câştigat-o în urma exploatării industriale a minelor de aur din Klondike, care i-a adus o avere considerabilă. În anul 1916, a pus punct acestei preocupări, care i-a adus bogăţie şi faimă.

Un an mai târziu, devine preşedintele Comitetului de distribuire a alimentelor pentru militari şi civili din… Rusia; spiritul său organizatoric este răsplătit cu „Ordinul Sfântului Vladimir”.

Joe Boyle  şi-a făcut apariţia în viaţa reginei Maria în 1918, în plin Război Mondial. S-au întâlnit pe 3 martie 1918 la Iaşi.

Întâlnirea cu colonelul canadian care avea o reputaţie de om curajos şi destoinic şi un aspect de bărbat cuceritor n-a lăsat-o indiferentă pe regină.

„Aventurierul” Boyle, cum îl numeau unii sau, conform opiniei altora, „agentul britanic de origine canadiană”, făcuse avere în ţinutul canadian al Klondike-ului, la capătul unei îndrăcite şi istovitoare goane după aur.

Personaj fermecător, el a fost caracterizat tandru de Regină, care i-a sintetizat portretul astfel: „avea o inimă de viking şi codiţa simplă a unui copil”.

În culisele curţii regale, se zvonise, la scurt timp după descinderea ofiţerului, că acesta i-a luat locul „primului favorit Barbu Ştirbey”, dar şi al altor bărbaţi de faimă din primul eşalon al lumii politice şi mondene a Bucureştilor, al căror nume a fost asociat, în timp, cu cel al Reginei Maria, graţie unor mai mult sau mai puţin efemere legături sentimentale.

De la Iaşi, Boyle a plecat la Odessa cu misiunea de a salva 62 de prizonieri români ţinuţi captivi. A negociat un schimb de prizonieri şi, în final, a reuşit să fure vasul cu ostatici şi să-l aducă la Sulina pe 1 aprilie 1918.

Printre aceştia se aflau vicepreşedintele Senatului României, senatori, generali, comandorul şi directorul Afacerilor Navale.

La 6 aprilie, în gara Iaşi, Boyle a fost primit ca un adevărat erou. A fost invitat să prânzească cu regele şi regina, fiind decorat cu „Steaua României”.

 

Aventura sa i-a sporit renumele de erou şi admiraţia reginei Maria.

 

 

regina maria boyle 3

 

Joseph Whiteside Boyle a decedat la 14 aprilie  1923.

Regina Maria nu l-a uitat. Lespedea românească din piatră albă, gravată într-un colţ cu litera M, de pe mormântul lui Boyle de la cimitirul Hampton Hill, din Marea Britanie, a fost executată la cererea ei.

O stradă din Galaţi va purta numele „Joe Boyle”. După instaurarea comunismului aceasta a fost redenumită ca strada „Reconstrucţiei”…

 

 http://banateanul.gandul.info/saptamanal/iubirea-secreta-a-reginei-3717045

Sursa: http://dosaresecrete.blogspot.ro/2016/10/joe-boyle-iubitul-reginei-maria-in.html

 

Surse documentare:

Capitaine George Hill, Ma vie d’espion, Editura Payot, Paris, 1933

Mihail Gr. Romascanu, Tezaurul roman de la Moscova, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1934.

 

 

27/08/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ungaria,Trianonul şi „jihadul” împotriva României

 

 

 

 

 

27/08/2017 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: